Paul (apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu) și fratele Timotei, Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint și tuturor sfinților care sunt în toată Ahaia: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos!
Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul tuturor mângâierilor, Cel ce ne mângâie pe toți în necazul nostru, ca să-i putem mângâia și noi pe cei care sunt în orice necaz, prin mângâierea cu care suntem noi mângâiați de Dumnezeu!
Căci după cum prisosesc patimile lui Hristos în noi, tot așa, prin Hristos prisosește și îndemnul nostru. Și chiar dacă suferim necaz pentru mângâierea și mântuirea voastră, lucrați în răbdare aceleași suferințe, cum și noi îndurăm; și nădejdea noastră este pentru întărirea voastră, ca să fim mângâiați pentru mângâierea și mântuirea voastră, știind că după cum sunteți părtași suferinței, la fel și mângâierii!
Căci nu vrem să fiți în necunoștință, fraților, despre necazul nostru care s-a făcut peste noi în Asia; căci am fost îngreunați peste măsură, peste putere, încât ni s-a dus și speranța de viață. Și noi ne-am socotit în noi înșine niște osândiți la moarte, ca să nu ne încredem în noi înșine, ci în Dumnezeu, Cel ce-i învie pe cei morți, care ne-a izbăvit, scoțându-ne de la moarte și ne izbăvește în continuare, în care ne-am pus nădejdea și că încă ne va mai va izbăvi, ajutându-ne și voi în rugăciune; ca venind darul din multe părți spre noi și noi datorită multora, mulțumind pentru voi!
Căci aceasta este lauda noastră: mărturia conștiinței noastre, că am umblat în lume, dar mai ales la voi, în curăție și sfințenie lui Dumnezeu; nu în înțelepciunea trupească, ci în harul lui Dumnezeu. Căci nu vă scriem altceva, decât ceea ce citiți și înțelegeți; și nădăjduiesc că până la sfârșit veți și cunoaște, după cum ne-ați și cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, precum și voi nouă, în ziua Domnului Isus.
Și în această încredere voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveți un al doilea har; și de la voi să intru în Macedonia și apoi din Macedonia să vin iarăși la voi și să fiu însoțit de voi spre Iudeea.
Dar vrând aceasta, m-am purtat oare cu ușurință, atunci când am plănuit aceasta? Sau m-am folosit în ce plănuiesc, să plănuiesc după trup*, ca înaintea mea Da să nu fie Da și Nu să nu fie Nu? (*sau: trupește, firesc, necălăuzit de Duhul)
Dar, credincios este Dumnezeu, căci cuvântul nostru pentru voi nu a fost și Da și Nu! Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, Cel propovăduit între voi prin noi (prin mine și prin Silvan și prin Timotei), nu a fost Da și Nu, ci în EL a fost Da. Căci toate promisiunile lui Dumnezeu, în EL sunt Da! De aceea și Amin-ul acela prin noi, în EL este spre slava lui Dumnezeu!
Și Dumnezeu este Cel ce ne întărește împreună cu voi în Hristos și ne unge; Cel ce ne-a și pecetluit și ne-a dat arvuna Duhului în inimi. Și eu ÎL chem ca martor pe Dumnezeu asupra sufletului meu, că n-am mai venit la Corint, pentru a vă cruța pe voi. Nu că am fi stăpâni peste credința voastră; ci suntem împreună lucrători la bucuria voastră, fiindcă stați tari în credință.
Căci așa am socotit dar în mine însumi, să nu vin din nou la voi cu întristare; căci dacă vă întristez și eu, cine este cel ce mă va mai înveseli, dacă nu cel întristat de mine? Și v-am scris-o pe aceasta, ca să nu am întristare la venire, de la cei care ar trebui să mă bucure; fiind încredințat despre voi toți, că bucuria mea este și a voastră, a tuturor. Căci v-am scris din multă supărare și cu inima înspăimântată, prin multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea tot mai mare pe care o am pentru voi!
Și dacă cineva mă întristează, nu pe mine mă întristează, ci în parte, ca să nu zic mai mult, pe voi toți! Îi este destulă pedeapsa de la cei mai mulți. Astfel voi, dimpotrivă, mai degrabă iertați-l și primiți-l, ca nu cumva să prisosească întristarea și să-l doboare! De aceea vă rog să vă purtați cu dragoste cu el! Căci de aceasta v-am și scris, ca să cunosc dacă sunteți în totul ascultători în încercarea voastră!
Dar pe cine iertați voi, îl iert și eu; căci și eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi înaintea lui Hristos, ca să nu ne lăsăm sub Satana; căci nu ne sunt necunoscute gândurile lui!
Dar venind cu Evanghelia lui Hristos la Troada și deschizându-mi-se o ușă în Domnul, n-am avut odihnă în duhul meu, negăsindu-mi pe fratele meu Tit; așa că lăsându-i, am plecat la Macedonia.
Dar mulțumiri lui Dumnezeu, Celui ce întotdeauna ne face biruitori în Hristos și descoperă prin noi în orice loc, mireasma cunoștinței Lui! Căci în Hristos suntem o mireasmă plăcută lui Dumnezeu, între cei ce se mântuiesc și între cei ce pier; unora o mireasmă din moarte spre moarte, iar altora o mireasmă din viață spre viață. Și pentru aceasta, cine este vrednic? Căci nu suntem precum cei mulți, negustorind Cuvântul lui Dumnezeu; ci vorbim din curăție, ca din Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
Începem noi iarăși să ne recomandăm pe noi înșine sau nu cumva avem nevoie, precum au unii, de scrisori de înfățișare către voi sau de înfățișare de la voi? Scrisoarea noastră sunteți voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. Voi arătați că sunteți scrisoarea slujirii lui Hristos pentru noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Cel Viu; nu pe table de piatră, ci pe tablele inimii trupești.
Și încrederea aceasta o avem prin Hristos către Dumnezeu; nu că suntem noi destoinici de la noi înșine, socotind ca fiind ceva de la noi înșine; ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu, care ne-a și învrednicit să fim slujitorii unui nou legământ; nu în literă, ci în duh; căci litera ucide, dar Duhul dă viață.
Și dacă slujirea morții, săpată în litere pe piatră, s-a făcut într-o așa slavă, încât fiii lui Israel nu puteau privi la fața lui Moise, datorită slavei feței lui cea pieritoare, oare cu cât mai mult slujirea Duhului, va fi mai cu slavă?!
Căci dacă slujirea osândei a fost slăvită, cu mult mai mult va prisosi în slavă slujirea dreptății! Căci în această privință, nici ce era slăvit nu este slăvit, din pricina slavei cea foarte mare! Căci dacă ce era pieritor s-a făcut prin slavă, cu mult mai mult ce rămâne, va fi în slavă!
Având deci nădejdea aceasta, lucrăm cu multă îndrăzneală; și nu precum Moise, care-și acoperea fața cu un văl, ca să nu vadă fiii lui Israel sfârșitul a ceea ce e pieritor. Dar mințile lor s-au împietrit; căci până în ziua de azi, vălul acela rămâne neridicat, la citirea vechiului legământ; căci acela este nimicit în Hristos.
Și până astăzi, când se citește Moise, vălul este pe inima lor; dar când se vor întoarce la Domnul, vălul se va ridica.
Și Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea. Și noi toți, cei cu fața descoperită, privim ca într-o oglindă slava Domnului; în acest chip ne vom schimba și noi, din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.
De aceea, având slujirea aceasta, după cum am avut parte de milă, nu descurajăm; ci le-am părăsit pe cele ascunse ale rușinii, nepurtându-ne cu viclenie, nici falsificând Cuvântul lui Dumnezeu; ci înfățișându-ne pe noi înșine, ca arătând adevărul către orice conștiință omenească, înaintea lui Dumnezeu.
Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce pier, pentru cei necredincioși, cărora dumnezeul veacului acesta le-a orbit gândurile, ca să nu vadă lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Isus Hristos, Domnul; și noi înșine suntem robii voștri, datorită lui Isus. Căci Dumnezeu, Cel ce a zis: "Să strălucească lumina din întuneric!", a strălucit în inimile noastre, spre lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu, prin fața lui Isus Hristos.
Avem dar această comoară, în vase de lut; pentru ca această foarte mare putere, să fie de la Dumnezeu și nu de la noi.
În toate suntem întristați, dar nu striviți; în stări fără ieșire, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți; arătându-se totdeauna moartea Domnului Isus în trupul nostru, pentru ca să fie arătată și viața lui Isus în trupul nostru. Căci noi, cei vii, pururea suntem dați morții din pricina lui Isus; pentru ca și viața lui Isus să fie arătată în trupul nostru muritor!
Astfel, în noi lucrează moartea, iar în voi viața; dar având același Duh al credinței. După cum este scris: "am crezut, de aceea am vorbit" și noi credem și de aceea vorbim; știind că Cel ce L-a înviat pe Domnul Isus, ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va așeza împreună cu voi. Căci totul este pentru voi; pentru ca înmulțindu-se harul prin cei mai mulți, mulțumirea să fie și mai mare spre slava lui Dumnezeu!
De aceea nu descurajăm; și chiar dacă omul nostru de afară se trece, cel din lăuntrul nostru se înnoiește zi de zi. Căci clipa noastră ușoară de necaz, prisosește spre prisosință, lucrând în noi o greutate veșnică de slavă, pentru noi, cei ce nu privim la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; căci cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice.
Căci știm, că dacă se dărâmă cortul locuinței noastre pământești, avem o zidire din Dumnezeu; o casă veșnică în ceruri, care nu este făcută de mână; și că în acesta suspinăm, dorind să fim îmbrăcați cu locuința noastră din cer; dacă ne-am și îmbrăcat, ca să nu ne găsească goi! Căci și noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreunați, fiindcă nu vrem să fim dezbrăcați, ci să fim îmbrăcați; ca să fie înghițit de viață, ce este muritor. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta, este Dumnezeu, Cel care ne-a dat arvuna Duhului.
Încrezându-ne deci totdeauna și știind că petrecând în trup suntem departe de Domnul, umblăm prin credință și nu prin vedere; dar avem încredere și ne bucurăm mai degrabă să plecăm din trup și să petrecem lângă Domnul.
De aceea ne și străduim ca, fie petrecând în trup, fie plecând din el, să fim plăcuți Lui! Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să-și primească fiecare, pentru cele ce a făcut în trup; fie bine, fie rău!
Cunoscând deci frica de Domnul, îi înduplecăm pe oameni; dar Dumnezeu ne cunoaște bine și nădăjduiesc că și voi ne cunoașteți bine în conștiințele voastre! Căci noi nu ne recomandăm iarăși pe noi înșine, ci vă dăm un prilej de laudă cu privire la noi, ca să aveți ce să răspundeți celor ce se laudă cu ce izbește privirile și nu cu ce este în inimă!
Căci dacă ne-am ieșit din fire, pentru Dumnezeu ne-am ieșit; și dacă ne-am cumpănit, pentru voi am făcut-o! Căci dragostea lui Hristos ne unește, socotind astfel: Că dacă unul a murit pentru toți, atunci toți au murit. Și mai mult: a murit pentru toți; pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei. Și de acum noi nu mai cunoaștem pe nimeni după trup; și chiar dacă L-am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaștem așa! Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi au trecut; iată, toate sunt noi! Și toate sunt din Dumnezeu, care ne-a împăcat cu Sine prin Isus Hristos și care ne-a dat slujba împăcării. Căci Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, ne-mai-socotindu-le greșelile lor, ci a pus în noi cuvântul împăcării.
Așadar, ca niște mesageri ai lui Hristos, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm pentru Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu! Căci Cel ce nu a cunoscut păcatul, S-a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în EL*! (*În Isus)
Lucrând dar împreună cu EL, vă îndemnăm să primiți harul lui Dumnezeu și să nu-l faceți zadarnic, căci este zis: "La vremea potrivită te-am ascultat și în ziua mântuirii te-am ajutat; iată, acum este vremea potrivită; iată, acum este ziua mântuirii!", (Isaia 49:8) ne dând nimănui pricină de poticnire prin nimic, ca să nu fie batjocorită slujirea noastră! Ci în toate înfățișându-ne pe noi înșine ca niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temnițe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, în curăție, în cunoștință, în îndelungă răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste neprefăcută, în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptății cele de dreapta și de stânga, prin slavă și necinste, prin defăimare și laudă, ca niște amăgitori și totuși iubitori de adevăr, ca niște necunoscuți și totuși cunoscuți, ca niște muritori și iată că trăim, ca niște pedepsiți și totuși nu uciși, ca niște întristați dar totdeauna bucurându-ne, ca niște săraci dar îmbogățind pe mulți, ca neavând nimic și totuși având totul!
Gura noastră s-a deschis către voi, corintenilor și inima noastră s-a lărgit; voi nu sunteți strâmtorați în noi, dar v-ați strâmtorat în milostivirea voastră! Fiți și voi la fel! Ca unor fii vă spun: lărgiți-vă și voi!
Nu vă înjugați la un alt jug, cu cei necredincioși! Căci, ce însoțire este între dreptate și fărădelege? Sau, ce părtășie este între lumină și întuneric? Ce tocmeală este între Hristos și Belial? Sau, ce parte are un credincios cu un necredincios? Și ce înțelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci voi sunteți templul Dumnezeului Cel viu, cum a zis Dumnezeu, că: "Voi locui în ei și voi umbla; și voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu!" (Ezec. 37:27)
De aceea, "ieșiți din mijlocul lor și stați deoparte, zice Domnul; și nu vă atingeți de ce este necurat și EU vă voi primi! (Isaia 52:11) Și EU vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul, Atotțiitorul!" (Ier. 31:1)
Așadar, având aceste făgăduințe iubiților, să ne curățim pe noi înșine de toată întinarea trupului și a duhului, săvârșind sfințenia în teamă de Dumnezeu!
Lărgiți-vă inimile pentru noi!
N-am nedreptățit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înșelat pe nimeni! Nu o spun ca să vă judec; căci am spus mai dinainte că voi sunteți în inimile noastre, ca să murim împreună și să trăim împreună!
Am o mare încredere cu privire la voi și am o mare laudă despre voi și sunt plin de mângâiere! Am o nespusă bucurie, peste tot necazul nostru! Căci și venind la Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă; ci în toată întristarea: în lupte pe dinafară și în temeri pe dinăuntru.
Dar Dumnezeu, Cel ce-i mângâie pe cei smeriți, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit; și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi, povestindu-ne dorul vostru, plânsul vostru, râvna voastră pentru mine, astfel încât să mă bucur și mai mult!
Căci și dacă v-am întristat prin acea scrisoare, nu îmi pare rău; și chiar dacă mi-ar părea rău, căci văd că v-a întristat scrisoarea aceea, deși și pentru un ceas, acum mă bucur; dar nu pentru că v-ați întristat, ci pentru că v-ați întristat spre pocăință, că v-ați întristat după voia lui Dumnezeu, ca să nu mai aveți nicio pagubă de la noi! Căci întristarea după voia lui Dumnezeu, lucrează pocăința spre mântuire; fără părere de rău; dar întristarea lumii lucrează moarte!
Căci iată, faptul acesta, că v-ați întristat după voia lui Dumnezeu, câtă sârguință a lucrat în voi și câtă apărare și câtă mâhnire și câtă teamă și câtă dorință și câtă râvnă și câtă îndreptățire! În toate ați dovedit, că voi înșivă sunteți cunoscători în curăție!
Și dacă v-am scris astfel, n-a fost nici din pricina celui ce a nedreptățit, nici din pricina celui ce a fost nedreptățit; ci pricina fiind, să se descopere râvna voastră pentru noi și a noastră pentru voi, înaintea lui Dumnezeu! De aceea ne-am mângâiat, mai mult pentru mângâierea voastră! Dar ne-am și bucurat mult, pentru bucuria lui Tit, că duhul lui a avut odihnă de la voi toți!
Căci dacă m-am lăudat cu ceva lui cu privire la voi, nu am fost făcut de rușine; ci după cum v-am vorbit totul în adevăr, așa și lauda noastră despre Tit a ajuns adevăr! Și inima lui este mai mult spre voi, aducându-și aminte de ascultarea voastră, a tuturor, cum l-ați primit, cu teamă și cutremur.
Mă bucur că pot să îndrăznesc în totul la voi!
Vă facem dar cunoscut fraților, harul lui Dumnezeu care a fost dat Bisericilor Macedoniei. Căci prisosul bucuriei lor, este în multul necaz cu care au fost încercați; și după adânca lor sărăcie, a prisosit spre bogăția dărniciei lor. Căci, mărturisesc că au dat de bună voia lor, după putere și chiar peste putere! Cu multă rugăminte cerându-ne harul și părtășia slujirii, la ajutorarea noastră către cei sfinți. Și nu după cum nădăjduiam, ci s-au dat pe ei înșiși, mai întâi Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
La aceasta l-am rugat pe Tit, ca după cum a început mai înainte aceasta, să ducă la bun sfârșit între voi și harul acesta! Și după cum prisosiți în toate, în credință, în cuvânt, în cunoștință și în orice râvnă și în dragostea voastră pentru noi, să creșteți și în harul acesta! Nu o spun ca o poruncă; ci ca prin râvna altora, să pun la încercare și dragostea voastră! Căci știți harul Domnului nostru Isus Hristos, că deși era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca voi să vă îmbogățiți prin sărăcia Lui! Și în privința aceasta, vă dau un sfat; căci aceasta vă este de folos, celor ce nu doar că ați început să faceți de anul trecut, dar și vreți! Iar acum, faceți să și duceți la bun sfârșit, după cum era ardoarea voastră, că voiați aceasta, să și împliniți din ce aveți!
Căci dacă e vorba de ardoare, ea este bine primită, după cât are cineva și nu după cât nu are. Căci nu e vorba de a ușura pe alții și a vă împovăra pe voi, ci deopotrivă; în vremea de acum, prisosul vostru este spre împlinirea lipsurilor acelora; ca și prisosul acelora, să se facă lipsurilor voastre; făcându-se astfel o potrivire! După cum este scris: "Cel cu mult nu s-a îmbogățit și cel cu puțin n-a dus lipsă". (Exod 16:18)
Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru râvna din inima lui Tit pentru voi; căci, în adevăr, a primit mângâiere! Și fiind mai sârguincios, a plecat de bună-voie la voi. Și împreună cu el, l-am trimis și pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este prin toate Bisericile. Dar nu doar atât; ci și mâna de însoțire a Bisericilor în călătoria noastră, împreună cu harul acesta la care slujim noi spre slava Domnului Însuși și ardoarea voastră, ferindu-ne prin aceasta, ca să nu ne defăimeze cineva în această strângere de daruri la care slujim noi, îngrijindu-ne bine, nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor!
Am trimis dar, împreună cu ei, pe fratele nostru, căruia i-am încercat sârguința în multe și de multe ori și care acum este mult mai sârguincios, în multă încredere față de voi! Fie pe Tit, care este părtaș cu mine și împreună lucrător pentru voi, fie pe frații noștri apostoli, care sunt slava Bisericii lui Hristos, slăviți-i deci în iubirea voastră și în lauda noastră pentru voi spre ei; și slăviți-i în fața Bisericilor!
Căci îmi este de prisos să vă scriu despre slujirea sfinților, căci cunosc ardoarea voastră, cu care mă laud despre voi macedonenilor, căci Ahaia s-a pregătit de anul trecut și râvna dintre voi i-a însuflețit pe cei mai mulți!
I-am trimis dar pe frați, ca lauda noastră despre voi să nu fie deșartă în această privință, pentru ca, după cum ziceam, să fiți pregătiți, ca nu cumva, dacă vor veni macedonenii împreună cu mine, să vă găsească nepregătiți și astfel să fim rușinați noi, ca să nu zicem "voi", în această statornicie a laudei!
Așadar, am socotit că trebuie să-i rog pe frați, ca să vină mai dinainte la voi și să pregătească mai dinainte binecuvântarea voastră cea promisă, așa ca aceasta să fie gata ca o binecuvântare și nu ca o lăcomie!
Să știți dar: Cine seamănă zgârcenie, zgârcenie va secera; și cine seamănă în binecuvântare, în binecuvântare va secera! Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui; nu cu întristare sau din obligație, căci pe cel ce dă de bună-voie îl iubește Dumnezeu! Și Dumnezeu poate să prisosească tot harul spre voi, pentru ca în toate, să aveți totdeauna, toată îndestularea, ca să creșteți spre orice lucrare bună! După cum este scris: "A împărțit, a dat celor săraci; dreptatea Lui rămâne în veac!" (Psalm. 112:9) Și Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine de mâncare, vă va da și vă va înmulți și vouă sămânța și vă va crește roadele dreptății voastre. Vă veți îmbogăți în toate, spre toată dărnicia care lucrează prin noi, aducând mulțumiri lui Dumnezeu; căci slujirea slujbei acesteia, nu doar că este împlinirea a ce mai lipsește sfinților, ci și prisosește prin mulți, mulțumiri lui Dumnezeu, datorită încercării slujirii acesteia, slăvindu-L pe Dumnezeu pentru supunerea mărturisirii voastre în Evanghelia lui Hristos și curăția părtășiei cu ei și cu toți! Și în rugăciunea lor pentru voi, vă vor dori datorită harului lui Dumnezeu, care prisosește de la voi!
Dar, mulțumiri lui Dumnezeu, pentru darul Lui nespus!
Și eu însumi, Paul, vă rog prin blândețea și bunătatea lui Hristos, care, sunt smerit când sunt de față la voi și îndrăzneț când sunt departe de voi, vă rog dar, ca să nu îndrăznesc cu încrederea când voi fi de față sau să socotesc că voi îndrăzni împotriva cuiva dintre cei ce ne socotesc ca umblând după trup, căci deși umblăm în trup, nu ne luptăm după trup.
Căci armele luptei noastre nu sunt trupești; ci Dumnezeu poate surpa întăriturile prin ele! Noi surpăm izvodirile minții și orice înălțare care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și supunem ascultării orice gând, spre ascultarea lui Hristos. Și suntem gata să pedepsim toată neascultarea, când se va împlini ascultarea voastră.
Voi vă uitați după față? Dacă s-a încrezut cineva în el însuși că este al lui Hristos, așa să socotească iarăși în ei înșiși, că după cum sunt ei ai lui Hristos, așa suntem și noi ai lui Hristos! Căci și ce dacă mă voi lăuda ceva mai mult cu privire la puterea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidire și nu spre surparea voastră?! Nu mă voi rușina, ca să nu pară că vă înfricoșez prin scrisori! Căci, în adevăr, "scrisorile", zic ei, "sunt cu greutate și tari; dar venirea lui fizică este slabă și cuvântul de neluat în seamă".
Așa să socotească acela, că suntem bine și în cuvânt, prin scrisori, când nu suntem de față și la fel și în faptă, când suntem de față! Căci nu îndrăznim să ne socotim sau să ne asemănăm pe noi înșine cu unii care se laudă pe ei înșiși; ci ei se măsoară între ei înșiși și se compară între ei înșiși, pentru că nu au pricepere în ei înșiși. Dar noi nu ne vom lăuda nici fără măsură, ci după măsura dreptarului pe care l-a împărțit Dumnezeu peste noi; măsura de a ajunge și până la voi! Căci noi nu ne întindem spre voi, ca și cum n-am fi ajuns până la voi înșivă; căci la voi am și ajuns mai întâi cu Evanghelia lui Hristos!
Nu ne lăudăm fără măsură, în ostenelile altora; dar având nădejde în creșterea credinței voastre în voi, vom crește după dreptarul nostru spre prisosință, ca să vestim Evanghelia și în locurile de dincolo de voi; nu să ne lăudăm într-un dreptar străin, într-unul de-a gata! Iar cine se laudă, să se laude în Domnul! Căci nu cel ce se laudă singur va fi cinstit, ci cel pe care îl laudă Domnul!
Îngăduiți-mi măcar puțină nebunie! Dar mi-o și îngăduiți! Căci sunt gelos pe voi, cu o gelozie din Dumnezeu, căci v-am logodit cu un Bărbat, ca să vă înfățișați ca o fecioară curată lui Hristos! Dar mă tem ca nu cumva, după cum șarpele a amăgit-o pe Eva cu viclenia lui, la fel să se abată și gândurile voastre de la dărnicia cea spre Hristos!
Căci dacă, în adevăr, vine cineva și vă propovăduiește un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau un alt duh pe care nu l-ați primit sau o altă Evanghelie pe care n-ați primit-o, nu l-ați primi bine? Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos, față de acești apostoli extraordinari! Și dacă sunt neștiutor în cuvânt, nu sunt și în cunoștință și în orice descoperire între voi toți! Sau am făcut păcat smerindu-mă pe mine însumi, pentru ca voi să vă înălțați, fiindcă v-am vestit în dar Evanghelia lui Dumnezeu?
Am despuiat alte Biserici, luându-le plată, ca să vă slujesc pe voi; și când eram de față la voi și eram în lipsuri, n-am împovărat pe nimeni; pentru că lipsurile mele au fost împlinite de frații care au venit din Macedonia; și în toate m-am păzit să nu vă împovărez și mă voi mai păzi! Pe adevărul lui Hristos care este în mine, că lauda aceasta nu va fi ascunsă de mine în ținuturile Ahaiei!
De ce? Pentru că nu vă iubesc? Știe Dumnezeu! Dar o fac și o voi face, ca să tai prilejul celor ce vor un prilej, ca în ceea ce se laudă, să fie găsiți la fel ca și noi! Căci acești apostoli mincinoși, lucrători vicleni, se prefac că sunt apostoli ai lui Hristos; și nu-i de mirare, căci însuși Satana se preface într-un înger al luminii! Așadar, nu-i mare lucru dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptății; dar sfârșitul lor va fi după faptele lor!
Iarăși o spun: Să nu mă creadă cineva că sunt nebun! Iar dacă nu, primiți-mă așa, ca și pe un nebun, ca să mă laud și eu puțin!
Ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci ca din nebunie, în această stare de laudă! Pentru că mulți se laudă după trup, mă voi lăuda și eu! Căci voi îi răbdați cu bucurie pe cei nebuni, voi, care sunteți înțelepți!
Căci dacă vă robește cineva, dacă vă mistuie cineva, dacă vă jefuiește cineva, dacă vă privește cineva cu semeție, dacă vă lovește cineva peste față, voi răbdați! Spre necinstea voastră o spun, ca și cum noi am fi fost slabi! Dar în ce ar îndrăzni cineva (vorbesc în nebunie), îndrăznesc și eu!
Sunt ei evrei, sunt și eu! Sunt ei israeliți, sunt și eu! Sunt ei sămânța lui Avraam, sunt și eu! Sunt ei slujitori ai lui Hristos, (vorbesc din nebunie) eu și mai mult! În osteneli, mai mult; în bătăi, mai mult; în temnițe, mai mult; la moarte, de multe ori; de la iudei, de cinci ori, am luat patruzeci de lovituri - fără una; de trei ori am fost bătut cu verigi, o dată lovit cu pietre, de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o zi și o noapte le-am petrecut în prăpastie; în călătorii, de multe ori; în primejdii pe râuri, în primejdii între tâlhari, în primejdii între cei din neamul meu, în primejdii între neamuri, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații mincinoși, în muncă și osteneală, în privegheri de multe ori, în foame și sete, în posturi de multe ori, în frig și fără îmbrăcăminte.
Peste toate acestea de afară, în fiecare zi mă apasă grija tuturor Bisericilor! Cine este slab și eu să nu fiu slab?! Cine se poticnește și eu să nu ard?!
Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu neputința mea. Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, știe că nu mint!
În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea damascienilor, vrând să mă prindă; și m-au coborât prin zid, printr-o fereastră, în într-un coș și am scăpat din mâinile lui.
Deși nu-mi este de folos, trebuie să mă laud; și voi veni la vedeniile și descoperirile Domnului!
Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani (dacă a fost în trup nu știu sau dacă în afara trupului nu știu, Dumnezeu știe), acesta a fost răpit până la al treilea cer! Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau dacă în afara trupului nu știu, Dumnezeu știe) a fost dus în paradis și a auzit cuvinte nerostite, care nu sunt îngăduite omului să le vorbească.
Pentru aceasta mă voi lăuda; dar nu mă voi lăuda pe mine însumi, decât în slăbiciunile mele! Căci dacă vreau să mă laud, nu voi fi nebun, căci voi zice adevărul; dar mă feresc, să nu mă socotească cineva mai mult decât ceea ce mă vede și mă aude!
Și ca să nu mă înalț cu mulțimea descoperirilor, mi-a fost dat un un țepuș în trup; un înger al lui Satan, ca să mă pălmuiască și să nu mă înalț! Pentru aceasta, de trei ori m-am rugat Domnului să-l îndepărteze de la mine, dar EL mi-a zis: "Harul Meu îți ajunge, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune!"
Foarte bucuros deci, mă voi lăuda mai mult în slăbiciunile mele, ca să locuiască puterea lui Hristos în mine! De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri și în strâmtorări pentru Hristos, căci atunci când sunt slab, atunci sunt puternic!
Am ajuns nebun lăudându-mă! Voi m-ați silit! Căci se cuvenea ca voi să mă vorbiți de bine, fiindcă nu sunt cu nimic mai prejos de acești apostoli extraordinari, chiar și dacă ei nu sunt nimic!
În adevăr, semnele apostolului s-au arătat între voi, în toată răbdarea, în semne și minuni și puteri! Căci, cu ce sunteți voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât că eu nu v-am împovărat pe voi? Iertați-mi nedreptatea aceasta!
Iată, aceasta este a treia oară când sunt gata să vin la voi și nu vă voi fi povară; căci nu le caut pe cele ale voastre, ci pe voi! Căci nu copiii trebuie să strângă pentru părinți, ci părinții pentru copii. Iar eu foarte bucuros voi cheltui și mă voi cheltui pentru sufletele voastre! Și dacă eu vă iubesc mai mult, voi mă iubiți mai puțin? Dar asta este! Eu nu v-am fost povară; ci fiind viclean, v-am prins cu viclenie!
Oare prin cineva, pe care i-am trimis la voi, am tras eu foloase prin ei de la voi? L-am rugat pe Tit și l-am trimis împreună cu fratele... Oare ce folos a tras Tit de la voi? Nu în același Duh am umblat? Și nu pe aceleași urme?
Voi socotiți că ne apărăm din nou de voi. Dar noi vorbim toate acestea iubiților, înaintea lui Dumnezeu în Hristos, pentru zidirea voastră! Căci mă tem ca nu cumva, venind la voi, să nu vă găsesc cum n-aș vrea și eu să fiu găsit de voi așa cum nu vreți. Adică, mă tem de ceartă, de gelozie, de mânii, de gâlcevi, de clevetiri, de șoptiri, de îngâmfări, de tulburări, ca nu cumva, când voi veni iarăși, să mă smerească Dumnezeul meu către voi și să plâng pe mulți care au păcătuit înainte și nu s-au pocăit pentru necurăția și curvia și înșelăciunea pe care le-au făcut!
Aceasta este a treia oară când vin la voi. Orice cuvânt va ține pe mărturia a doi sau trei martori. După cum le-am spus mai dinainte și am spus mai dinainte și a doua oară celor care erau de față și care acum sunt departe, le scriu și acum celor care au păcătuit înainte și tuturor celorlalți, că dacă voi veni din nou, nu voi cruța; căci voi căutați o dovadă, că nu vorbește Hristos în mine, care, nu este slab la voi, ci este puternic între voi! Căci și dacă a fost răstignit prin slăbiciune, EL trăiește prin puterea lui Dumnezeu; și că și noi, fiind slabi în EL, vom trăi împreună cu EL, prin puterea lui Dumnezeu față de voi!
Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință! Încercați-vă pe voi înșivă! Sau nu recunoașteți voi înșivă, că Isus Hristos este în voi? Numai dacă nu sunteți încercați. Dar nădăjduiesc că veți recunoaște, că noi nu suntem neîncercați!
Ne rugăm dar lui Dumnezeu, ca voi să nu faceți niciun rău; dar nu pentru ca noi să ne arătăm încercați, ci pentru ca voi să faceți binele, iar noi să fim ca niște neîncercați. Căci nu putem ceva împotriva adevărului, ci pentru adevăr; fiindcă ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteți tari! Aceasta dar o și cerem: desăvârșirea voastră! De aceea vă scriu acestea când sunt departe, ca să nu lucrez cu asprime când voi fi de față, împotriva stăpânirii pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire și nu spre surpare!
Încolo fraților, bucurați-vă, desăvârșiți-vă, îndemnați-vă, fiți un cuget, trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi!
Îmbrățișați-vă unii pe alții, în sfântă sărutare!
Vă îmbrățișează toți sfinții!
Și harul Domnului Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt să fie cu voi toți, Amin!
[A doua scrisoare către corinteni, de la Filipii Macedoniei, prin Tit și Luca]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu