Paul, apostol al lui Isus Hristos, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru și a Domnului Isus Hristos nădejdea noastră către Timotei, adevăratul meu fiu în credință: Har, milă, pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Isus Hristos, Domnul nostru!
Așadar, te-am rugat să rămâi în Efes când am plecat la Macedonia, ca să le poruncești unora să nu învețe învățături străine, nici să nu ia aminte la basme și genealogii fără sfârșit, care aduc mai degrabă certuri decât administrarea* lui Dumnezeu cea prin credință! (*sau: lucrarea)
Ținta poruncii este dragostea, dintr-o inimă curată și o conștiință bună și o credință neprefăcută; de care unii, îndepărtându-se, s-au îndepărtat spre vorbe goale. Vrând să fie învățători ai legii, ei nu înțeleg nici ce spun, nici pentru ce le susțin.
Știm dar că legea este bună, dacă cineva îi folosește legile; știind aceasta: că legea nu este pentru cel drept, ci pentru cei nelegiuiți și nesupuși, pentru necredincioși și păcătoși, pentru necuviincioși și necurați, pentru ucigașii de tată și ucigașii de mamă, pentru ucigașii de oameni, pentru curvari, homosexuali*, vânzătorii de oameni, mincinoși, pentru cei care jură strâmb și orice altceva care se împotrivește învățăturii sănătoase, după Evanghelia slavei Fericitului Dumnezeu, ce mi-a fost încredințată mie.
Și mulțumesc Celui ce m-a întărit, Hristos Isus Domnul nostru, că m-a socotit credincios și m-a pus în slujire; cel ce mai înainte eram un hulitor și prigonitor și batjocoritor; dar a avut milă de mine, fiindcă am lucrat din neștiință în necredință.
Și harul Domnului nostru s-a înmulțit și mai mult, cu credința și cu dragostea în Hristos Isus.
Credincios este cuvântul și vrednic de toată primirea, căci Hristos Isus a venit spre lumea păcătoșilor ca s-o mântuiască, dintre care primul sunt eu! Și de aceasta a avut milă de mine: ca în mine, primul, să-Și arate Isus Hristos, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă pentru cei ce vor crede în EL, spre viața veșnică.
Iar Împăratului veșniciilor, nemuritorului, nevăzutului, Singurului Dumnezeu înțelept, cinste și slavă în vecii vecilor, Amin!
Îți încredințez această poruncă fiule, Timoteie, după profețiile făcute mai înainte peste tine, ca să lupți prin ele lupta cea bună, având credința și conștiința bună, pe care unii au lepădat-o prin pierderea credinței, printre care sunt Imeneu și Alexandru, pe care i-am dat Satanei, să se învețe să nu defăimeze!
Vă rog deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri, pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt în dregătorii, ca să ducem o viață pașnică și liniștită, în toată evlavia și bună-cuviința! Căci aceasta este bine și primit înaintea Mântuitorului nostru Dumnezeu, care vrea ca toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoașterea adevărului! Căci este un Dumnezeu și un Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși, ca răscumpărare pentru toți. Mărturia a fost dată la vremea ei, la care am fost pus eu propovăduitor și apostol; spun adevărul în Hristos, nu mint; învățătorul neamurilor, în credință și adevăr.
Vreau deci ca bărbații să se roage în orice loc, să ridice mâini curate, fără mânie și fără cârtire. Deasemenea și femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, cu evlavie și îmbrăcate cu modestie, nu în împletituri și aur sau mărgăritare sau haine scumpe, de mare preț, ci cum se cuvine femeilor, care mărturisesc evlavia prin fapte bune.
Femeia să învețe în tăcere, în toată supunerea! Femeia dar să nu învețe pe altul, nici să nu stăpânească bărbatul, ci să stea în tăcere, căci întâi a fost zidit Adam, apoi Eva!
Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia; fiind amăgită, s-a făcut călcătoare a poruncii; dar se va mântui născând copii, dacă cu modestie, rămâne în credință, în dragoste și în sfințire.
Credincios este cuvântul: dacă râvnește cineva să fie supraveghetor, dorește un lucru bun; dar trebuie ca supraveghetorul să fie fără prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, cumpătat, cuviincios, primitor de oaspeți, bun învățător, nu bețiv, nu bătăuș, nu după câștig murdar, ci îngăduitor, necertăreț, neiubitor de arginți, să-și chivernisească bine casa lui însuși, având copiii în supunere, cu toată bună-cuviința. Căci dacă cineva nu știe să stea înaintea casei lui însuși, cum se va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Nu fără experiență, ca nu cumva, din trufie, să cadă în pedeapsa Diavolului. Trebuie dar, ca el să aibă o mărturie bună de la cei de afară, ca să nu cadă în ocară și în cursa Diavolului.
Slujitorii deasemenea, să nu fie certăreți, să nu fie băutori de mult vin, să nu fie iubitori de câștig murdar, ci având taina credinței într-un cuget curat. Și aceștia dar, să fie încercați mai întâi, apoi să fie puși slujitori, dacă sunt fără prihană.
Femeile deasemenea, să nu fie clevetitoare, ci cumpătate, credincioase în toate.
Slujitorii să fie bărbați ai unei singure femei, să-și chivernisească bine copiii și casa lor, căci cei ce slujesc bine își capătă o bună facere împrejur și multă îndrăzneală în credința în Hristos Isus.
Îți scriu aceasta, nădăjduind să vin la tine în curând; dar dacă voi întârzia, să știi cum trebuie să te porți în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Cel Viu, stâlpul și temelia adevărului.
Și mare mărturisire este taina evlaviei: Dumnezeu a fost văzut în trup, îndreptățit în Duhul, văzut de îngeri, propovăduit între neamuri, crezut în lume, înălțat în slavă.
Dar Duhul vorbește lămurit, că în vremurile din urmă, unii vor lepăda credința, ascultând de duhuri înșelătoare și de învățătura demonilor, prin fățărnicia mincinoșilor însemnați cu fierul roșu al propriei conștiințe, oprind căsătoria și îndemnând să vă feriți de bucate, pe care le-a făcut Dumnezeu spre a fi luate cu mulțumire de cei credincioși și care au cunoscut adevărul.
Căci tot ce a făcut Dumnezeu este bun; și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumire; căci se sfințește prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.
Punând aceasta înaintea fraților, vei fi un bun slujitor lui Isus Hristos, hrănit cu cuvintele credinței și ale bunei învățături pe care le-ai urmat.
Iar de basmele lumești și băbești, îndepărtează-te; aleargă dar spre evlavia ta însuți! Căci alergarea pentru trup este puțin folositoare, dar evlavia este folositoare pentru tot, având făgăduința vieții celei de acum și a celei viitoare.
Credincios este cuvântul și vrednic de toată primirea; căci spre aceasta ne și ostenim și ne luptăm fiind ocărâți, fiindcă ne-am pus nădejdea în Dumnezeul Cel Viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, dar mai ales al celor credincioși.
Poruncește aceasta și învață!
Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fă-te un exemplu celor credincioși, în cuvânt, în purtare, în dragoste, în duh, în credință, în curăție!
Până voi veni eu, îndeletnicește-te cu citirea, cu îndemnul, cu învățătura; nu fi nepăsător de harul care este în tine, care ți-a fost dat prin profeție, cu punerea mâinilor bătrânilor!
Păstrează aceasta! Ține-te în acestea, pentru ca propășirea să-ți fie vizibilă în toate!
Ia aminte la tine însuți și la învățătură! Stăruie în ele; căci făcând așa, te vei mântui și pe tine însuți și pe cei ce te ascultă pe tine!
Să nu-l înfrunți pe cel bătrân, ci îndeamnă-l ca pe un tată! Iar pe tineri, ca pe frați. Pe cele bătrâne ca pe mame, pe cele tinere ca pe surori, în toată curăția!
Cinstește pe văduvele cele cu adevărat văduve!
Și dacă o văduvă are copii sau nepoți, să învețe întâi evlavia în casa ei și să-și răsplătească înaintașii, căci așa este bine și primit înaintea lui Dumnezeu. Iar cea cu adevărat văduvă și rămasă singură, și-a pus nădejdea în Dumnezeu și stăruie în cereri și rugăciuni zi și noapte. Dar cea care trăiește în desfătări, este moartă.
Și poruncește aceasta, ca să nu fie învinuite!
Și dacă cineva nu îngrijește de cei ai lui și mai ales de cei din casa lui, acela a lepădat credința și este mai rău decât un necredincios.
Ca o văduvă să fie înscrisă, să nu aibă mai puțin de șaizeci de ani, să fi fost femeia unui singur bărbat, să aibă mărturie în fapte frumoase (dacă a crescut copii, dacă a ospătat străini, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă i-a ajutat pe cei strâmtorați, dacă a umblat după orice faptă bună...).
Dar pe văduvele tinere îndepărtează-le, fiindcă atunci când le despart poftele de Hristos, vor să se căsătorească; și sunt pedepsite, pentru că au lepădat credința dintâi. Și sunt și leneșe și se învață să umble împrejur prin case; dar nu numai că sunt leneșe, ci și guralive și iscoditoare, vorbind ce nu trebuie.
Vreau deci ca cele tinere să se căsătorească, să aibă copii, să-și vadă de casa lor, ca nicidecum să nu dea prilej de ocară potrivnicului, căci unele s-au și îndepărtat după Satana!
Dacă cineva credincios sau credincioasă are văduve, să îngrijească de ele și să nu fie împovărată Biserica, ca să fie ajutate cele cu adevărat văduve!
Bătrânii* care cârmuiesc bine, să fie învredniciți de o îndoită cinste; mai ales cei trudiți în cuvânt și învățătură! Căci ce zice Scriptura: "Să nu-i legi gura boului care treieră!" Și: "Vrednic este lucrătorul de plata sa".
Împotriva bătrânului* să nu primești vină din afară, decât numai de la doi sau trei martori. Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca și ceilalți să se teamă!
Te rog înaintea lui Dumnezeu și a Domnului Isus Hristos și a îngerilor aleși, să păzești aceasta fără judecată mai dinainte și nici făcând cu părtinire!
Să nu-ți pui mâinile degrabă peste nimeni, nici să nu te faci părtaș păcatelor altora, ci păzește-te curat pe tine însuți!
Să nu mai bei numai apă, ci folosește și puțin vin, din pricina stomacului tău și a deselor tale îmbolnăviri!
Păcatele unor oameni sunt arătate, mergând înaintea lor la judecată, iar ale altora îi urmează. Tot la fel și faptele bune: sunt arătate; și cele ce sunt altfel, nu pot fi ascunse.
Toți cei ce sunt sub jugul robiei, să-i privească pe stăpânii lor vrednici de toată prețuirea, ca să nu fie hulit Numele lui Dumnezeu și învățătura! Iar cei ce au stăpâni credincioși, să nu-i disprețuiască că sunt frați! Și mai mult să le slujească, fiindcă cei ce se bucură de facerea lor de bine, sunt credincioși și iubiți! Învață aceasta și îndeamnă!
Dacă cineva învață o învățătură străină și nu urmează cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos și după învățătura evlaviei, este un orbit de trufie, care nu știe nimic; ci are boala certurilor și întrebărilor din care se naște invidie, ceartă, hulă, bănuieli rele, necurmate încrucișări de vorbe ale oamenilor stricați la minte și lipsiți de adevăr, care socotesc că evlavia este un izvor de câștig. Depărtează-te de aceștia! Iar evlavia este un mare câștig, cu îndestulare. Căci noi n-am adus nimic pe lume, după cum se știe - și nici nu putem lua ceva din ea. Dar având hrană și îmbrăcăminte, acestea ne vor fi de ajuns.
Iar cei ce vor să se îmbogățească, cad în ispită și în cursă și în multe pofte nebunești și vătămătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină și pieire. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; pe care poftind-o unii, s-au îndepărtat de la credință și s-au străpuns ei înșiși cu multă durere.
Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceasta și urmează dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea! Luptă-te lupta cea bună, a credinței; apucă viața veșnică la care ai și fost chemat și mărturisirea cea bună, pe care ai mărturisit-o înaintea multor martori!
Îți poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Cel ce face totul viu - și înaintea lui Hristos Isus, Cel ce a mărturisit acea mărturisire bună înaintea lui Ponțiu Pilat: Păzește porunca nepătată, fără prihană, până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, pe care o va arăta la vremea ei însăși, Fericitul și Singurul Stăpânitor, Împăratul împăraților și Domnul domnilor!
Singurului care are nemurirea, ce locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia, pe care niciunul dintre oameni nu L-a văzut, nici nu-L va putea vedea, Lui, cinste și putere veșnică, Amin!
Poruncește celor bogați din veacul de acum, să nu se semețească, nici să nu-și pună nădejdea în avuția nestatornică, ci în Dumnezeul Cel Viu, Cel ce ne dă totul din belșug spre desfătarea noastră, să lucreze binele, să se îmbogățească în fapte frumoase, să fie darnici cu inimă largă, agonisindu-și o bună temelie spre viitor, ca să prindă cu adevărat viața veșnică!
O, Timoteie, păzește vistieria ce ți-a fost încredințată! Păzește-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile mincinoase ale cunoștinței, prin care unii mărturisind-o, s-au îndepărtat de la credință! Harul cu tine! Amin!
[Prima scrisoare către Timotei, de la Laodiceea, care este metropola Frigiei, cea a Pacatiei]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu