Cine este prorocul Ilie

Foto: Captura de ecran Cartea Cărților

Pe data de 20 Iulie a fiecărui an, în calendarul Creștin Ortodox, se află ca sărbătorit, acest mare proroc al lui Dumnezeu din Vechiul Testament. 

Ilie, care în limba greacă are numele Eliu, care mai înseamnă și ”Soare”, este un profet din Teșba Galaadului, ales de Dumnezeu să Îi ducă Numele poporului Său și să izbăvească țara de dumnezeii falși, la care se închinau evreii pe atunci. 

Pe atunci, în vremea prorocului Ilie, împărat peste Israel era Ahab, al Izabelei (așa se chema soția lui). Iar Izabela avea la curtea împărătească, 400 de proroci de-ai lui Baal, dumnezeul la care se închina ea și la care îl convinsese și pe bărbatul ei, împăratul, să se închine - și astfel să-L lepede pe Dumnezeul lui Israel și al întregii lumi. Baal, bineînțeles, era doar o închipuire, căci afară de Domnul Dumnezeul lui Israel nu mai este Dumnezeu. EL este singurul Dumnezeu. Și s-a dovedit aceasta pe munte, pe Muntele Carmel, când prorocii lui Baal l-au chemat pe Baal aproape o zi întreagă ca să trimită foc peste jertfa lor și el nu a dat semne că ar exista și că ar face ceva. Pe când, Domnul Dumnezeul lui Ilie și al lui Israel și al întregii lumi, Și-a făcut simțită prezența și a și mistuit jertfa, trimițând foc din Cer peste ea, după ce Ilie poruncise de trei ori să fie aproape înecată în apă jertfa lui, pe care Dumnezeu urma să o mistuie prin Focul Său. (citește întreaga întâmplare, la 3 Regi 18:16-39).

Așadar, el, prorocul Ilie, a fost un proroc ales de Dumnezeu, trimis de EL la poporul Său,  pentru a întoarce inima poporului evreu de la idoli la Dumnezeul Cel Viu. Nu el a închis cerul ca să nu dea ploaie pe pământ și nu el a făcut să cadă mai apoi ploaie pe pământ, ci Dumnezeul lui a făcut aceasta. Chiar dacă la începutul lucrării descrisă în Biblie, pare că ar spune că la cuvântul lui nu va mai ploua! Însă nu el a închis cerul ca să nu plouă, ci Dumnezeu. La fel cum nu Moise a despărțit Marea Roșie în două cu toiagul, ci el doar a înfipt toiagul în mare și marea s-a despărțit, la Cuvântul lui Dumnezeu și prin puterea Lui. Astfel a fost și la închiderea cerului ca să nu plouă, de pe timpul lui Ilie. Iar când Dumnezeu a hotărât să dea ploaie poporului și să li se descopere cu putere din nou, l-a trimis pe Ilie la împăratul Ahab, pentru a-i da vestea că trebuie să se lămurească odată cine este adevăratul Dumnezeu și apoi să dea ploaie. În capitolul 18 din 3 Regi, versetul 1 spune chiar așa: ”Şi a fost că după multe zile, în anul al treilea a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: „Du-te şi i te înfăţişează lui Ahab, iar Eu voi aduce ploaie pe faţa pământului“. ”...iar Eu voi aduce ploaie pe faţa pământului“. ”EU”, adică EL, Dumnezeu, spune acolo, că va aduce ploaie pe fața pământului - și nu Ilie. Dar Ilie a fost profetul de care Dumnezeu S-a folosit, pentru a descoperi oamenilor că nu dumnezeii lor falși, de piatră sau de lemn, sunt cei adevărați, ci chiar Dumnezeul cel Viu, care i-a scos din Țara Egiptului cu mare putere și cu braț puternic, ca să fie poporul Lui, o lumină între neamuri. 

Prin Ilie, Dumnezeu a făcut chiar și o înviere din morți, cu copilul văduvei din Sarepta, la care a găzduit și el multă vreme, pe timpul cât a fost cerul închis ca să nu dea ploaie. Ilie s-a rugat lui Dumnezeu și a cerut ca duhul copilului să se întoarcă în fiul acelei văduve și Dumnezeu i-a ascultat glasul și l-a înviat pe copil. 
Ilie a fost un om la fel ca și noi, cu simțăminte ca ale noastre și cu teamă ca a noastră, dar s-a lăsat să fie un vas folosit de Dumnezeul Cerului și de aceea s-a și folosit Dumnezeu de el și a rămas astfel în istorie și este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 20 Iulie în fiecare an. Tot ce a făcut el, a făcut doar la cuvântul lui Dumnezeu, care îi vorbea și el se supunea. Nu putem nega nici chemarea lui Dumnezeu din viața lui; căci el a fost ales de Dumnezeu, ca să facă aceasta! Nu oricine dintre noi, putem avea parte de o asemenea chemare, ca a lui Ilie! Dar în același timp, dacă avem parte de o chemare din partea lui Dumnezeu, ca și Ilie, ar fi bine să nu o refuzăm.