Cine sunt sfinții Mihail si Gavril

Foto: evz.ro

Astazi, in calendarul crestin ortodox, sunt sarbatoriti Sfintii arhangheli Mihail si Gavril.

Dar cine sunt ei si ce au facut?

Hai sa ii luam pe rand:

In primul rand, denumirea de arhanghel, vine de la grecescul "archangel", care se se compune din doua cuvinte: 

"arch" care inseamna "mai-mare", "capetenie"si,

"angel", care inseamna inger.

Asadar, archangel, inseamna mai-marele peste ingeri sau capetenia ingerilor.

Bun! Acum, cine este Mihail?

Mihail este capetenia ingerilor lui Dumnezeu, peste armata lui Dumnezeu. Il gasim pe ingerul acesta, capetenia peste armata de ingeri a lui Dumnezeu, in cartea Apocalipsa, capitolul 12, versetele 7 si 8, unde scrie: "Și s-a făcut un război în Cer: Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul și balaurul s-a luptat și el cu îngerii lui, dar n-au putut birui și locul nu li s-a mai găsit în Cer."

El este ingerul si mai-marele peste ingeri, care impreuna cu ingerii din subordinea lui, vor invinge pe Diavolul si va fi aruncat pe pamant, in zilele din urma.

Apoi, cine este Gavril?

Gavril, in limba greaca este Gabriel. Gavril este traducerea ortodoxa. Dar nu asta este asa de important. Gavril sau Gabriel, este doar un inger, scris in Noul Testament, chiar si in limba greaca, fara acel "arch", care sa insemne ca este arhanghel sau capetenie peste ingeri. Este doar inger. Si el, este ingerul care a adus vestea lui Zaharia despre nasterea lui Ioan Botezatorul, dar si vestea fecioarei Maria, despre nasterea Mantuitorului nostru.

Mai jos, voi si reda din text, partea care vorbeste despre aceste aparitii ale ingerului Gabriel si vestea adusa de el:

"Dar a fost, în slujirea lui, la rândul cetei lui, înaintea lui Dumnezeu, după rânduiala preoției, a căzut să tămâieze și a intrat în templul Domnului și toată mulțimea poporului se ruga afară, la ceasul tămâierii. Iar lui i s-a arătat îngerul Domnului, stând la dreapta altarului tămâierii. Și văzând, Zaharia s-a tulburat și teama s-a așezat peste el. 

Dar îngerul i-a zis: "Nu te teme Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată! Și femeia ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Ioan. Și îți va fi bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului și vin și tărie nu va bea; și se va umple cu Duhul Sfânt, încă din pântecele mamei lui; și va întoarce pe mulți din fiii lui Israel, spre Domnul Dumnezeu lor. Și el va merge înaintea Lui, în duhul și puterea lui Ilie, întorcând inima părinților spre copii și pe cei neascultători în înțelepciunea drepților, ca să pregătească Domnului, un popor bine pregătit".

Și Zaharia a zis îngerului: "După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea este înaintată în zilele ei!"
Și răspunzând, îngerul i-a zis: "Eu sunt Gabriel, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu; și m-a trimis, să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună. Și iată, vei fi mut și nu vei putea să vorbești, până în zilele când se va face* aceasta; pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor!" Luca 1:8-20.

"Iar în cea de-a șasea lună, a fost trimis îngerul Gabriel de la Dumnezeu, într-o cetate a Galileii, cu numele Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, cu numele Iosef, din casa lui David; și numele fecioarei, era Maria. 

Și îngerul a intrat la ea și i-a zis: "Bucură-te tu, cea plină de har, căci Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei!"

Dar ea, când l-a văzut, s-a tulburat pentru cuvântul lui și cugeta: "Ce fel de salutare este aceasta?"

Și îngerul i-a zis: "Nu te teme, Maria, căci ai aflat har la Dumnezeu! Și iată, vei fi însărcinată și vei naște un Fiu și-I vei pune Numele Isus! Acesta va fi mare și se va chema Fiul Celui Prea Înalt și Domnul Dumnezeu ÎI va da tronul lui David, tatăl Lui și împărăția peste casa lui Iacob în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit".

Dar Maria, a zis îngerului: "Cum va fi aceasta? Pentru că nu cunosc bărbat".

Și răspunzând, îngerul i-a zis: "Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri; de aceea și Sfântul ce se va naște, se va numi Fiul lui Dumnezeu". Și iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețea ei și ea este în a șasea lună, ea, cea chemată stearpă! Căci niciun cuvânt nu este cu neputință la Dumnezeu".

Iar Maria a zis: "Iată, roaba Domnului! Să-mi fie după cuvântul tău!" Și îngerul a plecat de la ea." Luca 1:26-38.

Fostul preot Daniel Cristian Florea, care se convertise la pocăiți, s-a reîntors de unde a plecat.

 

Incepem cu amintiri frumoase, amintindu-ne cum povestea el pe oriunde mergea, cum a fost el luminat si adus la adevarata credinta, pe cand era preot intr-o biserica ortodoxa... Multe intamplari, parca, unele mai ciudate, altele mai triste, altele mai frumoase, care ne faceau sa lacrimam cand il auzeam povestindu-ne, cum si de unde l-a scos Dumnezeu, ba chiar si cum a fost alungat de catre mai-marii BOR... 

In fine! Toate au fost si s-au dus! 

Apoi, dupa ce a intrat in comunitatea pocaitilor, cat de mult a lucrat el pentru Dumnezeu si cat de mult a vorbit si a povestit tuturor oamenilor pe unde mergea el, cum si de unde l-a scos Dumnezeu... 

Numai (si acum ajungem la partea trista a lucrurilor), ca a venit un nor negru, o negura, o ceata deasa peste casa lui si a fost parasit de toti cei dragi ai lui. Intai de sotie, care, spune el, a inceput sa il insele, apoi de "fratii" care nu au fost de acord nici cu faptul ca fratele lor Daniel Cristian sa divorteze, nici chiar pentru ce Insusi Domnul Isus a spus, ca ii este ingaduit omului sa divorteze, adica pentru curvie, dsfranare, preacurvie... 

Fratele Daniel Cristian Florea, fiind lovit astfel, din doua parti: Odata de sotie, prin infidelitatea ei, care a dus la divort - si a doua, de fratii care in loc sa-l consilieze, fiindca trecea printr-o drama uriasa, ei l-au abandonat singur in drum, precum era acel cazut intre talhari, pe drumul dintre Ierihon si Ierusalim! 

Fratii preasfinti, mult preasfinti, au considerat ca Daniel Cristian nu merita sa aiba un umar pe care sa se sprijine, cand avea si el cea mai mare nevoie. Ei l-au considerat un lepadat al societatii si al bisericii si chiar al lui Dumnezeu... 

Durerea din sufletul lui a fost una imensa, sa vezi ca nici "fratii" nu te mai baga in seama, exact cum au facut preotul si levitul, cand au trecut pe langa acel sarman cazut intre talhari, ocolindu-l cu scarba... Dar prin aceasta, a fost distrusa si credinta tanarului si mult-lucratorului Daniel Cristian Florea, dar in acelasi timp, a mai fost daramata si o parte buna din fatada bisericii pocaitilor, care s-a dovedit a fi o biserica de fatarnici. 

Oare cati credinciosi nu au cazut poate definitiv, din cauza unor biserici de preasfinti??? Cati tineri oare, nu s-au indepartat de biserica, din pricina unor mult prea sfinti din biserici, care nu voiau decat perfectiunea?! Si chiar daca tinerii sau membri ceva mai in varsta, precum Daniel Cristian sau altii, care, cand au gresit un pic sau poate nu au gresit deloc, dar prea sfintilor din biserici asa li s-a parut, cu ochii lor de mult prea sfintiti, i-au abandonat chiar cand aveau cea mai mare nevoie de un mic suport spiritual si omenesc. 

Nu trebuie sa caut mult, pentru a gasi exemple, fiindca cunosc marturii, chiar si pe youtube am ascultat, unde crestini erau abandonati de bisericile mult preasfintitilor, pe cei care indrazneau sa faca o mica greseala... Este trist! Uite asa s-a pierdut un suflet! 

Eu nu m-as fi intors inapoi la ortodoxie, dar el probabil ca a fost mult prea disperat, vazand cum si asazis "fratii lui" care pana in urma cu ceva vreme erau numai calare pe el si pe imaginea lui si pe notorietatea lui, catarandu-se cu mare nerusinare si laudandu-se cu lucrarea pe care o facea el, de parca ar fi fost a lor, vazandu-i deci cum toti l-au parasit, destul ca avusese o alta trauma mult mai mare si cu sotia, il inteleg, si-a pierdut ratiunea. Poate ca niste oameni asazisi idolatri, care stau si se inchina toata ziua numai la idoli, au facut-o pe bunul samaritean si i-au intins o mana de ajutor, un umar pe care sa planga; si atunci, Daniel o fi zis: "Uite cine ma pretuieste!" Si s-a intors catre acolo. 

Frati crestini, la pocaiti??? Nu cred ca mai exista asa ceva! Aceasta este o specie pe cale de disparitie! La pocaiti a ramas doar numele! Ei zic doar ca sunt pocaiti si ca merg la o cutare biserica de pocaiti; ca in rest, iata ce fac pocaitii! Pocaitii sunt frati doar cu cei sfinti, pe care ei ii considera sfinti. Restul, sa se descurce singuri! 

Cum mai, sa fie un om cu o asa mare vaza la voi, sa slujeasca din toata puterea lui pentru Dumnezeu, aducand bisericii voastre multa cinste si evlavie, iar cand omul, fratele vostru, da de un necaz, voi sa fugiti ca potarnichile?! Nu v-a mustrat deloc cugetul pentru aceasta nepasare a voastra? Nu v-ati gandit nicio clipa la durerea prin care trece el??? 

Asa ceva, este de o necinste uriasa, adusa peste imaginea voastra de pocaiti! Spre rusinea voastra o spun! Si o spune unul care, la randul lui, a fost lepadat de biserica, fiindca nu a putut merge la biserica intr-o zi mare pentru acea biserica... 

Pentru acesti crestini, chiar nu exista "nu pot". Ei zic, citand din Filipeni: "Toate sunt cu putinta, celui ce crede". Asa este! La teorii toti suntem cei mai tari! Adica, nici sa nu ne gandim ca ar fi altii mai tari ca noi la teorie! Toti avem teoria perfectiunii inscrisa in gene si in ADN si stim tot ce trebuie sa faca altii. Si daca acei altii nu fac tot ce stim noi ca trebuie sa faca, atunci ii lepadam, ii lasam in plata Domnului! 

Apoi, se mai mira ca bisericile sunt tot mai goale, ca preasfintii din ele, care stiu tot ce trebuie sa faca altii, sunt tot mai putini... Mirati-va si uimiti-va, caci mirarea va va fi mare! Credinciosia voastra a intrecut-o pe cea a sfintilor din primul secol: si de dragostea voastra s-a auzit pana la cer, ca nu exista! Dragostea dintre sfinti, este cat sfintii nu calca stramb. Ca daca un sfant a calcat stramb, nu numai ca isi scrinteste vreun picior sau vreo mana, in cadere, dar nu mai are parte nici de vreo mana sau de vreun umar pe care sa se ridice si sa mearga mai departe! "Adio, frate!", ti se zice! "Ai alunecat sau ai cazut, descurca-te! Cu iubirea noastra pentru tine, s-a terminat. Noi te-am iubit cat ai fost sfant, cat ai fost in picioare si ai alergat incoace si incolo, ai lucrat cat ai lucrat si ai adus multa binecuvantare peste noi... Acum, te-a pus patea si ai alunecat - si ni s-a parut noua ca chiar ai cazut, dar ca ai cazut rau de tot si te-ai facut praf, asa ca "hai, pa!". 

Urat! Urat, dar adevarat!!!

Cine este prorocul Ilie

Foto: Captura de ecran Cartea Cărților

Pe data de 20 Iulie a fiecărui an, în calendarul Creștin Ortodox, se află ca sărbătorit, acest mare proroc al lui Dumnezeu din Vechiul Testament. 

Ilie, care în limba greacă are numele Eliu, care mai înseamnă și ”Soare”, este un profet din Teșba Galaadului, ales de Dumnezeu să Îi ducă Numele poporului Său și să izbăvească țara de dumnezeii falși, la care se închinau evreii pe atunci. 

Pe atunci, în vremea prorocului Ilie, împărat peste Israel era Ahab, al Izabelei (așa se chema soția lui). Iar Izabela avea la curtea împărătească, 400 de proroci de-ai lui Baal, dumnezeul la care se închina ea și la care îl convinsese și pe bărbatul ei, împăratul, să se închine - și astfel să-L lepede pe Dumnezeul lui Israel și al întregii lumi. Baal, bineînțeles, era doar o închipuire, căci afară de Domnul Dumnezeul lui Israel nu mai este Dumnezeu. EL este singurul Dumnezeu. Și s-a dovedit aceasta pe munte, pe Muntele Carmel, când prorocii lui Baal l-au chemat pe Baal aproape o zi întreagă ca să trimită foc peste jertfa lor și el nu a dat semne că ar exista și că ar face ceva. Pe când, Domnul Dumnezeul lui Ilie și al lui Israel și al întregii lumi, Și-a făcut simțită prezența și a și mistuit jertfa, trimițând foc din Cer peste ea, după ce Ilie poruncise de trei ori să fie aproape înecată în apă jertfa lui, pe care Dumnezeu urma să o mistuie prin Focul Său. (citește întreaga întâmplare, la 3 Regi 18:16-39).

Așadar, el, prorocul Ilie, a fost un proroc ales de Dumnezeu, trimis de EL la poporul Său,  pentru a întoarce inima poporului evreu de la idoli la Dumnezeul Cel Viu. Nu el a închis cerul ca să nu dea ploaie pe pământ și nu el a făcut să cadă mai apoi ploaie pe pământ, ci Dumnezeul lui a făcut aceasta. Chiar dacă la începutul lucrării descrisă în Biblie, pare că ar spune că la cuvântul lui nu va mai ploua! Însă nu el a închis cerul ca să nu plouă, ci Dumnezeu. La fel cum nu Moise a despărțit Marea Roșie în două cu toiagul, ci el doar a înfipt toiagul în mare și marea s-a despărțit, la Cuvântul lui Dumnezeu și prin puterea Lui. Astfel a fost și la închiderea cerului ca să nu plouă, de pe timpul lui Ilie. Iar când Dumnezeu a hotărât să dea ploaie poporului și să li se descopere cu putere din nou, l-a trimis pe Ilie la împăratul Ahab, pentru a-i da vestea că trebuie să se lămurească odată cine este adevăratul Dumnezeu și apoi să dea ploaie. În capitolul 18 din 3 Regi, versetul 1 spune chiar așa: ”Şi a fost că după multe zile, în anul al treilea a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: „Du-te şi i te înfăţişează lui Ahab, iar Eu voi aduce ploaie pe faţa pământului“. ”...iar Eu voi aduce ploaie pe faţa pământului“. ”EU”, adică EL, Dumnezeu, spune acolo, că va aduce ploaie pe fața pământului - și nu Ilie. Dar Ilie a fost profetul de care Dumnezeu S-a folosit, pentru a descoperi oamenilor că nu dumnezeii lor falși, de piatră sau de lemn, sunt cei adevărați, ci chiar Dumnezeul cel Viu, care i-a scos din Țara Egiptului cu mare putere și cu braț puternic, ca să fie poporul Lui, o lumină între neamuri. 

Prin Ilie, Dumnezeu a făcut chiar și o înviere din morți, cu copilul văduvei din Sarepta, la care a găzduit și el multă vreme, pe timpul cât a fost cerul închis ca să nu dea ploaie. Ilie s-a rugat lui Dumnezeu și a cerut ca duhul copilului să se întoarcă în fiul acelei văduve și Dumnezeu i-a ascultat glasul și l-a înviat pe copil. 
Ilie a fost un om la fel ca și noi, cu simțăminte ca ale noastre și cu teamă ca a noastră, dar s-a lăsat să fie un vas folosit de Dumnezeul Cerului și de aceea s-a și folosit Dumnezeu de el și a rămas astfel în istorie și este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 20 Iulie în fiecare an. Tot ce a făcut el, a făcut doar la cuvântul lui Dumnezeu, care îi vorbea și el se supunea. Nu putem nega nici chemarea lui Dumnezeu din viața lui; căci el a fost ales de Dumnezeu, ca să facă aceasta! Nu oricine dintre noi, putem avea parte de o asemenea chemare, ca a lui Ilie! Dar în același timp, dacă avem parte de o chemare din partea lui Dumnezeu, ca și Ilie, ar fi bine să nu o refuzăm.

Tendințe periculoase. Presa în vremuri actuale.

Voi vorbi astăzi, despre cum democrația în România începe să dispară! Sperăm să fie pentru puțin timp acest lucru și să nu se prelungească și după alegerile europarlamentare de luna viitoare, de pe 26 Mai. 

Imaginea alăturată, este prima postare pe care am văzut că nu mi-o mai acceptă grupul de pe Facebook ”Stiri din Buzău”. La momentul creării acestei postări, realizasem că multe postări, care erau știri distribuite de pe diferite site-uri, precum G4media.ro sau adevărul.ro și altele, îmi dispăruse de pe grup. Aveam notificări precum că m-a menționat cineva sau că a comentat cineva, iar când dădeam pe notificare nu mă ducea la postare, fiindcă postarea nu mai exista, ci mă ducea la ultimele postări. Așa am aflat că postările mele, multe din ele, dispăruseră. Apoi, le-am căutat printre postările grupului și tot n-am găsit nimic. Așa că am reacționat, scriind postarea fotocopiată. La care mi s-a zis: 

Și am tot așteptat, multe ore! Vreo 6-7 ore... Și nu a mai apărut aprobarea. După care am șters postarea de mai sus. Dar între timp, am distribuit alte știri pe grup, care nu au primit acceptul, nici după vreo 15 ore de la distribuirea lor. Voi veni mai jos, cu o postare din vreo 4, care au așteptat peste 15 ore, să fie acceptate pe grupul cu pricina și tot nu au fost acceptate. Iată dar, una din postările, care a așteptat peste 15 ore: 

Așadar, administratorii grupului acesta, nu doar că ar fi vrut să primească numai ce le plăcea lor, ci pur și simplu nu voiau deloc să accepte postări de la mine! Fiindcă de la alții, cât le-o mai merge și lor, am văzut că primeau. Deci, probabil că numai pe mine m-au băgat la setarea aceasta, să nu mai pot posta decât cu acceptul lor. Și durerea nu ar fi fost așa de mare, dacă grupul era administrat de niște oameni politici sau apropiați ai lor; dar grupul este administrat numai de JURNALIȘTI. Înțelegeți ce înseamnă asta? Niște jurnaliști să cenzureze ARTICOLE de presă, care sunt cu adevărat articole de presă, nu toate fițuicile, pe care le scriu ei pe site-urile lor. Dar, haideți să vedem cine sunt administratorii grupului Știri din Buzău: 

Așadar, aceștia sunt administratorii grupului, care se mai vor și credibili în ceea ce scriu ei pe site-urile lor, în timp ce ei cenzurează articole de presă, scrise de alți jurnaliști. 

Cu alte cuvinte, dacă ei ne învață cenzura, cu privire la articolele de presă, ce-ar fi să le boicotăm și noi articolele lor, care, par să fie scrise tendențios și bine filtrate, ca să dea bine într-o direcție. 

Ce, ar vrea să zică că articolele lor sunt corecte și ne direcționate tendențios? Păi cum să fie așa, când ei cenzurează articole de presă, care sunt și cu documente la vedere?! Dacă erau fake-uri, le dădeam crezare; dar când articolele erau cu documente la vedere, precum și cel de mai sus, dar și un altul, căruia i-am și fotocopiat titlul și l-am postat și ca imagine, dar și cu linkul lângă ea, pentru a putea fi citit tot articolul. Iată, voi reda mai jos și imaginea cu titlul acelui articol, despre care vorbeam mai sus: 

Aceasta este imaginea pe care am postat-o, cu o scurtă întrebare personală și cu linkul către articol. Și, a fost ștearsă postarea, fiindcă deranja, deși articolul de presă este plin de documente care dovedesc ceea ce se spune în el. 

Așadar, revin cu întrebarea de mai sus: Ce credibilitate mai pot avea acești jurnaliști care administrează grupul ”Știri din Buzău”, că ar fi corecți și imparțiali, când ei șterg postări și lincuri de articole documentate, de pe grupul despre care am amintit și pe care îl administrează? 

Problema totuși, nu ar fi credibilitatea lor, până la urmă, ci ceva și mai grav: Că România se duce puțin câte puțin, spre dictatură! Asta este cel mai grav! Dar, e foarte adevărat, dictatura trece și prin presă și se instaurează foarte abil prin presă! Când presa va ajunge să fie numai laudativă la adresa puterii, să nu ne gândim la ce bine o ducem, ci la dictatura în care suntem!

Modificări

Proiectul acesta a suferit câteva modificări de nume, dar și de text în unele locuri, în comparație cu celelalte traduceri cunoscute. Și voi reda mai jos, modificările majore care s-au petrecut:

1. Numele Apostolului Pavel a fost schimbat în Paul, fiindcă așa este în limba greacă. De altfel, nu numai în limba greacă este așa, ci doar în limba română este Pavel; în rest, în celelalte limbi este Paul. Și voi reda mai jos, un verset în câteva limbi, inclusiv limba greacă, pe textul pe care a fost tradus acest Nou Testament: 

Romani 1:1

Stephens 1550 Textus Receptus 

pauloV douloV ihsou cristou klhtoV apostoloV afwrismenoV eiV euaggelion qeou

Scrivener 1894 Textus Receptus 

pauloV douloV ihsou cristou klhtoV apostoloV afwrismenoV eiV euaggelion qeou

Byzantine Majority 

pauloV douloV ihsou cristou klhtoV apostoloV afwrismenoV eiV euaggelion qeou

Alexandrian 

pauloV douloV cristou ihsou klhtoV apostoloV afwrismenoV eiV euaggelion qeou

Hort and Westcott 

pauloV douloV ihsou cristou klhtoV apostoloV afwrismenoV eiV euaggelion qeou

Latin Vulgate 

1:1 Paulus servus Christi Iesu vocatus apostolus segregatus in evangelium Dei

King James Version 

1:1 Paul, a servant of Jesus Christ, called [to be] an apostle, separated unto the gospel of God,

American Standard Version 

1:1 Paul, a servant of Jesus Christ, called to be an apostle, separated unto the gospel of God,

Bible in Basic English 

1:1 Paul, a servant of Jesus Christ, an Apostle by the selection of God, given authority as a preacher of the good news,

Darby's English Translation 

1:1 Paul, bondman of Jesus Christ, a called apostle, separated to God's glad tidings,

Douay Rheims 

1:1 Paul, a servant of Jesus Christ, called to be an apostle, separated unto the gospel of God,

Noah Webster Bible 

1:1 Paul, a servant of Jesus Christ, called to be an apostle, separated to the gospel of God,

Weymouth New Testament 

1:1 Paul, a bondservant of Jesus Christ, called to be an Apostle, set apart to proclaim God's Good News,

World English Bible 

1:1 Paul, a servant of Jesus Christ, called to be an apostle, set apart for the gospel of God,

Young's Literal Translation 

1:1 Paul, a servant of Jesus Christ, a called apostle, having been separated to the good news of God --

2. Al doilea nume modificat în acest proiect, în comparație cu celelalte traduceri în limba română, este numele zeiței efesenilor, care, în traducerile existente este Diana, iar în limba greacă este Artemis. Voi reda mai jos, un verset cu toate textele pe care le am, inclusiv cel de pe care a fost tradus acest Nou Testament: 

Faptele 19:28

Stephens 1550 Textus Receptus 

akousanteV de kai genomenoi plhreiV qumou ekrazon legonteV megalh h artemiV efesiwn

Scrivener 1894 Textus Receptus 

akousanteV de kai genomenoi plhreiV qumou ekrazon legonteV megalh h artemiV efesiwn

Byzantine Majority 

akousanteV de kai genomenoi plhreiV qumou ekrazon legonteV megalh h artemiV efesiwn

Alexandrian 

akousanteV de kai genomenoi plhreiV qumou ekrazon legonteV megalh h artemiV efesiwn

Hort and Westcott 

akousanteV de kai genomenoi plhreiV qumou ekrazon legonteV megalh h artemiV efesiwn

Latin Vulgate 

19:28 his auditis repleti sunt ira et exclamaverunt dicentes magna Diana Ephesiorum

King James Version 

19:28 And when they heard [these sayings], they were full of wrath, and cried out, saying, Great [is] Diana of the Ephesians.

American Standard Version 

19:28 And when they heard this they were filled with wrath, and cried out, saying, Great is Diana of the Ephesus.

Bible in Basic English 

19:28 And hearing this, they were very angry, crying out and saying, Great is Diana of Ephesus.

Darby's English Translation 

19:28 And having heard this, and being filled with rage, they cried out, saying, Great is Artemis of the Ephesians.

Douay Rheims 

19:28 Having heard these things, they were full of anger, and cried out, saying: Great is Diana of the Ephesians.

Noah Webster Bible 

19:28 And when they heard these sayings, they were full of wrath, and cried out, saying, Great is Diana of the Ephesians.

Weymouth New Testament 

19:28 After listening to this harangue, they became furiously angry and kept calling out, 'Great is the Ephesian Diana!'

World English Bible 

19:28 When they heard this they were filled with wrath, and cried out, saying, 'Great is Artemis of the Ephesians!'

Young's Literal Translation 

19:28 And they having heard, and having become full of wrath, were crying out, saying, 'Great is the Artemis of the Ephesians!'

3. Apoi, au fost făcute modificări în textul de la Apocalipsa 7, unde se vorbește despre cei 144 de mii. Textul grecesc din Textus Receptus 1550, spune altceva acolo. Iată versetele: 

Apocalipsa 7:4

Stephens 1550 Textus Receptus 

kai hkousa ton ariqmon twn esfragismenwn rmd ciliadeV esfragismenoi ek pashV fulhV uiwn israhl

Scrivener 1894 Textus Receptus 

kai hkousa ton ariqmon twn esfragismenwn rmd ciliadeV esfragismenoi ek pashV fulhV uiwn israhl

Byzantine Majority 

kai hkousa ton ariqmon twn esfragismenwn ekaton kai tessarakonta tessares ciliadeV esfragismenoi ek pashV fulhV uiwn israhl

Alexandrian 

kai hkousa ton ariqmon twn esfragismenwn ekaton tesserakonta tessares ciliadeV esfragismenoi ek pashV fulhV uiwn israhl

Hort and Westcott 

kai hkousa ton ariqmon twn esfragismenwn ekaton tesserakonta tessareV ciliadeV esfragismenoi ek pashV fulhV uiwn israhl

Latin Vulgate 

7:4 et audivi numerum signatorum centum quadraginta quattuor milia signati ex omni tribu filiorum Israhel

King James Version 

7:4 And I heard the number of them which were sealed: [and there were] sealed an hundred [and] forty [and] four thousand of all the tribes of the children of Israel.

American Standard Version 

7:4 And I heard the number of them that were sealed, a hundred and forty and four thousand, sealed out of every tribe of the children of Israel:

Bible in Basic English 

7:4 And there came to my ears the number of those who had the mark on their brows, a hundred and forty-four thousand, who were marked out of every tribe of the people of Israel.

Darby's English Translation 

7:4 And I heard the number of the sealed, a hundred and forty-four thousand, sealed out of every tribe of the sons of Israel:

Douay Rheims 

7:4 And I heard the number of them that were signed, an hundred forty-four thousand were signed, of every tribe of the children of Israel.

Noah Webster Bible 

7:4 And I heard the number of them who were sealed: and there were sealed a hundred and forty four thousand of all the tribes of the children of Israel.

Weymouth New Testament 

7:4 When the sealing was finished, I heard how many were sealed out of the tribes of the descendants of Israel. They were 144,000.

World English Bible 

7:4 I heard the number of those who were sealed, one hundred forty-four thousand, sealed out of every tribe of the children of Israel:

Young's Literal Translation 

7:4 And I heard the number of those sealed, (144 thousands were sealed out of all the tribes of the sons of Israel):

4. Următoarele versete din Apocalisa care au fost modificate, sunt 

Apocalipsa 7:5-8. Voi reda doar versetul 5.

Stephens 1550 Textus Receptus 

ek fulhV iouda ib ciliadeV esfragismenoi ek fulhV roubhn ib ciliadeV esfragismenoi ek fulhV gad ib ciliadeV esfragismenoi

Scrivener 1894 Textus Receptus 

ek fulhV iouda ib ciliadeV esfragismenoi ek fulhV roubhn ib ciliadeV esfragismenoi ek fulhV gad ib ciliadeV esfragismenoi

Byzantine Majority 

ek fulhV iouda dwdeka ciliadeV [esfragismenoi] ek fulhV roubim ib ciliadeV ek fulhV gad ib ciliadeV

Alexandrian 

ek fulhV iouda dwdeka ciliadeV esfragismenoi ek fulhV roubhn dwdeka ciliadeV ek fulhV gad dwdeka ciliadeV

Hort and Westcott 

ek fulhV iouda dwdeka ciliadeV esfragismenoi ek fulhV roubhn dwdeka ciliadeV ek fulhV gad dwdeka ciliadeV

Latin Vulgate 

7:5 ex tribu Iuda duodecim milia signati ex tribu Ruben duodecim milia ex tribu Gad duodecim milia

King James Version 

7:5 Of the tribe of Juda [were] sealed twelve thousand. Of the tribe of Reuben [were] sealed twelve thousand. Of the tribe of Gad [were] sealed twelve thousand.

American Standard Version 

7:5 Of the tribe of Judah were sealed twelve thousand: Of the tribe of Reuben twelve thousand; Of the tribe of Gad twelve thousand;

Bible in Basic English 

7:5 Of the tribe of Judah were marked twelve thousand: of the tribe of Reuben twelve thousand: of the tribe of Gad twelve thousand:

Darby's English Translation 

7:5 out of the tribe of Juda, twelve thousand sealed; out of the tribe of Reuben, twelve thousand; out of the tribe of Gad, twelve thousand;

Douay Rheims 

7:5 Of the tribe of Juda, were twelve thousand signed: Of the tribe of Ruben, twelve thousand signed: Of the tribe of Gad, twelve thousand signed:

Noah Webster Bible 

7:5 Of the tribe of Judah were sealed twelve thousand. Of the tribe of Reuben were sealed twelve thousand. Of the tribe of Gad were sealed twelve thousand.

Weymouth New Testament 

7:5 Of the tribe of Judah, 12,000 were sealed; Of the tribe of Reuben, 12,000; Of the tribe of Gad, 12,000;

World English Bible 

7:5 Of the tribe of Judah were sealed twelve thousand, Of the tribe of Reuben twelve thousand, Of the tribe of Gad twelve thousand,

Young's Literal Translation 

7:5 of the tribe of Judah 12 thousand were sealed; of the tribe of Reuben 12 thousand were sealed; of the tribe of Gad 12 thousand were sealed;

5. Iar cea de-a cincea modificare, o găsim în Apocalipsa 13:18. Voi reda mai jos versetul, în toate versiunile pe care le am. Dar trebuie ținut cont, că traducerea acestui Nou Testament s-a făcut după Textus Receptus 1550. Ba chiar și după cel din 1894 aș putea spune, fiindcă este identic textul. Există doar un singur loc în una din evanghelii, unde Texus Receptus 1550 are pierdut texul și pe care l-am preluat din Textus Receptus 1894. Am specificat acolo. Dar, să revenim la textul din 

Apocalipsa 13:18

Stephens 1550 Textus Receptus 

wde h sofia estin o ecwn ton noun yhfisatw ton ariqmon tou qhriou ariqmoV gar anqrwpou estin kai o ariqmoV autou cxs

Scrivener 1894 Textus Receptus 

wde h sofia estin o ecwn ton noun yhfisatw ton ariqmon tou qhriou ariqmoV gar anqrwpou estin kai o ariqmoV autou cxs

Byzantine Majority 

wde h sofia estin o ecwn noun yhfisatw ton ariqmon tou qhriou ariqmoV gar anqrwpou estin [kai] o ariqmoV autou [estin] cxs

Alexandrian 

wde h sofia estin o ecwn noun yhfisatw ton ariqmon tou qhriou ariqmoV gar anqrwpou estin kai o ariqmoV autou exakosioi exhkonta ex

Hort and Westcott 

wde h sofia estin o ecwn noun yhfisatw ton ariqmon tou qhriou ariqmoV gar anqrwpou estin kai o ariqmoV autou exakosioi exhkonta ex

Latin Vulgate 

13:18 hic sapientia est qui habet intellectum conputet numerum bestiae numerus enim hominis est et numerus eius est sescenti sexaginta sex

King James Version 

13:18 Here is wisdom. Let him that hath understanding count the number of the beast: for it is the number of a man; and his number [is] Six hundred threescore [and] six.

American Standard Version 

13:18 Here is wisdom. He that hath understanding, let him count the number of the beast; for it is the number of a man: and his number is Six hundred and sixty and six.

Bible in Basic English 

13:18 Here is wisdom. He who has knowledge let him get the number of the beast; because it is the number of a man: and his number is Six hundred and sixty-six.

Darby's English Translation 

13:18 Here is wisdom. He that has understanding let him count the number of the beast: for it is a man's number; and its number is six hundred and sixty-six.

Douay Rheims 

13:18 Here is wisdom. He that hath understanding, let him count the number of the beast. For it is the number of a man: and the number of him is six hundred sixty-six.

Noah Webster Bible 

13:18 Here is wisdom. Let him that hath understanding count the number of the beast: for it is the number of a man; and his number is six hundred and sixty six.

Weymouth New Testament 

13:18 Here is scope for ingenuity. Let people of shrewd intelligence calculate the number of the Wild Beast; for it indicates a certain man, and his number is 666.

World English Bible 

13:18 Here is wisdom. He who has understanding, let him calculate the number of the beast, for it is the number of a man. His number is six hundred sixty-six.

Young's Literal Translation 

13:18 Here is the wisdom! He who is having the understanding, let him count the number of the beast, for the number of a man it is, and its number is 666.

Cam acestea sunt modificările majore, ce sunt găsite în acest Nou Testament, traducere după textul grecesc Textus Receptus 1550.

întoarcere

Venirea lui Anticrist și venirea Fiului omului

"Şaptezeci de săptămâni, au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. Să ştii dar şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Conducătorul, vor trece şapte săptămâni; apoi, timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou; şi anume, în vremuri de strâmtorare. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi lepădat, fără să aibă vreo vină. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul, va ţine până la sfârşit; şi împreună cu el şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii, va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare; şi pe aripa urâciunilor idoleşti, va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit, prăpădul hotărât." (Daniel 9:24-27)

70 de săptămâni, de la darea poruncii de zidire a Ierusalimului, până la SFÂRŞIT. 

din care:

7 săptămâni, de la darea poruncii de zidire a Ierusalimului, până la Mesia - Domnul Isus +

62 de săptămâni, de zidire a Ierusalimului, până la venirea legământului cu cel rău. Aceste 62 de săptămâni, pot însemna 434 de ani - timp în care, vor fi zidite gropile şi pieţele, adică Ierusalimul, unde se va aşeza urâciunea pustiirii, puţin mai târziu şi se va da drept Dumnezeu. Cele 62 de săptămâni deci, ar începe să se consume, de la Venirea Domnului Isus, fiindcă spune în Daniel, că aceste 62 de săptămâni, sunt de zidire... ceea ce este clar, că nu are a face, cu perioada în care Israelului, nu a existat ca stat. 

Deci, de la Domnul Isus, până la dărâmarea Ierusalimului, în anul 70, se mai consumă 10 săptămâni, adică 70 de ani. Scăzând acum cele 10 săptămâni din cele 62, mai rămân 52 de săptămâni...de la refacerea Ierusalimului.  +

o săptămână a celui rău - unde este perfect potrivită, cu textul din Apocalipsa 13. O săptămână a celui rău = 7 ani. La jumătatea celor 7 ani, adică la cei 3 ani şi 6 luni, adică cele 42 de luni sau cele 1260 de zile din Apocalipsa, este desfiinţată jertfa ne-ntreruptă, timpul când iese din scenă fiara care se ridică din mare şi intră pe scenă fiara care se ridică din pământ - fiară care va domni, tot 42 de luni, adică cealaltă jumătate de săptămână. 

Cu alte cuvinte, de la refacerea Ierusalimului până la sfârşit, Dumnezeu a mai acordat lumii, 1 an şi o săptămână, după socotelile Lui; adică 364 de ani, după socotelile noastre + 7 ani (cei ai lui anticrist). 

Socotind aceşti 364 de ani de la 1948, de când Israelul a luat din nou fiinţă, am ajunge la anul 2312 (52 de săptămâni) + 7 ani (săptămâna lui anticrist), adică în jur de anul 2319.

Acum, că răpirea credincioşilor va fi undeva în jurul anului 2319, nu ştim sigur, fiindcă nu avem toate datele, însă important este, că socotelile acestea, ne indică anul 2319.

În Daniel se mai vorbeşte şi de un timp peste aceste săptămâni, adică de 1290 de zile şi 1335 de zile. Cele 1290, sunt de când se opreşte jertfa ne-ntreruptă... Cu alte cuvinte, 1290 de zile ar trebui, să dureze această perioadă, în care jertfa ne-ntreruptă va fi oprită; adică, încă 30 de zile, peste cei 7 ani. Apoi, de la acest timp, până la cele 1335 de zile, va fi pregătirea pentru război şi însuşi războiul cel mare, din Apocalipsa 20:7-10 şi Ezechiel 38; adică, încă 45 de zile, de la perioada în care jertfa ne-ntreruptă, va fi oprită.

Dacă şi Dumnezeu o socoti vremurile aşa, atunci venirea neprihănirii veşnice, cam în jurul acestui an ar veni. 

Ce mistere o mai avea Dumnezeu, în toate aceste date, numai EL ştie, fiindcă nu ne descoperă chiar toate lucrurile la secundă, căci sfârşitul propriu-zis, nici chiar Domnul Isus nu-l ştie când va fi.

Trebuie reţinut deci, că Dumnezeu vorbeşte lui Daniel, de faptul că aceste 70 de săptămâni, vor fi asupra poporului evreu, deci se vor socoti în contul poporului evreu şi în decursul existenţei lui ca popor. De aceea sunt aceste salturi de date, precum de la Daniel până la Mesia, la Unsul, care nu sunt doar 49 de ani; apoi de la dărâmarea Ierusalimului, până la 1948, nu se pune nimic la socoteală, fiindcă poporul evreu nu a existat ca popor şi nu a existat Ierusalimul ca "cetatea sfântă", cum o numeşte îngerul, care îi vorbeşte lui Daniel. De aici dar şi aceste salturi de peste ani...

70 de săptămâni =

7 săptămâni până la Domnul Isus + 

10 săptămâni de la Domnul Isus până la dărâmarea Ierusalimului + 

52 săptămâni de la 1948 (364 ani, adică 2312) + 

1 săptămână a lui Antihrist (7 ani, adică 2312 + 7 = 2319). 

Lucrurile acestea, ne-au fost date să le cunoaştem... Însă "despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, la fel se va întâmpla şi la venirea Fiului omului." (Matei 24:36,37)

Judecătorul Cel Drept

"Și am văzut un Tron mare și alb și pe Cel ce sta pe el. Iar pământul și cerul, au fugit de la fața Lui și nu li s-au mai găsit locul. Și am văzut pe morții mici și mari, stând înaintea Tronului lui Dumnezeu și au fost deschise cărțile; și a fost deschisă o altă carte, care este cea a vieții; și morții au fost judecați, din cele scrise în cărți, după faptele lor." (Apocalipsa 22:11,12)

Deci, pe lângă faptul că Dumnezeu este Dragostea Însăși, Dragostea Întruchipată, EL este și un foc mistuitor, este Judecătorul Cel Drept. 

Nu trebuie să ne facem iluzii, că Dumnezeu, în Dragostea Sa mare, ne va mântui, ne va ierta, ne va lua la Sine, fără ca noi să depunem vreun efort în privința aceasta; ba dimpotrivă, noi să trăim o viață destrăbălată și imorală și împotriva standardelor Lui... 

Nu! Vreau să o spun limpede și curat, fiindcă acesta este adevărul; și, fiindcă au fost lansate tot felul de astfel de teorii, că Dumnezeu este bun și iertător și ne va ierta după ce vom muri, că preotul va face slujbă și cei ce rămân în urma noastră fac rugăciuni pentru mântuirea sufletul nostru - și astfel, Dumnezeu ne va mântui sufletele! Fals! Spune chiar Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos, că: "iată, vin curând; și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui!" (Apocalipsa 22:12) Va da fiecăruia, după cum este fapta lui. 

Oare ce spunea mai sus, în primele versete citate, de la începutul acestui mesaj? Hai să ne reamintim: "Și am văzut pe morții mici și mari, stând înaintea Tronului lui Dumnezeu și au fost deschise cărțile; și a fost deschisă o altă carte, care este cea a vieții; și morții au fost judecați, din cele scrise în cărți, după faptele lor." (Apocalipsa 20:12) Spune aici cumva, că au fost iertați? Spune cumva, că au fost trimiși la dreapta Judecătorului Cel Drept, spunânduli-se: "Veniți binecuvântaților, iubiților, că v-am iubit și v-am iertat"? Nu spune! Ba dimpotrivă! Spune în Apocalipsa 20:15 "Și dacă cineva n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc". Uaaau! În iazul de foc??? Da dragilor, în iazul de foc, fiindcă nu au fost găsiți scriși în cartea vieții Mielului. 

Ce înseamnă să fii găsit scris în cartea vieții Mielului și ce este cartea vieții? Cartea vieții, este cartea celor vii, cartea celor ce au fost înviați din moartea păcatelor lor, adică cei ce au crezut în Iisus Hristos din toată inima lor și au primit mântuirea sufletelor lor. Cartea celor vii pentru Dumnezeu, cu alte cuvinte. Iar cei scriși în cartea aceasta, sunt, așa cum am mai spus și mai devreme, cei ce au fost înviați din moartea păcatului lor, la viața pentru Dumnezeu; adică, cei ce au crezut din toată inima lor, în Domnul și Mântuitorul lor, Iisus Hristos. 

Bun! Și deci, cei care nu au fost găsiți scriși în cartea aceasta a vieții Mielului, adică cei ce nu au crezut din toată inima lor în Domnul și Mântuitorul, au fost aruncați în iazul de foc. Este aceasta iertare? Sau e dreapta Judecată! Spune în Apocalipsa 22:12, că vine curând și răsplata Lui este cu EL, ca să dea fiecăruia după fapta lui. Adică, ADIO iertare! Dacă n-ai fost scris în cartea vieții Mielului, încă de când trăiai în trup de carne, pe pământ, ADIO iertare! Îți va da după faptele tale! Aceasta înseamnă JUDECATĂ DREAPTĂ. 

Ne înșelăm pe noi înșine, extrapolând Dragostea lui Dumnezeu și crezând ceea ce Domnul nu ne-a învățat, precum că, Dumnezeu, în Dragostea Sa mare, ne va ierta la Judecată, fiindcă Dumnezeul nostru este bun și iertător și îndelung răbdător! EL, da, este bun și iertător și îndelung răbdător, dar dacă noi trăim în nepăsare față de EL și de Mântuirea adusă de EL GRATIS, prin Jertfa Domnului Iisus, este ca și cum am fi naufragiați pe mare, am avea barcă de salvare lângă noi, dar noi ne-am înneca și am muri, fiindcă nu vrem să ne suim în barcă. 

Domnul Iisus, ne-a adus mântuirea; dar dacă noi nu vrem să o primim, dacă nu vrem să credem în Mântuitorul, să ne întoarcem de la păcat la EL, dacă nu vrem să lăsăm viața păcătoasă și să ne întoarcem la o viață frumoasă, după standardele lui Dumnezeu, atunci iertarea și mântuirea, pentru noi nu mai au nicio valoare și vom fi judecați și condamnați. 

Apostolul Paul (sau Pavel) spune: "Sau disprețuiești tu bogăția bunătatății Lui și a îngăduinței și a îndelungii Lui răbdări?! Nu știi că bunătatea lui Dumnezeu, te duce la pocăință? Dar după împietrirea ta și cu inima ta nepocăită, îți aduni mânie, în ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui; celor ce au făcut binele cu răbdare, căutând viața veșnică, slava și cinstea și nestricăciunea; iar celor ce din ceartă și necredință adevărului, ci crezând nedreptății, mânie și urgie" (Romani 2:5-8). "Nu știi că bunătatea lui Dumnezeu, te duce la pocăință?" Dacă bunătatea lui Dumnezeu, crezi că te îndeamnă la trăire în păcat și nelegiuire, la nepăsare față de EL și de Jertfa Fiului Său, atunci să nu aștepți iertare la Judecată! Apostolul Paul spune clar acolo:  "Nu știi că bunătatea lui Dumnezeu, te duce la pocăință?" Bunătatea lui Dumnezeu, te îndeamnă la pocăință! Iar dacă tu nu faci pasul acesta și nu te împaci cu Dumnezeu, nu te întorci de la păcat la EL, spune apostolul Paul: "îți aduni mânie, în ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui..." 

Așadar, eu zic să nu uităm de Dragostea Lui de la cruce, dar să nu uităm nici de Judecata Lui cea Dreaptă! Dumnezeu este și iertător pentru cine se căiește de păcatele lui și se întoarce la Dumnezeu, dar este și Judecătorul Cel Drept, pentru cei ce calcă în picioare Dragostea Lui, care îi îndeamnă la pocăință, iar ei nu vor să se pocăiască de păcatele lor. 

Să fim atenți, dar!