Despre pomeni pentru morți, Rai, Iad și cum trebuie să ne raportăm la ele.

Astazi voi vorbi despre un subiect destul de sensibil, din lumea ortodoxa. 

Este vorba de lumea de dincolo, de lumea in care vom pasi cu totii dupa moarte, in viziunea ortodoxa - si de ce este gresit ce ne invata traditia ortodoxa.

Deci, in primul rand, in conceptul ortodox, intre oameni, exista un mit care este demontat uneori si de anumiti preoti ortodocsi, dar totusi conceptul acesta a prins radacini tot mai adanci in mintile oamenilor si nu vor sa inteleaga ca este de fapt o prostie. Ma refer aici, la felul cum vad oamenii lumea de dupa moartea trupului de carne, a acestui trup in care suntem noi acum, cat inca suntem vii pe pamantul acesta. 

Nu stiu si nu am facut cercetari, ca sa vad de unde a pornit si cum a pornit acest concept, dar ce stiu este ca e gresit si ca nu are nimic in comun cu ce spune Sfanta Scriptura. Asadar, sa nu mai vorbesc mult pe langa subiect, ci sa intru in miezul problemei! 

Asadar, se obisnuieste la ortodocsi, ca la fiecare om care moare, sa i se faca pomeni, parastase, sa i se dea haine de pomana, pat, lampa sau lanterna, sa i se aprinda lumanare la mormant... Toate acestea, sunt doar niste inventii ale oamenilor, care nu au nimic a face cu spusele Mantuitorului si nici cu descoperirile facute de EL apostolului Ioan in Apocalipsa. De ce? Pentru ca, spune apostolul Pavel, ca "sunt trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești." (1 Corinteni 15:40) Asadar, trupurile pamantesti, se imbraca cu lucruri pamantesti, se hranesc cu hrana pamanteasca, locuiesc in case pamantesti, se folosesc de lucruri pamantesti ca sa faca lumina noaptea, in timp ce ziua este soare...

Cele ceresti sunt diferite. Acolo nu te mai imbraci cu haine pamantesti si nu mai mananci fasolea sau sarmalele sau pilaful sau ce altceva mai mananci aici, fiindca esti o alta fiinta, esti o fiinta noua, una cereasca. Acolo mananci hrana adecvata trupului ceresc.

Tot apostolul Pavel spune: "Primul om, este din pământ, pământesc; cel de-al doilea om, este de la Domnul din cer. Cum este cel pământesc, așa și cei pământești; și cum este Cel ceresc, așa și cei cerești. Și după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta și chipul Celui ceresc." (1 Corinteni 15:47-49) Deci, daca vom purta trupul Celui ceresc, ne vom imbraca cu haine ceresti, precum si Cel ceresc; si vom manca ce mananca si Cel ceresc.

Nu ai cum sa mananci tu acolo, o vesnicie, adica un timp care nu se va sfarsi niciodata, cateva oale de ciorba sau de sarmale si ce ti se mai da tie de pomana dupa ce mori! Deci, chiar de ai putea sa mananci tu acolo sarmalele pe care ti le dau urmasii tai de pomana dupa ce mori, tot nu iti vor ajunge sa mananci din ele o vesnicie. Si nici macar acel un rand de haine pe care ti-l dau de pomana, nici acela nu te va tine pe tine o vesnicie - adica fara sfarsit... Si nici patul pe care ti-l dau de pomana, nu te va tine el o vesnicie, chiar de ar fi sa ajunga el acolo la tine... Dar, cum spuneam, acestea sunt doar niste inventii omenesti, care n-au nicio noima si nicio logica. Pentru ca omul mananca fasole sau sarmale, cat este pe pamant, traind in trupul acesta de carne. Daca a murit, el nu mai mananca sarmale. Aceasta, in primul rand.

Apoi, luand textul Sfintei Scripturi, vom vedea ca pana la sfarsitul lumii, nici nu va manca cineva dintre cei care au murit, fiindca spune ca prima inviere, cand oamenii credinciosi lui Dumnezeu vor invia, va fi abia spre sfarsitul lumii. Pana atunci, toti oamenii credinciosi care mor, merg la loc de odihna (Apoc. 6:9-11). Ceilalti, care nu sunt credinciosi lui Dumnezeu, vor invia abia la 1000 de ani de la invierea credinciosilor.

Iar cei credinciosi, vor mosteni pamantul cel nou, pe care il va crea Dumnezeu, dupa sfarsitul, dupa nimicirea acestuia, pe care suntem noi acum. (Vezi Apoc. 21:1-5). Acolo, Dumnezeu va crea toate conditiile ca omul cel nou, inviat de EL si inaltat in slava, facut asemenea lui Dumnezeu, sa aiba cu ce se hrani si cu ce se va imbraca s.a.m.d.. Acolo, spune Sfanta Scriptura, tot in Apocalipsa lui Ioan, ca nu va mai fi nevoie nici de lampa, nici de lanterna, nici de altceva, fiindca acolo nu va mai fi noapte. Nici de soare nu va mai fi nevoie acolo, spune in Apocalipsa, fiindca Slava lui Dumnezeu lumineaza acolo. (Apoc. 21:23,25).

Pe cand dincolo, in iad, cum este el denumit in popor, spune ca este un cuptor de foc sau un iaz de foc... (Vezi Matei 13:49,50; Apoc. 20:15). Oare ce ar putea rezista intr-un cuptor de foc? Rezista ea o lanterna sau niste haine pamantesti sau o oala de sarmale sau un pat dat de pomana sau alte lucruri pamantesti? Nu! Fiindca focul arde totul. Dar nu si pe omul din foc, fiindca la inviere va primi un trup care nu va mai arde, precum acesta pamantesc, care arde. Acela nu va arde, dar va fi chinuit de vapaia focului din iad. La Apoc. 14:11 spune: "Și fumul chinului lor, se ridică în vecii vecilor și zi și noapte n-au odihnă". Despre asta vorbim!

Tot ce ajunge in iad, va arde! Dar interesant este, ca nu vor ajunge lucrurile care sunt date aici de pomana pentru morti. Acelea nu vor ajunge. Caci si daca ar fi sa ajunga, s-ar arde si s-ar nimici intr-o clipa, fiindca acolo este foc.

Iar in Rai, cum mai este el denumit in popor si tradus din "paradeisou" in limba greaca, care inseamna si Paradis, dar se mai traduce si ca Gradina, acolo nu este nevoie de hainele date de pomana de aici si de hrana si de alte cele, fiindca mai spune tot in Apocalipsa, ca acolo unde vor locui oamenii, alaturi de Dumnezeu, in Cetatea cea Sfanta, Noul Ierusalim, Cetatea insasi este de aur curat si piata Cetatii, adica latimea sau curtea Cetatii, este tot din aur curat. (Apoc. 21:10-27). Acolo nu vom ajunge noi cu rablele noastre de pantofi sau de adidasi sau de papuci... Si hainele noastre vor fi albe, pe care le vom primi de la Dumnezeu. (Apoc. 7:9,10). Inalbite prin Sangele lui Hristos, care si-a dat viata pentru curatarea noastra. Bineinteles ca aici, la Apoc. 7:9,10 vorbeste despre hainele curatite, inalbite in Sangele lui Hristos, care inseamna de fapt haine curate, dar nu se refera nicidecum la hainele de pe trupul mortului si nici la cele date de pomana, fiindca acelea nu se pot inalbi spalandu-le in sange, ci este vorba de spalarea si inalbirea hainelor sufletului, de curatirea sufletului in Sangele Mielului.

Aaa, ca vrea cineva sa dea cuiva niste haine, fiindca este sarman sau bolnav si nu poate munci si are nevoie de haine sau sa dea de mancare sau sa dea bani unei familii greu incercate sau sa dea un pat unei familii care nu are bani sa cumpere un pat, acestea sunt niste fapte bune (nu pomeni), care sunt socotite "comori in ceruri". Pentru acestea, Dumnezeu te rasplateste la vremea cuvenita pentru aceste binefaceri. Si sunt singurele binefaceri pe care EL le place. Sa ajuti pe cineva in nevoie! Dar nu ca i le dai de pomana, ca sa fie pentru nu stiu care mort! Asta este o prostie inventata de oameni. Dumnezeu incurajeaza binefacerea si chiar spune: "Când faci un prânz sau o cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei și să ți se facă o răsplată! Ci când faci un ospăț, cheamă-i pe cei săraci, pe cei neputincioși, pe cei șchiopi, pe cei orbi și vei fi fericit, căci ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor drepți!" (Luca 14:12-14) Pentru o asemenea "pomana", facand deci ce a spus Mantuitorul mai sus, vei primi o rasplata la invierea celor drepti, dar nu ca va manca cel mort mancarea pe care i-o dai tu de pomana...

Când suntem la necaz, cu toții strigăm la Dumnezeu; când ne merge bine, uităm de Dumnezeu.

Foto: Gicu Daniel Terente

De atatea ori ne-a chemat Dumnezeu si noi I-am intors spatele; si de-atatea ori Dumnezeu ne-a vorbit si noi nu am vrut sa ascultam; dar cand EL a trimis nuiaua Sa peste noi, fiindca ne-am facut neascultatori, am inceput sa strigam la EL: "Doamne, Doamne, scapa-ne ca pierim! Necazurile acestea ne-au acoperit, Doamne!" 

Dar oare pana cand sa ne mai indure Dumnezeu starea noastra de prefacatorie si de pacat? Noi credem ca daca mergem la biserica si ne achitam toate indatoririle fata de biserica, daca mai facem si pe sfintii, mai mergem si pe la manastiri, Dumnezeu are placere de noi. Mai ales daca mergem la moaste, credem ca Dumnezeu are mare placere de noi... 

Dar, ce pacat ca ne inselam singuri! Mantuitorul zice: "De ce-Mi ziceti: "Doamne, Doamne!" si nu faceti ce va spun?" Ne-a spus Mantuitorul sa mergem la manastiri la slujbele de acolo sau sa mergem la moaste sau la Catedrala Mantuirii Neamului, care ne va mantui numai simpla sa prezenta, fiindca este o catedrala mantuitoare? Nu! Nu ne-a spus nimic despre asa ceva! EL spunea: "Daca asculta cineva cuvintele Mele si le face..." Cu alte cuvinte: "Daca asculta cineva cuvintele Mele si le implineste, le traieste...". 

Dar noi, nici nu vrem sa auzim de cuvintele Lui... "Cum adica, sa intrebam noi: "Dar care sunt cuvintele Lui? Ce vrea EL sa facem?" Nuuu! Nu intrebam noi aceasta, fiindca noi stim ce avem de facut. Noi trebuie sa mergem la biserica, sa ne achitam indatoririle fata de biserica (darile catre biserica) sa mergem, daca se poate, din cand in cand si in cate-un pelerinaj pe la manastiri si gata! Suntem credinciosi! Adica, nici nu mai conteaza ce viata ducem noi in restul zilelor saptamanii, lunii si anului, ca oricum vine postul Craciunului, postul Pastelui, cand noi mergem la sfanta impartasanie si ne iarta preotul toate pacatele noastre. Ne mantuieste. Ce treaba mai avem noi cu cuvintele Lui Dumnezeu? Ce ne mai intereseaza pe noi ce vrea Dumnezeu, cand noi stim deja ce avem de facut?! Si oricum, chiar si dupa ce vom muri, vor face ai nostri care raman sa ne boceasca, tot ce trebuie facut: Vor aduce un sobor de preoti sa ne faca slujba de ingropaciune, se vor ruga, chiar ne vor si ierta de toate pacatele, fiindca Dumnezeu a dat puterea preotilor sa ierte pacatele oamenilor si sa-i mantuiasca... Ce treaba mai avem noi cu cuvintele lui Iisus? Nici nu mai avem nevoie de EL, ca si-asa este rau, este aspru, dar avem mare noroc cu preotii ca ne iarta si ne mantuiesc ei!" 

Ei bine, cam in stilul acesta gandesc multi oameni! Si apoi, la vreme de necaz, incep sa se roage: "Doamne, Doamne!" Si atunci Domnul le raspunde: "La ce-Mi ziceti: "Doamne, Doamne!", daca nu faceti ce va spun?" 

Sa nu ne miram, oameni buni, pentru necazul pe care l-a ingaduit peste toata lumea si pe care nu l-a stins nici chiar cu puterea Invierii Sale, chiar daca EL este Atot-Puternic, fiindca EL Insusi a ingaduit acest necaz asupra noastra, fiindca noi nu ne mai temem de EL si nu mai ascultam de Cuvantul Lui si nu mai facem ce spune EL! 

Dumnezeu ne cearta si ne pedepseste, pe unii, ca pe niste fii pe care ii iubeste; pe altii, spre condamnare; fiindca s-a saturat de starea noastra de pacat. Dar oare intelegem noi aceasta? Sau nu intelegem ca nu preotii ne iarta pacatele si nici nu ne mantuiesc?! Dumnezeu asteapta sa vada ca ne pasa de ce spune EL; si sa vada ca ne intereseaza de ce spune EL; EL asteapta sa vada ca ne pocaim de pacatele noastre inaintea Lui si ca ne lasam de ele. EL nu asteapta sa fugim repede la preot ca sa ne curete de pacat, ca apoi sa putem face din nou aceleasi lucruri pacatoase pe care le-am facut si inainte de aceea. 

Ne intereseaza pe noi sa facem ce ne spune EL? Daca nu, sa nu ne miram cand ne va spune si EL: "De ce-Mi ziceti: "Doamne, Doamne!", daca nu faceti ce va spun?"!