Nu vreau sa intristez pe nimeni in perioada aceasta dificila din vietile noastre, cand suntem izolati multi dintre noi in casele noastre, in loc sa mergem la lucru, sa facem si noi ceva! Dar in acelasi timp, fiindca ne-a lovit credinta in Dumnezeu acum, dar nu credinta care ne duce la pocainta, aceea pe care o vrea Dumnezeu de la noi, ci pur si simplu o credinta ca ne va salva Dumneze, din aceasta grozava teama in primul rand pentru unii, iar pentru altii din chiar grozavia suferintei, fiindca acestia din urma au fost contaminati cu noul virus foarte periculos, Covid-19 si acum sufera si nu stiu ce se va intampla cu ei, ce va urma si cum sau daca vor mai iesi vii din aceasta suferinta. Si as vrea sa va provoc la o credinta adevarata, mantuitoare, salvatoare, chiar daca stiu ca nu ma va baga nimeni in seama in cele ce spun aici, fiindca nu le dau vestea pe care si-o doresc...
Asadar, drag cititor si draga cititoare, increderea aceasta despre care citesc in stanga si in dreapta, a multora dintre noi, ca Dumnezeu ne va salva, ca va nimici virusul pana la Paste, ca mai stiu eu ce alte prostii mai debiteaza unii, increderea aceasta este falsa! Si stiu ca multora le place sa aiba o incredere falsa, fiindca asa le place lor. Adica, nu-i nicio mirare aceasta, fiindca oamenii se roaga la preoti, la oameni socototi de oameni ca fiind sfinti sau chiar la sfintii apostoli si la mama Mantuitorului, dar nu se roaga Mantuitorului Insusi. Oamenii acestia cu increderi false, merg la moaste si se roaga unor oase ale unor oameni care, poate, chiar si-au trait credinta lor, aceea pe care ar trebui s-o traim si noi...
Noi dar, ne credem mari crestini si buni crestini, dar ne rugam la toti credinciosii care au trait pe pamant si acum nu mai sunt printre noi, dar nu ne rugam Tatalui din Ceruri si nu ne rugam Mantuitorului care a murit pe cruce pentru noi. Si mai mult: Nu traim nici credinta de crestin! Adica, noi avem aceasta eticheta peste noi, ca suntem crestini, fiindca am fost botezati cand eram de cateva saptamani si am fost trecuti si noi in lumea crestina si nu mai suntem niste pagani, dar credinta noastra in Dumnezeu a ramas poate, tot aceeasi de cand am fost botezati; sau, la unii, poate a mai crescut un pic si a ajuns la cateva luni. Nu ani! Stati linistiti, ca nu a ajuns la cativa ani!
Si vrem acum ca Dumnezeu sa ne salveze...
Dar pana sa vina incercarea asta peste pamant si peste oameni, unde ne era increderea? Si unde ne era credinta? Vedeam noi atunci mesaje de genul despre care vorbeam la inceput, pe toate site-urile fake si pe aproape orice profil de Facebook? Nu vedeam! Erau unii mai fanatici, asa, ca mine, care mai postau cate un verset sau doua pe Facebook si nu primea nicio apreciere si nu citea nimeni versetul sau versetele acelea, fiindca nu interesa pe nimeni. Pariez ca nici acum nu intereseaza pe cineva Cuvantul lui Dumnezeu, ci numai sa treaca puntea si dupa aia uita ca si pana acum de Dumnezeu. De aceea, oameni buni, am o veste proasta pentru voi: Terminati cu sperantele false! Dumnezeu va cunoaste bine inimile si gandurile, asa ca nu merge cu imbrobodeli! Daca sunteti sinceri si credeti in Dumnezeu, asa cum sugerati pe Facebook, aceasta trebuie sa se vada in totalitate in vietile voastre; adica, aceasta credinta a voastra trebuie sa fie urmata de pocainta si de abandonare de sine in Bratele Atotputernicului Dumnezeu.
Iata, cititi ce spunea Dumnezeu poporului evreu inainte de Hristos, prin profetul Isaia, apoi cuvintele fiind reluate si de Mantuitorul si spuse evreilor din vremea umblarii Sale pe pamant: "Poporul acesta se apropie de Mine cu gura lor și Mă cinstește cu buzele; dar inima lor este departe de tot de Mine!" (Isaia 29:13)
Asadar, Dumnezeu stie ca IL cinstim cu buzele, foarte multi dintre noi, de aceea, daca speram ca EL ne va izbavi doar pentru simplul fapt ca speram noi asta si fiindca stim ca Dumnezeu ne iubeste, ne inselam amarnic! Cat vrei sa te mai iubeasca? EL L-a dat pe Singurul Sau Fiu sa moara rastignit pe o cruce, iar noi astazi in loc sa-L cinstim pe Fiul pentru ca a murit pentru noi - si sa-L cinstim pe Tatal fiindca L-a trimis pe Fiul sa moara pentru noi, noi, iata ce nebunie facem: CINSTIM CRUCEA pe care a murit rastignit Mantuitorul! Dar n-ar fi bine sa cinstim si piroanele din mainile Lui si din picioarele Lui - si sulita care I-a strapuns pieptul - si biciul cu care a fost batut - si coroana de spini care I-a fost pusa pe cap? Oare cat ne-o mai rabda Dumnezeu, cand noi ne batem joc de Jertfa Fiului Sau de pe cruce si nu credem din toata inima in EL? Oare cata indurare sa mai aiba Dumnezeu de noi, daca in tara asta, in ultimii 30 de ani, s-au facut vreo 25 de milioane de avorturi? Cat sa ne mai rabde? Cat sa ne mai rabde, daca in tara asta, hotia a ajuns la rang de normalitate si dreptatea la ajuns o batjocura? Cat credeti ca mai poate rabda Dumnezeu minciunile si curviile si viclesugurile si adulterurile si toate nelegiuirile pe care le facem? Zicem ca Dumnezeu ne va salva? Poate ca ne va salva! Dar oare noi suntem salvati cu adevarat? Noi nu am fost salvati poate niciodata - si Mantuitorul suspina adanc in Cer, de fiecare data cand noi serbam Nasterea Lui si Invierea Lui, plini de pacatosenie si de imbuibare si de nepasare si de ce mai vreti voi... Eram noi salvati atunci? Exact ca si acum!
Dar noi acum ne-am pus o incredere falsa in Dumnezeu, ca ne va salva de Coronavirus...
Mai oameni buni, voi sunteti zdraveni? Eu am scris inca de vreo luna pe blogul acesta, despre subiectul acesta cu Coronavirusul si am explicat acolo despre cum stau lucrurile si ce ar trebui sa facem noi... Si, surpriza! Ghiciti cati au indraznit sa se uite la ce am scris! 10 persoane.
Problema nu este atat de mare Coronavirusul, desi este grava si aceasta, ci cea mai mare problema este IADUL, oameni buni! Noi nu suntem salvati de IAD si n-avem nicio problema cu asta, fiindca nu ne pasa, dar acum avem sperante false ca Dumnezeu se va indura de noi si ne va scapa de Coronavirus!
Dar n-ati vrea voi sa fiti scapati si de la IAD? Sau de acela nu va este teama? Si, ce credinta este aceea, cand tu te increzi in Dumnezeu ca sa te treaca puntea, dar nu te increzi in EL ca sa te mantuiasca? Este de calcat in picioare jertfa Fiului Sau?
Haideti sa credem in Dumnezeu si haideti sa ne incredem in Dumnezeu; dar cel mai mult, haideti sa ne mantuim, oameni buni, ca sa nu mai intoarcem spatele jertfei Fiului Sau!
Nu ati vrea voi, sa deveniti niste adevarati crestini, adevarati urmasi ai lui Hristos, niste adevarati credinciosi, care sa-si aiba si sufletul salvat, dar si trupul sa le fie in siguranta? De ce vreti numai sperante false? De ce vreti sa traiti numai din sperante false si nu dintr-o credinta vie, reala, care are cu ea o partasie reala cu Dumnezeu si o incredere reala in Dumnezeu? Vreti ca de fiecare data cand mai vine cate o furtuna, sa aveti din nou o speranta falsa, ca poate Dumnezeu se va indura si va va salva si din furtuna aceea? Dar daca nu se va mai indura, fiindca rabdarea Lui va ajunge si ea la capat, ce veti mai face?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu