De atatea ori ne-a chemat Dumnezeu si noi I-am intors spatele; si de-atatea ori Dumnezeu ne-a vorbit si noi nu am vrut sa ascultam; dar cand EL a trimis nuiaua Sa peste noi, fiindca ne-am facut neascultatori, am inceput sa strigam la EL: "Doamne, Doamne, scapa-ne ca pierim! Necazurile acestea ne-au acoperit, Doamne!"
Dar oare pana cand sa ne mai indure Dumnezeu starea noastra de prefacatorie si de pacat? Noi credem ca daca mergem la biserica si ne achitam toate indatoririle fata de biserica, daca mai facem si pe sfintii, mai mergem si pe la manastiri, Dumnezeu are placere de noi. Mai ales daca mergem la moaste, credem ca Dumnezeu are mare placere de noi...
Dar, ce pacat ca ne inselam singuri! Mantuitorul zice: "De ce-Mi ziceti: "Doamne, Doamne!" si nu faceti ce va spun?" Ne-a spus Mantuitorul sa mergem la manastiri la slujbele de acolo sau sa mergem la moaste sau la Catedrala Mantuirii Neamului, care ne va mantui numai simpla sa prezenta, fiindca este o catedrala mantuitoare? Nu! Nu ne-a spus nimic despre asa ceva! EL spunea: "Daca asculta cineva cuvintele Mele si le face..." Cu alte cuvinte: "Daca asculta cineva cuvintele Mele si le implineste, le traieste...".
Dar noi, nici nu vrem sa auzim de cuvintele Lui... "Cum adica, sa intrebam noi: "Dar care sunt cuvintele Lui? Ce vrea EL sa facem?" Nuuu! Nu intrebam noi aceasta, fiindca noi stim ce avem de facut. Noi trebuie sa mergem la biserica, sa ne achitam indatoririle fata de biserica (darile catre biserica) sa mergem, daca se poate, din cand in cand si in cate-un pelerinaj pe la manastiri si gata! Suntem credinciosi! Adica, nici nu mai conteaza ce viata ducem noi in restul zilelor saptamanii, lunii si anului, ca oricum vine postul Craciunului, postul Pastelui, cand noi mergem la sfanta impartasanie si ne iarta preotul toate pacatele noastre. Ne mantuieste. Ce treaba mai avem noi cu cuvintele Lui Dumnezeu? Ce ne mai intereseaza pe noi ce vrea Dumnezeu, cand noi stim deja ce avem de facut?! Si oricum, chiar si dupa ce vom muri, vor face ai nostri care raman sa ne boceasca, tot ce trebuie facut: Vor aduce un sobor de preoti sa ne faca slujba de ingropaciune, se vor ruga, chiar ne vor si ierta de toate pacatele, fiindca Dumnezeu a dat puterea preotilor sa ierte pacatele oamenilor si sa-i mantuiasca... Ce treaba mai avem noi cu cuvintele lui Iisus? Nici nu mai avem nevoie de EL, ca si-asa este rau, este aspru, dar avem mare noroc cu preotii ca ne iarta si ne mantuiesc ei!"
Ei bine, cam in stilul acesta gandesc multi oameni! Si apoi, la vreme de necaz, incep sa se roage: "Doamne, Doamne!" Si atunci Domnul le raspunde: "La ce-Mi ziceti: "Doamne, Doamne!", daca nu faceti ce va spun?"
Sa nu ne miram, oameni buni, pentru necazul pe care l-a ingaduit peste toata lumea si pe care nu l-a stins nici chiar cu puterea Invierii Sale, chiar daca EL este Atot-Puternic, fiindca EL Insusi a ingaduit acest necaz asupra noastra, fiindca noi nu ne mai temem de EL si nu mai ascultam de Cuvantul Lui si nu mai facem ce spune EL!
Dumnezeu ne cearta si ne pedepseste, pe unii, ca pe niste fii pe care ii iubeste; pe altii, spre condamnare; fiindca s-a saturat de starea noastra de pacat. Dar oare intelegem noi aceasta? Sau nu intelegem ca nu preotii ne iarta pacatele si nici nu ne mantuiesc?! Dumnezeu asteapta sa vada ca ne pasa de ce spune EL; si sa vada ca ne intereseaza de ce spune EL; EL asteapta sa vada ca ne pocaim de pacatele noastre inaintea Lui si ca ne lasam de ele. EL nu asteapta sa fugim repede la preot ca sa ne curete de pacat, ca apoi sa putem face din nou aceleasi lucruri pacatoase pe care le-am facut si inainte de aceea.
Ne intereseaza pe noi sa facem ce ne spune EL? Daca nu, sa nu ne miram cand ne va spune si EL: "De ce-Mi ziceti: "Doamne, Doamne!", daca nu faceti ce va spun?"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu