Paul (apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morți) și cei împreună cu mine, tuturor fraților Bisericilor Galatiei: Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos!
EL S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din acest veac rău, după voia lui Dumnezeu și Tatăl nostru, care, fie slăvit în vecii vecilor, Amin!
Mă mir că treceți așa repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie! Nu este alta; dar sunt unii care vă tulbură și vor să strice Evanghelia lui Hristos.
Dar și dacă noi sau un înger din Cer v-ar vesti altceva decât v-am vestit, să fie anatema!
Cum am spus mai înainte, o spun și acum, din nou: Dacă vă vestește cineva altceva decât ați primit, să fie anatema! Căci, caut eu acum să mă încredințez oamenilor sau lui Dumnezeu? Sau să plac oamenilor? Căci dacă aș place oamenilor, n-aș mai fi robul lui Hristos.
Căci vă fac cunoscut dar fraților, că Evanghelia pe care v-am vestit-o nu este după* om, căci eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci prin descoperirea lui Isus Hristos!
Căci ați auzit de purtarea mea de când eram în iudaism, că prigoneam Biserica lui Dumnezeu peste măsură de mult și o pustiam; și eram mai înaintat în iudaism peste mulți de-o vârstă cu mine, din neamul meu; fiind mult mai râvnitor celor primite de la părinții mei.
Dar când Dumnezeu a avut plăcerea, punându-mă deoparte din pântecele mamei mele și chemându-mă prin harul Lui ca să-L descopere pe Fiul Său în mine, ca să-L vestesc între neamuri, îndată, fără să fi fost sfătuit de trup* și sânge*, nu m-am suit nici la Ierusalim, la apostolii care erau înaintea mea, ci am trecut în Arabia și apoi m-am întors la Damasc.
După aceea, după trei ani, m-am suit la Ierusalim să-l văd pe Petru și am rămas la el cincisprezece zile. Dar n-am văzut pe altul dintre apostoli, decât pe Iacob, fratele Domnului.
În cele ce vă scriu, iată, că înaintea lui Dumnezeu nu mint!
Apoi am venit în ținuturile Siriei și Ciliciei. Dar eram necunoscut la față Bisericilor Iudeii, celor în Hristos. Ele doar auzeau că: Cel ce ne prigonea mai înainte, acum vestește credința, pe care mai înainte o nimicea. Și ÎL proslăveau pe Dumnezeu pentru mine.
Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim, împreună cu Barnaba și luându-l și pe Tit. Dar m-am suit după o descoperire și le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc între neamuri; dar deoparte, celor socotiți, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. Și nici Tit, cel împreună cu mine, care era elen, n-a fost nevoit să se taie împrejur din pricina acelor frați mincinoși strecurați, care s-au strecurat să ne iscodească libertatea pe care o avem în Isus Hristos, ca să ne înrobească - și cărora niciun ceas nu ne-am supus să-i ascultăm, ca adevărul Evangheliei să rămână la voi.
Dar de la cei ce par că sunt ceva, oricine-ar fi fost când au fost, (nu mă privește - Dumnezeu nu caută la fața omului) - cei socotiți ceva, nu mi-au adăugat nimic. Ba dimpotrivă, văzând că mi s-a încredințat Evanghelia celor netăiați împrejur, după cum lui Petru pentru cei tăiați împrejur (căci Cel ce a lucrat în Petru la apostolia celor tăiați împrejur, a lucrat și în mine la cea spre neamuri) și cunoscând harul care mi s-a dat, Iacob și Chifa și Ioan, cei ce sunt socotiți stâlpi, ne-au dat ca părtășie, mie și lui Barnaba, mâna dreaptă spre neamuri, iar ei spre cei tăiați împrejur. Numai să ne aducem aminte de săraci și aceasta am și căutat să fac.
Dar când a venit Petru la Antiohia, i-am stat împotrivă pe față, căci era de înfruntat. Căci înainte să vină unii de la Iacob, mânca împreună cu cei dintre neamuri; dar când au venit, se ferea și stătea deoparte, căci se temea de cei tăiați împrejur. Și împreună cu el s-au fățărnicit și ceilalți iudei, încât și Barnaba a fost atras în fățărnicia lor.
Și când am văzut că nu umblă drept cu adevărul Evangheliei, i-am zis lui Petru, înaintea tuturor: "Dacă tu, fiind iudeu, trăiești ca neamurile și nu ca iudeii, de ce silești neamurile să fie ca iudeii? Noi suntem iudei din fire și nu păcătoși dintre neamuri! Știind dar că omul nu este îndreptățit din faptele legii, ci numai prin credința în Isus Hristos, am crezut și noi în Isus Hristos, ca să fim îndreptățiți din credința în Hristos și nu din faptele legii. Fiindcă nimeni nu se va îndreptăți din faptele legii.
Dar dacă, căutând îndreptățirea în Hristos, ne-am găsit și pe noi păcătoși, atunci Hristos slujește păcatului? Nicidecum! Căci dacă zidesc iarăși ceea ce am stricat, mă încredințez pe mine însumi de călcător. Căci eu, prin lege, am murit față de lege, ca să trăiesc prin Dumnezeu.
Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc; dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine! Și ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine.
Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine din lege, atunci Hristos a murit degeaba!
O, galateni nepricepuți, cine v-a vrăjit să nu vă supuneți adevărului, voi, cei ce sub ochii voștri, Isus Hristos a fost scris mai înainte în voi ca răstignit?! Atât vreau să aflu de la voi: Din faptele legii ați primit Duhul? Sau din auzirea credinței! Așa nepricepuți sunteți? Ați început în Duhul și acum isprăviți în trup? În zadar ați suferit toate acestea? Dacă într-adevăr, este în zadar! Deci, Cel ce vă dă Duhul și lucrează minunile între voi, o face din faptele legii sau din auzirea credinței? Așa cum Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și i-a fost socotit ca dreptate. (Gen 15:6) Știți atunci, că cei din credință, aceștia sunt fiii lui Avraam!
Dar Scriptura prevăzând că Dumnezeu va îndreptăți neamurile din credință, a vestit mai dinainte lui Avraam, că: "Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine!" (Gen 22:18) Astfel că cei din credință, se binecuvântează împreună cu credinciosul Avraam.
Căci cei ce sunt din faptele legii, sunt sub blestem; fiindcă este scris că: "Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea legii, ca să le facă!" (Deut. 27:26)
Și că nimeni nu va fi îndreptățit la Dumnezeu prin lege, e limpede; fiindcă cel drept va trăi din credință. (Hab 2:4) Iar legea nu este din credință, ci omul care face acestea, va trăi prin ele! (Lev 18:5)
Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, fiind blestem pentru noi; căci este scris că: "Blestemat este oricine e atârnat pe lemn" (Deut. 21:23); ca binecuvântarea lui Avraam spre neamuri să se facă în Isus Hristos, ca să primim făgăduința Duhului datorită credinței.
Fraților, vorbesc omenește, în felul omului: Un testament întărit, nimeni nu-l leapădă sau mai adaugă ceva. Și făgăduințele au fost făcute lui Avraam și seminței lui. Nu a zis: Și "semințelor", ca pentru multe; ci ca pentru una: Și "seminței tale", care este Hristos!
Aceasta spun dar: Un legământ întărit cu patru sute treizeci de ani înainte sub Dumnezeu în Hristos, nu-l desființează venirea legii, spre nimicirea făgăduinței.
Căci dacă moștenirea este prin lege, nu mai este prin făgăduință; dar Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam prin făgăduință.
Deci, pentru ce este legea? Ea a fost adăugată din pricina greșelilor, până când a venit Sămânța făgăduită, vestită de îngeri, prin mâna unui mijlocitor. Și mijlocitorul nu este al unuia; Dumnezeu însă este Unul.
Deci, legea nu este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu; căci dacă ar fi fost dată o lege care să poată da viața, cu adevărat, din lege era dreptatea! Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos.
Dar înainte să vină credința, eram păziți sub lege, închiși spre credința ce avea să să se descopere. Astfel, legea ne-a fost un pedagog spre Hristos, ca să fim îndreptățiți prin credință.
Și venind credința, nu mai suntem sub pedagog. Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos. Căci toți care v-ați botezat în Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos.
Nu mai este nici iudeu, nici elen, nici rob, nici liber, nici bărbat și nici femeie, căci voi toți sunteți una în Isus Hristos. Și dacă sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam și moștenitori ai făgăduinței.
Zic dar: Cât timp moștenitorul este un prunc, nu se deosebește cu nimic de un rob, deși este stăpân peste toate; ci este sub epitropi și administratori, până la vremea hotărâtă de tatăl.
Așa și noi: Când eram prunci, eram robi sub stihiile lumii; dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său născut din femeie, născut sub lege, ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să căpătăm înfierea.
Dar ca să fiți fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inima voastră, care strigă: "Ava!", adică: "Tată!"
Astfel, nu mai sunteți robi, ci fii; și dacă sunteți fii, sunteți și moștenitori ai lui Dumnezeu, prin Hristos.
Atunci când nu-L cunoșteați pe Dumnezeu, slujeați celor ce din fire nu erau dumnezei; dar acum, când L-ați cunoscut pe Dumnezeu - ba mai mult, ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum să vă întoarceți din nou la stihiile cele slabe și sărăcăcioase?! Vreți să le slujiți din nou ca mai înainte?
Voi țineți zile și luni și vremuri și ani... Mă tem pentru voi, ca nu cumva să mă fi ostenit în zadar la voi!
Vă rog fraților, să fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi! Nu mi-ați greșit cu nimic!
Știți dar, că în slăbiciunea trupului v-am vestit Evanghelia mai înainte! Și n-ați disprețuit ispita mea din trupul meu, nici nu v-ați scârbit, ci m-ați primit ca pe îngerul lui Dumnezeu, ca pe Isus Hristos!
Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc, că dacă ați fi putut, v-ați fi scos și ochii voștri și mi i-ați fi dat!
Astfel, am ajuns vrăjmașul vostru, pentru că v-am spus adevărul? Ei nu râvnesc bine pentru voi; ci vor să vă despartă, ca să râvniți pentru ei. Este bine dar, să râvniți totdeauna în bine și nu numai când sunt eu la voi!
Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile nașterii, până când va lua Hristos chip în voi: cât aș vrea să fiu la voi acum și să-mi schimb glasul, căci nu mai știu ce să mai cred despre voi!
Spuneți-mi voi, cei ce vreți să fiți sub lege, nu ascultați voi legea? Căci este scris, că Avraam a avut doi fii: unul din cea roabă și unul din cea liberă. (Gen 16:15; Gen 21:2) Dar cel din cea roabă, s-a născut după trup; iar cel din cea liberă, prin făgăduință. (Gen 16:1-4,15,16; Gen 18:10; Gen 21:1,2)
Acestea sunt spuse ca o alegorie; căci sunt două legăminte: Unul, cel de pe Muntele Sinai și naște spre robie - care este Agar; căci și Agar, care este Muntele Sinai, din Arabia, corespunde Ierusalimului de acum, care este în robie cu fiii lui. Iar Ierusalimul de sus, care este liber, este mama noastră a tuturor. Căci este scris: "Bucură-te stearpo, care nu naști; izbucnește și strigă, care nu ai durerile nașterii, căci mulți sunt copiii celei părăsite; mai mulți ca ai celei cu bărbat!" (Isaia 54:1)
Și noi fraților, suntem copiii făgăduinței după Isaac! Și cum atunci, cel născut după trup îl urmărea pe cel după duh, așa și acum! Dar ce zice Scriptura? "Izgonește-o pe cea roabă și pe fiul ei, căci fiul celei roabe nu va moșteni cu fiul celei libere!" (Gen 21:10-12) Așadar fraților, noi nu suntem fiii celei roabe, ci ai celei libere!
Stați deci în libertatea cu care ne-a eliberat Hristos și nu vă prindeți din nou în jugul robiei!
Iată, eu, Paul, vă spun că dacă vă tăiați împrejur, Hristos nu vă folosește la nimic! Și mărturisesc iarăși oricărui om tăiat împrejur, că este dator să împlinească toată legea.
Voi cei ce vă îndreptățiți prin lege, v-ați îndepărtat de la Hristos, ați căzut din har.
Căci noi, prin Duhul, așteptăm nădejdea dreptății din credință. Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur nu este ceva putere, nici netăierea împrejur, ci credința care lucrează prin dragoste.
Voi ați alergat bine! Cine v-a convins să nu vă supuneți adevărului? Insistența aceasta nu este din Cel ce vă cheamă.
Puțin aluat dospește toată plămădeala.
Eu am încredere în Domnul cu privire la voi, că nimic altceva nu veți cugeta; dar cel ce vă tulbură, va purta pedeapsa, oricine ar fi el!
Și eu fraților, dacă propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sunt prigonit? Atunci, poticnirea crucii a fost înlăturată. Și măcar de s-ar tăia, cei ce vă tulbură!
Căci voi fraților, ați fost chemați la libertate; numai nu găsiți în libertate, un prilej pentru trup; ci prin iubire, slujiți unii altora! Căci toată legea este cuprinsă într-un cuvânt: "Să-l iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți!" (Lev 19:18; Mat 22:39) Dar dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, vedeți să nu fiți nimiciți unii de alții!
Zic dar: umblați în Duhul și nu veți împlini pofta trupului! Căci trupul poftește împotriva Duhului și Duhul împotriva trupului. Și acestea se împotrivesc una alteia, ca să nu faceți așa cum voiți. Iar dacă sunteți conduși de Duhul, nu sunteți sub lege.
Și faptele trupului sunt vizibile și sunt acestea: preacurviile, curviile, necurățiile, înșelăciunea, idolatriile, vrăjitoriile, vrăjmășiile, certurile, geloziile, întărâtările, gâlcevile, dezbinările, ereziile, invidiile, uciderile, bețiile, chefurile și cele asemănătoare cu acestea. Cum v-am spus mai înainte și după cum v-am prevenit, cei ce fac unele din acestea, nu vor moșteni împărăția Dumnezeu!
Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, curăția. Împotriva acestora nu este lege.
Și cei ai lui Hristos și-au răstignit cele trupești, împreună cu patimile și poftele.
Dacă trăim în Duhul, să și umblăm în Duhul!
Să nu fim iubitori de slavă deșartă, întărâtându-ne unii pe alții și invidiindu-ne unii pe alții!
Fraților, dacă va cădea vreun om în vreo greșeală, voi, cei duhovnicești, să-l îndreptați în duhul blândeții, veghind asupra ta însuți, ca să nu fii ispitit și tu.
Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos! Căci dacă i se pare cuiva că este ceva, cum el nu este nimic, se amăgește singur. Fiecare dar, să-și cerceteze lucrul lui; și atunci, către el singur va avea laudă și nu către altul. Căci fiecare își v-a purta sarcina lui.
Iar cel ce primește cuvântul învățăturii, să facă învățătorului parte din toate bunurile.
Nu vă amăgiți: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Căci ce seamănă omul, aceea va și secera! Căci cine seamănă în trupul său, va secera din cele ale trupului stricăciunea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viața veșnică.
Să nu descurajăm dar, făcând binele, căci la vreme noi înșine vom secera, dacă nu vom obosi! Atunci deci, cât avem vreme, să lucrăm ce este bine pentru toți, dar mai ales celor din casa credinței!
Priviți cu ce litere mari v-am scris scrierea, cu însăși mâna mea!
Căci aceia care vor să fie bine văzuți în trup, vă silesc să vă tăiați împrejur, doar ca să nu fie ei prigoniți din pricina crucii lui Hristos. Căci nici cei ce se taie împrejur nu păzesc legea, dar vor ca voi să vă tăiați împrejur, ca să se laude cu trupul vostru.
Iar eu n-am să mă laud, decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea a fost răstignită pentru mine și eu pentru lume. Căci în Hristos Isus, nici tăierea împrejur nu este putere, nici netăierea împrejur, ci făptura nouă.
Și peste toți cei ce vor umbla în dreptarul acesta și peste Israelul lui Dumnezeu, să fie pace și milă!
De acum nimeni să nu-mi mai aducă supărare, că eu port semnele Domnului Isus în trupul meu!
Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru, fraților, Amin!
[Scrisoare de la Roma către galateni]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu