Doctrina Mântuirii

Spune Biblia, că Dumnezeu l-a creat pe om, la starea de perfecţiune; că la început toate erau bune, chiar foarte bune (vezi Geneza 1:12,17,21,31); însă, ceva a schimbat toată lucrarea aceasta foarte bună, într-o lucrare blestemată de Dumnezeu; şi acest ceva, se numeşte PĂCAT. După un timp, de când cei doi oameni, prima pereche de oameni din istoria omenirii, Adam şi Eva, au căzut în păcatul neascultării de Creatorul lor şi al nostru, întreaga istorie a luat o altă întorsătură. 

În Geneza 2:17, Dumnezeu îi spune omului: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el,” blestemat este acum pământul din pricina ta. ...” 

Iată ce consecinţe grave a adus neascultarea omului, faţă de porunca Creatorului său! Din pricina aceasta, pământul este blestemat şi omul este căzut. Neascultând de Dumnezeu, omul a căzut în păcat şi păcatul îl ţine pe om departe de Dumnezeu; iar pentru o apropiere de Dumnezeu, pentru o relegare a relaţiei cu Dumnezeu, omul nu a putut face nimic, niciodată; şi nici nu va putea face nimic niciodată, pentru că este căzut. Este ca şi cum ai vrea să te cureţi de noroi, curăţindu-te, murdar fiind de noroi pe mâini. Sau, ca şi cum ai vrea să te speli de motorină, cu motorină! 

Omul nu se poate salva, nu se poate ridica din starea de păcat la o stare de sfinţenie, prin propriile fapte, pentru că inima omului nu este sfântă, ca să-l poată ajuta pe om să se ridice! Domnul Isus spunea că: „din prisosul inimii vorbeşte gura” (Matei 12:34); şi vedem cu toţii, că gurile noastre spun uneori sau deseori, foarte multe lucruri, care nu ar trebui spuse; aceasta, ca o dovadă că în inimile noastre nu este sfinţenia, ca să ne putem ghida după sfinţenia inimii şi să ne ridicăm la standardele de sfinţenie ale lui Dumnezeu. 

Dumnezeu a dat legi omului, după care să-şi ghideze viaţa; însă nu pentru că acele legi l-ar fi mântuit pe om, ci pentru ca să îl ajute pe om, să vadă cât de sfânt este Dumnezeul Creator şi să-l motiveze pe om să se apropie de Dumnezeu. Sunt mulţi care caută să se ghideze după legile lui Dumnezeu sau după poruncile Lui (cele zece porunci) crezând că vor fi mântuiţi; însă, dacă privim în tot Vechiul Testament, nu vom găsi nicăieri spus, că acela care va împlini toate acele legi, va fi mântuit. Spune doar, că aceia care vor trăi după legile acelea, vor fi socotiţi un popor sfânt (vezi Exod 19:5,6); dar nu spune că vor fi mântuiţi. Este o teologie lungă aici, în privinţa legilor şi poruncilor, date de Dumnezeu poporului ales de EL, poporul evreu; şi cred că vom zăbovi un pic şi pe acest subiect. 

Dumnezeu a ales un popor, care să-I fie al Lui, prin care să se descopere, să-Si arate măreția, - pentru ca să ÎI fie un neam sfânt, o împărăţie de preoţi (vezi Exod 19:6), un popor care să arate şi celorlate popoare, că există un Dumnezeu adevărat şi care are cu adevărat nişte legi morale şi principii de viaţă deosebite. Cu alte cuvinte, acest popor era ales de Dumnezeu, pentru a mărturisi şi celorlalte popoare, despre adevăratul Dumnezeu. 

Prin aceasta, vreau să atrag atenţia oricăruia care vrea mântuirea şi caută să păzească legile Domnului, că împlinirea acestor legi, nu fac altceva decât să te corecteze în comportament (dacă le împlinești). Toate poruncile lui Dumnezeu, din Vechiul Testament, sunt de așa natură, să te ghideze, să te învețe, cum ar trebui să trăiești. Ele doar atât fac! Poruncile lui Dumnezeu nu te mântuiesc, cum nu i-au mântuit nici pe evrei, chiar dacă le-ar fi ținut; fiindcă ele sunt doar un îndreptar. 

Sunt alţii care amestecă Noul Testament cu Vechiul Testament şi spun ei că au doctrina adevărată. 

Alţii spun că Noul şi cu Vechiul Testament se contrazic. Însă, eu spun că toate aceste teorii sunt false. Noul şi cu Vechiul Testament nu se contrazic şi nici nu pot fi amestecate şi făcute una, pentru că sunt Două legăminte diferite. Acestea se completează unul pe celălalt, la fel cum se completează şi femeia cu bărbatul; şi, în esenţă, nu se contrazic şi nici nu pot fi făcuți un singur trup omenesc (aluzie, la un singur legământ sau o singură doctrină). Biblia spune, că femeia şi cu bărbatul, după ce se căsătoresc, devin un singur trup (Vezi Geneza 2:24, Efeseni 5:31); însă, este vorba de un singur trup ca un întreg, adică o singură familie, nu că din două trupuri pământeşti, s-ar face unul singur (femeia rămâne femeie şi după ce s-a căsătorit; şi tot aşa şi bărbatul. Însă ei lucrează pentru acelaşi scop – familia). Ok! Tot aşa deci, lucrează şi Vechiul cu Noul Testament; ele se completează unul pe celălalt. Dar nu în a se face un singur legământ, ci se completează în a se face înțeleasă mântuirea. Mântuirea nu ar avea farmecul ei, dacă nu am avea şi Vechiul şi Noul Testament; chiar dacă Mântuirea o poţi găsi doar în Noul Testament (de fapt, în Noul Testament doar găseşti informaţii despre cum poţi fi mântuit; căci mântuirea, o găseşti la Cel ce Mântuieşte, adică la Domnul Isus Hristos). Dacă nu ai avea Vechiul Testament, cum ai înţelege tu cât de mult te-a iubit Dumnezeu, când a lăsat pe Fiul Său să moară pe cruce? Înţelegi? Pentru ca să vezi cât de departe eşti de Dumnezeu, trebuie să citeşti Vechiul Testament; căci acolo vei vedea că ai legi şi porunci pentru orice şi că tu le calci în fiecare zi, de „n” ori; apoi, priveşti în Noul Testament şi citeşti acolo: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în EL, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Căci Dumnezeu, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin EL.” (Ev Ioan 3:16,17) Şi zici: „Interesant! Iată-mă, în fiecare zi calc toate legile acestea ale lui Dumnezeu, din Vechiul Testament şi Dumnezeu tot vrea să mă mântuiască; şi încă cum!” Deci, nu poţi anula Vechiul Testament, pentru că atunci ai ajunge să crezi că nici nu ai păcătuit; dar nici să ajungi să crezi, că împlinind legea vei fi mântuit, nu este bine; căci citam mai devreme din Ioan 3:16,17, unde spune, că: „oricine crede în Fiul, are viaţa veşnică”; nu, oricine păzeştea legea! Legea îţi arată că eşti păcătos; şi îţi arată că pentru a scăpa de păcat, trebuie să aduci jertfă de ispăşire; iar cei care cred că vor primi mântuirea împlinind legea, habar n-am cum amestecat cu Noul legământ, s-au înşelat groaznic! Trebuie spus doar atât: Prin Lege (cele zece porunci) nimeni nu va fi mântuit! Apostolul Paul spunea foarte simplu: „...dar că nimeni nu va fi îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin lege, este evident; căci cel drept va trăi prin credinţă” (Galateni 3:11), „....căci dacă s-ar fi dat o lege, care să poată da viaţa, atunci, în adevăr, dreptatea ar fi prin lege. Dar Scriptura a închis toate lucrurile sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos” (Galateni 3:21b,22). Și tot apostolul Paul mai spunea: „Nu lepăd Harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea este prin lege, atunci degeaba a murit Hristos” (Galateni 2:21). Înţelegi? Dacă îndreptăţirea despre care vorbeşte apostolul Paul aici - sau dreptatea, cum o mai numeşte el, ar fi fost prin lege, atunci degeaba a murit Hristos; dar Dumnezeu Tatăl nu L-a trimis în lume pe Fiul Său ca să moară şi EL pe aici, ci pentru că noi nu ne puteam salva din păcatele noastre! 

Sunt astăzi milioane de oameni care au salvarea pregătită şi nu vor să intre în posesia ei; dar înainte de a veni Salvatorul, nu puteai fi mântuit. În vechiul Legământ oamenii trebuiau să ducă jertfă de ispăşire pentru păcate la templu şi să se facă ispăşirea; însă, se făcea ispăşirea pentru păcate, simbolic. Prin ceea ce făceau ei atunci, era aproape acelaşi lucru cu ceea ce trebuie să facem noi azi; adică, simbolic, jertfa adusă de ei, (de evreii din vechiul legământ) făcea referire la marea Jertfă, pe care urma să o aducă Mielul Sfânt al lui Dumnezeu, Isus Hristos, Mântuitorul; fiincă nu prin sângele mieilor şi ţapilor, cum spune Biblia, că trebuiau jertfiţi, primeau ei iertarea lui Dumnezeu; ci prin credinţa că Dumnezeu a ales temporar, să ilustreze simbolic, că va trimite un Miel Prea-Sfânt, care-Şi va vărsa Sângele spre iertarea păcatelor tuturor oamenilor. Este doar un simbol, jertfa pe care evreii trebuiau să o aducă în fiecare an la ziua ispăşirii; pentru că numai cu Sângele Sfânt al lui Isus, se poate scăpa de păcate. 

Apostolul Paul spunea la fel de clar şi în epistola către evrei, unde zice: „...căci, este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să ridice păcatele. De aceea, când intră în lume, EL zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici dar, ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai găsit plăcere nici în arderi de tot, nici în jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă, (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac Voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:4-7) Şi voia Tatălui Ceresc pentru Fiul, era să se aducă jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre, ale tuturor oamenilor. Cineva spunea, că cei de dinainte de Hristos priveau prin credinţă înainte, la jertfa Domnului Isus, prin ceea ce făceau ei, iar noi trebuie să privim înapoi la jertfa Domnului Isus, cu căinţă şi cu credinţă! Nu sunt două feluri de iertare şi nu sunt mai multe variante prin care poţi fi iertat; ci şi noi, cei din mileniul 3, la fel şi cu cei de dinainte de Hristos, avem iertarea prin acelaşi Hristos; numai că ei simbolizau iertarea printr-un semn pe care Dumnezeu li l-a cerut, adică prin jertfa de ispăşire, iar noi primim iertarea de păcate prin credinţa în jertfa Domnului Isus, deja adusă. Aşadar, nu poţi amesteca Vechiul Testament cu Noul Testament, pentru că Noul Legământ este făcut în Sângele Domnului Isus, iar Vechiul legământ în sânge de viţei şi de ţapi (vezi Exod. 24:5-8; Evrei 10:4). Vechiul legământ este un legământ vechi, socotit învechit şi aproape de dispariţie (vezi Evrei 8:13), însă nu este fără semnificaţie; deci, nu înseamnă că poţi rupe Vechiul Testament din Biblie; pentru că tu ai nevoie să vezi mereu, mereu, de unde te-a scos Hristos – în cazul în care ai fost înnoit în sângele Lui. Dacă nu ai fost înnoit, atunci ai nevoie să vezi cât de departe eşti de Dumnezeu şi să te apropii de Noul Testament ca să vezi cât de uşor te poţi apropia de Dumnezeu. Poruncile date de Dumnezeu poporului evreu, nu erau decât nişte călăuze prin pustie; nu erau mântuire şi nu sunt mântuire, cum cred astăzi adventiştii, de exemplu. Legea, cum spunea şi apostolul Paul, nu este decât un îndrumător, un învăţător care te îndrumă spre Hristos; şi este clar, că dacă ai ajuns la Hristos, nu-ţi mai foloseşte îndrumătorul către EL. Este ceva de neimaginat, să trăieşti în Duhul Sfânt şi încă să te mai ghidezi după un îndrumător al celor fărădelege, cum numeşte apostolul Paul Legea (vezi 1Timotei 1:8-10); este ca şi cum ai merge după o adresă pe care ai auzit-o undeva la radio sau tv, iar acolo, în loc să faci ceea ce trebuie să faci, stai şi încă te mai ghidezi după adresă; este ciudat şi de ne-imaginat aşa ceva! Mai mult, Dumnezeu însuşi a spus, că va scrie Legile Lui în inimile noastre (asta fiind în Noul Legământ); şi că nu va mai fi nevoie să ne mai ghidăm după nişte legi exterioare, pentru că vom avea Legile Lui în inimile noastre (vezi Zaharia 8:8; Evrei 8:10; 10:16). A spune că dacă nu trăieşti după legea celor zece porunci, înseamnă că eşti călcător al celor zece porunci, este una din minciunile cu care adventiştii caută să înşele (sau poate ei chiar nu înțeleg și așa văd lucrurile și nu ar fi o minciună cu care caută să înșele - habar n-am!) pe cei care nu ştiu şi să-i atragă în înşelarea lor; este la fel de ciudată şi această expresie a lor, ca şi multe cu care se prezintă ei, spunând că este adevărat. Este ca şi cum ai spune că dacă nu mergi cu Dacia, înseamnă că mergi pe jos! Păi? Dar de unde ştii? Poate că merg cu autobuzul!.. Spun adventiştii că dacă nu păzeşti legea, eşti călcătorul ei; şi atunci, eşti împotriva lui Dumnezeu; însă lucrurile s-au schimbat în Noul Legământ; şi omul nu se mai ghidează după legile acelea exterioare, ale Vechiului Legământ, ci pe Legile Noului Testament; iar acestea nu sunt nici pe table de piatră, nici pe altceva, ci sunt în Duhul Sfânt! Trăieşti călăuzit de Duhul Sfânt şi EL te învaţă tot ce trebuie să ştii şi te ajută să şi trăieşti cum trebuie. Este o Lege vie, care îţi vorbeşte în fiecare zi şi te învaţă în fiecare zi; şi este mult mai mult decât a trăi condus de zece porunci, ale Vechiului Testament! Apostolul Paul spunea: „Acum dar, nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus; care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.... căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:1,14). Mântuirea nu se capătă păzind poruncile Vechiului Testament, cum cred unii, deşi o cred în defavoarea lor; căci dacă mântuirea s-ar fi putut căpăta prin păzirea poruncilor, atunci nu ar mai fi venit Hristos ca să moară răstignit pe cruce! De exemplu: în viziunea adventistă, de ce a venit Hristos? Ca să îi scape pe ei de o jertfă de ispăşire, pe care trebuiau să o aducă ei la ziua ispăşirii? Pentru ca să se poată îmbogăţi ei, rămânându-le cu un animal mai mult în curte? Pentru asta a venit Hristos? Vai şi iar vai, de cei ce cred că Hristosul, este doar o simplă jertfă de ispăşire pentru păcate! Dacă oamenii ar fi putut fi mântuiţi prin jertfele pe care le aduceau la ziua ispăşirii, nici nu ar mai fi venit Fiul lui Dumnezeu din Slava Sa Măreaţă, ca să se smerească atât de mult şi să trăiască în smerenie deplină şi să fie slujitor şi apoi să-Şi dea viaţa pe o cruce pentru păcatele noastre! Pentru adventişti, înţeleg că Jertfa Domnului Isus nu valorează decât o jertfă simplă, animalică, pe care trebuiau să o aducă ei la ziua ispăşirii; dar pentru că S-a adus Fiul lui Dumnezeu ca jertfă, au scăpat ei! Este groaznic să te foloseşti de o Lucrare nespus de Măreaţă, făcută de Dumnezeu pentru noi şi să o descalifici atât de mult şi să o consideri ca o Binecuvântare din partea lui Dumnezeu, pentru că te-a scăpat de aducerea de jertfe pentru păcatele tale, ca să te poţi îmbogăţi tu! 

Mântuirea, cum spuneam mai sus un pic, se capătă foarte uşor; însă sunt mulţi care au amestecat necunoştinţa lor cu lipsa de înţelegere biblică şi cu Scriptura şi au inventat tot felul de teorii aşazis religioase, cu care acum se laudă că au doctrina adevărată a mântuirii. Nu este de mirare de ce sunt aşa mulţi care cred că au adevărata credinţă, dar nu ştiu nici măcar cum să scape de păcatele lor şi lasă problema asta pe seama preotului, ca să o facă preotul după ce moare omul! Este destul de dureros să te confrunţi cu astfel de doctrine şi mai ales să te confrunţi cu astfel de persoane, care susţin necunoştinţa lor biblică, împletită cu teorii inventate de alţii, care au fost la fel de necunoscători, dar au crezut ei că e bine să faci ceva ca să-L îmbunezi pe Dumnezeu, pentru ca să te ierte şi să te accepte. Referitor la iertare şi acceptare, la ascultare şi închinare, am rămas oarecum şocat când am vorbit cu cineva despre icoane şi întrebam acea persoană la ce-i foloseşte icoana; iar acea persoană spunea că icoana este o fereastră spre cer; şi de fapt, aceasta este una dintre ideile pe care o spun şi mai marii bisericii ortodoxe. Întrebarea care se pune, este: Este icoana o fereastră spre cer? Dacă ar trebui să fim mai logici, atunci ar trebui să luăm lucrurile aşa: Domnul Isus a spus că nimeni nu sare gardul ca să intre în Împărăţia Cerurilor; ci intră pe UŞĂ. Nu intră pe geam, nici nu sparge acoperişul; ok? Iar ca să intri pe uşă, trebuie să intri prin ISUS Hristos. Domnul Isus a spus: "EU sunt uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit,..." (Ev.Ioan 10:9). Și apostolul Petru spunea: "În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi" (Fapte 4:12). Este destul de ciudat să consideri o icoană construită de oameni, ca fiind o fereastră spre cer... La ce-ţi foloseşte fereastra spre cer? Ca să vezi cum este în cer? Dar vezi cum este în cer prin icoană? Nu vezi nimic-nimic! Dacă vrei să vezi cum este în cer, va trebui să nu mai priveşti pe geam, că Dumnezeu sigur a tras obloanele şi nu vezi nimic, ci să intri pe Uşă; şi vei vedea de la faţa locului! Sau vrei să rămâi tot privind prin geam şi să rămâi pe dinafară? Sunt mulţi care privesc pe geam în magazin şi nu intră; şi mulţi care privesc pe geam în Împărăţia lui Dumnezeu şi nu văd decât obloanele; şi nu folosesc UŞA ca să intre - şi rămân pe dinafară. Sunt multe teorii, care, spun unii, că sunt adevărata credinţă; însă adevărata credinţă este când crezi pe Dumnezeu şi Cuvântul Lui - fără să-L răstălmăceşti tu, cum ţi se pare ţie! De ce Biblia spune unul şi acelaşi lucru despre cum poţi fi mântuit, iar oamenii au fiecare teoria lui? Biblia ne spune oriunde se vorbeşte de mântuire: "Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit!" (Fapte 16:31), "Dacă intră cineva prin Mine (ISUS), va fi mântuit" (Ev.Ioan 10:9), "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu (să moară) pentru ca oricine crede în EL, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (Ev.Ioan 3:16), "Cine crede în Fiul are Viaţa" (Ev.Ioan 3:36)...ş.a. Vezi?... Biblia spune într-un singur Glas, unul şi acelaşi lucru; pe când oamenii au fiecare teoria lui... Tu pe cine vrei să crezi? Pe oameni şi teoriile lor diferite? Sau pe Dumnezeu şi teoria Lui Unică şi Uniformă, în tot ce spune? Dacă vrei mântuirea de la Dumnezeu, atunci ar trebui să crezi teoria Lui; pentru că EL îţi dă şi mântuirea şi instrucţiunile! 

Ce trebuie să faci ca să primeşti mântuirea? Doctrina lui Dumnezeu spune aşa: "Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit!" (Fapte 16:31), "Căci prin Har sunteţi mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este DARUL lui Dumnezeu; NU PRIN FAPTE, CA SĂ NU SE LAUDE NIMENI." (Ep.Efeseni 2:8,9) Dumnezeu îţi dă Mântuirea în DAR (cadou); tu trebuie doar, să primeşti DARUL, prin credinţă; acceptându-L pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor în viaţa ta, tu eşti mântuit; apoi, ascultând de voia Lui şi făcând ceea ce EL îţi spune, tu îţi păstrezi mântuirea; pentru că mântuirea se poate şi pierde, dacă nu asculţi de Dumnezeu şi faci numai ce te taie pe tine capul. Mântuirea o primeşti în DAR; însă păstrarea ei este o luptă de o viaţă; şi lupta aceasta, la urma urmei, nu este ceva care să îţi displacă; pentru că începe să te doară şi pe tine că nu eşti o persoană bună la suflet, cu o inimă mare, cu un cuget curat ... şi începi să te apropii din ce în ce mai mult de Dumnezeu şi să îi ceri să te ajute şi să te schimbe, ca să fii cât mai bun(ă) - adică, cât mai plăcut(ă) Lui.