blogcrestin.ro: Evanghelia după Ioan

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.

Acesta era la început la Dumnezeu. Totul s-a făcut prin EL și nimic din ce s-a făcut, nu s-a făcut fără EL. În EL era viața și viața era lumina oamenilor. Și lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o.

A fost un om trimis de Dumnezeu; numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre lumină, ca toți să creadă prin el. Nu era el lumina, ci ca să mărturisească despre lumină.

Era lumina cea adevărată, ce va lumina pe orice om, venind în lume. EL era în lume și lumea a fost făcută prin EL și lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit; dar pe cei ce L-au primit, pe cei ce cred în Numele Lui, i-a împuternicit să fie copii ai lui Dumnezeu. Nu din sânge, nici din voia trupului, nici din voia omului, ci din Dumnezeu s-au născut. Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi și am văzut slava Lui; slavă ca a Singurului născut de la Tatăl, plin de har și de adevăr.

Ioan a mărturisit despre EL și striga, zicând: "Acesta este Cel despre care am zis: "Cel ce vine după mine, era înaintea mea, căci era mai dinainte de mine". Căci noi toți am luat din plinătatea Lui și har după har. Căci legea a fost dată prin Moise; dar harul și adevărul s-au făcut prin Isus Hristos. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu! Singurul Lui Fiu, Cel care este la sânul Tatălui, Acela L-a descoperit.

Și aceasta este mărturia lui Ioan. Când vestea iudeilor din Ierusalim, preoții și leviții l-au întrebat: "Tu cine ești?" Și a mărturisit și n-a negat și a mărturisit că: "Nu sunt eu Hristosul!" Și l-au întrebat: "Deci, tu cine ești? Tu ești Ilie?" Și le-a zis: "Nu sunt!" - "Ești Profetul?" Și el a răspuns: "Nu!" Deci, I-au zis: "Cine ești? - ca să dăm răspuns celor ce ne-au trimis. - Ce zici despre tine?" El a zis: "Eu sunt glasul care strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului!", după cum a zis profetul Isaia. (Isaia 40:3) Și trimișii erau dintre farisei. Și l-au întrebat și i-au zis: "Deci, de ce botezi dacă tu nu ești Hristosul, nici Ilie, nici Profetul?" Ioan le-a răspuns, zicând: "Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Cel pe care voi nu-L cunoașteți. EL este Cel ce vine după mine și care era înaintea mea și Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei". Aceasta a fost în Betabara, dincolo de Iordan, unde era Ioan, cel ce boteza.

A doua zi, Ioan văzându-L pe Isus că vine la el, a zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ia păcatul lumii! Acesta este Cel despre care am zis: "După mine vine un Bărbat, care a fost înaintea mea; căci era mai înainte de mine". Și eu nu-L știam; dar de aceea am venit eu să botez în apă, ca să fie arătat lui Israel!" Și Ioan a mărturisit, zicând: "Am văzut Duhul coborându-se, precum un porumbel din cer și s-a așezat peste EL. Și eu nu-L cunoșteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: "Peste Cel care vei vedea Duhul coborându-se și rămânând peste EL, Acela este Cel ce va boteza în Duhul Sfânt!" Și eu am văzut și am mărturisit, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu".

A doua zi, Ioan stătea iarăși și cu doi din ucenicii lui. Și privindu-L pe Isus, care trecea, a zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu!" Și auzindu-l cei doi ucenici ai lui zicând, au mers după Isus. Și Isus întorcându-se și văzându-i că merg după EL, le-a zis: "Pe cine căutați?" Și ei I-au zis: "Rabbi (care se traduce: Învățătorule), unde locuiești?" EL le-a zis: "Veniți și vedeți!" Au mers deci și au văzut unde locuiește și au rămas înaintea Lui în ziua aceea, căci era cam ceasul al zecelea.

Unul din cei doi care l-au auzit pe Ioan și L-au urmat, era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta l-a găsit întâi pe Simon, fratele lui și i-a zis: "L-am găsit pe Mesia!" (care tradus, înseamnă Hristos) Și l-a dus la Isus. Și Isus, privindu-l, i-a zis: "Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu vei fi chemat Chifa!", care înseamnă Petru.

A doua zi, Isus a vrut să plece la Galileea și l-a găsit pe Filip. Și Isus i-a zis: "Urmează-Mă!" Și Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. Filip l-a găsit pe Natanael și i-a zis: "L-am găsit pe Isus, Fiul lui Iosif, din Nazaret, despre care a scris Moise în lege și profeții!" Și Natanael i-a zis: "Poate ieși ceva bun din Nazaret?" Filip i-a zis: "Vino și vezi!" Isus l-a văzut pe Natanael venind la EL și a zis despre el: "Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este vicleșug!" Natanael I-a zis: "De unde mă cunoști?" Isus i-a răspuns și i-a zis: "Te-am văzut înainte să-ți vorbească Filip, pe când erai sub smochin!" Natanael a răspuns și I-a zis: "Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Tu ești împăratul lui Israel!" Isus a răspuns și i-a zis: "Pentru că ți-am zis că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari ca acestea vei vedea!" Și i-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, că de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu înălțându-se și coborându-se peste Fiul omului!"

Și după trei zile, a fost o nuntă în Cana Galileii și era și mama lui Isus acolo; și a fost chemat la nuntă și Isus cu ucenicii Lui. Și terminându-se vinul, mama lui Isus I-a zis: "Nu mai au vin!" Și Isus i-a zis: "Ce ne pasă, femeie? Nu Mi-a sosit ceasul!" Mama Lui a zis slujitorilor: "Să faceți ce vă va spune!"

Și acolo erau șase vase de piatră pentru curățirea iudeilor, în care încăpeau două sau trei vedre. Isus le-a zis: "Umpleți vasele cu apă!" Și le-au umplut până sus. Și le-a zis: "Luați acum și duceți nunului!" Și ei i-au dus.

Și cum a gustat nunul apa prefăcută în vin - și nu știa de unde este, dar slujitorii care scoseseră apa știau - nunul l-a strigat pe mire și i-a zis: "Orice om pune mai întâi vinul cel bun; și când se amețesc, atunci pe cel slab! Dar tu ai ținut vinul cel bun până acum?"

Acesta a fost începutul semnelor lui Isus, în Cana Galileii și Și-a arătat slava și ucenicii Lui au crezut în EL.

După aceasta, a coborât la Capernaum, EL și mama Lui și frații Lui și ucenicii Lui și au rămas acolo mai multe zile. Și Paștele iudeilor erau aproape și Isus S-a suit la Ierusalim. Și i-a găsit în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe cei ce schimbau bani* și a făcut un bici din ștreanguri și i-a izgonit pe toți din templu, cu oile și boii - și schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele și celor ce vindeau porumbei și le-a zis: "Luați acestea de aici și nu faceți o casă de negustorie din casa Tatălui Meu!" Și ucenicii Lui și-au amintit că este scris: "Râvna casei Tale M-a mistuit!"

Deci, iudeii au răspuns și I-au zis: "Ce semn ne arăți, că faci aceasta?" Isus a răspuns și le-a zis: "Veți strica* templul Acesta și în trei zile voi ÎL ridica!" Deci, iudeii au zis: "În patruzeci și șase de ani s-a zidit templul acesta! Și Tu îl vei ridica în trei zile?" Dar EL a zis despre templul trupului Lui. Deci, când a înviat din morți, ucenicii Lui și-au amintit că le-a zis aceasta și au crezut scriptura și cuvântul pe care l-a zis Isus.

Și cum era în Ierusalim, la sărbătoarea Paștelor, mulți au crezut în Numele Lui, văzându-I semnele pe care le făcea. Dar EL, Isus, nu se încredea în niciunul din ei, căci îi cunoștea pe toți. Și nici nu avea trebuință să-I mărturisească cineva despre om, căci EL cunoștea ce era în om.

Și era un om dintre farisei, cu numele Nicodim, mai-mare al iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea și I-a zis: "Rabbi, știm că ai venit Învățător de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate să facă semnele acestea pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el!" Isus a răspuns și i-a zis: "Adevărat, adevărat îți spun, că dacă nu se naște cineva de sus, nu poate să vadă împărăția lui Dumnezeu!"

Nicodim I-a zis: "Cum poate omul să se nască din nou? Că nu poate să intre în pântecele mamei lui și să se nască a doua oară!" Isus a răspuns: "Adevărat, adevărat îți spun, că dacă nu se naște cineva din apă și din duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu! Ce este născut din trup, este trup; iar ce este născut din duh, este duh. Nu te mira că ți-am zis: "Trebuie să vă nașteți de sus!" Vântul suflă unde vrea și-i auzi glasul; dar nu știi de unde vine și nici unde se duce. Așa este oricine este născut din Duhul!"

Nicodim a răspuns și I-a zis: "Cum se poate să fie aceasta?" Isus a răspuns și i-a zis: "Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceasta? Adevărat, adevărat îți spun, că noi vorbim ce știm și mărturisim ce vedem și nu primiți mărturia noastră! Dacă v-am zis de cele pământești și nu credeți, cum veți crede de cele cerești, dacă vă voi spune? Căci nimeni nu s-a urcat la cer, decât Cel ce s-a coborât din cer, Fiul omului, care este din cer!

Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să-L înalțe și pe Fiul omului; ca oricine crede în EL, să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Fiindcă atât* a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în EL să nu piară, ci să aibă viața veșnică! Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume să judece lumea, ci ca lumea să se mântuiască prin EL. Cine crede în EL, nu este judecat; dar cine nu crede, a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele Singurului Fiu născut al lui Dumnezeu. Și aceasta este judecata: că lumina a venit în lume și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, căci faptele lor erau rele! Fiindcă oricine face rele, urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vadă faptele. Dar cine face adevărul, vine la lumină, ca să-i fie arătate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu".

După aceasta, Isus a venit cu ucenicii Lui în țara Iudeii și stătea acolo cu ei și boteza. Dar era și Ioan, care boteza la Enon, aproape de Salem, că era apă multă acolo și veneau și se botezau. Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniță.

A fost deci o neînțelegere între ucenicii lui Ioan cu niște iudei, despre curățire. Și au venit la Ioan și i-au zis: "Rabbi, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan, despre care ai mărturisit tu, iată, Acesta botează și toți vin la EL!" Ioan a răspuns și a zis: "Omul nu poate primi nimic dacă nu-i este dat din cer. Voi îmi sunteți martori, că am zis că nu sunt eu Hristosul, ci că sunt trimis înaintea Lui! Cine are mireasă, este mire; iar prietenul mirelui stă și ascultă cu multă bucurie glasul mirelui. Deci, această bucurie a mea s-a împlinit! Acela trebuie să crească, iar eu să scad. Cel ce vine de sus, este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ, este de pe pământ și vorbește ca de pe pământ; Cel ce vine din cer, este deasupra tuturor. Cel ce a văzut și a auzit aceasta mărturisește și nimeni nu primește mărturia Lui. Cel ce a primit mărturia Lui, a întărit că Dumnezeu este adevărat! Căci Cel pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbește cuvintele lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură. Tatăl ÎL iubește pe Fiul și I-a dat totul pe mână. Cine crede în Fiul, are viața veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul, nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el!"

Deci, cum a cunoscut Domnul că au auzit fariseii că Isus face și botează mai mulți ucenicii ca Ioan, deși Isus însuși nu boteza, ci ucenicii Lui, a părăsit Iudeea și S-a dus din nou la Galileea. Dar trebuia să treacă prin Samaria. Și a mers în cetatea Samariei numită Sihar, aproape de țarina pe care i-a dat-o Iacob lui Iosif, fiul lui și acolo era fântâna lui Iacob. Deci, Isus, ostenit de călătorie, S-a așezat lângă această fântână. Și era cam ceasul al șaselea.

Și a venit o femeie din Samaria, ca să scoată apă. Isus i-a zis: "Dă-Mi să beau!" Căci ucenicii Lui erau duși în cetate, ca să cumpere merinde. Deci, femeia samariteană I-a zis: "Cum, Tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, fiind femeie samariteană?" Căci iudeii n-au legături cu samaritenii. Isus a răspuns și i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: "Dă-Mi să beau!", tu I-ai fi cerut și ți-ar fi dat apa vie!"

Femeia I-a zis: "Domnule, nici n-ai cu ce scoate și fântâna este adâncă. Deci, de unde ai apa cea vie? Nu ești Tu mai mare ca tatăl nostru Iacob, care ne-a dat fântâna și a băut el din ea și fiii lui și turmele lui!" Isus a răspuns și i-a zis: "Oricine bea din apa aceasta, va înseta din nou; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da EU, nu va mai înseta în veac; ci apa ce i-o voi da, se va face în el un râu de apă, țâșnind în viața veșnică". Femeia I-a zis: "Domnule, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez și să nu mai vin aici să scot!" Isus i-a zis: "Du-te de vorbește cu bărbatul tău și vino aici!" Femeia a răspuns și I-a zis: "N-am bărbat!" Isus i-a zis: "Bine ai zis, că n-ai bărbat! Căci cinci bărbați ai avut și cel pe care-l ai acum nu este bărbatul tău! Aici ai spus adevărul!" Femeia I-a zis: "Domnule, văd că Tu ești Profet! Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm". Isus i-a zis: "Femeie, crede-Mă, că vine ceasul, când nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim nu vă veți închina Tatălui! Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. Și vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; căci și Tatăl Își caută astfel de închinători. Dumnezeu este duh; și închinătorii Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr". Femeia I-a zis: "Știm că va veni Mesia, Cel ce se cheamă Hristos; când va veni Acela, ne va vesti totul!" Isus i-a zis: "EU sunt, Cel ce vorbesc cu tine!"

Și după aceasta, au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbește cu o femeie, dar nimeni nu I-a zis: "Ce cauți?" sau: "Ce vorbești cu ea?" Femeia și-a lăsat deci găleata și s-a dus în cetate și le-a zis oamenilor: "Veniți de vedeți un Om, care mi-a zis tot ce am făcut! Oare nu este Acesta Hristos?"

Au ieșit deci din cetate și veneau la EL. Și între timp, ucenicii ÎL rugau, zicând: "Rabbi, mănâncă!" Dar EL le-a zis: "EU am o mâncare de mâncat, pe care voi n-o știți!" Deci, ucenicii ziceau unii către alții: "Oare I-a adus cineva să mănânce?" Isus le-a zis: "Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să sfârșesc lucrarea Lui! Nu ziceți voi că mai sunt patru luni și vine secerișul? Iată, vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, căci sunt albe spre seceriș! Și cel ce seceră primește o răsplată și strânge rod spre viața veșnică, ca și cel ce seamănă să se bucure împreună cu cel ce seceră. Căci în aceasta, vorba este adevărată, că unul seamănă și altul seceră. EU v-am trimis să secerați, unde nu voi ați semănat; alții au semănat și voi ați intrat în munca lor.

Și din cetatea aceea au crezut mulți samariteni în EL prin cuvântul femeii, care mărturisea că: "Mi-a zis tot ce am făcut!" Deci, cum au venit samaritenii la EL, L-au rugat să rămână la ei și a rămas acolo două zile. Și mult mai mulți au crezut datorită cuvântului Lui. Și ziceau femeii că: "Nu numai datorită cuvântului tău credem în EL, căci L-am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii!"

Și după cele două zile, a ieșit de acolo și S-a dus la Galileea. Fiindcă Isus însuși a mărturisit că "Profetul nu are parte de cinste în patria Lui". Deci, când a venit la Galileea, L-au primit toți galileenii, care au văzut ce a făcut în Ierusalim, la sărbătoare, căci și ei au fost la sărbătoare. Deci, Isus a venit din nou la Cana Galileii, unde a făcut vinul din apă și era un slujitor al împăratului, care avea un fiu bolnav în Capernaum. Auzind acesta că a venit Isus din Iudeea la Galileea, s-a dus la EL și L-a rugat să se coboare și să-i vindece fiul, căci era pe moarte. Și Isus i-a zis: "Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu credeți!" Slujitorul împărătesc I-a zis: "Doamne, coboară înainte să moară copilul meu!" Isus i-a zis: "Du-te! Fiul tău trăiește!" Și omul a crezut cuvântul pe care i l-a zis Isus și a plecat. Și pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au zis că fiul lui trăiește. Și i-a întrebat deci: "Care este ceasul când i-a fost mai bine?" Și i-au zis că: "Ieri, la ceasul al șaptelea, l-a lăsat temperatura!" Deci, tatăl a cunoscut că în ceasul acela i-a zis Isus că: "Fiul tău trăiește!" și a crezut el și toată casa lui. Și acesta este al doilea semn pe care l-a făcut Isus, venind din Iudeea la Galileea.

După aceasta, era o sărbătoare a iudeilor și Isus S-a suit la Ierusalim. Dar în Ierusalim, la Poarta Oilor, era o scăldătoare, care în ebraică se numește Betesda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea multă mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa. Și primul care intra după tulburarea apei, se vindeca de orice boală.

Și era acolo un om, care avea treizeci și opt de ani în boala lui. Și văzându-l Isus pe acesta zăcând și știind că de mult timp este așa, i-a zis: "Vrei să fii sănătos?" Și bolnavul I-a răspuns: "Doamne, n-am un om care să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; și până să vin eu, se coboară altul înaintea mea!" Isus i-a zis: "Ridică-te, ia-ți patul și umblă!" Și îndată, omul s-a făcut sănătos și și-a luat patul și umbla. Și era sabatul în ziua aceea.

Iudeii deci, ziceau celui vindecat: "Este sabatul! Și nu se cuvine să-ți iei patul!" Și el le-a răspuns: "Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: "Ia-ți patul și umblă!" Deci, l-au întrebat: "Cine este omul care ți-a zis: "Ia-ți patul și umblă!"?" Dar cel vindecat nu știa cine este, căci Isus se ferise, fiind mulțime în acel loc.

După aceea, Isus l-a găsit în templu și i-a zis: "Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple mai rău!" Omul s-a dus și le-a spus iudeilor, că Isus este Cel ce l-a făcut sănătos. Și de aceea ÎL prigoneau iudeii pe Isus și căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceasta în sabat. Dar Isus le-a răspuns: "Tatăl Meu lucrează până acum și lucrez și EU". Și de aceea mai mult căutau iudeii să-L omoare, căci nu doar că dezlega sabatul, ci și zicea că Dumnezeu este Tatăl Lui, făcându-se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu!

Isus a răspuns deci și le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, că Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu-L vede pe Tatăl făcând! Căci ce face Acela, face și Fiul la fel. Căci Tatăl ÎL iubește pe Fiul și-I arată tot ce face EL. Și fapte mai mari ca acestea ÎI va arăta, ca voi să vă minunați! Căci după cum Tatăl înviază morții și dă viață, așa și Fiul dă viață cui vrea. Fiindcă Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, ca toți să-L cinstească pe Fiul, așa cum ÎL cinstesc pe Tatăl. Cine nu-L cinstește pe Fiul, nu-L cinstește pe Tatăl, care L-a trimis.

Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică; și nu mai vine la judecată, ci trece din moarte la viață!

Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu; și cei ce vor auzi, vor învia!

Căci după cum Tatăl are viața în Sine, așa I-a dat și Fiului, ca să aibă viața în Sine. Și I-a dat putere să facă și judecata, căci este Fiu al omului.

Nu vă mirați de aceasta, căci vine ceasul, când toți cei din morminte vor auzi* glasul Lui! Și cei ce au făcut binele vor ieși la învierea vieții, iar cei ce au făcut răul la învierea judecății.

EU nu pot să fac nimic de la Mine. Judec după cum aud și judecata Mea este dreaptă, fiindcă nu caut voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis. Dacă EU mărturisesc despre Mine, mărturia Mea nu este adevărată; altul este care mărturisește despre Mine și știu că mărturia pe care o mărturisește despre Mine este adevărată.

Voi ați trimis la Ioan și a mărturisit adevărul. Dar EU nu primesc mărturie de la om; ci spun aceasta, ca voi să vă salvați. Acela era făclia ce ardea și lumina și voi ați vrut să vă veseliți un ceas în lumina lui.

Dar EU am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci faptele pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, faptele acelea pe care le fac EU, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis! Și Tatăl, care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Voi n-ați auzit glasul Lui niciodată, nici nu I-ați văzut înfățișarea; și cuvântul Lui nu locuiește în voi, căci nu credeți în Acela pe care vi L-a trimis EL.

Voi cercetați scripturile, căci socotiți că în ele aveți viața veșnică; dar acelea sunt cele ce mărturisesc despre Mine! Și nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viața.

Nu primesc slavă de la oameni; dar v-am cunoscut, că n-aveți dragostea lui Dumnezeu în voi.

EU am venit în Numele Tatălui Meu și nu M-ați primit; dacă va veni un altul în numele lui însuși, pe acela îl veți primi! Cum puteți voi să credeți, care primiți slavă unii de la alții și nu căutați slava de la Singurul Dumnezeu?

Să nu socotiți că EU vă voi învinui la Tatăl! Este cine să vă învinuiască: Moise, în care vă încredeți! Căci dacă l-ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine; căci el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeți scrierea lui, cum veți crede cuvintele Mele?"

După aceasta, Isus S-a dus în cealaltă parte a mării Galileii, la Tiberiada. Și L-a urmat multă mulțime, căci I-au văzut semnele pe care le făcea cu bolnavii. Isus S-a suit dar la munte și a stat acolo cu ucenicii Lui. Și Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. Deci, ridicând Isus ochii și văzând că venea multă mulțime la EL, i-a zis lui Filip: "De unde să cumpărăm pâine, ca să mănânce aceștia?" Dar a zis aceasta ca să-l încerce, căci EL știa ce trebuia să facă! Filip I-a răspuns: "Pâine de două sute de dinari, nu va ajunge ca fiecare din ei să ia câte puțin!" Și Andrei, fratele lui Simon Petru, unul dintre ucenicii Lui, I-a zis: "Este aici un copil care are cinci pâini de orz și doi pești, dar ce este aceasta la atâția?" Și Isus a zis: "Faceți-i pe oameni să se așeze!" Și era multă iarbă în locul unde s-au așezat. Și numărul bărbaților era cam la cinci mii. Isus a luat deci pâinile și binecuvântând a dat ucenicilor, iar ucenicii celor stăteau, ca să mănânce; la fel și din pești, le da cât voiau. Și cum s-au săturat, a zis ucenicilor Lui: "Adunați firimiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva!" Și au adunat și au umplut douăsprezece coșuri cu firimituri, din cele cinci pâini de orz, ce au prisosit celor ce au mâncat. Și văzând oamenii semnul pe care l-a făcut Isus, ziceau că: "Acesta este cu adevărat Profetul, care avea să vină în lume!"

Isus deci, știind că trebuie să vină și să-L ia ca să-L facă împărat, S-a dus din nou la munte, EL singur. Dar cum s-a înserat, a fost că ucenicii Lui au coborât pe mare; și intrând în corabie, treceau în cealaltă parte a mării, la Capernaum. Și iată că s-a făcut întuneric și Isus încă nu venise la ei. Și pe mare sufla un vânt puternic, întărâtând-o. Au vâslit deci cam douăzeci și cinci, treizeci de stadii și L-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-se de corabie și li s-a făcut teamă. Dar EL le-a zis: "EU sunt! Nu vă temeți!" Voiau deci să-L ia în corabie și îndată a fost corabia la țărmul spre care mergeau.

A doua zi, mulțimea ce sta dincolo de mare, a văzut că nu mai era nicio corabie acolo, decât aceea în care s-au urcat ucenicii Lui și că nu au intrat decât ucenicii Lui Isus în corabie și numai ucenicii Lui au plecat. Dar au venit niște corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde au mâncat pâinea, mulțumind Domnului; deci, când a văzut mulțimea că Isus nu este acolo, nici ucenicii Lui, s-au urcat și ei în corăbii și au venit la Capernaum, căutându-L pe Isus. Și găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: "Rabbi, când ai venit aici?"

Isus le-a răspuns și a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, că voi Mă căutați nu pentru că ați văzut semnele, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat! Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne spre viața veșnică, pe care v-o va da Fiul omului; căci pe Acesta L-a împuternicit Tatăl, Dumnezeu!"

Și I-au zis deci: "Ce să facem, ca să lucrăm faptele lui Dumnezeu?" Isus a răspuns și le-a zis: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: Să credeți în Acela pe care L-a trimis!"

Și ei I-au zis deci: "Deci, ce semn faci Tu, ca să vedem și să credem în ce lucrezi Tu? Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: "Le-a dat să mănânce pâine din cer". Isus deci, le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer! Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă viață lumii".

Ei I-au zis deci: "Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta!" Și Isus le-a zis: "EU sunt pâinea vieții! Cine vine la Mine, nu va flămânzi nicidecum; și cine crede în Mine, nu va înseta niciodată! Dar v-am zis că M-ați și văzut și nu Mă credeți! Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine și pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară. Căci am coborât din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Și voia Tatălui, care M-a trimis, este aceasta: ca tot ce Mi-a dat, să nu pierd de la EL, ci să-l înviez în ziua cea din urmă. Căci aceasta este voia Tatălui Meu care M-a trimis: ca oricine ÎL vede pe Fiul și crede în EL, să aibă viața veșnică; și EU îl voi învia în ziua cea din urmă".

Iudeii deci, cârteau împotriva Lui, căci a zis: "EU sunt pâinea ce s-a coborât din cer!" Și ziceau: "Oare nu este Acesta Isus, Fiul lui Iosif? Nu-i știm noi pe tatăl și pe mama Lui? Acum, cum deci, zice Acesta că: "Am coborât din cer!"?" Isus a răspuns deci și le-a zis: "Nu murmurați între voi! Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și EU îl voi învia în ziua cea din urmă. Este scris și în profeți: "Toți vor fi învățați de Dumnezeu"; deci, oricine ÎL ascultă pe Tatăl și învață de la EL, vine la Mine. Nu că L-a văzut cineva pe Tatăl, afară de Cel care este de la Dumnezeu; Acela L-a văzut pe Tatăl. Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine, are viața veșnică!

EU sunt pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit; Pâinea aceasta care se coboară din cer, este ca să nu mai moară cine mănâncă din Ea. EU sunt Pâinea vie, care se coboară din cer; dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care i-o voi da EU, este trupul Meu, pe care EU îl voi da pentru viața lumii!"

Iudeii se certau deci unii cu alții, zicând: "Cum poate Acesta să ne dea trupul să-l mâncăm?" Isus deci le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, că dacă nu mâncați trupul Fiului omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viața în voi înșivă! Cine se hrănește cu trupul Meu și bea sângele Meu, are viața veșnică; și EU îl voi învia în ziua cea din urmă. Căci trupul Meu este adevărata mâncare; și sângele Meu este adevărata băutură. Cine se hrănește cu trupul Meu și bea sângele Meu, rămâne în Mine și EU în el. După cum M-a trimis Cel Viu, Tatăl, iar EU trăiesc prin Tatăl, la fel și cine se hrănește cu Mine: acela va trăi prin Mine! Așa este Pâinea care se coboară din cer; nu cum au mâncat părinții voștri mană și au murit; cel ce se hrănește cu această Pâine, va trăi în veac!" A zis aceasta, învățând în sinagogă la Capernaum.

Deci, mulți din ucenicii Lui auzind, au zis: "Cuvântul acesta este prea dur; cine poate să-l asculte?" Și cunoscând Isus în Sine că ucenicii Lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: "Aceasta vă poticnește? Dar dacă-L veți vedea pe Fiul omului înălțându-se unde era mai înainte?... Duhul este făcător de viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le vorbesc EU, sunt duh și sunt viață. Și sunt unii dintre voi care nu cred". Căci Isus știa de la început că sunt unii care nu cred și cine este cel ce-L va vinde.

Și a zis: "De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl Meu!" Din aceea, mulți din ucenicii Lui au dat înapoi și nu mai umblau cu EL. Isus deci le-a zis celor doisprezece: "Nu vreți să vă duceți și voi?" Și Simon Petru I-a răspuns: "Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice! Și noi am crezut și cunoaștem că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Cel Viu!"

Isus le-a răspuns: "Nu v-am ales EU pe voi cei doisprezece? Și unul dintre voi este diavol". Și zicea așa despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanu, căci el era cel ce avea să-L vândă; unul din cei doisprezece.

Și după aceasta, Isus umbla prin Galileea, căci nu voia să umble în Iudeea, fiindcă iudeii căutau să-L omoare. Se apropia dar sărbătoarea iudeilor, a Corturilor. Frații Lui I-au zis deci: "Pleacă de aici și mergi în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi faptele pe care le faci! Căci nimeni nu le face în ascuns, ci caută să le facă pe față; dacă faci aceasta, arată-Te lumii!" Căci nici frații Lui nu credeau în EL.

Isus le-a zis deci: "Vremea Mea nu a venit încă; dar vremea voastră totdeauna este gata. Pe voi lumea nu poate să vă urască; dar pe Mine Mă urăște, căci EU mărturisesc despre ea, că faptele ei sunt rele. Suiți-vă voi la sărbătoarea aceasta, căci EU încă nu Mă sui la sărbătoarea aceasta, căci încă nu Mi s-a împlinit vremea!" Și zicându-le aceasta, EL a rămas în Galileea.

Dar cum s-au suit frații Lui la sărbătoare, S-a suit și EL atunci la sărbătoare, dar nu la vedere, ci pe ascuns. Deci, iudeii ÎL căutau la sărbătoare și ziceau: "Unde este Acela?" Și era multă șușoteală despre EL în mulțimi, unii zicând că e bun, iar alții ziceau că nu, ci amăgește mulțimea. Totuși, nimeni nu vorbea pe față despre EL, de teama iudeilor.

Dar la mijlocul sărbătorii, Isus S-a suit la templu și învăța. Și iudeii se mirau deci, zicând: "Cum știe Acesta carte, fără să fi învățat?!" Și Isus le-a răspuns și a zis: "Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătură, dacă este de la Dumnezeu sau dacă vorbesc de la Mine! Cine vorbește despre el însuși, caută slava lui însuși; dar cine caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat și nu este nedreptate în EL. Nu Moise v-a dat legea? Și nimeni din voi nu împlinește legea! De ce căutați să Mă omorâți?"

Mulțimea I-a răspuns și a zis: "Ai demon! Cine caută să Te omoare?" Isus a răspuns și le-a zis: "Un lucru am făcut și toți vă mirați; de aceea v-a dat Moise tăierea împrejur (nu că este de la Moise, ci de la părinți) și tăiați împrejur omul în sabat. Dacă omul primește tăierea împrejur în sabat, ca să nu calce legea lui Moise, vă mâniați pe Mine că am făcut un om întreg sănătos în sabat? Nu judecați după înfățișare, ci judecați după dreptate!"

Și unii dintre cei din Ierusalim ziceau: "Nu este Acesta, Cel pe care-L caută să-L omoare? Și iată, vorbește pe față și nu-I zic nimic! Nu cumva au cunoscut cu adevărat mai-marii, că Acesta este cu adevărat Hristosul? Dar Acesta știm de unde este; dar când va veni Hristosul, nimeni nu va ști de unde este!" Și Isus a strigat în templu, învățând și zicând: "Mă știți și știți de unde sunt, dar EU n-am venit de la Mine însumi; Cel ce Este adevărat M-a trimis, pe care voi nu-L cunoașteți! Dar EU ÎL cunosc, căci de la EL sunt și EL M-a trimis". Și căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe EL, căci încă nu-I venise ceasul.

Și mulți din mulțime au crezut în EL și ziceau: "Când va veni Hristos, va face mult mai multe semne ca acestea, pe care le-a făcut Acesta!" Fariseii au auzit mulțimea șușotind aceasta despre EL și fariseii și mai-marii preoților și-au trimis slujitorii să-L prindă. Isus deci, le-a zis: "Mai sunt puțin timp cu voi și Mă duc la Cel ce M-a trimis! Mă veți căuta și nu Mă veți găsi; și unde voi fi EU, voi nu puteți veni".

Și iudeii și-au zis între ei: "Unde trebuie să meargă Acesta, ca noi să nu-L găsim? Oare în diaspora, printre eleni*? Va merge și-i va învăța pe eleni? Ce înseamnă cuvântul acesta, pe care L-a zis: "Mă veți căuta și nu Mă veți găsi; și unde voi fi EU, voi nu puteți veni!"?" În cea din urmă zi, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat și a strigat, zicând: "Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea! Cine crede în Mine, "Râuri de apă vie vor curge din trupul lui!", după cum a zis scriptura". Dar zicea aceasta despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în EL; căci încă nu era dat Duhul Sfânt, fiindcă Isus încă nu se proslăvise.

Deci, mulți din mulțime când au auzit cuvântul acesta, au zis: "Acesta este cu adevărat Profetul!" Alții ziceau: "Acesta este Hristosul!" Și alții ziceau: "Nu, căci nu din Galileea vine Hristos! Oare nu zice Scriptura că Hristosul vine din seminția lui David și de la Betleem, din satul de unde era David?" Și deci s-a făcut ruptură în mulțime din pricina Lui. Și unii din ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe EL.

Au venit deci slujitorii la mai-marii preoților și la farisei și aceia le-au zis: "De ce nu L-ați adus?" Și slujitorii au răspuns: "Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta!" Și fariseii le-au răspuns deci: "Nu cumva ați fost amăgiți și voi? Oare a crezut în EL cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulțimea aceasta care nu cunoaște legea, este blestemată!"

Nicodim, cel ce a venit noaptea la EL mai înainte, care era unul dintre ei, le-a zis: "Oare îl judecă legea noastră pe om, dacă nu-l ascultă mai înainte, ca să știe ce a făcut?" Și au răspuns și i-au zis: "Oare și tu ești din Galileea? Cercetează și vezi, că nu s-a ridicat niciun profet din Galileea!" Și au plecat și s-au dus fiecare la casa lui.

Și Isus S-a dus la Muntele Măslinilor.

Dar dimineața a venit din nou la templu și tot poporul venea la EL; și așezându-Se, îi învăța. Și cărturarii și fariseii I-au adus o femeie pe care au prins-o preacurvind și au pus-o în mijloc. Și I-au zis: "Învățătorule, această femeie a fost prinsă săvârșind preacurvie. Iar în legea pe care ne-a poruncit-o Moise, acestea erau omorâte cu pietre. Tu deci, ce zici?" Dar ei ziceau aceasta ca să-L ispitească, ca să aibă cu ce să-L pârască. Dar Isus S-a plecat jos și scria cu degetul pe pământ. Și cum stăruiau întrebându-L, S-a ridicat și le-a zis: "Cel fără de păcat dintre voi, să arunce primul cu piatra asupra ei!" Și S-a plecat din nou jos și scria pe pământ. Și auzind ei și condamnându-i conștiința, au ieșit unul câte unul, începând de la cei bătrâni, până la cei de pe urmă; și a rămas Isus singur și femeia stătea în mijloc. Și ridicându-Se Isus și ne-mai-văzând pe nimeni, i-a zis femeii: "Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?" Și ea a zis: "Nimeni, Doamne!" Și Isus i-a zis: "Nici EU nu te condamn; du-te și să nu mai păcătuiești!"

Deci, Isus le-a vorbit din nou, zicând: "EU sunt lumina lumii; cine Mă urmează, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții". Fariseii I-au zis deci: "Tu mărturisești despre Tine însuți; deci, mărturia Ta nu este adevărată!" Isus a răspuns și le-a zis: "Chiar dacă mărturisesc despre Mine însumi, este adevărată mărturia Mea, căci știu de unde am venit și unde Mă duc; dar voi nu știți de unde vin și unde Mă duc! Voi judecați după trup; EU nu judec pe nimeni. Și dacă voi judeca și EU, judecata Mea este adevărată, căci nu sunt singur; ci sunt EU și Tatăl care M-a trimis! Și în legea voastră este scris, că "mărturia a doi oameni este adevărată". EU sunt care mărturisesc despre Mine și mărturisește despre Mine și Tatăl, care M-a trimis". Și-I ziceau deci: "Unde este Tatăl Tău?" Isus a răspuns: "Nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, L-ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu". Isus a vorbit cuvintele acestea, la cutia dărilor, învățând în templu; și nimeni nu L-a prins, căci încă nu-I venise ceasul.

Și Isus le-a zis din nou: "EU Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatele voastre. Unde Mă duc EU, voi nu puteți veni!" Și Iudeii ziceau: "Oare Se va omorî, de zice că: "Unde Mă duc EU, voi nu puteți veni!"?"

Și EL le-a zis: "Voi sunteți din cele de jos; EU sunt din cele de Sus. Voi sunteți din lumea aceasta; EU nu sunt din lumea aceasta. Și v-am zis că veți muri în păcatele voastre, pentru că dacă nu credeți că EU sunt, veți muri în păcatele voastre!" Îi ziceau deci: "Cine ești Tu?" Și Isus le-a zis: "Cel ce de la început vă și vorbesc! Mai am multe să spun despre voi și să judec, dar Cel ce M-a trimis este adevărat și EU spun lumii ce am auzit de la EL". Nu au cunoscut că le-a zis despre Tatăl.

Isus le-a zis deci: "Când ÎL veți înălța pe Fiul omului, atunci veți cunoaște că EU sunt și nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc așa cum M-a învățat Tatăl Meu! Și Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, căci EU fac totdeauna ce-I place!" Zicând EL acestea, mulți au crezut în EL.

Isus a zis deci, iudeilor care au crezut în EL: "Dacă voi rămâneți în cuvântul Meu, sunteți ucenicii Mei cu adevărat; și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi!" Și ei I-au răspuns: "Noi suntem sămânța lui Avraam și nu ne-a robit nimeni niciodată! Cum zici Tu că: "Vă va face liberi!"?" Isus le-a răspuns: "Adevărat, adevărat vă spun, că oricine face păcat, este robul păcatului! Și robul nu rămâne în casă în veac, ci Fiul rămâne în veac! Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi liberi cu adevărat! Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți, căci cuvântul Meu nu intră în voi! EU vorbesc ce am văzut la Tatăl Meu; și voi deci, faceți ce ați văzut la tatăl vostru!"

Ei au răspuns și I-au zis: "Tatăl nostru este Avraam". Isus le-a zis: "Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam! Dar acum, căutați să Mă omorâți; un om care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit la Dumnezeu! Aceasta, Avraam nu a făcut! Voi faceți faptele tatălui vostru". Deci, I-au zis: "Noi nu ne-am născut din curvie; avem un tată: Pe Dumnezeu!" Isus deci, le-a zis: "Dacă era Dumnezeu Tatăl vostru, Mă iubeați, căci și EU tot de la Dumnezeu am ieșit și am venit; căci nu am venit de la Mine însumi, ci EL M-a trimis! De ce nu înțelegeți cuvântul Meu? Căci nu puteți asculta cuvântul Meu! Voi sunteți din tatăl vostru, Diavolul - și vreți să faceți poftele tatălui vostru, acela care de la început este un ucigaș de oameni; și nu stă în adevăr, căci în el nu este adevăr; când vorbește minciuna, vorbește din ale lui, căci este un mincinos și tatăl minciunii. Dar EU că spun adevărul, nu Mă credeți.

Cine dintre voi Mă va dovedi de păcat? Și spun adevărul! Voi de ce nu Mă credeți? Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu! Voi de aceea nu ascultați, fiindcă nu sunteți din Dumnezeu!" Iudeii au răspuns deci și I-au zis: "Nu spunem noi bine că Tu ești samaritean și că ai demon?" Isus a răspuns: "EU n-am demon, dar ÎL cinstesc pe Tatăl Meu și voi nu Mă cinstiți! Dar EU nu caut slava Mea; este Cine s-o caute și să judece! Adevărat, adevărat vă spun, că dacă va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea!"

Iudeii I-au zis deci: "Acum cunoaștem că ai demon! Avraam a murit și profeții... Și Tu zici: "Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac!"? Nu ești Tu mai mare decât Avraam, tatăl nostru, care a murit! Și profeții au murit! Cine Te faci Tu?" Isus a răspuns: "Dacă EU Mă slăvesc pe Mine însumi, slava Mea nu este nimic! Este Tatăl Meu care Mă slăvește, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru! Și nu L-ați cunoscut; dar EU ÎL cunosc! Și dacă voi spune că nu-L cunosc, voi fi la fel ca voi, un mincinos; dar ÎL cunosc și păzesc cuvântul Lui!

Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat că va vedea ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat!" Iudeii I-au zis deci: "Încă n-ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam?" Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, EU sunt dinainte să fie Avraam!" Au luat deci pietre să arunce în EL, dar Isus S-a ascuns și a ieșit din templu, trecând prin mijlocul lor; și așa a plecat.

Și trecând, a văzut un om, orb din naștere. Și ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: "Rabbi, cine a păcătuit? Acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?" Isus a răspuns: "Nici acesta n-a păcătuit, nici părinții lui; ci ca să fie arătate faptele lui Dumnezeu în el! EU trebuie să lucrez faptele Celui ce M-a trimis, cât este ziuă; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze! Cât sunt în lume, sunt lumina lumii". Zicând aceasta, a scuipat jos și a făcut tină din scuipat și l-a uns cu tină pe ochi pe orb și i-a zis: "Mergi să te speli la scăldătoarea Siloamului (care înseamnă trimis)!" S-a dus deci și s-a spălat și a venit văzând.

Deci, vecinii și cei ce l-au văzut mai înainte că era orb, ziceau: "Nu este acesta cel ce stătea și cerșea?" Unii ziceau: "Acesta este". Alții ziceau: "Nu! Ci seamănă cu el!" Dar el a zis: "Eu sunt!" Și-i ziceau deci: "Cum ți s-au deschis ochii?" Și el a răspuns și a zis: "Omul care se cheamă Isus a făcut tină și mi-a uns ochii și mi-a zis: "Mergi la scăldătoarea Siloamului și spală-te!" M-am dus deci de m-am spălat și am văzut". Și auzind, i-au zis deci: "Unde este Acela?" Și el a zis: "Nu știu!" Și l-au adus pe cel ce fusese orb, la farisei. Era dar sabatul, în ziua când a făcut Isus tină și i-a deschis ochii. Deci, l-au întrebat din nou și fariseii, cum a văzut. Și el le-a zis: "Mi-a pus tină pe ochi și m-am spălat și văd!"

Unii dintre farisei ziceau deci: "Omul Acesta nu este de la Dumnezeu, căci nu ține sabatul!" Alții ziceau: "Cum poate un om păcătos, să facă semnele acestea?" Și era ruptură între ei. Au zis deci orbului, din nou: "Tu ce zici despre EL, că ți-a deschis ochii?" Și el a zis: "Este un profet!"

Iudeii deci n-au crezut despre el că fusese orb și vedea, până când au vorbit cu părinții celui ce își căpătase vedea. Și i-au întrebat, zicând: "Acesta este fiul vostru, care voi ziceți că s-a născut orb? Cum deci, vede acum?" Părinții lui au răspuns deci și le-au zis: "Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb; dar cum de vede acum, nu știm! Sau, cine i-a deschis ochii, noi nu știm! El are o vârstă, întrebați-l pe el și va vorbi despre el!" Ziceau aceasta părinții lui, căci se temeau de iudei; căci iudeii se înțeleseseră că dacă-L va mărturisi cineva pe Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinții lui că: "Are o vârstă, întrebați-l pe el!"

Au vorbit deci a doua oară omului care fusese orb și i-au zis: "Dă slavă lui Dumnezeu! Noi știm că Omul Acesta este un păcătos!" Și El a răspuns și a zis: "Dacă este un păcătos, nu știu! Eu știu că eram orb și că acum văd". I-au zis din nou deci: "Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii?" Și el le-a răspuns: "Iată, v-am zis și nu m-ați ascultat! De ce vreți să auziți din nou? Oare vreți și voi să fiți ucenicii Lui?" Și l-au ocărât deci și i-au zis: "Tu ești ucenicul Aceluia! Noi suntem ucenicii lui Moise. Noi știm că Moise a vorbit cu Dumnezeu; dar Acesta nu știm de unde este!" Și omul a răspuns și le-a zis: "Aceasta este și mirarea, că voi nu știți de unde este, dar EL mi-a deschis ochii! Dar știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși; ci dacă-L cinstește cineva pe Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă! Din veac nu s-a auzit, să fi deschis cineva ochii orbului din naștere! Dacă nu era Acesta lângă Dumnezeu, nu putea să facă nimic!" Ei au răspuns și i-au zis: "Tu te-ai născut cu totul în păcat și ne înveți tu pe noi?" Și l-au scos afară.

Isus a auzit că l-au scos afară și l-a găsit și i-a zis: "Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?" Acela a răspuns și a zis: "Și cine este Doamne, ca să cred în EL?" Și Isus i-a zis: "L-ai și văzut; Cel ce vorbește cu tine, Acela este!" Și el a zis: "Cred, Doamne!" Și I S-a închinat. Și Isus a zis: "EU am venit în lumea aceasta spre judecată; ca acei ce nu văd să vadă și cei ce văd să fie orbi". Și unii dintre fariseii care erau cu EL, au auzit aceasta și I-au zis: "Nu suntem orbi și noi!" Isus le-a zis: "Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat! Dar acum ziceți: "Vedem!" Deci, păcatul vostru rămâne!"

"Adevărat, adevărat vă spun, că cine nu intră pe ușă în curtea oilor, ci sare prin altă parte, acela este un hoț și un tâlhar! Dar cine intră pe ușă, este păstorul oilor. Portarul îi deschide acestuia și oile ascultă glasul lui; și el își cheamă oile pe nume și ele ies. Și când își scoate toate oile, se duce înaintea lor și oile îl urmează, căci cunosc glasul lui. Dar nu urmează pe un străin, ci fug de el, căci nu cunosc glasul altora". Isus le-a zis pilda aceasta, dar ei n-au cunoscut despre ce le vorbea.

Și Isus le-a zis din nou: "Adevărat, adevărat vă spun, că EU sunt ușa oilor! Toți câți au venit înainte de Mine, sunt hoți și tâlhari și oile nu i-au ascultat. EU sunt ușa; dacă intră cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și va găsi pășune! Hoțul nu vine decât să fure și să junghie și să piardă; EU am venit ca să aibă viață și s-o aibă din belșug!

EU sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. Dar cel cu simbrie și cel care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul că vine, lasă oile și fuge; și lupul le răpește și risipește oile. Și cel simbriaș fuge, fiindcă este simbriaș și nu-i pasă de oi.

EU sunt o Păstorul cel bun; și le cunosc pe cele ce sunt ale Mele și ele Mă cunosc pe Mine, așa cum Mă cunoaște Tatăl și EU ÎL cunosc pe Tatăl; și EU Îmi dau viața pentru oi. Mai am și alte oi, care nu sunt din curtea aceasta.

Trebuie să Mi le aduc și să asculte de glasul Meu și vor fi o turmă și un păstor.

De aceea Mă iubește Tatăl, că EU Îmi dau viața, ca s-o iau din nou! Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau EU de la Mine, fiindcă am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși. Porunca aceasta am primit-o de la Tatălui Meu".

Și din nou a fost ruptură între iudei, din pricina acestor cuvinte. Și mulți ziceau despre EL: "Are demon și e nebun; de ce-L ascultați?" Alții ziceau: "Cuvintele acestea nu sunt de îndrăcit. Oare poate un demon să deschidă ochii orbilor?"

Și a fost atunci, la înnoire, în Ierusalim și era iarnă. Și Isus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Iudeii L-au înconjurat deci și-I ziceau: "Până când ne iei suflarea? Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne pe față!" Isus le-a răspuns: "V-am zis și nu credeți! Faptele pe care le fac EU, în Numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine! Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele, după cum v-am zis. Oile Mele ascultă glasul Meu și EU le cunosc și ele Mă urmează. Și EU le dau viața veșnică și nu vor pieri în veac; și nici nu le va răpi cineva din mâinile Mele! Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu poate să le răpească din mâinile Tatălui Meu! EU și Tatăl una suntem". Și iudeii au luat din nou pietre să arunce în EL.

Isus le-a răspuns: "Multe fapte bune v-am arătat din Tatăl Meu; pentru care din aceste lucrări Mă loviți cu pietre?" Iudeii I-au răspuns, zicând: "Nu Te lovim cu pietre pentru un lucru bun, ci pentru blasfemii; și pentru că Tu, un Om, Te faci pe Tine însuți Dumnezeu!" Isus le-a răspuns: "Nu este scris în legea voastră: "EU am zis: Sunteți dumnezei!"? Dacă așa a zis Dumnezeu către cei care a vorbit* cuvântul lui Dumnezeu - și Scriptura nu poate fi desființată, voi ziceți: "Hulești!", pentru că am zis că "sunt Fiul lui Dumnezeu", pe care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume? Dacă nu fac faptele Tatălui Meu, să nu Mă credeți! Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți faptele, ca să știți și să credeți, că Tatăl e în Mine și EU în EL!" Și căutau din nou să-L prindă, dar EL a ieșit din mâinile lor.

Și S-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde era Ioan întâi și boteza și a rămas acolo. Și mulți au venit la EL și ziceau: "Ioan n-a făcut niciun semn; dar tot ce a zis Ioan despre Acesta, era adevărat!" Și acolo au crezut mulți în EL.

Și era un bolnav, Lazăr, din Betania, din satul Mariei și Martei, sora ei, iar Maria era cea care-L unsese pe Domnul cu mir și-I ștersese picioarele cu părul ei; și fratele ei Lazăr, era bolnav.

Surorile I-au vestit deci, zicând: "Doamne, acela pe cale-l iubești, este bolnav". Dar auzind Isus, a zis: "Boala lui nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu; ca să se slăvească Fiul lui Dumnezeu prin ea". Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.

Deci, cum a auzit că este bolnav, atunci a mai rămas două zile în acel loc, după aceea le-a zis ucenicilor Lui: "Să mergem din nou în Iudeea!" Și ucenicii I-au zis: "Rabbi, mai acum căutau iudeii să Te omoare cu pietre și Tu mergi iarăși acolo?" Isus a răspuns: "Oare nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se împiedică, căci acesta vede lumina lumii. Dar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că nu este lumină în el". Așa a zis. Și după aceasta le-a zis: "Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc ca să-l trezesc!" Ucenicii I-au zis deci: "Doamne, dacă doarme, se va vindeca!" Dar Isus vorbise despre moartea lui, iar aceia au crezut că a zis despre dormitul somnului. Atunci deci, Isus le-a zis pe față: "Lazăr a murit! Și Mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți! Dar să mergem la el!" Toma deci, cel ce se cheamă Geamănul, a zis ucenicilor: "Să mergem și noi, ca să murim cu el!"

Venind deci Isus, l-a găsit că era de patru zile în mormânt. Și Betania era aproape de Ierusalim; cam la cincisprezece stadii. Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, să le mângâie pentru fratele lor.

Deci, cum a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte. Dar Maria stătea în casă. Și Marta I-a zis lui Isus: "Doamne, dacă erai aici, nu murea fratele meu! Dar și acum, știu că ce vei cere lui Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu!" Isus i-a zis: "Fratele tău va învia!" Marta I-a zis: "Știu că va învia la înviere, în ziua cea din urmă!" Isus i-a zis: "EU sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi! Și oricine este viu și crede în Mine, nu va muri în veac! Crezi aceasta?" Ea a zis: "Da Doamne, eu cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume!" Și zicând aceasta, s-a dus și i-a zis Mariei, sora ei, în taină, zicând: "A venit Învățătorul și te cheamă!" Și ea cum a auzit, s-a ridicat iute și a venit la EL. Și Isus încă nu intrase în sat, ci era în locul unde L-a întâmpinat Marta.

Deci, iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat iute și a ieșit, o urmau, socotind că se duce la mormânt, să plângă acolo. Deci, cum a venit Maria unde era Isus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicând: "Doamne, dacă erai aici, n-ar fi murit fratele meu!" Isus deci, cum a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră împreună ea, plângând, a suspinat în Duhul și S-a tulburat. Și a zis: "Unde l-ați pus?" I-au zis: "Doamne, vino și vezi!"

Isus plângea.

Iudeii ziceau deci: "Iată cât îl iubea!"

Dar unii din ei au zis: "Oare nu putea Acesta, care a deschis ochii orbului, să facă ca și acesta să nu moară?" Isus deci, suspinând din nou în Sine, a venit la mormânt.

Și era o peșteră și o piatră așezată pe ea. Isus a zis: "Luați piatra!" Marta, sora celui mort, I-a zis: "Doamne, iată, miroase, căci este a patra zi!" Isus i-a zis: "Nu ți-am zis că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?" Au luat deci piatra unde era pus mortul și Isus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: "Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat! EU știam că totdeauna Mă asculți, dar am zis pentru mulțimea care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis!"

Și zicând aceasta, a strigat cu glas tare: "Lazăre, vino afară!" Și mortul a ieșit, cu picioarele și mâinile legate cu fâșii de pânză și cu fața lui înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: "Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!" Și mulți dintre iudeii care se duseseră la Maria și văzând ce a făcut Isus, au crezut în EL.

Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus ce a făcut Isus. Și mai-marii preoților și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: "Ce vom face, că Omul Acesta face multe semne? Dacă-L vom lăsa așa, toți vor crede în EL și vor veni romanii și ne vor lua și locul și neamul!"

Dar unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot anul acela, le-a zis: "Voi nu știți nimic! Nici nu gândiți că ne este de folos să moară un om pentru popor și să nu piară tot neamul?!" Dar aceasta nu a zis-o de la el, ci pentru că era mare preot în anul acela, a profețit că Isus trebuia să moară pentru neam. Și nu doar pentru neam, ci și ca să-i adune pe copiii lui Dumnezeu cei împrăștiați, în Unul. Și din ziua aceea, s-au sfătuit împreună să-L omoare!

Isus deci nu mai umbla pe față printre iudei, ci S-a dus de acolo într-un ținut aproape de pustie, la cetatea numită Efraim și a rămas acolo cu ucenicii Lui. Dar Paștele iudeilor erau aproape și mulți din ținut s-au suit la Ierusalim înainte de Paște, ca să se curățească. Și-L căutau pe Isus și ziceau unii către alții, stând în templu: "Ce credeți? Oare va veni la sărbătoare?" Dar mai-marii preoților și fariseii dăduseră poruncă, ca dacă va ști cineva unde este, să le spună, ca să-L prindă!

Și înainte de zilele Paștelor, Isus a venit la Betania, unde era Lazăr, mortul pe care l-a înviat Isus din morți și I-au făcut un ospăț acolo și Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce stăteau la masă împreună cu EL. Și Maria a luat o litră cu mir de nard curat foarte scump, I-a uns picioarele lui Isus și-I ștergea picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului. Și Iuda, unul dintre ucenicii Lui, fiul lui Simon Iscarioteanu, cel ce trebuia să-L vândă, a zis: "De ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor?" Dar a zis așa, nu că îi trebuia pentru cei săraci, ci pentru că avea punga și pentru că era un hoț și lua el ce se punea în ea. Și Isus i-a zis: "Las-o, căci l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele! Căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna". Și știind că este acolo, multă mulțime din iudei au venit, nu numai pentru Isus, ci și să-l vadă pe Lazăr, pe care l-a înviat din morți. Și mai-marii preoților s-au sfătuit să-l omoare și pe Lazăr, fiindcă mulți iudei mergeau pentru el și credeau în Isus.

A doua zi, o mare mulțime venea la sărbătoare, auzind că vine Isus la Ierusalim. Și au luat ramuri de finic și au ieșit în întâmpinarea Lui, strigând: "Osana, Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!"

Și Isus a găsit un măgăruș și S-a așezat pe el, după cum este scris: "Nu te teme fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine, stând pe puiul unui măgar!" Dar ucenicii Lui nu au cunoscut aceasta de la început; ci când S-a proslăvit Isus, atunci și-au amintit că așa era scris despre EL și așa I-au făcut. Și mulțimea care era cu EL când i-a zis lui Lazăr să iasă din mormânt și l-a înviat din morți, mărturisea. De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, că au auzit că a făcut acest semn. Deci, fariseii au zis între ei: "Vedeți că nu folosiți la nimic? Iată, că lumea se duce după EL!"

Și unii din cei ce s-au suit să se închine la sărbătoare, erau eleni; și aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii și rugându-l, i-au zis: "Domnule, vrem să-L vedem pe Isus!" Filip a venit și i-a zis lui Andrei și apoi Andrei și Filip I-au zis lui Isus. Și Isus le-a răspuns, zicând: "A venit ceasul să se slăvească Fiul omului!

Adevărat, adevărat vă spun, că dacă grăuntele de grâu, căzând în pământ, nu moare, el rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod! Cine-și iubește sufletul, îl va pierde; dar cine-și urăște sufletul lui în lumea aceasta, îl va păstra spre viața veșnică. Dacă-Mi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt EU, acolo va fi și slujitorul Meu! Și dacă Îmi slujește cineva, Tatăl Meu îl va prețui*! (*sau: cinsti)

Acum, sufletul Meu este tulburat; și ce voi zice: "Tată, scapă-Mă din ceasul acesta!"? Dar de aceea am venit, pentru ceasul acesta! Tată, proslăvește Numele Tău!" Și s-a auzit un glas din cer: "L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!"

Și mulțimea stând și auzind, a zis: "A fost un tunet". Alții ziceau: "Un înger a vorbit cu EL". Isus a răspuns și a zis: "Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi! Acum este judecată lumea aceasta; acum, mai-marele acestei lumi va fi aruncat afară! Și EU, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi atrage pe toți către Mine!" Și a zis aceasta, arătând cu ce moarte trebuia să moară.

Și mulțimea I-a răspuns: "Noi am auzit din lege, că Hristosul rămâne în veac! Și cum zici Tu, că trebuie să se înalțe Fiul omului? Cine este Acest Fiu al omului?" Și Isus le-a zis: "Lumina mai este pentru puțin timp cu voi! Umblați cât mai aveți lumină, ca să nu vă apuce întunericul! Căci cine umblă în întuneric, nu știe unde merge. Cât mai aveți lumină, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii!" Isus le-a vorbit aceasta și S-a dus și S-a ascuns de ei.

Și toate aceste semne le făcea EL înaintea lor, dar ei nu credeau în EL. Ca să se împlinească cuvântul profetului Isaia, care a zis: "Doamne, cine a crezut auzirea noastră și cui s-a descoperit brațul Domnului?" (Isaia 53:1)

De aceea nu puteau să creadă, căci Isaia a mai zis: "Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și să nu se întoarcă și să-i vindec". (Isaia 6:9,10) Isaia a zis aceasta, când a văzut slava Lui și a vorbit despre EL.

Totuși, la fel și dintre mai-mari, mulți au crezut în EL; dar din pricina fariseilor nu mărturiseau, ca să nu fie alungați din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor, decât slava lui Dumnezeu.

Dar Isus a strigat și a zis: "Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine! Și cine Mă vede pe Mine, ÎL vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

EU am venit în lume să fiu lumină; ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric! Și dacă ascultă cineva cuvintele Mele și nu le păzește, ca să creadă, nu EU îl voi judeca; căci n-am venit ca să judec lumea, ci ca să salvez lumea.

Pe cine se leapădă de Mine și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am vorbit, acela îl va judeca în ziua cea din urmă. Căci EU n-am vorbit de la Mine însumi; ci Tatăl, care M-a trimis, EL Mi-a dat porunca, ce să spun și ce să vorbesc! Și știu că porunca Lui este viața veșnică. Și EU vorbesc după cum Mi-a spus Tatăl; așa vorbesc".

Dar înainte de sărbătoarea Paștelor, Isus văzând că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai Săi din lume, i-a iubit până la sfârșit. Și făcând cina, când Diavolul pusese în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanu, să-L vândă - și văzând Isus că Tatăl I-a dat totul pe mână și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu se duce, S-a ridicat de la cină, Și-a lăsat hainele și a luat un ștergar și S-a încins cu el, apoi a pus apă într-un spălător și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

Și venind la Simon Petru, acela I-a zis: "Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?" Isus a răspuns și i-a zis: "Ce fac EU, tu nu cunoști acum; dar vei cunoaște după aceasta!" Petru I-a zis: "Nu! Nu-mi vei spăla picioarele în veac!" Isus i-a răspuns: "Dacă nu te spăl, nu ai parte cu Mine!" Simon Petru I-a zis: "Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul..." Isus i-a zis: "Cine s-a îmbăiat, nu mai are trebuință, decât ca picioarele să-i fie spălate și va fi curat tot. Și voi sunteți curați, dar nu toți!" Căci îl știa pe cel ce avea să-L vândă, de aceea a zis că: "Nu sunteți toți curați!"

Și după ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele și S-a așezat din nou și le-a zis: "Știți ce v-am făcut? Voi Îmi ziceți "Învățătorul" și "Domnul" și bine ziceți, căci sunt! Deci, dacă EU v-am spălat picioarele, EU, Domnul și Învățătorul, sunteți datori și voi să vă spălați picioarele unii altora! Căci EU v-am dat o pildă, ca după cum v-am făcut EU, să faceți și voi!

Adevărat, adevărat vă spun, că robul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici trimisul mai mare decât cel ce l-a trimis! Dacă știți aceasta, ferice de voi dacă o și faceți!

Nu vă spun pentru toți; EU cunosc pe cine am ales; dar ca să se împlinească Scriptura, "cel ce mănâncă din pâine cu Mine, și-a ridicat călcâiul împotriva Mea!" Vă spun de acum, dinainte să se întâmple; ca atunci când se vor întâmpla, să credeți că EU sunt!

Adevărat, adevărat vă spun, că dacă-l primește cineva pe cel ce-l voi trimite, pe Mine Mă primește; și cel ce Mă primește pe Mine, ÎL primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine!"

Zicând aceasta, Isus S-a tulburat în Duhul și a mărturisit și a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, că unul din voi Mă va vinde!" Și ucenicii se uitau unii la alții, nepricepând despre cine a zis.

Și era la masă unul din ucenicii Lui, pe care-l iubea Isus, stând la pieptul lui Isus. Și Simon Petru i-a făcut semn acestuia, să întrebe cine este acela despre care a zis. Și acela lăsându-se pe pieptul lui Isus, I-a zis: "Doamne, cine este?" Isus a răspuns: "Este acela căruia EU îi voi da bucățica". Și a întins bucățica și i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanu. Și după ce a luat bucățica, atunci a intrat Satana în el. Isus i-a zis deci: "Ce ai să faci, fă repede!" Dar nimeni din cei ce stăteau la masă nu a știut aceasta, despre ce a zis EL. Căci unii credeau că având Iuda punga, Isus i-a zis să cumpere ce aveau trebuință la sărbătoare sau să dea ceva săracilor. Și acela a luat bucățica și a ieșit îndată. Și era noapte.

Și când a ieșit, Isus a zis: "Acum Fiul omului S-a proslăvit și Dumnezeu S-a proslăvit în EL! Dacă Dumnezeu S-a proslăvit în EL și Dumnezeu ÎL va proslăvi în EL Însuși și-L va proslăvi îndată.

Copii, mai sunt puțin timp cu voi; Mă veți căuta - și după cum le-am zis iudeilor, că unde Mă duc EU, voi nu puteți veni, - vă spun și vouă acum! Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții! Cum v-am iubit EU, să vă iubiți și voi unii pe alții! Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii pentru alții".

Simon Petru I-a zis: "Doamne, unde vei merge?" Isus i-a răspuns: "Unde mă duc EU, nu poți veni cu Mine acum; dar Mă vei urma mai încolo!" Petru I-a zis: "Doamne, dar de ce nu pot să Te urmez acum? Eu îmi voi da și viața pentru Tine!" Isus i-a răspuns: "Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun, că nu va cânta cocoșul, până nu te vei lepăda de trei ori de Mine!

Să nu vi se tulbure inima! Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine! În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri; dacă nu erau v-aș fi zis; căci Mă duc să vă pregătesc un loc! Și dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la Mine, ca unde sunt EU să fiți și voi. Și știți unde Mă duc și știți și calea!"

Toma I-a zis: "Doamne, nu știm unde vei merge! Cum putem ști calea?" Isus i-a zis: "EU sunt calea, adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine! Dacă M-ați cunoaște pe Mine, L-ați cunoaște și pe Tatăl Meu; și de acum ÎL știți și L-ați și văzut!"

Filip I-a zis: "Doamne, arată-ne pe Tatăl și ne ajunge!" Isus i-a zis: "De-atâta timp sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl! Și, cum zici tu: "Arată-ne pe Tatăl!"? Nu crezi că EU sunt în Tatăl și că Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le vorbesc EU, nu le vorbesc de la Mine însumi; ci Tatăl, care rămâne în Mine, EL Își face lucrările Lui!

Credeți-Mă că EU sunt în Tatăl și că Tatăl este în Mine; credeți-Mă măcar pentru faptele acestea! Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine, va face și el faptele pe care le fac EU; și chiar mai mari ca acestea va face, pentru că EU Mă duc la Tatăl Meu! Și ce veți cere în Numele Meu, aceea voi face, ca Tatăl să se slăvească în Fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, EU voi face.

Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele! Și EU ÎL voi ruga pe Tatăl Meu și EL vă va da un alt mângâietor, care să rămână cu voi în veac. Duhul adevărului, pe care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; dar voi ÎL știți, pentru că rămâne la voi și va fi în voi.

Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi! Încă puțin și lumea nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veți vedea. Pentru că EU trăiesc și voi veți trăi. În ziua aceea, veți cunoaște că EU sunt în Tatăl Meu și voi în Mine și EU în voi!

Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cel ce Mă iubește pe Mine, va fi iubit de Tatăl Meu. Și EU îl voi iubi și Mă voi arăta lui".

Iuda, nu Iscarioteanu, I-a zis: "Doamne, cum se face că trebuie să ni Te arăți nouă și nu lumii?" Isus a răspuns și i-a zis: "Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubește, nu păzește cuvintele Mele; și cuvântul pe care-l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis. V-am spus aceasta, ca să rămână în voi.

Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aminti tot ce v-am zis.

Vă las pacea; vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. EU v-o dau să nu vi se tulbure inima și nici să nu se înspăimânte. Ați auzit că v-am zis: "EU mă duc și voi veni la voi!" Dacă M-ați fi iubit, v-ați fi bucurat că am zis că Mă duc la Tatăl, căci Tatăl Meu este mai mare decât Mine! Și acum, v-am spus mai înainte să se întâmple, ca voi să credeți când se va întâmpla.

Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine mai-marele acestei lumi și el n-are nimic în Mine. Și ca lumea să știe că EU ÎL iubesc pe Tatăl și fac așa cum Mi-a poruncit EL. Sculați-vă, să mergem de aici!

EU sunt adevărata viță și Tatăl Meu este lucrătorul. Pe orice mlădiță care nu aduce rod în Mine, EL o taie; și pe orice mlădiță care aduce rod, o curăță să aducă mai mult rod. Iată, voi sunteți curați, prin cuvântul pe care vi l-am spus!

Rămâneți în Mine și EU voi rămâne în voi! După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa și voi dacă nu rămâneți în Mine! EU sunt vița, voi mlădițele. Cine rămâne în Mine și EU în el, aduce multă roadă; căci fără Mine nu puteți face nimic.

Dacă nu rămâne cineva în Mine, va fi aruncat afară ca mlădiță și se usucă. Și vor fi strânse și aruncate în foc și vor arde.

Dacă rămâneți în Mine și Cuvintele Mele rămân în voi, dacă voiți, cereți și vi se va face. În aceasta S-a proslăvit Tatăl Meu: ca să aduceți mult rod și să vă faceți ucenicii Mei.

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și EU pe voi. Rămâneți în dragostea Mea! Dacă păziți poruncile Mele, rămâneți în dragostea Mea; după cum și EU am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.

V-am spus aceasta, ca bucuria Mea să rămână în voi; și bucuria voastră să fie deplină.

Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit EU! Nimeni nu are o dragoste mai mare ca aceasta, ca cineva să-și dea viața pentru prietenii lui!

Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc EU. Nu vă mai zic robi, căci robul nu știe ce face stăpânul lui; ci vă zic prietenii Mei, căci v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

Nu voi M-ați ales pe Mine, ci EU v-am ales pe voi; și v-am pus să mergeți să aduceți rod și rodul vostru să rămână, pentru ca orice veți cere Tatălui în Numele Meu, să vă dea!

Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiți unii pe alții!

Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră.

Dacă erați din lume, lumea v-ar fi iubit; dar pentru că nu sunteți din lume, căci EU v-am ales din lume, de aceea vă urăște lumea. Amintiți-vă cuvântul pe care vi l-am zis EU: "Robul nu este mai mare decât stăpânul lui". Dacă M-au prigonit pe Mine, vă vor prigoni și pe voi; dacă au păzit cuvântul Meu, îl vor păzi și pe al vostru. Dar vă vor face toate acestea pentru Numele Meu, fiindcă ei nu-L cunosc pe Cel ce M-a trimis.

Dacă nu veneam și le vorbeam, nu aveau păcat; dar acum n-au nicio dezvinovățire pentru păcatul lor! Cine Mă urăște pe Mine, ÎL urăște și pe Tatăl Meu.

Dacă nu făceam faptele acestea între ei, pe care nu le-a mai făcut nimeni, n-ar fi avut păcat; dar acum, că le-au și văzut, M-au urât și pe Mine și pe Tatăl Meu. Și aceasta, ca să se împlinească cuvântul scris în legea lor, că: "M-au urât fără motiv".

Dar când va veni Mângâietorul, pe care vi-l voi trimite EU de la Tatăl, Duhul adevărului care iese de la Tatăl, Acela va mărturisi pentru Mine. Dar și voi veți mărturisi, căci sunteți cu Mine de la început.

V-am spus aceasta ca să nu vă poticniți.

Vă vor da afară din sinagogi; dar vine ceasul când oricine vă va ucide, crezând că aduce slavă închinării lui Dumnezeu.

Și vă vor face aceasta, pentru că nu L-au cunoscut nici pe Tatăl și nici pe Mine. Dar v-am spus aceasta, ca atunci când le va veni ceasul, să vă amintiți că EU vi le-am zis pe acestea. Dar nu vi le-am zis de la început, pentru că eram cu voi.

Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis și nimeni din voi nu Mă întreabă: "Unde Te duci?" Și că v-am spus aceasta, întristarea v-a umplut inima. Dar EU vă spun adevărul: Vă este de folos ca EU să Mă duc. Căci dacă nu Mă duc EU, nu va veni Mângâietorul la voi; și dacă Mă voi duce, ÎL voi trimite la voi. Și venind Acela, va dovedi lumea despre păcat, despre dreptate și despre judecată. Despre păcat, pentru că ei nu cred în Mine; despre dreptate, căci Mă duc la Tatăl Meu și nu Mă veți mai vedea; și despre judecată, că mai-marele lumii acesteia a fost judecat.

Mai am multe să vă zic, dar nu le puteți purta acum. Dar când va veni Acela, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi ce va auzi și va veni și vă va vesti. Acela Mă va slăvi, căci va lua din ce-i al Meu și vă va vesti. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis, că va lua din ce-i al Meu și vă va vesti.

Puțin și nu Mă veți mai vedea; și din nou, puțin și Mă veți vedea; căci EU mă duc la Tatăl!" Unii dintre ucenicii Lui, au zis unii către alții: "Ce înseamnă aceasta, care ne-a zis: "Puțin și nu Mă veți mai vedea; și din nou, puțin și Mă veți vedea; pentru că EU mă duc la Tatăl!"? Ziceau aceasta: "Ce înseamnă aceasta, ce a zis: "Puțin!" Nu știm ce spune!" Și Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe și le-a zis: "Pentru aceasta vă întrebați unii cu alții, că am zis: "Puțin și nu Mă veți mai vedea; și din nou, puțin și Mă veți vedea!"? Adevărat, adevărat vă spun, că voi veți plânge și vă veți tângui și lumea se va bucura; dar voi vă veți întrista și întristarea voastră se va face bucurie!

Femeia, când să nască, se întristează că i-a venit ceasul; dar după ce naște copilul, nu-și mai amintește durerea, de bucurie că s-a născut un om în lume.

Și voi deci, aveți întristare acum; dar din nou vă voi vedea și inima voastră se va bucura și nimeni nu vă va lua bucuria voastră. Și în ziua aceea, nu Mă veți mai întreba nimic.

Adevărat, adevărat vă spun, că ce veți cere Tatălui în Numele Meu, vă va da! Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu. Cereți și veți primi, ca bucuria voastră să fie deplină!

V-am spus acestea în pilde. Dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vesti pe față despre Tatăl. În ziua aceea veți cere în Numele Meu - și nu vă spun că EU ÎL voi ruga pe Tatăl pentru voi, căci Însuși Tatăl vă iubește, fiindcă voi M-ați iubit pe Mine și ați crezut că EU am ieșit de la Dumnezeu. Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; și acum las lumea și Mă duc la Tatăl".

Ucenicii Lui I-au zis: "Iată, acum vorbești pe față și nu mai vorbești în pilde! Acum știm că știi tot și că nu ai trebuință să întrebi pe cineva! Prin aceasta credem că ai ieșit de la Dumnezeu!"

Isus le-a răspuns: "Acum credeți? Iată, vine ceasul - și acum a venit, ca să vă împrăștiați fiecare la ale lui și pe Mine să Mă lăsați singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine. V-am spus aceasta, ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, EU am biruit lumea!"

Zicând aceasta, Isus Și-a ridicat ochii spre cer și a zis: "Tată, a venit ceasul! Proslăvește-L pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească, așa cum I-ai dat putere peste orice trup, ca EL să le dea viața veșnică tuturor celor pe care I i-ai dat! Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis.

EU Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Și acum proslăvește-Mă Tu Tată, la Tine însuți, cu slava pe care o aveam la Tine, înainte să fie lumea!

Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat și ei au păstrat cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat este de la Tine, căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat și ei le-au primit; și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis. EU pentru ei Mă rog; nu Mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, căci sunt ai Tăi! Și tot ce este al Meu, este al Tău; și ce este al Tău, este al Meu; și EU M-am proslăvit în ei.

EU nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume și EU vin la Tine! Sfinte Tată, păzește-i în Numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, așa cum suntem Noi! Când eram cu ei în lume, i-am păzit EU în Numele Tău, pe cei pe care Mi i-ai dat; și i-am păzit și nimeni din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Dar acum EU vin la Tine și le vorbesc aceasta în lume, ca să aibă bucuria Mea și să fie deplină în ei înșiși.

EU le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât; căci ei nu sunt din lume, așa cum EU nu sunt din lume. Nu Mă rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău! Ei nu sunt din lume, așa cum EU nu sunt din lume. Sfințește-i în adevărul Tău! Cuvântul Tău este adevărul.

Așa cum M-ai trimis pe Mine în lume, așa i-am trimis și EU în lume. Și pentru ei Mă sfințesc EU însumi, ca și ei să fie sfințiți în adevăr.

Și nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Pentru ca toți să fie una, după cum Tu Tată ești în Mine și EU în Tine; ca și ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

Și EU le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o, ca și ei să fie una, așa cum Noi suntem una. EU în ei și Tu în Mine, ca să fie desăvârșiți în una și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis; și i-ai iubit la fel cum M-ai iubit pe Mine.

Tată, vreau ca aceia pe care Mi i-ai dat, să fie și ei cu Mine acolo unde sunt EU, ca să vadă slava Mea, pe care Mi-ai dat-o, pentru că M-ai iubit înainte de întemeierea lumii!

Tată, Dreptule, lumea nu Te-a cunoscut, dar EU Te cunosc; și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis! Și le-am făcut cunoscut Numele Tău și-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit, să fie în ei și EU în ei!"

Zicând acestea, Isus a ieșit împreună cu ucenicii Lui dincolo de râul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat EL și ucenicii Lui. Și știa locul și Iuda, cel ce L-a vândut, căci de multe ori s-au adunat acolo Isus cu ucenicii Lui. Iuda deci a luat cohorta cu cei dintre mai-marii preoților și dintre slujitorii fariseilor și a venit acolo cu lumini și cu candele și cu arme.

Și văzând Isus tot ce avea să vină peste EL, a ieșit și le-a zis: "Pe cine căutați?" Ei I-au răspuns: "Pe Isus nazareteanul!" Isus le-a zis: "EU sunt!" Dar și Iuda, cel ce L-a vândut, stătea și el cu ei. Și cum le-a zis că: "EU sunt!", s-au dat înapoi și au căzut jos.

Deci, i-a întrebat din nou: "Pe cine căutați?" Și ei au zis: "Pe Isus nazareteanul!" Isus a răspuns: "V-am zis că EU sunt! Deci, dacă pe Mine Mă căutați, lăsați-i pe aceștia să plece!" Ca să se împlinească cuvântul pe care L-a zis, că: "N-am pierdut pe niciunul din cei pe care Mi i-ai dat!"

Simon Petru deci, având o sabie, a tras-o și l-a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Și numele robului era Malhoș. Și Isus i-a zis lui Petru: "Bagă-ți sabia în teacă! Oare să nu beau paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?"

Deci, cohorta și căpetenia peste mii și slujitorii iudeilor L-au prins pe Isus și L-au legat și L-au dus întâi la Ana, căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot în anul acela. Și Caiafa era cel ce-i sfătuise pe iudei, că: "Este de folos să moară un om pentru popor".

Și Simon Petru și un alt ucenic L-au urmat pe Isus și ucenicul acela era cunoscut marelui preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. Dar Petru stătea la ușă, afară. Și celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit și a vorbit portarului și l-a adus și pe Petru. Și slujitoarea, portărița, i-a zis lui Petru: "Nu ești și tu dintre ucenicii Omului Acesta?" Și el a zis: "Nu sunt!" Și stând robii și slujitorii, au făcut un foc să se încălzească, pentru că era frig; și stătea și Petru cu ei și se încălzea.

Și marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. Isus i-a răspuns: "EU am vorbit lumii pe față. EU totdeauna am învățat în sinagogă și în templu, unde se adună toți iudeii și n-am vorbit nimic în ascuns. De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată, aceștia știu ce am zis EU!" Dar zicând EL aceasta, unul din slujitorii care stăteau înainte, I-a dat o palmă lui Isus, zicând: "Așa răspunzi marelui preot?" Isus i-a răspuns: "Dacă am vorbit rău, spune ce a fost rău! Dar dacă a fost bine, de ce Mă lovești?" Și Ana L-a trimis legat, la marele preot Caiafa.

Și Simon Petru era stând și încălzindu-se și i-au zis: "Nu ești și tu dintre ucenicii Lui?" Și el s-a lepădat și a zis: "Nu sunt!" Unul dintre robii marelui preot, rudă cu cel căruia i-a tăiat Petru urechea, i-a zis: "Nu te-am văzut eu în grădină cu EL?" Și Petru s-a lepădat din nou și îndată a cântat cocoșul.

Și L-au adus pe Isus de la Caiafa, în pretoriu. Și era dimineață. Dar ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce și să mănânce Paștele. Și Pilat a ieșit afară la ei și le-a zis: "Ce vină aduceți Omului Acesta?" Ei i-au răspuns și au zis: "Dacă nu era Acesta un răufăcător, nu ți L-am fi adus!" Și Pilat le-a zis: "Luați-L voi și judecați-L după legea voastră!" Iudeii deci i-au zis: "Nouă nu ni se cuvine să omorâm pe nimeni!" Ca să se împlinească cuvântul pe care l-a zis Isus, arătând cu ce moarte avea să moară.

Și Pilat a intrat din nou în pretoriu și I-a vorbit lui Isus și I-a zis: "Ești Tu Împăratul iudeilor?" Isus i-a răspuns: "De la tine însuți zici tu aceasta sau alții ți-au zis despre Mine?" Pilat a răspuns: "Sunt eu cumva iudeu? Neamul Tău și mai-marii preoților mi Te-au dat. Ce-ai făcut?" Isus a răspuns: "Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția Mea era din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat iudeilor. Dar acum, împărăția Mea nu este de aici!" Și Pilat I-a zis: "Așadar, Tu ești un împărat!" Isus a răspuns: "Tu o zici, că EU sunt un împărat! EU pentru aceasta M-am născut și la aceasta am venit în lume: ca să mărturisesc adevărul. Oricine este din adevăr, ascultă glasul Meu". Pilat I-a zis: "Ce este adevărul?"

Și zicând aceasta, a ieșit din nou la iudei și le-a zis: "Eu nu găsesc nicio vină în EL! Este dar la voi obiceiul, să vă eliberez pe unul de Paște; vreți deci să vi-L eliberez pe Împăratul iudeilor?" Și toți au strigat din nou, zicând: "Nu pe Acesta, ci pe Baraba!" Și Baraba era un tâlhar.

Și atunci L-a luat Pilat pe Isus și L-a biciuit. Și ostașii împletind o cunună din spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură; și veneau la EL și-I ziceau: "Bucură-Te, Împăratul iudeilor!" și-I dădeau palme.

Și deci, Pilat a ieșit din nou afară și le-a zis: "Iată, eu vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în EL!" Și Isus a ieșit afară, purtând cununa de spini și haina de purpură. Și [Pilat] le-a zis: "Iată Omul!" Și când L-au văzut mai-marii preoților și slujitorii, au strigat, zicând: "Răstignește-L, răstignește-L!" Pilat le-a zis: "Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nu găsesc nicio vină în EL!" Iudeii i-au răspuns: "Noi avem o lege și după legea noastră trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu!"

Și când a auzit Pilat cuvântul acesta, s-a temut și mai mult și a intrat din nou în pretoriu și I-a zis lui Isus: "De unde ești Tu?" Dar Isus nu i-a dat răspuns. Și Pilat I-a zis: "Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am puterea să Te eliberez și am puterea să Te răstignesc?" Isus a răspuns: "Nu aveai nicio putere asupra Mea, dacă nu ți-era dată de sus! De aceea, cine M-a dat ție, are un și mai mare păcat!" Din aceasta, Pilat căuta să-L elibereze; dar iudeii strigau, zicând: "Dacă-L eliberezi pe Acesta, nu ești prieten al cezarului! Oricine se face pe sine împărat, este împotriva cezarului!" Și auzind Pilat cuvintele acestea, L-a dus afară pe Isus și s-a așezat pe scaunul de judecată, în locul care se numește: "Pardosit cu piatră", iar în ebraică "Gabata".

Și era ziua pregătirii Paștelor și ceasul era cam al șaselea. Și le-a zis iudeilor: "Iată Împăratul vostru!" Dar aceia deci, au strigat: "Ia-L, ia-L, răstignește-L!" Pilat le-a zis: "Să vă răstignesc Împăratul?" Și mai-marii preoților i-au răspuns: "N-avem alt împărat, decât pe cezarul!" Și atunci L-a adus la ei să fie răstignit.

Și ei L-au luat deci pe Isus și au plecat. Și ducându-Și crucea, a ieșit la locul care se numește Locul Căpățânii, care în ebraică se zice Golgota, unde L-au răstignit. Și cu EL pe alții doi; unul într-o parte și unul în cealaltă și Isus la mijloc. Și Pilat a scris și un titlu și l-a pus pe cruce. Și era scris: "Isus nazareteanul, Împăratul iudeilor". Și mulți iudei au citit titlul acesta, căci cetatea era aproape de locul unde era răstignit Isus. Și era scris în ebraică, în elenă și în romană. Și mai-marii preoților iudeilor ziceau lui Pilat: "Nu scrie: "Împăratul iudeilor"; ci, că EL a zis: "Sunt Împăratul iudeilor". Pilat a răspuns: "Ce am scris, am scris!"

Deci, când L-au răstignit ostașii pe Isus, au luat hainele Lui și au făcut patru părți; fiecărui ostaș câte o parte; și cămașa. Dar cămașa era țesută toată dintr-o cusătură până sus. Și au zis unii altora: "Să n-o rupem, ci să aruncăm sorții pentru ea, a cui să fie!" Ca să se împlinească Scriptura, care zice: "Au împărțit hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au aruncat sorțul". Deci, aceasta au făcut ostașii. (Psalm. 22:18 / 21:18 în Septuaginta)

Și lângă crucea lui Isus stătea mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Clopa și Maria Magdalena. Și văzând-o Isus pe mama Lui și pe ucenicul pe care-l iubea stând înaintea Lui, i-a zis mamei Lui: "Femeie, iată fiul tău!" Apoi i-a zis ucenicului: "Iată mama ta!" Și din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el.

După aceasta, văzând Isus că totul era împlinit, ca să se împlinească scriptura, a zis: "Mi-e sete!" Și acolo era un vas plin cu oțet. Și umplând un burete cu oțet și legându-l pe un isop, i L-au dus la gură. Și când a luat oțetul, Isus a zis: "S-a sfârșit!" Și Și-a plecat capul, dându-Și Duhul.

Și iudeii, pentru că era ziua pregătirii și ca să nu rămână trupurile pe cruce în sabat, căci era o zi mare sabatul acela, l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor și să-i ridice. Au venit deci ostașii și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi și celuilalt care erau răstigniți cu EL, dar când s-au dus la Isus, au văzut că EL murise și nu I-au mai zdrobit fluierele picioarelor. Dar unul din ostași I-a străpuns coasta cu sulița și îndată a ieșit sânge și apă. Și cel ce a văzut a mărturisit și mărturia lui este adevărată; și el știe că spune adevărul, ca și voi să credeți. Și aceasta a fost, ca să se împlinească scriptura: "Osul nu-I va fi zdrobit". (Psalm. 34:20 / 33:20 în Septuaginta) Și din nou, altă scriptură a zis: "ÎL vor vedea pe Cel ce L-au străpuns". (Psalm. 22:16,17 / 21:16,17 în Septuaginta)

Și după aceasta, Iosif din Arimateea, un ucenic al lui Isus, dar în ascuns de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să-i dea trupul lui Isus. Și Pilat i-a dat voie. A venit deci și a luat trupul lui Isus. Și a venit și Nicodim, cel ce venise la Isus mai înainte, noaptea, aducând cam o sută de litre de amestec de smirnă și aloe. Și au luat trupul lui Isus și l-au înfășurat în giulgiu cu miresme, după cum este rânduiala de îngropare a iudeilor. Și era o grădină în locul unde a fost răstignit și în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni niciodată. Și pentru că era ziua pregătirii iudeilor și pentru că mormântul era aproape, L-au pus acolo pe Isus.

Dar în prima zi a săptămânii, a venit Maria Magdalena dimineața la mormânt, pe când era încă întuneric și a văzut piatra ridicată de la mormânt. A alergat deci și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Isus și le-a zis: "L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus!" A ieșit deci Petru și celălalt ucenic și veneau la mormânt. Și alergau amândoi; dar celălalt ucenic alerga mai repede ca Petru și a ajuns primul la mormânt. Și aplecându-se, a văzut giulgiurile strânse, dar totuși n-a intrat. A venit deci și Simon Petru în urma lui și a intrat în mormânt și a văzut giulgiurile strânse; dar ștergarul care fusese pe capul Lui, nu era așezat cu giulgiurile, ci era făcut sul într-alt loc. Și atunci a intrat și celălalt ucenic, care venise primul la mormânt și a văzut și a crezut. Căci nici nu știau scriptura, că EL trebuie să învieze din morți. S-au dus din nou deci, la ceilalți ucenici.

Dar Maria stătea afară la mormânt și plângea. Și cum plângea, s-a aplecat spre mormânt și a văzut doi îngeri în alb, stând unul la cap și unul la picioare, acolo unde fusese trupul lui Isus. Și aceia i-au zis: "Femeie, de ce plângi?" Ea le-a zis: "Pentru că L-au luat Domnul meu și nu știu unde L-au pus!" Și zicând aceasta, s-a întors înapoi și L-a văzut pe Isus stând și nu știa că este Isus. Isus i-a zis: "Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?" Ea socotind că este grădinarul, I-a zis: "Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu ÎL voi lua!" Isus i-a zis: "Maria!" Și întorcându-se ea, I-a zis în ebraică: "Rabbuni", care înseamnă: "Învățătorule!" Isus i-a zis: "Nu Mă atinge, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu! Mergi dar la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru!"

Venind Maria Magdalena, a vestit ucenicilor că L-a văzut pe Domnul și că i-a zis aceasta.

Fiind deci seară în ziua aceea, întâia a săptămânii și ușile unde erau strânși ucenicii fiind încuiate de teama iudeilor, a venit Isus și a stat în mijloc și le-a zis: "Pace vouă!" Și zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta Lui; și ucenicii s-au bucurat văzându-L pe Domnul.

Și Isus le-a zis din nou: "Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și EU pe voi!" Și zicând aceasta, a suflat și le-a zis: "Luați Duh Sfânt! Cui veți ierta păcatele, vor fi iertate; cui le veți ține, vor fi ținute".

Dar Toma, unul din cei doisprezece, care se cheamă Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalți ucenici i-au zis deci: "L-am văzut pe Domnul!" Dar el le-a zis: "Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și nu voi pune mâna mea la coasta Lui, nu voi crede!"

Și după opt zile, ucenicii Lui erau din nou înăuntru și era și Toma cu ei. Isus a venit, fiind ușile încuiate și a stat în mijloc și le-a zis: "Pace vouă!" Apoi i-a zis lui Toma: "Adu-ți degetul tău aici și vezi mâinile Mele; și adu-ți mâna ta și pune-o la coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios!" Și Toma a răspuns și I-a zis: "Domnul meu și Dumnezeu meu!" Isus i-a zis: "Toma, fiindcă M-ai văzut, ai crezut? Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!"

Și Isus a mai făcut și multe alte semne înaintea ucenicilor Lui, care nu sunt scrise în cartea aceasta; dar acestea sunt scrise, ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezând, să aveți viața în Numele Lui.

După aceasta, Isus S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei. Și S-a arătat așa:

Erau împreună, Simon Petru și Toma (cel ce se cheamă Geamănul) și Natanael (cel de la Cana Galileii) și Zebedeii și alți doi din ucenicii Lui. Simon Petru le-a zis: "Mă duc să pescuiesc!" Și ei au zis: "Venim și noi cu tine!" Au ieșit și s-au suit în corabie îndată; și în noaptea aceea n-au prins nimic. Dar iată, făcându-se dimineață, Isus stătea la țărm. Și totuși, ucenicii nu știau că este Isus. Isus le-a zis deci: "Copii, nu aveți ceva de mâncare?" Ei I-au răspuns: "Nu!" Și EL le-a zis: "Aruncați mreaja în partea dreaptă a corăbiei și veți găsi!" Și au aruncat-o și nu mai puteau s-o tragă de mulțimea peștilor. Și ucenicul acela pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: "Este Domnul!" Și auzind Simon Petru că este Domnul, și-a luat haina, căci era dezbrăcat și s-a aruncat în mare; iar ceilalți ucenici au venit cu corabia, căci nu erau departe de țărm; ci, cam la două sute de coți, - trăgând mreaja cu peștii.

Și cum au ajuns la țărm, au văzut jăratic și pește așezat deasupra și pâine. Isus le-a zis: "Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum!" Și Simon Petru s-a suit și a tras mreaja pe țărm, plină cu o sută cincizeci și trei de pești mari. Și fiind atâția, nu s-a rupt mreaja. Isus le-a zis: "Veniți și prânziți!" Dar nimeni dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: "Cine ești Tu?", căci știau că este Domnul. Și a venit Isus și a luat pâine și le-a dat și la fel și pește.

Aceasta a fost a treia oară când L-au văzut ucenicii pe Isus, după ce S-a ridicat* din morți. (*sau: a înviat)

Și când au prânzit, Isus i-a zis lui Simon Petru: "Simon, fiul lui Iona, Mă iubești mai mult decât aceștia?" El I-a zis: "Da, Doamne! Tu știi că Te iubesc!" Și EL i-a zis: "Paște mielușeii Mei!"

I-a zis din nou, a doua oară: "Simon, fiul lui Iona, Mă iubești?" El I-a zis: "Da, Doamne! Tu știi că Te iubesc!" EL i-a zis: "Păstorește oile Mele!"

I-a zis a treia oară: "Simon, fiul lui Iona, Mă iubești?" Petru s-a întristat că i-a zis și a treia oară: "Mă iubești?" și I-a zis: "Doamne, Tu știi totul! Tu știi că Te iubesc!" Isus i-a zis: "Paște oile Mele!

Adevărat, adevărat îți spun, când erai mai tânăr, te încingeai tu însuți și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vrei! Dar a zis aceasta, arătând cu ce fel de moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și zicând aceasta, i-a zis: "Urmează-Mă!"

Dar întorcându-și privirea, Petru l-a văzut urmându-i, pe ucenicul pe care-l iubea Isus, cel care s-a rezemat la cină pe pieptul Lui și a zis: "Doamne, cine este cel ce Te va vinde?" Petru deci, văzând aceasta, I-a zis lui Isus: "Doamne, dar cu acesta ce va fi?" Isus i-a zis: "Dacă vreau ca el să rămână până voi veni, ce te interesează? Tu urmează-Mă!" Și a ieșit cuvântul acesta printre frați, că ucenicul acela nu va muri. Dar Isus nu a zis că nu va muri, ci: "Dacă vreau ca el să rămână până voi veni, ce te interesează?"

Și el este ucenicul ce mărturisește despre acestea și cel ce a scris aceasta și știm că mărturia lui este adevărată. Dar mai sunt și multe altele pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris, socotesc că nici n-ar încape în lume cărțile ce s-ar fi scris. Amin!

blogcrestin.ro

sâmbătă, 28 ianuarie 2023

Evanghelia după Ioan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Când vine Fiara și semnul Fiarei și când va veni Domnul Isus să-Și ia biserica