Uite, privind la știri, am văzut oameni care bubuiau de credință, dar de o credință greșită în Dumnezeu - de o credință falsă, care îi va conduce - poate - pe unii, la nimicire. Am văzut oameni care mergeau la moaște - la moaștele Sfântului Dumitru, spunând că ei poartă masca numai așa, pentru a respecta legea, ca să nu fie amendați, nu ca să nu se îmbolnăvească. Că Dumnezeu e sus și are EL grijă...
E adevărat că Dumnezeu este sus și că are EL grijă; dar cum spuneam și în alte postări, va trebui să mai avem și noi grijă! Că dacă noi nu ne îngrijim, Dumnezeu nu va avea nici EL grijă de noi. Dacă pleci în mijlocul iernii de acasă în papuci și în tricou și în pantaloni scurți, să nu te aștepți să aibă Dumnezeu grijă să nu te îmbolnăvești tu! Așa și acum!
Dar ce te doare pe tine așa de tare, că nu vrei să porți o mască de protecție și să păstrezi o distanțare? Dar dacă unul dintre participanții la pelerinajul de la moaște ar avea păduchi sau râie, așa-i că ai păstra distanțarea? Adică, ți-e frică să nu se ia la tine râia sau păduchii, dar nu ți-e frică să se ia un Coviduț! Și râia și păduchii nu ucid, pe când Covidul mai are și astfel de puteri.
Dar de ce crezi tu că te-ar proteja Dumnezeu de Coviduț și nu te-ar proteja de râie sau de păduchi? Sau, de ce crezi tu, pur și simplu, că Dumnezeu te-ar proteja de Coviduț, ca în cazul în care ar trece cineva cu Coviduțul în brațe, fără să știe, că poate nici el nu știe că îl are (fiindcă de cele mai multe ori așa se întâmplă) și îl mai dă și celor care participă la pelerinaj?
Cert este că Dumnezeu ne protejează atunci când suntem nevoiți să trecem prin ”foc”, nu atunci când ne aruncăm singuri în ”foc”. Dar acum, cine ne trimite pe noi în pelerinaj la moaște, când este pandemie de Coronavirus? Ne obligă cineva să ne aruncăm în ghearele virusului și ale morții? Sau ne aruncăm singuri, de bună-voie?!
Nu am văzut până acum pe unii tineri care acum clamează credința asta prea mare a lor în Dumnezeu, când ne-au învățat autoritățile medicale să purtăm prezervativ, ca să nu luăm vreo boală venerică. Bineînțeles, că un creștin adevărat nu merge la femei străine, dar se poate căsători cu o femeia care are SIDA. Dar oare se va căsători un bărbat credincios cu o femeie care are SIDA? Sau o femeie credincioasă cu un bărbat cu SIDA...?! Nu se căsătoresc, fiindcă le este frică de SIDA. Și nu se apropie sexual de o persoană care are SIDA. Deci, se pare că în circumstanța aceasta, Dumnezeu nu mai are grijă de cel sănătos, nu? Dar are grijă acum, cu această pandemie de Covid-19...
Vă înșelați, oameni buni! Nu vă trimite nimeni la un sicriu cu niște oase ale unui mort, care a fost credincios și el în timpul vieții sale, pe timp de pandemie de Covid!
Apropo: Dumnezeu nu ne cere nimănui să mergem la osemintele credincioșilor Lui ca să ne rugăm la ele, ci ne cere să fim noi înșine credincioși adevărați, sfinți în toată purtarea noastră, cum zice și Sfântul Apostol Petru, în prima sa Epistolă:
”De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji, nădăjduiți desăvârșit în harul pe care îl veți primi, la arătarea lui Isus Hristos! Precum copiii ascultării, nu vă potriviți poftelor de mai înainte, poftele din neștiința voastră; ci după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră, fiindcă este scris: "Fiți sfinți, căci EU sunt sfânt!"
Și dacă chemați ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire, după lucrul fiecăruia, purtați-vă cu teamă în timpul vremelniciei voastre, știind că nu cu stricăcioase, argint sau aur, ați fost răscumpărați din purtarea voastră zadarnică, moștenită de la părinți, ci cu Sângele Scump al lui Hristos, ca un miel nevinovat și fără prihană!” 1 Petru 1:13-19.
Așadar, nu pupători de sicrie cu oseminte ale unor oameni sfinți ne vrea Dumnezeu, ci ne vrea sfinți precum este EL. Mersul în pelerinaj pentru a ne ruga la oameni care poate că au fost sfinți ai lui Dumnezeu sau poate că nu au fost, dar i-a declarat biserica așa, nu însă și Dumnezeu, nu ne face nicidecum mai plăcuți Lui. Nu ne face mai plăcuți Lui, nici măcar mersul în pelerinaj la osemintele vreunui Apostol al Domnului, cum ar fi Sfântul Apostol Petru sau Sfântul Apostol Pavel sau Sfântul Apostol Ioan... Nu! Plăcuți lui ne face credința noastră în EL și purtarea noastră SFÂNTĂ. Doar aceasta ne face plăcuți LUI!
Dacă noi mergem să ne rugăm la moaștele sfintei Parascheva sau ale lui Dimitrie, nu ne face cu nimic mai plăcuți lui Dumnezeu, mai ales că nici viața noastră nu este trăită în sfințenie! Și Parascheva sau Dimitrie nu ne pot ajuta cu nimic ca să trăim noi în sfințenie, mai ales dacă nici noi nu ne dăm interesul să trăim în sfințenie, ci doar mergem la moaște ca să ne rugăm să ne fie bine!
Aceasta este doar o amăgire! Ne amăgim că fac sfinții cărora ne rugăm, ceva pentru noi! Nu! Ei nu fac nimic pentru noi! Ei nu ne fac pe noi sfinți peste noapte! Nici măcar Dumnezeu nu ne face sfinți peste noapte, dacă noi nu avem intenția de a deveni sfinți, plăcuți Lui.
Deci simpla noastră participare la un pelerinaj, unde putem găsi niște oseminte ale unui om care a crezut în Dumnezeu în timpul vieții lui, nu ne schimbă cu nimic situația! Noi rămânem la fel de păcătoși și de neplăcuți Lui. Numai o viață schimbată, trăită prin credință și în sfințire, ne face plăcuți Lui. Pentru cine vrea să înțeleagă! Cine nu vrea, n-are decât să meargă în pelerinaj la moaște, în vreme de pandemie!
