Versuri

Versurile ce urmează, nu sunt copiate de nicăieri și nu sunt furt intelectual. Sunt scrise de mine, cu inspirație de la Domnul Dumnezeu!

Bine-i

Bine-i viaţa să trăieşti, în Prezenţa Celui Sfânt, 
Bucurându-te-n credinţă şi slujind cu duhul blând, 
Să arăţi afecţiune, dragoste neprefăcută, 
Pe toţi din jur s-apreciem, să-i ridicăm prin jertfa Sfântă! 

Bine-i Calea s-o urmezi, Calea Sfântă către Cer, 
Lăsând în urmă calea noastră, unde toate lucrurile pier, 
S-alergăm plini de credinţă către Domnul nostru Sfânt, 
Pregătindu-ne viaţa, de-aici de jos, spre Raiul Sfânt! 

Bine e ca-n alergarea vieţii noastre pe pământ, 
Să nu mergem nicăieri, fără Voia Celui Sfânt; 
EL ne poartă cu iubire viaţa noastră înspre Cer, 
Şi nu ne lasă niciodată, indiferent cât e de greu! 

Ce-aş fi eu?

De n-ai fi Tu de partea mea,
De n-ai fi Tu tăria mea,
Atunci când drumul este greu,
Ce-aş fi eu? O! Ce-aş fi eu?

De nu ai fi Tu lângă mine,
Când greul peste mine vine,
Când mă sufoc şi nu mai pot,
O! Ce-aş fi eu, al meu scump Domn?!

De nu m-ai lua atunci de mână,
Să mă porţi pe calea bună,
Să porţi paşii mei spre culme,
O! Ce-aş fi eu pe-această lume?!

Ce-aş fi eu, o, Domnul meu,
Fără de-ajutorul Tău,
Făr' de Sfântul Tău Cuvânt?
O! N-aş fi nimic pe-acest pământ!

Aş fi o frunză căzătoare,
Ce e călcată în picioare,
Ce e purtată-n lung şi-n lat,
Fără vreo şansă de salvat!

Ce folos?

Ce folos să ai de toate, 
Să ai destul şi din belşug, 
Dacă viaţa-ţi e amară, 
Şi din ea-i lipsă Hristos?  

Ce folos să stai în luxuri, 
Să fie tot strălucitor în jur, 
Dacă inima-ţi este amară, 
Şi simţi că nu ai nici un rost?  

Ce folos să trăieşti viaţa în plăcere şi păcat, 
Dacă nu-ţi aduce împlinire, 
Nici speranta, nici iubire,
Şi nimic bun de urmat?  

Ce folos să stai departe, de Prea Naltul Dumnezeu, 
Să rătăceşti făr' de-ncetare, 
Departe de-a Domnului Cale,
Făr' să guşti din Harul Său?  

Ce folos să ştii că tot, tot ce e pe-acest pământ, 
Ar putea fi doar al tău, 
Dacă viaţa ta-i pierdută, 
Şi ai pierdut sufletul tău?  

Ce folos ai mai avea, 

Când te-ndrepţi spre veşnicie, 
Cu viaţa ta rebelă, 
Cu păcatul tău cel mult, 
Dar fără Cel ce te-a iubit?  

Ce folos, da, ce folos, 
Să ai tot făr' de Hristos? 
Ce folos când pleci din lume 
Şi laşi totul aici jos, 
Şi sufletul făr' de Hristos?  

Cu Adevărat

Dacă cu Adevărat, existenţa are început,
Dacă cu  Adevărat, omenirea  a  apărut,
Dacă cu Adevărat, Dumnezeu  le-a  făcut,
Atunci, cu Adevărat,  EL este  Împărat!

Dacă  cu  Adevărat,  Dumnezeu  are  lege,
Dacă  cu  Adevărat,  omul  este  păcătos,
Dacă cu Adevărat,  păcatul  are  consecinţe,
Atunci, cu Adevărat, noi suntem vinovaţi!

Dacă  cu  Adevărat,  Hristos  a  venit,
Dacă cu Adevărat, pentru noi a  murit,
Dacă  cu  Adevărat,  EL  a  şi  înviat,
Atunci, cu Adevărat, EL este de urmat!

Dacă tu crezi că există Raiul şi Iadul,
Dacă  tu  crezi  că  una  e  pentru  tine,
Atunci,  va  trebui  să  te  hotărăşti,
În  care  din  ele  vrei  să  trăieşti! 

Dacă cu Adevărat, crezi că EL te-a creat,
Dacă cu Adevărat, crezi că EL te-a  iertat,
Dacă cu Adevărat,  în  EL  te-ai  încrezut,
Atunci, cu Adevărat,  EL  te-a  mântuit!

Cu Adevărat, viaţa ta e-n mâna ta,
Şi tu poţi face multe, foarte multe cu ea,
O poţi pierde sau o poţi câştiga, dar,
Depinde doar de doar de alegerea ta!

Cu Domnul meu

Eu sunt străin şi călător,
Pe-acest pământ sunt muritor,
Dar am în cer, acolo sus,
Un loc al meu lângă Isus.

Nu-s părăsit, ci sunt iubit,
De Cel Prea Sfânt sunt ocrotit,
Cât voi trăi cu EL voi fi,
Aici-a jos şi-n veşnicii!

Nu mă-ntristez şi nu mă plâng,
Atunci când sufăr pe pământ,
Că ştiu c-aici sunt călător,
Şi-n ceruri sus am viitor.

De-aceea merg cu Domnul meu,
Că-i drept şi-i bun şi-i Dumnezeu,
Şi nu mă tem orice-ar veni,
Eu merg cu EL şi-s fericit!

Iubirea curată

Iubirea este o comoară şi cel ce-o are e bogat...

Nu e altceva pe lume, mai frumos şi minunat, 
Mai plăcut şi căutat, mai preţios şi adorat, 
Ca şi iubirea cea curată, ce în inimă-i purtată, 
Oferită cu mult drag, în orice zi şi-n orice ceas!... 

De-ai avea o lume-ntreagă, la picioare-ţi să se-nchine, 
N-ai avea nici pe departe, nici cea mai micuţă parte, 
Din împlinirea ce o ai, când din inimă tu dai, 
Iubire scumpă şi curată, la ai tăi şi la lumea toată!...

De n-ai fi Tu

De n-ai fi Tu Isuse-al meu,
Când mă încearcă drumul greu,
Să mă ajuţi ca să fac faţă,
N-aş mai fi de mult în viaţă!

De n-ai fi Tu să mă iubeşti,
Când nu mai pot să mă primeşti,
N-aş fi nimic şi n-aş avea,
Nici bucurie, nici Pacea Ta!

De n-ai fi Tu de partea mea,
Când mă-nconjoară lumea rea,
Şi să mă porţi pe Braţul Tău,
Aş fi pierit de mult sub greu!

De n-ai fi Tu al meu scump Domn,
Să Te urmez în Planul Tău,
Aş rătăci făr' de-ncetare,
Departe de-a Ta Sfântă Cale!

Dor de Cer

Un dor mare m-a cuprins,
Un dor nestăvilit,
Aş vrea să fiu cu Tin' Isus,
Domnul meu iubit!

Să stăm de vorbă împreună,
Să-Ţi văd chipul Tău Slăvit,
Cu Tin' prin Cer să merg de mână,
Mântuitorul meu iubit!

Să văd îngeri ce-Ţi se-nchină,
Şi îţi cântă ne-ncetat,
Şi cu ei, eu, împreună,
Să-Ţi cântăm Domn Prea Înalt!

Să văd Tronul Slavei Tale,
Să mă plec şi să mă-nchin,
Că m-ai salvat, mi-ai dat iertare,
Şi m-ai scăpat de veşnic chin!

Mi-e dor de Tine Domnul meu,
Mi-e dor de Cerul Tău Slăvit,
Aş vrea să fiu cu Tin' mereu,
Şi acum şi-n infinit!

Dragostea

De-ar fi dragostea o floare, am îngriji-o cu mult drag,
Ar creşte mare şi frumoasă, dar s-ar usca când ni-i mai drag!

De-ar fi dragostea ca mierea, am gusta-o câte-un pic,
Nu ar fi c-am termina-o, ci că ne-am îmbolnăvi!

De-ar fi dragostea ca apa, am sorbi-o cu mult foc,
Dar de-i rece ca şi apa, nu ne-ar ajuta deloc! 

Dragostea-i bună fierbinte şi servită-n orice ceas,
Şi când viaţa e frumoasă şi când trecem prin necaz! 

Dragostea e viaţa noastră şi trebuie să o trăim,
Că de n-o luăm în seamă, încet-încet ne prăbuşim! 

De nu lăsăm viaţa noastră să se umple cu iubire,
Tot în jur e doar minciună, este doar dezamăgire! 

Dragostea e Dumnezeu şi prin EL trăim iubirea,
Doar cu EL în lumea asta, vom vedea cei fericirea!

EL mi-e Tată

Când sufletul îmi e-ntristat,
Şi inima-mi este pustie,
ÎL chem în rugă pe-mpărat
Şi-ncep durerea mea a-I spune!

EL mă mângâie duios,
Şi mă strânge la-l Său Piept,
Îmi face sufletul voios
Şi-mi dă putere ca să trec!

Chiar de-aş plânge ne-ntrerupt,
Şi-aş avea sufletu-amar,
Când mă mângâie Cel Sfânt,
Uit de tot şi zâmbesc iar!

ÎL iubesc pe Cel Prea Nalt,
Că mă-ngrijeşte orişicând,
EL mi-e Tată minunat,
Ce mi-aduce-n suflet cânt!

E Mult

Un an din viaţă este mult; 
E mult chiar şi o zi...
Fără Domnul nostru scump, 
E mult!!! De ce nu vii?

Să rabzi o boală sau un chin, 
O sărăcie, ...nevoi ce vin,
Să suferi dorul de cel drag, e mult; 
Dar fără Domnul, e cumplit de mult!!!

Nici nu-ţi dai seama cât tu pierzi,
Fugind de Domnul să nu-L crezi...
Că în viaţă este greu, 
Şi e mult, să ai cu tin' pe Dumnezeu!

Un an din viaţă şi-încă unul şi-ncă mulţi ai tot fugit;
Dar vine vremea pentru tine, când viaţa va lua sfârşit...

Şi ce-ai să faci, prieten drag, unde-atunci vei mai fugi?
Un an e mult fără de Domnul, dar ce vei face-n veşnicii?

E mult, să ştii, e tare mult; şi de încă nu-nţelegi,
Mai ai o şansă, azi te-ntoarce şi vei fi cu EL în veci;
Că e mult chiar şi o zi, dacă tu o tot amâni...
Azi e ziua mântuirii, mâine poate fi sfârşit!

Fără Speranță

Ce-am fi noi făr' de speranţă?
Am fi ca mielul la tăiat;
Am sta şi-am aştepta ca viaţa,
Să se curme imediat!

Ce-am fi noi în suferinţă,
Când necazul ne doboară,
De n-am avea un pic de viaţă,
În iubire şi speranţă?

... Am fi nenorociţi de tot
... Şi-am vedea viaţa pustie,
... Fără şansa de-a trăi,
... Fără pic de bucurie!

Ce-am fi noi când bucuria, vine iute peste noi,
Ne-amăgeşte că rămâne şi iute fuge de la noi,
De n-am avea în noi speranţa, că va veni din nou o zi,
Când vom uita de suferinţă şi de tot ce ne-o răni?

Speranţa este dar divin, ce ne e dat ca să ne ţină,
Să ne poarte pe picioare şi când inima suspină,
Să ne-aducă alinare, să ne dea îmbărbătare,
Să ne ridice sus pe culmi, plini de putere şi vindecare!

Înălţare

De-ai avea aripi de vultur şi-ai străbate norii grei,
De-ai putea să zbori în Slavă, urcând cerul oricând vrei,
De-ai putea să-ţi faci viaţa-ţi, doar o 'nălţare sus pe cer,
Tot ai vedea că fără Domnul, toate lucrurile pier! 

De-ai putea s-aduni de toate, să ai tot, să fii avut,
De-ai putea să colinzi lumea, s-o studiezi cu de-amănunt,
De-ai putea să-ţi faci viaţa o cetate de cristal,
Tot ai vedea că fără Domnul, le-ai făcut doar în zadar! 

În zadar ne străduim, viaţa să ne-o împlinim,
Şi-n zadar dorim de toate, să muncim, ca s-avem parte,
În zadar ne înălţăm, pe scara care duce "jos",
Căci în Cer, la Dumnezeu, ajungem numai prin Hristos! 

Prin Hristos ne înălţăm şi urcăm purtaţi de EL,
Prin credinţă ÎL urmăm, apropiindu-ne de EL,
Şi în Haru-I minunat, găsim iertare de păcat;
Şi de jos, de unde sunt, doar prin EL sunt înălţat!

Încrederea

Pentru cel ce are-avere, este greu să creadă-n EL,
Dar la cel ce-n viaţă cere, este Mare Dumnezeu...
Cel ce cere de la Domnul, va primi chiar mult mai mult,
Fin'că Domnul are totul şi-i va da făr' de-mprumut!

Vino azi la Domnul Slavei şi te-ncrede cu tărie,
Cere-I tot ce îţi lipseşte şi-apoi crede şi-o să vie; 
Nu te-ncrede în putere, fin'că iute ai s-o pierzi: 
Ea cum vine se şi duce, căci în Domnul tre' să crezi!

Domnul dă celui ce cere şi se-ncrede doar în EL,
Findc-atunci EL se arată, că ne e EMANUEL;
N-avem dar noi nici o grijă, când ne-ncredem în Cel Sfânt,
Căci EL ne umple cu-a Lui Pace şi ne pune-n suflet cânt!

            Isus

A venit plângând în lume 
Şi a tot suferit;
Pentru păcatele noastre,
Care L-au frânt!

Crucea I-a fost grea în Cale,
Dar nu S-a oprit;
Dragostea-I a fost mai mare,
Aşa că S-a jertfit!

Lumea râdea de EL şi-L batjocorea,
Dar EL a suferit;
Putea să se coboare, crucea nu-L ţinea,
Însă EL mult ne-a iubit!

Cuiele din palme şi de la picioare,
Rău L-au chinuit;
Dar mai mult, erau păcatele mele
Ce pe cruce L-au ţinut!

Nu de laş sau neputincios, Isus,
A rămas pe cruce;
Ci din Dragostea-I cea mare, de SUS,
A curs acolo al Său Sânge!

Iubirea

Iubirea este o putere, ce te ţine pe picioare,
Atunci când răul dă târcoale, căutând să te doboare,
Atunci când ura şi mânia te încearcă insistent,
Atunci iubirea cu a ei forţă, te ajută să ţii piept!

Iubirea este scutul tare, ce te apără mereu,
De săgeata arzătoare, ce-i trimisă de cel rău,
De invidie, mândrie şi de tot orgoliul tău,
Că iubirea este tare şi învinge orice rău!

Iubirea este un turn tare şi o stâncă de granit,
Că de-ţi dai inima ei, de orice rău tu eşti păzit,
Lovituri şi vorbe grele, trec şi nici că le-ai simţit,
Că iubirea-i un turn tare şi e şi de neclintit!

La pieptul Tău

La pieptul Tău, o, Domnul meu,
Am găsit ce mi-am dorit,
Multă Pace şi Iubire,
Fericirea ce-am tânjit!

La pieptul Tău Tată ceresc,
Este tot ce îmi doresc,
Mângâiere şi speranţă,
Şi putere să trăiesc!

Întreaga lume de-ar veni,
Ca să-mi dea ce e mai bun,
Le-aş respinge cu putere,
Că pieptul Tău mi-este de-ajuns!

Pieptul Tău, doar pieptul Tău,
Vreau să-L simt mereu-mereu,
Să simt căldura iubirii Tale
Şi Braţele-Ţi ce mă-nconjoară!

Să-Ţi simt iubirea Ta profundă,
Ce sufletul îmi inundă,
Şi liniştea ce Tu mi-o dai,
Of! Te vreau Doamne cu min' să stai!

N-ai să vezi

Poţi să ai în viaţă totul, tot ce ţi-ai dorit de mic,
Poţi să ai chiar şi mai mult, chiar şi ce nu te-ai gândit,
Căci în lume totul trece şi de nu eşti pregătit,
N-ai să vezi nicicum pe Domnul şi nici Cerul Cel Slăvit!

Chiar de-ai face lucruri mari şi te-ai jertfi pe tin' cu tot,
Să nu uiţi niciun sărac - la toţi să le fii ajutor,
Dacă Domnului nu dai, inima să-ţi curăţescă,
N-ai să vezi nici-cum pe Domnul şi nici Slava Sa Cerească!

Chiar de-ai merge-n lumea mare şi să spui la toţi de EL,
Să le spui că pentru toate, e Un Singur Dumnezeu,
Chiar şi-aşa, când tu ai crede, că ai lucrat doar pentru EL,
N-ai să vezi tu a Sa Nuntă, de nu L-ai primit pe EL!

Domnul cere să-I dai viaţa şi inima să-ţi stăpânească,
Vrea să-ţi fie ca un Tată - EL te vrea să te cunoască,
Să te poarte pe-a Sa Cale, ce te duce Sus la Cer,
Fiindcă altfel nu se poate şi n-ai să-L vezi nici-cum pe EL!

N-am ştiut

Când eram un copilaş
şi-nvăţam ca să păşesc,
N-am ştiut atuncea eu,
că pot să merg şi să greşesc!

Am mers de mult pe căi greşite,
căutând să-nvăţ şi eu,
Dar n-am ştiut atunci ce-i bine
şi-am urmat tot ce e rău!

Voiam să-nvăţ ce-i fericirea,
să o urmez, că mi-o doresc,
Însă-n toată învăţătura,
n-am ştiut că tot greşesc!

Gândeam că ştiu, sunt înţelept
şi ştiam tot ce-i mai bun,
Dar cu toată înţelepciunea,
n-am ştiut că totu-i scrum!

Îns-a fost o zi în care,
m-am oprit din mersul meu;
Şi nici atunci eu nu ştiam,
că mă opreşte Dumnezeu!

Atunci mi-a spus să mă întorc,
să las viaţa de păcat,
Şi n-am ştiut ce vrea cu asta,
dar m-am supus, L-am ascultat!

Acum eu ştiu, EL m-a iubit
şi m-a vrut să fiu al Lui,
Şi ce va fi eu nu prea ştiu,
dar vreau să fiu în Voia Lui!

Nou început

Atunci când simţi că tot ce-a fost,
A fost frumos dar a trecut,
Să plângi atunci nu are rost,
Ci uită tot că e trecut!

Încearc-atunci să te înalţi
Smerindu-te cerând iertare,
Că în viaţă greşim toţi,
Da-n dragoste găsim iertare!

De n-am greşi pe-acest pământ,
Nici nu ne-am putea iubi,
Am fi perfecţi în grai şi-n gând,
Şi-n sentimente-am fi copii!

N-am şti atunci cum e să creşti,
Şi să-l iubeşti pe cel mai slab,
N-am şti ce-nseamnă să primeşti,
Un zâmbet de la cel iertat!

Numai Tu

Când cel slab şi părăsit, plânge şi nu-i auzit,
Strigă după ajutor, cerând milă tuturor,
Cine Doamne îl ridică şi cine îl pune pe stâncă?
O! Numai Tu, o Doamne Sfânt!
Numai Tu şi-al Tău Cuvânt!

Când cel bolnav şi chinuit, îşi vede sufletu-ncolţit,
Trupul parcă-l părăseşte şi vindecarea nu găseşte,
Cine oare-i dă speranţă, că va mai avea el viaţă?
O! Numai Tu, Domn Sfânt şi Bun!
Numai Tu şi-al Tău Cuvânt!

Când cel căzut în greu păcat, vede cât s-a afundat,
Vrea să iasă dar nu poate, că din păcat nimeni nu-l scoate,
Cine oare-i mai dă o şansă şi putere ca să iasă?
O! Numai Tu, Cel răstignit!
Numai Tu, o Doamne Sfânt!

O flacără

O flacără din Cer coboară, 
Ca s-aprindă-a mea inimă, 
Ca s-aducă-n ea speranţă 
Şi Putere şi Lumină!  

O flacără din Cel Prea Sfânt, 
Ca să ardă tot ce-i rău; 
Să-mi dea putere pe pământ,
De a iubi şi când mi-e greu! 

Un foc mare m-a cuprins,
Un foc de dragoste divină, 
Un foc venit din Cer de SUS, 
Special pentru-a mea inimă!  

Să ard în foc o viaţă-ntreagă,
În focul Dragostei Cereşti,
Dăruind la lumea-ntreagă, 
Din Dragostea ce o primesc! 

O lacrimă

O lacrimă din Cel Prea Sfânt, 
Cade astăzi pe pământ,
Plânge Domnul, lacrimează,
Că omul jertfa-I neglijează. 

O lacrimă-I cade fierbinte,
Din dragostea lui Dumnezeu,
Te cheamă Domnu-acum fierbinte,
Şi plânge-amar păcatul tău!

De ce oare, România,
Neglijezi pe Salvator?
Când EL te-aşteaptă să-I dai mâna,
Să te ia cu EL pe nori?!

Provocare

Am o mare provocare: 
Să iubim făr' de-ncetare; 
Să iubim nu doar grăind, 
Ci şi în fapte şi-n cuvânt! 

Nu provoc la răutate, 
Ci la dragoste în toate; 
Să fim buni, sinceri şi calmi 
Şi cu cei ce ne condamn! 

Să iubim vorba frumoasă 
Şi trăirea-n adevăr, 
Cât vom trăi în astă viaţă, 
Să fim cu pace şi-ajutor!

Rugăciunea

Rugăciunea-i glasul nostru, ce se-nalţă către Cer, 
Când ne vedem fără putere şi ne-ndreptăm spre Dumnezeu. 
Ne lăsăm toată povara, să ne-o ducă Cel Prea 'Nalt, 
Făr' a mai cere rezolvare, căci ce-a fost, s-a rezolvat! 

Rugăciunea-i o comoară şi cine-o are-i un bogat; 
Nu că ar avea palate, dar are Domnul Cel Prea 'Nalt. 
EL din Ceru-I plin de Slavă ne trimite mângâiere, 
Şi chiar de-am fi căzuţi de tot, ne ridicăm plini de putere! 

Rugăciunea-i bucurie când vezi prin ea răspunsul Lui, 
Şi te bucuri în credinţă atunci când vezi lucrarea Lui. 
EL lucrează cu putere şi ne umple de curaj, 
Ca să-I cerem ajutorul, în orice zi şi la orice pas!

Saul

De mic copil eu mi-am dorit,
Să fiu plăcut lui Dumnezeu;
Am mers apoi, m-am pregătit
Şi m-am făcut un fariseu!

Eram un tânăr plin de râvnă,
Adevărul să-l propag,
La Gamaliel am fost în şcoală
Şi ştiam tot ce să fac!

Am prins atunci a mă lua,
Să-i distrug pe-acei creştini,
Că-nvăţătura lor mi-era,
Străină şi făr-de rădăcini!

Am mers şi-am prins pe mulţi creştini
Şi-n temniţă i-am aruncat;
Alţi-au fugit printre străini,
Dar de mine n-au scăpat!

Am luat scrisori de la cei mari,
Să merg şi până la Damasc,
Să-i prind pe-acei înşelători
Şi viaţa lor să nu le-o las!

Dar pe drum când eu voios,
Mergeam mândru înspre ei,
Mi-a apărut Isus Hristos
Şi m-a-ntrebat ce am cu EL!

Atunci am prins a tremura,
Şi cu glasul meu pierdut,
L-am întrebat ce vrea să fac,
Iar EL mi-a spus ca să-L ascult!

Soarele meu

Când pe calea cea îngustă,
Păşesc prin stânci şi bolovani,
Dumnezeu e lângă mine
Și mă poartă spre liman!

Când pe Cale este ceaţă,
Este nor şi-i ploaie multă,
Domnul meu e lângă mine,
Mă ia pe braţe şi m-ajută!

Calea este-ntunecoasă
Și-are multe încercări,
Dar Domnul meu o luminează
Și mă poartă înspre zări!

Cu Domnul meu pe Cale,
Nu mă tem de-orice-ar veni,
Fiindcă merge EL cu mine,
Și cu EL voi birui!

EL mi-e soare-n orice zi,
Chiar şi-n noaptea cea mai grea,
De-ar fi soare sau ce-ar fi,
În Mâna Lui e viaţa mea!

Speranţa noastră

Cu speranţă în credinţă, trecem prin viaţă orice greu, 
Când ne-apasă grijuri multe şi ne-ndreptăm spre Dumnezeu;
Fie greul cât ar fi, noi nu suntem părăsiţi, 
Căci ne-ncredem în Cel Sfânt şi-atunci suntem izbăviţi!  

Speranţa noastră nu-i minciună, căci ne-ncredem în Cel Sfânt 
Şi traim în a Lui voie, călăuziţi de Duhul Sfânt; 
EL ne-ndrumă paşii noştri pe cărarea către Cer, 
Şi ne-ajută viaţa noastră, să o ducem înspre EL! 

Sunt străin

Eu sunt străin în ţara care, m-am născut de-atâta timp,
Eram odată cetăţean, dar m-am lipsit, c-am fost vrăjit,
De-o ţară minunată, unde-i pace şi iubire,
Acolo unde locuieşte, Cel ce ne-a dat Mântuire! 

Eu sunt străin în astă lume şi trec prin ea uşor sfios,
Să spun la toţi de mântuire, aş vrea şi de iertarea lui Hristos,
Că ţara-ceea minunată, ce e-n cerul sfânt, slăvit,
A fost creată pentru noi şi e şi gata de locuit! 

Eu sunt străin şi-mi place-aşa, să trec prin viaţă călător,
S-aştept cu nerăbdare clipa, plecării noastre-a tuturor,
Să fim acolo dragi prieteni, cu toţi în ţara cea promisă,
Unde-i Domnul Împăratul şi să locuim în a Sa Casă!

Versuri profetice (Timpul)

Timpul este pe sfârşite şi se-apropie Cel Sfânt,
În Carul Său de biruinţă, să ne ia de pe pământ!

Din Cer se-aude o strigare: "Pregăteşte-te popor!",
"Findcă vin cât ai clipi şi-am să te iau cu Min' pe Nor!"

"Nu mai privi cu jind la lume, nici la pofta ce o ai,
Că EU Domnul vin la tine, în Cer cu Mine vreau să stai!"

"Nu uita nici-cum de Mine, nici de-a Mele promisiuni,
Tot ce vezi în jurul tău, nu sunt decât deşertăciuni!"

"EU am promis că loc în Ceruri, în Slava Mea ţi-am pregătit,
Şi cu nimic poporul Meu, cu nimic nu te-am minţit!"

"Cel ce vine şi te-nşeală şi zilnic stă în calea ta,
Nu vrea decât să te distragă şi să nu vezi Faţa Mea!"

"El e hoţ, e prefăcut, însă EU sunt Dumnezeu;
Nu e nimeni ca şi Mine şi tu ştii poporul Meu!"

"Aşadar fii pregătit, fiindcă vin când nu gândeşti,
Şi pofta, lumea şi păcatul, te despart de Min' pe veci!" 

"Trezeşte-te acum când timpul, iată este pe sfârşit,
Şi spală-ţi Haina înc-odată şi fii de Nuntă pregătit!"

"Că de neglijezi chemarea şi te-nşeli că ai tu timp,
Îţi spun acum încă o dată: Timpul este pe sfârşit!"

Tu poţi, Doamne

Tu poţi Doamne a purta, greul meu, povara mea,
Când m-apasă cu putere şi suferinţa-i calea mea,
Când văd că tot ce-am adunat, nu-mi dă nici o siguranţă,
Tu poţi Doamne-a mă scăpa şi redându-mi iarăşi viaţă!

Tu poţi Doamne să mă iei, pe Braţul Tău când îmi e greu,
Să îmi alini durerea mea şi poţi viaţa a-mi scăpa,
Când cei din jur, ai mei iubiţi, mă privesc înmărmuriţi,
Tu poţi Doamne-a mă salva şi viaţa-mi poţi reda!

Tu poţi Doamne totul tot; Tu poţi și-atunci când eu nu pot,
Tu ai în control viaţa mea, tot ce am şi mi-este drag!
Tu poţi să dai celui lipsit, tot ce el nici n-a gândit,
De-aceea eu mă-ncred în Tine, fiindcă poţi şi ţii la mine!

Binele

Toate-s bune și-au un rost, dar le poți schimba menirea;

Căci de sunt făcute prost, pot să-ți strice bucuria.

Nu poți scoate bine tu, din ceva ce-i rău oricum,

Dar din bine rău poți face, dacă nu știi ce e bun.

Toate-s bune dacă știi, cum să faci și cum să spui;

Dar atunci când nu-nțelege, cel căruia vrei să-i spui,

Mai bine taci, că e mai bine, căci binele ține de tine,

Iar tăcerea e ca mierea, dacă altfel nu-i mai bine.

Dacă-i bine pentru tine, asta e ceva de bine;

Însă binele suprem, e când toți bine suntem.

De aceea, când ți-e bine, stai un pic și meditează:

Bine este pentru tine sau e pentru lumea-ntreagă?!

Căci de este doar la tine, iar ceilalți sunt chin și-amar,

Toate-s bune pentru tine și nu este bine chiar;

Gândește-atunci dacă de tine, ține binele la toți,

Să faci bine cât se poate, pentru ei, căci sigur poți!

Și să știi că toate-s bune, dacă știi cum să le faci;

Să lucreze numai bine, pentru toți, din orice faci,

Căci acesta este rostul lucrurilor toate pe lume,

Să ne-aducă tuturora, din toate lucrurile bine.

Nu uita dar niciodată, că lucru-i bun dacă e bine,

Nu doar ție, pentru tine, să te umple doar pe tine;

Fiindcă binele nu poate, nici nu face niciodată,

Bine ție, rău la alții, căci binele e doar o faptă.

Binele nu-i rupt în două și nici n-are două fețe,

Să facă la unii bine și la alții doar tristețe;

Ci e unul și el face, dacă noi pe el îl vrem,

Bine mie, bine ție, bine la toți câți suntem.

Așadar, dacă aceasta-i treaba binelui pe lume,

Să-i urmăm calea-i cea sfântă și să facem și noi bine;

Căci roadele-i la toți ne plac și să le-avem pe deplin,

Căci toate lucrurile sunt bune, dacă rostul lor îl știm!

M-ai părăsit

M-ai părăsit atunci când tu, nu mai puteai de bine,

Uitând atunci că tot ce-aveai, era doar de la Mine.

M-ai părăsit crezând că tu, te-ai ridicat din stele

Și te-ai făcut de necuprins, mândria-ți fiind plăcere.

Te-ai ridicat și peste Mine, zicând că tu ești totul,

Uitând cum Eu te-am plămădit și ți-am gândit și locul,

Uitând că scopul tău era să fii copilul Meu,

Și-acum te crezi tu cel mai tare, chiar și dumnezeu.

Dar într-o zi te-oi coborî și-atunci tu ai să vezi,

Că niciodată tu n-ai fost, așa cum tu te crezi.

Ai să vezi atunci că Eu te-am ridicat de jos,

Iară tu te-ai înălțat, sfidând tot bunul mers.

Să nu crezi că n-am văzut, cum aspru te-ai purtat,

Cu Mine-n-tot timpul de-atunci, de când tu te-ai umflat,

De-aceea și Eu ți-oi arăta că nu ești decât praf,

Fără de mâna Mea cea tare, ce te ținea prin har.

Iubirea noastră

Seamănă iubirea noastră, cu un bec aproape stins,

Fiindcă noi de mult uitarăm, să ne ținem foc aprins;

Și focu-acel ce ne ținea, de mult cărbune se făcură,

Dar noi de seamă n-am băgat și prea ușor uitarăm.

Și viața noastră se trecu, căci trece iute, ca un vis

Uitând de tot ce am făcut și tot ce am promis;

Dar într-o zi ne vom trezi și-atunci chiar vom vedea,

Că viața noastră-i risipită, nimic făcând cu ea.

De aceea încă-i bine, să ne trezim din somn,

Cu mult 'nainte de-acea vreme, să ne schimbăm din nou;

Să ne-aducem iar aminte, ce dragoste pe noi,

Cum ne iubeam fără-ncetare, ne-mai-având nici somn.

Dar oare ne vom mai trezi din veșnica prostie,

Ce atunci cu tot ne-a prins și încă ne mai ține?!

Sau vom rămâne-nțepeniți în gheața urii noastre,

Ne-nțelegând nicicând ce-a fost, ce-a fost și nu mai este?!

Nu uita!

Dacă viața-ți e frumoasă și pare că mult va mai ține,

Dacă simți că totul este, ceva ce face numai bine,

Dacă crezi că niciodată, aceasta nu se va schimba,

Nu uita că tot ce vezi, este doar acum așa!

Nu te-ncrede în puterea-ți, ce îți pare de ne-nvins,

Nici în istețimea care-ți pare chiar de necuprins,

Căci acestea se duc iute și uiți că le-ai fi avut,

De aceea nu uita, că EL te-a iubit prea mult!

Nu uita de mântuire, căci aceasta-i darul Lui,

Care ție ți s-a dat, ca să-I fii în Casa Lui,

Nu uita nici de răbdarea ce-a avut-o pentru tine,

Lăsându-te pe căi străine, unde credeai că-ți este bine!

Nu uita nicicând credința și nici dragostea de EL,

Nu uita nici de iubirea aceea mare de la EL,

Nu uita că pentru tine a răbdat o cruce grea,

Să-ți aducă împăcare și să-ți salveze viața ta!