Numai Dumnezeu ne mai poate salva...

Foto: Gicu Daniel Terente - autor.

Vedem cum în aceste zile, în privința vestitului Coronavirus ce bântuie nu numai țara noastră, ci aproape întreaga lume, că autoritățile sunt din ce în ce mai neputincioase și sunt nevoite să recurgă din nou și din nou la alte noi măsuri, pentru a face ceva în sensul stopării acestei invazii de boală. Și dacă privim la ce se întâmplă la noi în țară, în România, vedem o și mai mare gravitate, că deși nu sunt prea multe cazuri raportate, în comparație cu alte țări, totuși medicii noștri dezertează și își dau demisia în bloc de pe la unele spitale, ceea ce agravează și mai mult situația.

Deși autoritățile au luat măsuri aproape dintre cele mai drastice, virusul acesta va continua să facă ravagii, fiindcă el este deja în mulți oameni încă neidentificați și care vor transmite mai departe și celor din casele lor acest virus. Nu știm exact câți români s-au întors din diaspora, dar știm sigur că au trecut bine de un milion, ceea ce este cu adevărat copleșitor pentru sistemul nostru medical, care, vedem că începe să crape pe ici, pe colo, prin diferite dezertări și prin contaminarea medicilor cu virusul acesta, care rămân în multe cazuri inactivi, fiindcă ei înșiși nu mai pot trata bolnavii, ci dimpotrivă, ei înșiși au nevoie să fie tratați.

Situația este foarte complicată și foarte dureroasă. Și nu vreau să lansez acum statistici mari, fiindcă nici nu cred că am avea nevoie de statistici de genul acesta, ci vreau să ne vedem doar situația în care ne aflăm și nevoia de a ne lega de altceva acum, care i-ar putea ajuta chiar și pe medici. Acel altceva, fiind întoarcerea noastră către Dumnezeu și la Dumnezeu, pentru ca EL să ne ierte păcatele și să stopeze această avansare a virusului acesta.

Dumnezeu a zis (lui Solomon): ”Dacă voi închide cerul şi nu va ploua - şi dacă-i voi porunci lăcustei să mănânce vegetaţia - şi dacă voi trimite molimă în poporul Meu, atunci, dacă poporul Meu, cel peste care este chemat numele Meu, dacă se vor smeri şi se vor ruga şi vor căuta spre faţa Mea şi se vor întoarce din căile lor cele rele, Eu voi auzi din cer şi voi fi milostiv cu păcatele lor şi le voi vindeca ţara.” (2 Par. 7:13,14)

Astfel, molima aceasta, boala aceasta, virusul acesta care umple lumea cu prezența lui și care răpește viețile multor oameni, poate fi stopată de Dumnezeul Cel Veșnic. Este adevărat că noi ne aducem aminte de EL numai în situații de genul acesta, când suntem strânși cu ușa - și aceasta ar trebui să ne rușineze amarnic înaintea lui Dumnezeu, fiindcă atunci când toate lucrurile ne merg bine, nici nu vrem să auzim de Numele Lui. Dar, cine știe dacă nu chiar din motivul acesta a îngăduit Dumnezeu virusul acesta să umple lumea, ca să ne smerească și să ne facă să ne amintim că NUMAI EL este veșnic și că numai EL este Stăpânitorul tuturor lucrurilor, EL, Cel pe care L-am uitat sau L-am părăsit de bunăvoie, alergând în poftele, în plăcerile și în păcatele noastre?!

Dumnezeu îi vorbește lui Solomon, că: ”dacă voi trimite molimă în poporul Meu, atunci, dacă poporul Meu, cel peste care este chemat numele Meu, dacă se vor smeri şi se vor ruga şi vor căuta spre faţa Mea şi se vor întoarce din căile lor cele rele, Eu voi auzi din cer şi voi fi milostiv cu păcatele lor şi le voi vindeca țara.” Și chiar dacă această promisiune a fost făcută lui Solomon și poporului evreu, totuși, promisiunea aceasta nu are cum să nu ne acopere și pe noi, cei care nu suntem dintre evrei, dar care ne numim copiii Lui, poporul Lui, prin înfierea făcută de Dumnezeu prin Sângele Lui Hristos, care a curs pentru spălarea și curățirea noastră de păcate, pe crucea de pe Golgota. Știu că nu mulți suntem copiii Lui și că nu mulți am crezut în EL din toată inima și că nu mulți am căpătat înfierea aceasta în Numele Fiului Său Cel mult iubit de Tatăl și Cel mult batjocorit de noi, oameni fără pic de respect față de Dumnezeul Cerului, Dumnezeul care ne-a creat și care ne-a dat suflare din suflarea Sa, dar să îndrăznim la EL și să ne întoarcem fața către EL și să ne întoarcem inimile către EL, căci se va întoarce și EL din mânia Lui și ne va ierta! Dar să ne întoarcem din toată inima la Cel ce ne poate vindeca sufletele și trupurile și chiar și țara în care trăim, fără să încercăm să ne amăgim singuri, crezând că-L înșelăm pe Dumnezeu; căci Dumnezeu știe totul și ne cunoaște chiar și gândurile și intențiile și faptele.

Știm că suntem păcătoși, căci la noi păcatul a fost ridicat la rang de artă; și aceasta, încă din fruntea țării, de acolo, de unde se conduce totul în țara aceasta. De aceea, este nevoie ca toți să înțelegem gravitatea acestei situații și să ne plecăm toți capetele și genunchii înaintea Celui ce este Dumnezeu veșnic și să ne smerim în fața Lui și să-I cerem îndurare și iertare, căci am păcătuit înaintea Lui. Numai EL ne poate izbăvi de această molimă. Noi am fi putut să-i limităm efectele, dar s-a dovedit că lucrăm ca niște nebuni; și unii dintre noi chiar și-au bătut joc - și încă își mai bat joc de sfaturile și de obligațiile instituite de autorități, care doreau ca să limiteze la cât mai puțin posibil răspândirea acestui virus destul de periculos. Așadar, noi, oamenii simpli și încăpățânați, am reușit nu să stopăm răspândirea acestui virus, ci să-L și amplificăm. Cine știe, poate că așa a vrut chiar și Dumnezeu, ca să ne arate și să înțelegem cu adevărat, cât de nimicuri suntem, cât de neputincioși și cât de puțin reprezentăm noi în fața mâniei lui Dumnezeu. Și dacă aceasta o fi fost Voia Lui, atunci, chiar nu aveam unde ne duce, ca să ne putem ascunde de mânia Lui și nici nu puteam s-o oprim prin tertipuri omenești. Putem însă, dacă vrem, să oprim această mânie a Lui, oprind-o de fapt chiar EL, dacă ne vom întoarce către EL de la păcatele noastre.

Deci, să ne coborâm pe genunchi înaintea Lui, acolo unde suntem fiecare, fiindcă Dumnezeu ne ascultă de oriunde, nu numai de la biserică - și să-I cerem îndurare! Să-I cerem să aibă milă de noi, păcătoșii și să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire și să ne înnoiască cugetul și simțirile, viața și trăirea, vorba și fapta, inima și trupul, ca să fim curați pentru EL! Astfel, chiar și moartea de-ar veni, am fi liniștiți fiindcă suntem ai Lui și moartea nu ne poate ține, căci nu suntem ai ei, ci ai Celui ce este Învierea și Viața. Dacă vom înțelege noi aceasta și dacă ne vom întoarce noi la EL din toată inima, Dumnezeu se va îndura de noi și ne va ierta și ne va șterge păcatul și nu-și va mai aduce aminte de el... Și ne va vindeca și țara.

Doamne, ai milă de noi, păcătoșii și nu ne lăsa pradă celui rău, chiar dacă am merita acest lucru, fiindcă am păcătuit înaintea Ta! Și nu ne lăsa pradă nici mâniei Tale care s-a abătut asupra noastră și asupra lumii, ci îndură-Te de noi și iartă-ne și schimbă-ne viața! Schimbă-ne inimile și schimbă-ne întru-totul, ca să fim făpturi plăcute Ție, să fim poporul Tău, de care să Te bucuri! Și noi să ne bucurăm împreună cu Tine! Amin!

Speranțele false, că ne va salva Dumnezeu de la Coronavirus - și adevărata încredere în Dumnezeu.

Nu vreau sa intristez pe nimeni in perioada aceasta dificila din vietile noastre, cand suntem izolati multi dintre noi in casele noastre, in loc sa mergem la lucru, sa facem si noi ceva! Dar in acelasi timp, fiindca ne-a lovit credinta in Dumnezeu acum, dar nu credinta care ne duce la pocainta, aceea pe care o vrea Dumnezeu de la noi, ci pur si simplu o credinta ca ne va salva Dumneze, din aceasta grozava teama in primul rand pentru unii, iar pentru altii din chiar grozavia suferintei, fiindca acestia din urma au fost contaminati cu noul virus foarte periculos, Covid-19 si acum sufera si nu stiu ce se va intampla cu ei, ce va urma si cum sau daca vor mai iesi vii din aceasta suferinta. Si as vrea sa va provoc la o credinta adevarata, mantuitoare, salvatoare, chiar daca stiu ca nu ma va baga nimeni in seama in cele ce spun aici, fiindca nu le dau vestea pe care si-o doresc...

Asadar, drag cititor si draga cititoare, increderea aceasta despre care citesc in stanga si in dreapta, a multora dintre noi, ca Dumnezeu ne va salva, ca va nimici virusul pana la Paste, ca mai stiu eu ce alte prostii mai debiteaza unii, increderea aceasta este falsa! Si stiu ca multora le place sa aiba o incredere falsa, fiindca asa le place lor. Adica, nu-i nicio mirare aceasta, fiindca oamenii se roaga la preoti, la oameni socototi de oameni ca fiind sfinti sau chiar la sfintii apostoli si la mama Mantuitorului, dar nu se roaga Mantuitorului Insusi. Oamenii acestia cu increderi false, merg la moaste si se roaga unor oase ale unor oameni care, poate, chiar si-au trait credinta lor, aceea pe care ar trebui s-o traim si noi... 

Noi dar, ne credem mari crestini si buni crestini, dar ne rugam la toti credinciosii care au trait pe pamant si acum nu mai sunt printre noi, dar nu ne rugam Tatalui din Ceruri si nu ne rugam Mantuitorului care a murit pe cruce pentru noi. Si mai mult: Nu traim nici credinta de crestin! Adica, noi avem aceasta eticheta peste noi, ca suntem crestini, fiindca am fost botezati cand eram de cateva saptamani si am fost trecuti si noi in lumea crestina si nu mai suntem niste pagani, dar credinta noastra in Dumnezeu a ramas poate, tot aceeasi de cand am fost botezati; sau, la unii, poate a mai crescut un pic si a ajuns la cateva luni. Nu ani! Stati linistiti, ca nu a ajuns la cativa ani! 

Si vrem acum ca Dumnezeu sa ne salveze... 

Dar pana sa vina incercarea asta peste pamant si peste oameni, unde ne era increderea? Si unde ne era credinta? Vedeam noi atunci mesaje de genul despre care vorbeam la inceput, pe toate site-urile fake si pe aproape orice profil de Facebook? Nu vedeam! Erau unii mai fanatici, asa, ca mine, care mai postau cate un verset sau doua pe Facebook si nu primea nicio apreciere si nu citea nimeni versetul sau versetele acelea, fiindca nu interesa pe nimeni. Pariez ca nici acum nu intereseaza pe cineva Cuvantul lui Dumnezeu, ci numai sa treaca puntea si dupa aia uita ca si pana acum de Dumnezeu. De aceea, oameni buni, am o veste proasta pentru voi: Terminati cu sperantele false! Dumnezeu va cunoaste bine inimile si gandurile, asa ca nu merge cu imbrobodeli! Daca sunteti sinceri si credeti in Dumnezeu, asa cum sugerati pe Facebook, aceasta trebuie sa se vada in totalitate in vietile voastre; adica, aceasta credinta a voastra trebuie sa fie urmata de pocainta si de abandonare de sine in Bratele Atotputernicului Dumnezeu. 

Iata, cititi ce spunea Dumnezeu poporului evreu inainte de Hristos, prin profetul Isaia, apoi cuvintele fiind reluate si de Mantuitorul si spuse evreilor din vremea umblarii Sale pe pamant: "Poporul acesta se apropie de Mine cu gura lor și Mă cinstește cu buzele; dar inima lor este departe de tot de Mine!" (Isaia 29:13)

Asadar, Dumnezeu stie ca IL cinstim cu buzele, foarte multi dintre noi, de aceea, daca speram ca EL ne va izbavi doar pentru simplul fapt ca speram noi asta si fiindca stim ca Dumnezeu ne iubeste, ne inselam amarnic! Cat vrei sa te mai iubeasca? EL L-a dat pe Singurul Sau Fiu sa moara rastignit pe o cruce, iar noi astazi in loc sa-L cinstim pe Fiul pentru ca a murit pentru noi - si sa-L cinstim pe Tatal fiindca L-a trimis pe Fiul sa moara pentru noi, noi, iata ce nebunie facem: CINSTIM CRUCEA pe care a murit rastignit Mantuitorul! Dar n-ar fi bine sa cinstim si piroanele din mainile Lui si din picioarele Lui - si sulita care I-a strapuns pieptul - si biciul cu care a fost batut - si coroana de spini care I-a fost pusa pe cap? Oare cat ne-o mai rabda Dumnezeu, cand noi ne batem joc de Jertfa Fiului Sau de pe cruce si nu credem din toata inima in EL? Oare cata indurare sa mai aiba Dumnezeu de noi, daca in tara asta, in ultimii 30 de ani, s-au facut vreo 25 de milioane de avorturi? Cat sa ne mai rabde? Cat sa ne mai rabde, daca in tara asta, hotia a ajuns la rang de normalitate si dreptatea la ajuns o batjocura? Cat credeti ca mai poate rabda Dumnezeu minciunile si curviile si viclesugurile si adulterurile si toate nelegiuirile pe care le facem? Zicem ca Dumnezeu ne va salva? Poate ca ne va salva! Dar oare noi suntem salvati cu adevarat? Noi nu am fost salvati poate niciodata - si Mantuitorul suspina adanc in Cer, de fiecare data cand noi serbam Nasterea Lui si Invierea Lui, plini de pacatosenie si de imbuibare si de nepasare si de ce mai vreti voi... Eram noi salvati atunci? Exact ca si acum!

Dar noi acum ne-am pus o incredere falsa in Dumnezeu, ca ne va salva de Coronavirus...

Mai oameni buni, voi sunteti zdraveni? Eu am scris inca de vreo luna pe blogul acesta, despre subiectul acesta cu Coronavirusul si am explicat acolo despre cum stau lucrurile si ce ar trebui sa facem noi... Si, surpriza! Ghiciti cati au indraznit sa se uite la ce am scris! 10 persoane.

Problema nu este atat de mare Coronavirusul, desi este grava si aceasta, ci cea mai mare problema este IADUL, oameni buni! Noi nu suntem salvati de IAD si n-avem nicio problema cu asta, fiindca nu ne pasa, dar acum avem sperante false ca Dumnezeu se va indura de noi si ne va scapa de Coronavirus!

Dar n-ati vrea voi sa fiti scapati si de la IAD? Sau de acela nu va este teama? Si, ce credinta este aceea, cand tu te increzi in Dumnezeu ca sa te treaca puntea, dar nu te increzi in EL ca sa te mantuiasca? Este de calcat in picioare jertfa Fiului Sau?

Haideti sa credem in Dumnezeu si haideti sa ne incredem in Dumnezeu; dar cel mai mult, haideti sa ne mantuim, oameni buni, ca sa nu mai intoarcem spatele jertfei Fiului Sau!

Nu ati vrea voi, sa deveniti niste adevarati crestini, adevarati urmasi ai lui Hristos, niste adevarati credinciosi, care sa-si aiba si sufletul salvat, dar si trupul sa le fie in siguranta? De ce vreti numai sperante false? De ce vreti sa traiti numai din sperante false si nu dintr-o credinta vie, reala, care are cu ea o partasie reala cu Dumnezeu si o incredere reala in Dumnezeu? Vreti ca de fiecare data cand mai vine cate o furtuna, sa aveti din nou o speranta falsa, ca poate Dumnezeu se va indura si va va salva si din furtuna aceea? Dar daca nu se va mai indura, fiindca rabdarea Lui va ajunge si ea la capat, ce veti mai face?

De ce trebuie să înțelegem și să ne protejăm de orice virus și de orice boală, deși suntem credincioși lui Dumnezeu?

Foto: Gicu Daniel Terente.

Uite, în primul rând, fiindcă virusul și boala, nu ține cont dacă ești credincios sau nu! Și nici Dumnezeu n-a promis cuiva, nici chiar sfinților Lui apostoli sau profeți, că dacă vor fi credincioși, nu se vor îmbolnăvi niciodată.

Boala nu este întotdeauna o pedeapsă; ba dimpotrivă, este de multe ori și o binecuvântare. Și de aceea, Dumnezeu îngăduie și în viețile credincioșilor Săi, să mai vină și câte o boală sau câte o suferință. Și dacă privim la noi, nu există om credincios care să nu fi avut vreo boală până acum. Și chiar dacă există, acelea sunt cazuri foarte rare.

Așadar, mitul acela că ”Nu se leagă virusul de noi, dacă suntem credincioși” - și mă refer aici la virusul acesta care aproape că a umplut lumea acum, adică Coronavirusul COVID-19, care ne poate afecta pe oricine dintre noi, indiferent de religie sau confesiune religioasă și indiferent dacă suntem mai mult sau mai puțin credincioși, fiindcă virusul nu alege și nu caută oameni dintr-o anume categorie.

De aceea, este bine să nu ne încăpățânăm să credem că dacă noi suntem credincioși, virusul ne va ocoli, chiar și dacă ne-am tăvăli prin el! Să nu ne amăgim! ”Cine se joacă cu focul, se arde la degete”, spune un proverb. Așa că dacă nouă ni se pare lucru de glumă, ar trebui să aflăm că nu este lucru de glumă!

Să nu ne amăgim cu nimic din ce este scris pe paginile Sfintei Scripturi, unde aflăm că Daniel a fost aruncat în groapa cu lei și leii nu l-au mâncat, fiindcă era credincios! În situația noastră de fapt, nu ne aruncă nimeni în Coronavirus, ci ne încăpățânăm noi înșine să ne aruncăm în mijlocul lui.

Și, nici în cazul celor trei prieteni ai lui Daniel nu suntem, care au fost aruncați în cuptorul încins; nici cazul acela nu ne este favorabil nouă, fiindcă nu ei, cei trei prieteni ai lui Daniel, nu s-au aruncat ei, de bună voia lor, în cuptorul de foc, ci alții i-au aruncat, fiindcă ei n-au vrut să asculte porunca împăratului și să se închine chipului de aur ridicat de împărat. Așadar, ei, cei trei prieteni ai lui Daniel, au fost scăpați de Dumnezeu dintr-o altă cauză, nu că n-aveau ei ce face și se dădeau dea-berbeleacul pe lângă cuptor și au zis să încerce și ceva nou, aruncându-se în acel cuptor supra-încins. Înțelegeți?

Una este experiența acestora despre care am vorbit mai sus, care au ajuns acolo fiindcă NU AU VRUT SĂ SE LEPEDE DE CREDINȚA ÎN DUMNEZEUL CEL VIU și să se închine unui idol de aur (în cazul celor trei prieteni ai lui Daniel) sau să nu se mai roage lui Dumnezeu timp de 30 de zile (în cazul lui Daniel) - și pentru călcarea poruncilor acestea venite prin și de la împărat, oamenii aceștia ai lui Dumnezeu, credincioși ai Lui, au fost nevoiți să suporte pedeapsa pentru neascultarea lor față de împăratul. Ori, acum nu ne mai forțează nimeni să facem așa ceva, ci ne putem ruga liniștiți lui Dumnezeu de acasă și nu ne întrerupe nimeni; și nici nu ne aruncă în groapa cu lei. Dar dacă noi nu avem astâmpăr și sfidăm bunul simț și nu înțelegem că virusul nu ține cont de nimic, nici chiar de faptul că suntem noi mari credincioși, atunci ne vom prăsi cu el. Și poate, cum ziceam într-o altă postare, poate Dumnezeu va avea grijă să nu ne afecteze, ci să scăpăm de virus mai ușor; dar fiind infectați cu el, îl putem da altora, cărora le-ar putea fi fatal. Așadar, noi trebuie să avem în vedere și acest lucru!

Căci, să vă mai spun ceva: Dacă noi aducem virusul cuiva, drag sau mai puțin drag - și persoana aceea piere din cauza noastră, noi, înaintea lui Dumnezeu, ne facem vinovați de sângele acelei persoane! Este ca și cum noi, cu mâna noastră, l-am fi ucis cu sânge rece. Înțelegeți?

Am mai spus și o mai repet: Credința noastră, ne folosește nouă înșine, personal; dar prea multa noastră încredere în credința noastră, în anumite circumstanțe, cum ar fi să aducem cuiva Coronavirusul acesta care i-ar cauza moartea, în privința aceasta, prea-multa noastră încredere ar fi distrugătoare.

Nu spune nimeni să nu te încrezi din toată inima ta și cu toată puterea ta în Dumnezeu, dacă ai cancer și simți că numai Dumnezeu te mai poate vindeca! Credința aceasta chiar ți-ar putea fi răsplătită de Dumnezeu cu vindecarea; dar boala aceasta a ta (dacă ar fi), nu se transmite la nimeni; deci, nu afectează pe nimeni încrederea aceasta a ta. Dar când vine vorba de un virus transmisibil, e bine să folosim și credința, dar e bine să ne folosim și rațiunea și e bine deci, să ne și protejăm. Măcar să ne protejăm pe noi, ca să-i protejăm pe alții, nu neapărat pentru noi, deși, spuneam mai sus, nu ne aruncă nimeni cu forța în virusul acesta, în timp ce noi ne împotrivim, ca astfel Dumnezeu să facă o minune și virusul să nu se lege de noi.

Și chiar de ar fi o întâmplare să facem cumva rost de acest Coronavirus, numit COVID-19, va trebui să avem mare grijă să nu-i infectăm pe alții, fiindcă aici este de fapt cea mai mare problemă.

Dar ca să nu ajungem acolo, cel mai bine este să ne protejăm, să respectăm de acum chiar obligațiile, fiindcă de la recomandări, autoritățile au fost nevoite să treacă la obligații; să ne oblige să stăm în casă, ca să nu ne îmbolnăvim noi și apoi să-i mai îmbolnăvim și pe alții. Autoritățile au luat aceste măsuri, în binele nostru și spre sănătatea noastră, nu ca să scape de noi de pe străzi. Și noi trebuie să înțelegem asta!

Ce este de fapt și cu Coronavirusul acesta și ce putem face noi?

Foto: pixabai.com

Bun, se vorbește multișor despre acest virus, precum că ar fi creat în laborator, că ar fi o mână criminală, că este și foarte periculos...

Nu știm cert dacă este așa cum se vorbește și nu știm în fapt mai nimic despre acest virus. El este foarte mult asemănat cu virusul gripal și se spune că afectează în general cam aceeași categorie de oameni vulnerabili; adică bătrânii, care mai au și alte afecțiuni, alte probleme de sănătate - și copiii. Acestea sunt categoriile de pacienți pe care le adoră acest virus.

Acum, ce putem face ca să ne ferim de virusul acesta?

Din ce ne spun și autoritățile, mare lucru nu prea avem ce să facem! Adică, să nu mergem în locuri cu multă lume, să ne spălăm pe mâini mai des, chiar și pe față, să consumăm fructe bogate în vitamina C, ceaiuri (de lămâie în special)... Dar bineînțeles că asta nu ne garantează că nu vom fi contaminați. Este de fapt o problemă care ne doare... Că noi căutăm să ne ferim, dar nu suntem siguri că vom și reuși. Și aceasta, fiindcă în primul rând, virusul nu se manifesta ca și cel gripal, din câte am văzut. Căci virusul gripal se transmite numai prin strănut și tuse, pe când acesta observ că se transmite și prin simplul contact cu o persoană care nici măcar nu are vreun simptom de contaminare. Adică, cineva s-a întâlnit cu altcineva care a luat virusul de la altcineva, care nici măcar nu aveau vreun simptom, dar virusul s-a luat și s-a împrăștiat peste tot.

Nu vreau să creez vreo panică, dar vreau totuși să atenționez, acum, după ce am urmărit un pic cursul acestui virus, ca este mult mai periculos decât cel gripal, cum spuneam și mai sus, fiindcă îl poți purta și îl poți împrăștia peste tot, fără ca măcar să știi că tu ai fost contaminat - și astfel poți contamina un oraș întreg într-o zi, fără ca măcar să îți dai seama.

Și virusul acesta poate fi transportat cu mașina de pâine, cu transportul în comun, cu orice automobil personal, cu mașina de curierat, care poate fi și aceasta un pericol foarte mare, fiindcă poate lua virusul de la un purtător încă fără simptome și nedescoperit și să-l ducă pe oriunde circulă curierul și astfel să-l împrăștie peste tot.

Din punct de vedere medical, cel mai bine este să ne auto-izolăm cu toții și să nu mai intrăm în contact cu nimeni o perioadă de două - trei săptămâni. Și dacă chiar ieșim pe stradă, că avem nevoie de ceva, să evităm apropierea de o persoană și să stăm la cel puțin 2 metri distanță de orice om. Problema este mult mai complicată decât se credea. Cu toții am crezut, așa cum ni se spunea, că este un virus precum cel gripal... Dar, din păcate, în privința răspândirii, nu seamănă deloc cu cel gripal, fiindcă cel gripal se transmite numai prin strănut și tuse. Pe când acesta, observăm că se poate transmite precum un fir de praf sau precum o scamă.

Cred că va trebui să ne spălăm pe trup, să facem duș, după fiecare întoarcere de afară, dacă am intrat în contact cu cineva (contaminat sau necontaminat, că nu avem de unde ști dacă este sau nu contaminat) și hainele pe care le-am avut pe noi să le dezbrăcăm într-o cameră sigură unde să dezinfectăm de fiecare dată după ce ne schimbăm de haine și scoatem hainele de acolo. Ar fi ideal să ne schimbăm în baie, unde să putem băga hainele direct în mașina de spălat și să le spălăm la cel puțin 60 de grade. Și aceasta, numai pentru a ne asigura că nu împrăștiem virusul, dacă cumva ne-am contaminat cu el pe stradă, pe unde probabil a trecut cineva care era contaminat fără ca el să știe. Căci problema aici este: Că putem fi purtători de virus, fără ca măcar să știm și să avem simptome.

Dar, cum am mai spus, cei mai vulnerabili, adică cei mai predispuși să și piardă lupta cu acest virus dacă se vor contamina într-un final, sunt bătrânii care mai suferă și de alte boli și copiii, în special cei mai slabi când se îmbolnăvesc și cei care mai au și alte afecțiuni.

Ce am putea face, ca măcar să avem o încredere mai mare, o siguranță mai strașnică?

Cred eu că numai încrederea noastră în Dumnezeu, care este Atotputernic, poate să ne izbăvească de acest temut virus. Eu știu că EL nu m-a lăsat niciodată la greu și din fericire într-un fel și din nefericire în alt fel, EL a cam fost Singurul care mi-a mai rămas alături. De aceea, să nu neglijăm nici acest aspect, chiar dacă pentru unii dintre noi Dumnezeu nu există sau a rămas un personaj de basm! Totuși, la urma urmei, fiecare pasăre va pieri pe limba ei; și dacă cineva va lua în derâdere această eventuală posibilitate, de a se încrede și în Dumnezeu, atunci, asta este! Poate Dumnezeu se va îndura de el și așa sau poate îl va lăsa să-și savureze ateismul lui și necredința lui și orgoliul lui... Este posibil orice!

Cât despre cei ce cred în Dumnezeu și se încred în EL, Dumnezeu le este adăpost și sprijin, le este turnul lor de scăpare și cetățuia lor, scutul lor și apărătorul lor.

Și chiar de este afectat vreun credincios, pentru el este și o eliberare, fiindcă el are o moștenire lângă Dumnezeu; pe când cel necredincios, partea lui este cu cei necredincioși, în iazul de foc, care arde cu pucioasă; și de unde, fumul chinului lor se ridică în sus în vecii vecilor și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă.

Diferența este imensă. Și bineînțeles că nu Corona 19 acesta face diferența, ci cum îl întâmpinăm.

Dacă întâmpinăm acest virus, oricare i-ar fi natura sau de oriunde ar fi venit el, adică indiferent că a fost creat de om sau vine tot de la Dumnezeu, - dacă întâmpinăm virusul cu credință în Dumnezeu și cu o puternică încredere în EL, vom fi binecuvântați. Indiferent ce ar însemna binecuvântarea aceea.

Dar dacă îl vom întâmpina cu nepăsare față de Dumnezeul care are totul în control - și care, chiar dacă omul ar fi cel ce a creat acest virus, EL, care este Dumnezeu, poate face ca și veninul de viperă să n-aibă niciun efect, - atunci, cu părere de rău o spun, dar numai MILA lui Dumnezeu mai poate salva; milă necerută însă, ci oferită de EL din prea multa lui iubire de oameni. Fiindcă EL ne iubește până la moarte; dar dacă noi în tot timpul vieții nu ne întoarcem la EL, vine mânia Lui. Degeaba mai fac 7 preoți slujbă pentru mântuirea sufletului nostru; că dacă nu ne aducem aminte de Făcătorul nostru în zilele viețuirii noastre pe pământ, după aceea s-a terminat cu Mila Lui.

Așadar, să nu fim nepăsători, măcar acum când suntem strânși cu ușa de Dumnezeu și să ne apropiem de EL cu pocăință și cu credință! Că dacă virusul o veni de la EL, este ca să ne facă să ne amintim că mai este și EL pe  aici. Iar dacă virusul nu este de la EL, ar fi bine să ne amintim de Dumnezeu, fiindcă vedem că virusul nu-i chiar o glumă și numai Dumnezeu poate opri ascensiunea acestui virus. Deci, oricum am da-o, tot la Dumnezeu ajungem. Dar vom ajunge la EL, numai dacă vrem. Dacă nu vrem, nu vom ajunge. Ci-I vom vedea un pic Fața la Judecată și gata. Apoi, în veci nu-L vom mai vedea. Și nu vom mai vedea nici mângâierea Sa.