Profeție. Mustrarea fățărniciei și a păcătoșeniei

Aşa vorbeşte Domnul: “Voi vă lăudaţi cu Numele Meu cel sfânt, dar trăiţi în păcatele voastre şi nu vreţi să vă lăsaţi de ele.

Oare voi nu ştiţi că nu vă e de niciun folos, să rostiţi Numele Meu, dacă voi trăiţi în păcat şi în fărădelege?

Nu ştiţi voi oare, că EU voi aduce orice faptă la judecată? Şi atunci, ce folos? La ce vă va folosi, că v-aţi lăudat cu Numele Meu, când veţi fi sub judecata Mea?

De aceea, dacă tot rostiţi Numele Meu toată ziua, faceţi fapte vrednice de Numele Meu!

Iată, voi minţiţi, înşelaţi pe aproapele vostru, curviţi, vă urâţi unii pe alţii, furaţi, ... Oare nu vă temeţi de judecata Mea, care este dreaptă şi care se va face, chiar şi pentru orice cuvânt nefolositor, pe care l-aţi rostit?

Faceţi dreptate între voi, fiţi corecţi şi cinstiţi, iubiţi-vă unii pe alţii şi nu vă mai minţiţi, lăsaţi curvia şi preacurvia, căci EU voi aduce la judecata Mea, pe toţi curvarii şi preacurvarii, pe toţi mincinoşii şi pe toţi hoţii, pe toţi cei ce urăsc pe aproapele său şi pe toţi răufăcătorii, iar partea lor este în iazul de foc, care arde cu pucioasă.

Pentru ce vreţi să cădeţi sub mânia Mea? Sau dispreţuiţi voi îndelunga Mea răbdare şi dragostea Mea neprefăcută?

Adevărat vă spun, că nu va rămâne unul nepedepsit, pentru că dispreţuieşte dragostea pe care i-am oferit-o pe Golgota şi îndelunga Mea răbdare cu privire la el!

Fiţi dar oameni, oameni corecţi, oameni drepţi şi cinstiţi, oameni care trăiesc după voia şi plăcerea Mea!

Dacă nu voiţi aşa, vă veţi întâlni cu mânia Mea. Şi să ştiţi: atunci când vă veţi întâlni cu mânia Mea, nu va mai fi găsită îndurare, nici dragoste la Mine, ci vă voi judeca după dreptate, pe fiecare după faptele lui!”

Ce vrea Dumnezeu de la noi

De atâta timp, de când a creat Dumnezeu lumea, majoritatea dintre noi, cei ce compunem lumea, nu am înţeles ce vrea EL de la noi. Şi deşi ne-a explicat EL destul de clar pe paginile Sfintei Scripturi, noi tot nu am înţeles.

Dumnezeu vrea de la noi, câteva lucruri foarte importante:

1. Să nu avem alţi dumnezei afară de EL.

2. Să-L iubim pe Dumnezeul nostru, din toată inima noastră...

3. Să ne încredem în Dumnezeul nostru.

4. Să-L ascultăm pe Dumnezeul nostru.

5. Să fim oameni drepţi, să iubim dreptatea, să vorbim dreptatea şi să facem dreptate, după cum şi EL este drept.

6. Să-l iubim pe aproapele nostru, ca pe noi înșine.

Acestea sunt principiile şi legile de bază ale lui Dumnezeu, pentru tot omul; şi pentru evrei şi pentru români şi pentru greci...

Dumnezeu spunea la un moment dat evreilor, în Vechiul Testament, prin profetul Amos: ”Când Îmi aduceți arderi de tot şi daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe care-i aduceţi ca jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit la ei. Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale, ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare şi neprihănirea ca un pârâu care nu seacă niciodată!” (Amos 5:22-24)

Aşadar, dreptatea şi neprihănirea contează pentru Dumnezeu. Dumnezeu nu a cerut evreilor toate acele jertfe, ca ei să devină drepți prin ele, ci tocmai pentru că ei călcau dreptatea; şi prin jertfe, ei erau conștientizați de gravitatea păcatului lor.

Plata păcatului este moartea. Ei vedeau asta, oridecâte ori mergeau la cort sau la templu şi aduceau o jertfă, când își puneau mâna pe capul animalului şi tăiau animalul... Asta însemna că animalul acela, simbolic, transmitea mesajul acesta: „Plata păcatului este moartea”. Plata călcării a dreptății, este moartea.

Orice om care spune că crede în Dumnezeul cel Viu, în Dumnezeul evreilor, trebuie să fie un om drept. Nu se poate să crezi într-un Dumnezeu drept, dar tu să nu fii drept. Este valabil şi pentru creștini aceasta, nu doar pentru evrei. Dreptatea şi neprihănirea... “dreptatea să curgă ca o apă curgătoare şi neprihănirea ca un pârâu care nu seacă niciodată”.

Tind să cred, iar asta pentru că şi eu am Duhul lui Dumnezeu, că noi şi țara noastră, aceasta în care trăim pentru o vreme, suntem foarte vinovați înaintea lui Dumnezeu, tocmai pentru că nu există dreptate. Se spune că suntem o ţară majoritar creștină, 99% creștină, dar trăim într-o ţară majoritar coruptă. Aceasta este cel mai grav! Pentru că noi facem să fie hulit Numele Domnului.

Dacă nu ne vom trezi la timp, riscăm să fim pedepsiți aspru de Dumnezeul cel Drept. Trebuie să ne trezim şi să trezim întreaga națiune, să ne trezim şi să facem dreptate, să fim oameni drepți, să nu mai umblăm cu strâmbătate.

Cei ce conduc această ţară pe căile hoției, ale nedreptății şi ale minciunii, ar trebui să se trezească primii, pentru că dacă nu le este frică de justiție, de justiția acestei ţări, măcar de judecata Celui Prea Înalt să le fie frică, fiindcă poate că într-o zi, Dumnezeu ar putea pedepsi foarte dureros România. Eu mă tot rog, ca măcar să nu pedepsească România, în timpul vieţii mele... Dar...şi mai bine ar fi, dacă ne-am trezi şi am face după sfântă Voia lui Dumnezeu, care ne învaţă cum să trăim.

Deși, dacă stau bine să mă gândesc, până și faptul că aproape o treime din populația României este deja plecată din țară, este și aceasta o pedeapsă a lui Dumnezeu asupra acestei țări, măcinată de nedreptate și de hoție.