Foto: Gicu Daniel Terente. Biserica Ortodoxă din satul Crevelești, Comuna Chiliile, județul Buzău. Foto din 2009.
Pentru faptul că trăim într-o țară declarată majoritar creștină, nu trebuie să uităm de drepturile și libertățile fundamentale ale omului, care de multe ori parcă contravin învățăturilor creștine, atunci când dă libertăți și altora, nu numai creștinilor. Trebuie să remarcăm încă din început, că libertățile creștinilor sunt ale creștinilor și libertățile necreștinilor sau ale ateilor, sunt ale lor. Nu putem asocia nici măcar noțiunea de țară creștină cu libertățile creștinilor, pentru a abuza de libertățile celor care au o altă credință sau a celor care sunt atei. Libertatea însăși, dacă suntem o țară liberă și democratică, dă dreptul fiecăruia să se manifesteze în cuget, în crez, în ceea ce simte, după cum înțelege el, doar raportându-se la niște legi ale țării, care spun cât ai voie să visezi și cât ai voie să te întinzi.
Mai concret, libertatea ateului sau a homosexualului sau a lesbienei sau a altuia care crede în alt fel, nu poate fi îngrădită de noi, majoritarii creștini, cu învățăturile noastre. Învățătura creștină este pentru creștini, pentru cei care se declară creștini. Căci, dacă spunem că suntem o țară creștină și vrem să fim și o țară democratică, atunci trebuie să ne arătăm îngăduitori cu cei care nu sunt ca noi și să le acordăm și lor dreptul să se exprime, să trăiască. Noi suntem supărați și ne întristăm, când auzim știri triste de prin țările arabe sau din China comunistă, că frați de-ai noștri creștini, trec prin grele persecuții și unii plătesc cu viața pentru credința lor; și am vrea să fie și la ei libertate și democrație, cum este la noi... Dar, numai că noi uităm de frații noștri persecutați, atunci când am vrea să interzicem homosexualii și lesbienele la noi în țară...
Veți spune: ”Păi și ce treabă are LGBT, cu frații noștri creștini din China sau din țările arabe?” Tocmai că are! Este vorba de același principiu: Libertatea de exprimare, libertatea de gândire, democrație chiar. Că dacă și China, ca și celelalte țări arabe care ucid creștinii, ar da libertatea aceasta de gândire, de credință, de exprimare, ar trăi și frații noștri liniștiți acolo unde sunt. Dar ei au această libertate lipsă, așa cum am vrea și noi să interzicem altora să aibă libertatea să se manifesteze, să existe legal; că în fond, despre asta vorbim: Să existe cadru legal, că există și ei și că au și ei drepturi și libertăți.
Ori, noi, creștinii, vrem numai noi să avem drepturi și libertăți. Iar altcineva, să nu mai aibă nici măcar dreptul să existe. Așa ceva nu se poate! Aceasta este o gândire totalitaristă, nu de creștin, nici venită din învățătura lui Hristos, ci de la Satan și din ideologia comunistă. În învățătura Domnului Hristos și în învățătura apostolilor Domnului, nu se vorbește niciodată despre interzicerea drepturilor celor care nu deveneau creștini. Dimpotrivă, Mântuitorul îi învăța pe apostoli, chiar să-i iubească pe cei care nu erau asemenea lor. Și avem ca exemplu Pilda samariteanului, unde Mântuitorul le arăta că aproapele lor nu era neapărat doar cel de lângă ei, ci oricine, dând exemplu un samaritean. Samaritenii fiind socotiți de evrei ca păgâni. Și deci, Mântuitorul spune - și ne spune, prin acea pildă, că aproapele nostru pe care trebuie să-l iubim, nu este numai cel de-o credință cu noi, ci oricine. Oricine.
Așadar, nu învață nicăieri Domnul Iisus și nici apostolii Săi, spunând să-i urâm și să-i prigonim și să-i alungăm din mijlocul nostru, pe cei care nu sunt la fel ca noi, ci ne spune să îi iubim chiar. De altfel, creștinismul nu este o religie bazată pe niște învățături seci, ci este o trăire: trăiești ca urmaș al lui Hristos. Asta înseamnă să fii creștin. Nu că ai fost tu botezat la câteva săptămâni de preot și gata, ești creștin! Nu! Asta este o iluzie! Creștinul este cu totul și cu totul altceva. Creștinul este cel ce trăiește cum a trăit Hristos, cel ce iubește cum a iubit Hristos. Creștinul nu are voie să-l urască pe aproapele său și nu are voie să-l prigonească, precum fac cei care nu au cunoscut dragostea lui Hristos în viețile lor. Mântuitorul Isus Hristos spunea: "Voi, iubiți-i pe vrăjmașii voștri...!" Deci, dacă îl considerăm pe cineva ca fiind vrăjmașul nostru, chiar și pe acela să-l iubim. Nu să-l urâm! Nu să-l interzicem. Nu să-i interzicem existența.
Noi, creștinii, ”ne speriem” de ce fac cei gay sau lesbienele, de parcă ne-ar interesa sau ar trebui să ne intereseze pe noi, ce fac ei acasă la ei, în intimitatea lor... E treaba lor ce fac ei acolo! Dar pe noi, creștinii, oare n-ar trebui să ne sperie curvia dusă la cote maxime, homosexualismul de prin unele mănăstiri ortodoxe, cele vreo 25 de milioane de avorturi făcute din '90 încoace, acestea nu ar trebui să ne sperie, pe noi, heterosexualii, adică „cei normali” în privința sexualității? Ne doare burta de ce fac două femei în intimitatea lor, dar nu ne doare burta de ce fac un bărbat și o femeie, când constată că au o sarcină pe care nu și-o doresc?! Ne doare burta de homosexualii atei, dar nu ne doare burta de ai noștri ca brazii din mănăstiri?!
Învățătura bisericii nu poate deveni lege sau constituție a unei țări, fiindcă credința în Hristos nu poate deveni o constituție. Fiecare individ în parte, are dreptul să aleagă dacă crede sau nu crede în Hristos; dar legile țării nu sunt la alegere. Și mai mult: Nu poate fi impus crezul tău unei țări întregi. Crezul tău, rămâne crezul tău; și fiecare crede în felul lui. Aceasta este în esență, libertatea; și aceasta înseamnă în esență, democrația. Democrația îi dă acces fiecărui om, să creadă cum înțelege el. Creștinismul este o trăire, pe care o poți trăi doar tu, după cât de mult te adâncești în Hristos. Și democrația îți este favorabilă și ție, ca să te manifestezi așa cum trăiești - și democrația îi dă voie și lesbienei să facă același lucru; fiindcă democrația nu este numai pentru creștin; pe când învățătura creștină, este exclusiv pentru creștin. Și creștinul nu-i poate impune unui budist sau unui musulman sau unui iudaist sau chiar unui ateu, ca să creadă și să se manifesteze cum vrea el, creștinul. Nu! Creștinul își poate impune doar sieși ce și cum să creadă și ce și cum să facă.
De aceea, învățătura creștină nu poate fi făcută literă de lege și nici de Constituție într-o țară, îngrădind drepturile și libertățile altor oameni. În Constituție și în legi, se introduc doar legi și principii de bună conviețuire și sancțiuni pentru cine le calcă, indiferent că este creștin sau altceva. Aceasta, într-o țară liberă și democratică. În țările totalitare, ai voie să crezi doar cum ți se dictează. Să nu uităm că și România a fost până în '89, tot o țară totalitară, unde creștinii erau băgați la pușcărie pentru simplul motiv că credeau în Dumnezeu și mai spuneau și altora. Și unii au plătit și cu viața pentru credința lor. Și nu este bine așa. Iar libertatea, opusul totalitarismului, are și el părțile lui, că uite că nu-ți dă voie numai ție, creștinule, heterosexualule, să te manifestezi, ci-i dă voie și homosexualului și-i dă și lesbienei... Asta este! Dar înainte să vezi ce fac două fete sau femei în dormitor, vezi-ți de păcatele tale, că la judecată nu te va întreba Dumnezeu ce ai văzut făcând cele două sau cei doi în dormitorul lor, ci te va întreba și te va judeca pentru păcatele tale!
Deci, înainte să stârpești gay-i și lesbienele din țară, ai grijă ce faci cu adulterele și cu curviile și cu preacurviile și cu avorturile și cu divorțurile și cu horoscoapele și cu furtișagurile și cu câte mai faci tu, apoi, după ce te-ai sfințit, poți să mergi să ridici o piatră; dar și aceasta, numai ca să o lași înapoi din mână, pentru că sfințirea nu te lasă să lovești pe nimeni cu piatra! Să ne amintim ce i-a zis Mântuitorul unei femei prinsă de evrei în adulter, pe care evreii aveau poruncă de la Dumnezeu prin Moise, să fie omorâte cu pietre cele ce erau prinse că făceau astfel. Bineînțeles, că și bărbaților le erau aceeași lege... Și după ce Domnul le-a zis celor ce voiau să o omoare cu pietre pe acea femeie, „care din voi este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea” și după ce au plecat toți, fiindcă niciunul nu era fără păcat, Domnul i-a zis femeii: „Nici eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești!” Așadar, nici Cel ce era Sfânt nu a aruncat cu piatra. Dar noi cine suntem să aruncăm cu piatra, în niște oameni la fel de păcătoși ca și noi? Sau nu suntem noi păcătoși?
Spunea evanghelistul Ioan, în prima epistolă scrisă de el: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este în noi”. (1Ioan 1:8). Așadar, să nu ne amăgim singuri, că avem și noi păcatele noastre, pentru care ne spovedim de fiecare dată când se apropie o sărbătoare mai mare și tragem nădejde că suntem iertați... Să nu ne amăgim! Deci, faptul că noi ne numim creștini, dar nu trăim noi cum ar trebui să trăim, căci nu trăim noi cum trăiau primii creștini, ci trăim doar cu numele de creștini - că altfel, dacă am fi trăit ca niște creștini, n-am fi făcut noi 25 de milioane de avorturi în 30 de ani. Și avorturile astea nu le-au făcut nici lesbienele și nici cei gay, ci noi, heterosexualii, care suntem periculoși tare!
Să fim dar îngăduitori, cum și Hristos încă ne mai îngăduie! Și dacă nu avem o vorbă bună pentru gay și lesbiene, un cuvânt de chemare sau de cercetare spre Hristos, măcar să-i lăsăm în pace; căci Cel ce îi va judeca pe ei, ne va judeca și pe noi. Și Cel ce ne va judeca pe noi, îi va judeca și pe ei. Corect?
