„Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, la fel se va întâmpla şi la venirea
Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi
beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi
n-au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi
la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va
fi luat şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi
luată şi alta va fi lăsată. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni
Domnul vostru!” (Matei 24:37-42)
Cea mai mare durere sufletească, nu este atunci când pierzi pe cineva
drag (deşi este şi aceasta o durere cumplită), ci cea mai mare durere, este
atunci când pierzi pentru totdeauna pe cineva drag.
Putem pierde pe cineva drag, dar putem pierde doar temporar, până la
marea reîntâlnire de pe norii cerului, când va reveni Domnul şi va readuce la
viaţă, pe toţi cei ce au crezut cu adevărat în EL. Şi, există şi cealaltă
variantă, când putem pirde pe cineva drag, pentru totdeauna. Varianta aceasta
fiind, atunci când unul din persoanele în cauză este credincios şi unul nu.
Aceasta este cea mai mare durere. Când unui credincios îi moare cineva drag din
familie, rude apropiate, iar cel ce moare este necredincios sau credincios doar
de faţadă, atunci, la moarte, cel credincios se desparte pentru totdeauna de
celălalt.
Am citat un text din Evanghelia după Matei, unde Mântuitorul ne vorbeşte
despre vremea sfârşitului, atunci când EL va reveni pe nori – şi spune
Mântuitorul: „Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi
altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi
alta va fi lăsată.” Cât de dureros poate fi, atunci când de lângă tine, pleacă
spre cer, fratele tău? Vezi pe Domnul Isus pe nori, fiindcă aşa ne spune Biblia,
că atunci, când va reveni EL, orice ochi Îl va vedea – chiar şi cei ce L-au
străpuns..., vezi pe fratele sau pe sora ta că zboară, se înalţă într-acolo, să
se întâlnească pe Domnul pe nori, iar tu ai rămas jos şi priveşti? Nu este asta
o durere cumplită, insuportabilă?
Spune Domnul:
“din doi bărbaţi care vor fi la câmp... din două femei care vor măcina la
moară...” Sunt în acelaşi loc amândoi...şi totuşi...unul pleacă, se înalţă la
cer, iar altul rămâne jos, cu ochii în lacrimi, într-un pârâu de lacrimi şi cu
inima distrusă... De ce?
De ce să nu ne gândim şi la Dumnezeu? De ce să ne credem noi mult mai
inteligenţi, pentru o învăţătură „învechită”? De ce să nu ţii cont şi de părerea
celor ce cunosc cu adevărat, că există Dumnezeu?
Da, sunt multe categorii de gândiri în lumea asta; şi din păcate, unele
chiar îmbracă forme religioase şi uneori chiar fanatice, dar nu duc la Dumnezeu.
La Dumnezeu duce credinţa, credinţa adevărată, vie şi neprefăcută. Nu o credinţă
înşelătoare, în care eşti forţat sau nevoit, să crezi ceva sau în ceva anume,
care chiar ar putea să nu existe; ci o credinţă voluntară, într-un Dumnezeu care
chiar există. Într-un Dumnezeu care se revelează, care comunică cu tine, care te
poartă pe braţe... De ce dar, ai vrea să rămâi jos, când alţii vor pleca spre
cer, ca să se întâlnească cu Domnul pe nori?
Am spus deja:
“Durerea cea mai mare, este atunci când cineva pleacă de lângă tine,
pentru totdeauna.” Şi chiar mai mult de atât, este când pleacă de lângă tine,
chiar sub nasul tău şi-l vezi cum se duce spre cer, spre Domnul, pe care-L vezi
pe nori... Şi de ar fi doar atât...şi parcă tot nu ar fi durerea maximă...
Pentru că de fapt, durerea maximă este atunci, când te întâlneşti cu Cel pe care
L-ai văzut pe nori, dar pentru tine nu este Mântuitor, ci este Dreptul
Judecător, care te va judeca şi trimite în iazul de foc, în focul cel veşnic...
Şi acum, dacă ar fi să derulăm filmul înapoi, să ne întoarcem acolo unde,
doi bărbaţi erau pe câmp şi două femei la moară, oare nu ar fi fost bine ca
ambii sau ambele, să fi fost credincioşi(oase)? Cu siguranţă că ar fi fost bine!
Dar, pentru că nu prea se întâmplă să fie aşa, ce ar fi, dacă tu vei fi cel sau
cea, care se va pregăti să fie cel sau cea, care îşi va lua zborul spre cer,
atunci când se va arăta Domnul pe nori? – E doar o întrebare. Ea poate marca o
viaţă şi poate schimba un destin veşnic... Poate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu