Evanghelia după Matei

1

1 Cartea nașterii lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. 

2 Lui Avraam i s-a născut Isaac. Lui Isaac i s-a născut Iacob. Lui Iacob i s-a născut Iuda și frații lui. 

3 Lui Iuda i s-a născut Fares și Zara, din Tamar. Lui Fares i s-a născut Esrom. Lui Esrom i s-a născut Aram. 

4 Lui Aram i s-a născut Aminadab. Lui Aminadab i s-a născut Naason. Lui Naason i s-a născut Salmon. 

5 Lui Salmon i s-a născut Boaz, din Rahav. Lui Boaz i s-a născut Obed, din Rut. Lui Obed i s-a născut Iesai. 

6 Lui Iesai i s-a născut David, împăratul. Lui David, împăratul, i s-a născut Solomon, din cea lui Uria. 

7 Lui Solomon i s-a născut Roboam. Lui Roboam i s-a născut Abia. Lui Abia i s-a născut Asa. 

8 Lui Asa i s-a născut Iosafat. Lui Iosafat i s-a născut Ioram. Lui Ioram i s-a născut Ozia. 

9 Lui Ozia  i s-a născut Ioatam. Lui Ioatam i s-a născut Ahaz. Lui Ahaz i s-a născut Ezechia.

10 Lui Ezechia i s-a născut Manase. Lui Manase i s-a născut Amon. Lui Amon i s-a născut  Iosia. 

11 Lui Iosia i s-a născut Iehonia și frații lui, pe vremea strămutării în Babilon. 

12 După strămutarea în Babilon, lui Iehonia i s-a născut Salatiel. Lui Salatiel i s-a născut Zorobabel. 

13 Lui Zorobabel i s-a născut Abiud. Lui Abiud i s-a născut Eliachim. Lui Eliachim i s-a născut Azor. 

14 Lui Azor i s-a născut Sadoc. Lui Sadoc i s-a născut Ahim. Lui Ahim i s-a născut Eliud. 

15 Lui Eliud i s-a născut Eleazar. Lui Eleazar i s-a născut Matan. Lui Matan i s-a născut Iacob. 

16 Lui Iacob i s-a născut Iosif, bărbatul Mariei, din care s-a născut Isus, care se cheamă Hristos. 

17 Deci, toate neamurile de la Avraam până la David, sunt paisprezece neamuri; și de la David până la strămutarea în Babilon, sunt paisprezece neamuri; și de la strămutarea în Babilon până la Hristos, sunt paisprezece neamuri.

18 Iar nașterea lui Isus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; și înainte să locuiască ei împreună, ea a rămas însărcinată din Duhul Sfânt. 

19 Iosif, bărbatul ei, era drept și nu voia s-o facă de râs, ci a vrut s-o lase în taină.

20 Gândind el la aceasta, iată, îngerul Domnului i s-a arătat în vis, zicând: "Iosif, fiul lui David, nu te teme s-o iei pe Maria, femeia ta, căci ce s-a zămislit în ea este din Duhul Sfânt!

21 Și va naște un Fiu și-I vei pune Numele Isus, căci EL va mântui pe poporul Lui de păcatele lor!" 

22 Și toate acestea au fost, ca să se împlinească Cuvântul Domnului prin profetul care zice: 

23 "Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un Fiu și-I vor pune Numele Emanuel; care tradus înseamnă: "Dumnezeu este cu noi!" (Isaia 7:14)

24 Și trezindu-se Iosif din somn, a făcut cum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat-o pe femeia lui.

25 Și nu a cunoscut-o, până când L-a născut pe Fiul ei Cel prim-născut; și I-a pus Numele Isus.

2

1 Isus s-a născut în Betleemul Iudeii, în zilele împăratului Irod. Și iată, au venit niște magi de la răsărit la Ierusalim, 

2 zicând: "Unde este Împăratul născut al iudeilor? Căci I-am văzut steaua în răsărit și am venit să ne închinăm Lui!" 

3 Când a auzit împăratul Irod, s-a tulburat; și tot Ierusalimul împreună cu el.

4 Și i-a adunat pe toți mai-marii preoților și pe cărturarii poporului, întrebându-i unde trebuia să se nască Hristos! 

5 Ei i-au zis: "În Betleemul Iudeii", "căci așa este scris prin profetul: 

6 "Și tu, Betleem, țara lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai neînsemnat între căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși Căpetenia, care va păstori pe poporul Meu Israel". (Mica 5:2)

7 Atunci Irod i-a chemat în taină pe magi, ca să afle de la ei timpul în care se arătase steaua. 

8 Și trimițându-i la Betleem, a zis: "Mergeți, cercetați bine despre Copil și când ÎL veți găsi, spuneți-mi să vin și eu să mă închin Lui!" 

9 Și ascultându-l pe împărat, au plecat. Și iată că au văzut steaua în răsărit, mergând înaintea lor, până a ajuns și s-a oprit deasupra unde era Copilul. 

10 Văzând ei steaua, s-au bucurat cu o bucurie foarte mare;  

11 și s-au dus în casă și au găsit Copilul cu Maria, mama Lui. Și căzând, s-au închinat Lui și și-au deschis vistieriile. Și I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă. 

12 Și fiind înștiințați în vis să nu se întoarcă la Irod, au plecat în țara lor pe o altă cale. 

13 După plecarea lor, iată, îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând: "Ridică-te, ia Copilul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până când îți voi spune, căci Irod trebuie să caute Copilul să-L ucidă!" 

14 Și s-a ridicat, a luat Copilul și pe mama Lui, noaptea și s-au dus în Egipt 

15 și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească Cuvântul Domnului prin profetul care zice: "L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt". (Osea 11:1)

16 Și văzând Irod că a fost înșelat de magi, s-a mâniat foarte tare și a trimis de a ucis toți copiii din Betleem și din toate hotarele lui, de la doi ani și în jos, după timpul pe care-l aflase de la magi. 

17 Atunci s-a împlinit cuvântul profetului Ieremia, care zice: 

18 "Un glas s-a auzit în Rama, jale și plângere și bocet mult. Rahela își plânge copiii și nu vrea să se mângâie, pentru că nu sunt". (Ier. 31:15)

19 După moartea lui Irod, iată, îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, 

20 zicând: "Ridică-te, ia Copilul și pe mama Lui și du-te în țara lui Israel, căci au murit cei ce căutau sufletul Copilului!" 

21 Și s-a sculat, a luat Copilul și pe mama Lui și a venit în țara lui Israel. 

22 Auzind că Arhelau domnește peste Iudeea în locul tatălui lui Irod, s-a temut să meargă acolo; și fiind înștiințat în vis, s-a dus în părțile Galileii 

23 și a mers și a locuit în cetatea numită Nazaret, ca să se împlinească cuvântul profeților, că se va chema nazaretean.

3

1 În zilele acelea, a venit Ioan botezătorul, propovăduind în pustia Iudeii 

2 și zicând: "Pocăiți-vă, căci împărăția cerurilor s-a apropiat!" 

3 Căci așa este zis prin profetul Isaia, care zice: "Un glas strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului! Faceți-I drepte cărările!" (Isaia 40:3)

4 El, Ioan, își avea îmbrăcămintea de păr de cămilă și o cingătoare de piele împrejurul mijlocului lui; și hrana lui era lăcuste și miere sălbatică. 

5 Și ieșeau la el din Ierusalim și din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului 

6  și erau botezați de el în Iordan, mărturisind-și păcatele. 

7 Și văzând că mulți dintre farisei și saduchei veneau la botezul lui, le-a zis: "Pui de vipere, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? 

8 Faceți dar roade vrednice pocăinței! 

9 Și să nu socotiți, zicând în voi înșivă: "Avem ca tată pe Avraam!" Căci vă spun, că Dumnezeu din pietrele acestea poate să-i ridice pe copiii lui Avraam! 

10 Iată, securea este la rădăcina pomilor! Și orice pom care nu face rodul bun, va fi tăiat și va fi aruncat în foc! 

11 Eu vă botez în apă, spre pocăință; dar după mine vine Unul, care este mai puternic decât mine și Căruia eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea. EL vă va boteza în Duhul Sfânt și în foc. 

12 Cel ce Își are lopata în mâini, Își va curăța aria și Își va aduna grâul în grânar, iar pleava o va arde în focul care nu se stinge". 

13 Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, să fie botezat de el. 

14 Dar Ioan ÎL oprea, zicând: "Eu am trebuință să fiu botezat de Tine; și Tu vii la mine?" 

15 Dar Isus răspunzând, i-a zis: "Lasă așa acum, căci se cuvine să împlinim toată dreptatea!" Și L-a lăsat. 

16 Și după ce a fost botezat, Isus S-a ridicat îndată din apă și iată, I s-au deschis cerurile și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-se ca un porumbel și a venit peste EL.

17 Și iată, un glas din ceruri, zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în care am plăcerea!"

4 

1 Și Isus a plecat în pustie, condus de Duhul, ca să fie ispitit de Diavolul. 

2 Și postind patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit. 

3 Și ispititorul a venit la EL și I-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, vorbește pietrelor acestea să se facă pâini!" 

4 Dar EL răspunzând, a zis: "Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu!" (Deut. 8:3)

5 Atunci Diavolul L-a dus în sfânta cetate și L-a pus pe aripa templului 

6 și i-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris că "va porunci îngerilor Lui pentru tine și Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră!"   (Psalm. 91:11,12 / 90:11,12)

7 Isus i-a zis din nou: "Este scris: "Să nu-L ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!" (Deut. 6:16)

8 Diavolul L-a dus din nou, pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate împărățiile lumii și slava lor 

9 și I-a zis: "Toate acestea Ți le voi da, dacă vei cădea și Te vei închina mie!" 

10 Și Isus i-a zis: "Pleacă, Satană!" Căci este scris: "Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești!" (Deut. 6:13; 10:20)

11 Și Diavolul L-a lăsat. Și iată, au venit îngerii și-I slujeau!  

12 Și auzind Isus că a fost prins Ioan, S-a dus în Galileea; 

13 și lăsând Nazaretul, a venit și a locuit la Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali; 

14 ca să se împlinească cuvântul profetului Isaia, care zice: 

15 "Țara lui Zabulon și țara lui Neftali, calea mării, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor, 

16 poporul care stătea în întuneric, a văzut o lumină mare; și celor ce stăteau în ținutul și în umbra morții, le-a răsărit lumina". (Isaia 9:1,2; 42:6,7)

17 De atunci, Isus a început să propovăduiască și să zică: "Pocăiți-vă, căci împărăția cerurilor s-a apropiat!" 

18 Și umblând Isus pe lângă marea Galileii, a văzut doi frați: pe Simon cel numit Petru și pe Andrei, fratele lui, aruncând mreaja în mare, căci erau pescari. 

19 Și le-a zis: "Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!"

20 Și ei îndată au lăsat mrejele și L-au urmat.  

21 Și trecând de acolo, i-a văzut alți doi frați: pe Iacob, fiul lui Zebedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zebedeu, tatăl lor, cârpindu-și mrejele; și i-a chemat.  

22 Și ei îndată au lăsat corabia și pe tatăl lor și L-au urmat.  

23 Și Isus străbătea toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice neputință în popor. 

24 Și s-a dus vestea despre EL în toată Siria și i-au adus pe toți cei suferinzi de multe boli și care aveau chinuri și pe cei demonizați și pe lunatici și pe paralitici și i-a vindecat.

25 Și multe mulțimi ÎL urmau, din Galileea și din Decapole și din Ierusalim și din Iudeea și de dincolo de Iordan.

5 

1 Și văzând mulțimile, S-a suit pe munte; și stând EL, au venit la EL ucenicii Lui. 

2 Și deschizându-Și gura, îi învăța, zicând: 

3 Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăția cerurilor! 

4 Ferice de cei ce plâng*, căci ei vor fi mângâiați! (*sau, se jelesc)

5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!

6 Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei se vor sătura! 

7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! 

8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei ÎL vor vedea pe Dumnezeu! 

9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei se vor chema fiii lui Dumnezeu! 

10 Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăția cerurilor! 

11 Ferice va fi când, din pricina Mea vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor spune orice cuvânt rău despre voi, mințind! 

12 Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră multă este în ceruri! Căci așa i-au prigonit și pe profeții de dinaintea voastră. 

13 Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, în ce se va mai săra? Nu mai e bună la nimic; ci va fi aruncată afară și călcată de oameni. 

14 Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe munte, nu poate sta ascunsă; 

15 și nimeni n-aprinde o făclie ca s-o pună sub obroc, ci pe sfeșnic și-i luminează pe toți cei din casă. 

16 Așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri! 

17 Să nu socotiți că am venit să stric legea sau profeții! N-am venit să stric, ci să împlinesc. 

18 Adevărat vă spun, că până va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau cea mai mică frântură din lege, până ce toată să se facă! 

19 Căci dacă va dezlega cineva una dintre poruncile acestea neînsemnate și-i va învăța astfel pe oameni, se va chema foarte mic în împărăția cerurilor; dar cel ce le va face* și va învăța astfel, se va chema mare în împărăția cerurilor.  

20 Vă spun, că dacă dreptatea voastră n-o va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor. 

21 Ați auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu ucizi! Cel ce va ucide este vrednic de judecată". (Exod. 20:13; Deut. 5:17)

22 Dar EU vă spun că oricine se mânie pe frate lui este vrednic de judecată. Și cel ce-i va zice fratelui lui: "Prostule!", este vrednic sinedriului. Iar cel ce-i va zice: "Nebunule!", este vrednic focului gheenei.  

23 Deci, dacă-ți vei aduce darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, 

24 lasă-ți darul acolo, înaintea altarului și du-te întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi vino să-ți aduci darul! 

25 Împacă-te degrabă cu pârâșul tău, cât ești cu el pe cale, ca nu cumva potrivnicul să te dea judecătorului și judecătorul să te dea slujitorului și să te arunce în temniță! 

26 Adevărat îți spun, că nu vei ieși de acolo, până vei da și cel din urmă bănuț! 

27 Ați auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu preacurvești!" (Exod. 20:14; Deut. 5:18)

28 Dar EU vă spun că oricine privește o femeie ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui. 

29 Deci, dacă ochiul tău cel drept te poticnește, scoate-l și aruncă-l de la tine! Căci este mai bine pentru tine să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă!

30 Și dacă mâna ta cea dreapta te poticnește, taie-o și arunc-o de la tine! Căci este mai bine pentru tine să piară unul din mădularele tale și nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. 

31 S-a zis iarăși, că dacă-și va lăsa cineva femeia, să-i dea despărțirea* (*cartea de despărțire) (Deut. 24:1)

32 Dar EU vă spun că dacă-și va lăsa cineva femeia, afară de pricină de curvie, o face să preacurvească; și dacă cineva se căsătorește cu cea lăsată, preacurvește. 

33 Ați mai auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu juri strâmb Domnului, în jurământul tău!" (Lev. 19:12)

34 Dar EU vă spun: Să nu te juri deloc; nici pe cer, pentru că este Tronul lui Dumnezeu; 

35 nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, fiindcă este cetatea Marelui Împărat; 

36 nici pe capul tău să nu juri, fiindcă nu poți face un singur păr alb sau negru!

37 Ci cuvântul vostru să fie: "Da, da"; "nu, nu"; mai mult de așa, este de la cel rău! 

38 Ați auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte".  (Exod. 21:23,24; Lev. 24:19,20; Deut. 19:21)

39 Dar EU vă spun: Nu vă împotriviți celui rău! Ci celui ce te lovește peste obrazul tău cel drept, întoarce-l și pe celălalt!

40 Și celui ce vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa! 

41 Și dacă te va sili să mergi cu el o milă, mergi două! 

42 Celui ce-ți cere, dă-i; și nu te împotrivi celui ce vrea să se împrumute de la tine!

43 Ați auzit că s-a zis: "Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe vrăjmașul tău!" (Lev. 19:17,18)

44 Dar EU vă spun: Iubiți-i pe vrăjmașii voștri, binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă, faceți-le bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei vatămă și vă prigonesc, 

45 ca să fiți fii ai Tatălui vostru Cel din ceruri! Căci soarele Lui răsare și peste cei răi și peste cei buni; și ploaia Lui și peste cei drepți și peste cei nedrepți! 

46 Căci dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveți? Nu fac așa și vameșii?

47 Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce mare lucru faceți? Nu fac așa și vameșii? 

48 Voi deci fiți desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru Cel din ceruri este desăvârșit! 

6

1 Păziți-vă ca milostenia voastră să nu fie făcută înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel nu aveți răsplată la Tatăl vostru Cel din ceruri! 

2 Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni! Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata! 

3 Tu deci, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta! 

4 Ca milostenia ta să fie în ascuns; și Tatăl tău care vede în ascuns, îți va răsplăti la vedere. 

5 Și la rugăciune, să nu fi ca fățarnicii, cărora le place să stea în sinagogi și la colțurile ulițelor și rugându-se, ca să se arate oamenilor. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata! 

6 Tu deci, când te rogi, intră în odăița ta, încuie ușa și roagă-te Tatălui tău Cel din ascuns; și Tatăl tău care vede în ascuns, îți va răsplăti la vedere.

7 Când vă rugați, să nu bolborosiți ca neamurile, care socotesc că dacă vorbesc mult vor fi ascultați! 

8 Să nu vă asemănați cu ei, căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, înainte ca să-I cereți voi! 

9 Așa să vă rugați: "Tatăl nostru Cel din ceruri, sfințească-se Numele Tău, 

10 vină împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ; 

11 pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o astăzi 

12 și iartă-ne greșelile noastre, precum și noi iertăm celor care ne-au greșit; 

13 și nu ne duce în ispită, ci ne izbăvește de cel rău! Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci, Amin!" 

14 Căci dacă iertați oamenilor greșelile lor și Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta. 

15 Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greșelile voastre.

16 Când postiți, nu fiți ca fățarnicii, triști; căci își urâțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc! Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata! 

17 Tu deci, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața; 

18 ca să te arăți nu oamenilor că postești, ci Tatălui tău Cel din ascuns; și Tatăl tău care vede în ascuns, îți va răsplăti la vedere! 

19 Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă molia și rugina și unde le sapă și le fură hoții; 

20 ci strângeți-vă comori în Cer, unde nici molia, nici rugina nu le mănâncă și unde nu le sapă hoții, nici nu le fură! 

21 Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră. 

22 Ochiul este lumina trupului. Deci, dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău este luminat; 

23 dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău este întunecat. Și dacă lumina din tine este întuneric, cu atât mai mult întunericul! 

24 Nimeni nu poate să slujească la doi stăpâni. Căci, ori îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, ori se va lipi de unul și-l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și bogăția. 

25 De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, ce veți mânca și ce veți bea; nici de trupul vostru, ce veți îmbrăca! Nu este viața mai importantă decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea? 

26 Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu strâng în hambare și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Nu sunteți voi mai mult decât ele? 

27 Și cine dintre voi, îngrijorându-se, poate adăuga un cot la vârsta lui? 

28 Și de ce să vă îngrijorați pentru îmbrăcăminte? Priviți cum cresc crinii de pe câmp: nu se trudesc, nici nu țes... 

29 Vă spun, că nici Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca aceștia! 

30 Deci, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba câmpului, care astăzi este și mâine va fi aruncată în cuptor, nu sunteți voi cu mult mai mult, puțin-credincioșilor? 

31 Deci, nu vă îngrijorați, zicând: "Ce vom mânca?" sau "Ce vom bea?" sau "Ce vom îmbrăca?", 

32 căci pe toate acestea neamurile le caută! Tatăl vostru Cel ceresc știe că aveți trebuință de toate acestea!  

33 Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate acestea vi se vor adăuga! 

34 Deci, nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji ea însăși! Ajunge zilei răutatea ei!

7 

1 Nu judecați, ca să nu fiți judecați! 

2 Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. 

3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, dar nu observi bârna din ochiul tău? 

4 Sau, cum să zici fratelui tău: "Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!" Și iată, tu ai o bârnă în ochiul tău! 

5 Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău! 

6 Nu dați la câini ce este sfânt, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă sfâșie! 

7 Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! 

8 Fiindcă oricine cere, primește; și cine caută, găsește; și celui ce bate, i se va deschide. 

9 Cine este omul dintre voi, care, dacă-i va cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?

10 Și dacă-i va cere un pește, să-i dea un șarpe? 

11 Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri, va da bune celor care I le cer?!  

12 Deci, tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci aceasta este legea și profeții! 

13 Intrați pe poarta cea strâmtă! Căci lată este poarta și largă este calea care duce la pieire și mulți sunt cei ce intră pe ea.

14 Fiindcă strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei o află. 

15 Păziți-vă de profeții mincinoși, care vin la voi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori! 

16 Îi veți cunoaște din roadele lor. Nimeni nu culege struguri din spini sau smochine din mărăcini! 

17 Așa că orice pom bun face roade bune și pomul rău face roade rele.  

18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău să facă roade bune! 

19 Orice pom care nu face rodul bun, va fi tăiat și aruncat în foc. 

20 Așadar, îi veți cunoaște după roadele lor. 

21 Nu oricine Îmi zice: "Doamne! Doamne!", va intra în împărăția cerurilor; ci cel ce face voia Tatălui Meu, Cel din ceruri. 

22 Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău și n-am scos noi demoni în Numele Tău și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" 

23 Și atunci le voi mărturisi: "Niciodată nu v-am cunoscut! Duceți-vă de la Mine, cei care ați lucrat fărădelege!" 

24 Dar oricine ascultă aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om înțelept, care și-a zidit casa pe stâncă. 

25 Și a căzut ploaia și au venit apele și au suflat vânturile și au lovit în casa aceea și n-a căzut, pentru că avea temelia pe stâncă. 

26 Și oricine ascultă aceste cuvinte ale Mele și nu le face, se va asemăna cu un om nechibzuit, care și-a zidit casa pe nisip. 

27 Și a căzut ploaia și au venit apele și au suflat vânturile și au lovit în casa aceea și a căzut. Și căderea i-a fost mare. 

28 Și a fost, când a sfârșit Isus cuvintele acestea, mulțimile erau uimite de învățătura Lui, 

29 căci EL îi învăța ca unul care are putere și nu precum cărturarii.

8 

1 Și coborându-se EL de la munte, multe mulțimi ÎL urmau. 

2 Și iată, a venit un lepros și apropiindu-se de EL, I-a zis: "Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!" 

3 Și Isus a întins mâna, l-a atins și i-a zis: "Vreau! Fii curățit!" Și îndată s-a curățit lepra lui.

4 Și Isus i-a zis: "Vezi, să nu zici la nimeni! Ci mergi și arată-te preotului și adu-ți darul pe care l-a poruncit Moise în mărturia lui!" 

5 Isus a intrat în Capernaum și s-a apropiat de EL un sutaș, rugându-L 

6 și zicând: "Doamne, slujitorul meu se chinuie groaznic, culcat în casă, paralizat!" 

7 Și Isus i-a zis: "Voi veni să-l vindec!"

8 Și răspunzând, sutașul a zis: "Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu; ci zi doar un cuvânt și se va vindeca slujitorul meu!" 

9 Căci și eu sunt un om sub stăpânire și am sub mine ostași și-i spun unuia: "Du-te!" și se duce; și altuia: "Vino!" și vine; și robului meu: "Fă aceasta!" și face. 

10 Auzind Isus, s-a mirat și le-a zis celor care-L urmau: "Adevărat vă spun, că nici în Israel n-am găsit o astfel de credință!"

11 Vă spun, că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor cina cu Avraam și Isaac și Iacob în împărăția cerurilor, 

12 iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară; acolo este plânsul și scrâșnirea dinților. 

13 Și Isus i-a zis sutașului: "Du-te! Și facă-ți-se precum ai crezut!" Și i s-a vindecat slujitorul în ceasul acela. 

14 Și venind Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra lui culcată și avea temperatură. 

15 Și S-a atins de mâinile ei și a lăsat-o temperatura și s-a ridicat și le slujea. 

16 Făcându-se seară, I-au adus mulți demonizați și a scos duhurile prin cuvânt și toți cei bolnavi s-au vindecat. 

17 Ca să se împlinească cuvântul prin profetul Isaia, care zice: "EL a luat neputințele noastre și a purtat bolile noastre". (Isaia 53:4)

18 Și văzând Isus multe mulțimi împrejurul Lui, a poruncit să meargă în cealaltă parte.

19 Și s-a apropiat un cărturar și I-a zis: "Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!" 

20 Și Isus i-a zis: "Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-Și culce capul".  

21 Unul dintre ucenicii Lui I-a zis: "Doamne, lasă-mă să merg mai întâi și să-l îngrop pe tatăl meu!" 

22 Dar Isus i-a zis: "Urmează-Mă și lasă morții să-și îngroape morții lor!"

23 Și intrând EL în corabie, ucenicii Lui ÎL urmau. 

24 Și iată, a fost o mare furtună pe mare, că valurile acopereau corabia, iar EL dormea. 

25 Și ucenicii Lui s-au dus să-L scoale, zicând: "Doamne, salvează-ne, pierim!" 

26 Și EL le-a zis: "De ce vă este frică, puțin-credincioșilor?" Și S-a ridicat, a certat vânturile și marea și a fost o liniște mare.

27 Și uimiți, oamenii ziceau: "Cine este Acesta? Că și vânturile și marea I se supun!" 

28 Și trecând în cealaltă parte, în ținutul gherghesenilor, L-au întâmpinat doi demonizați foarte înfricoșători, ieșind din morminte, că nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. 

29 Și iată, strigau, zicând: "Ce este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte devreme?" 

30 La o depărtare de ei, era o turmă mare de porci, păscând. 

31 Și demonii ÎL rugau, zicând: "Dacă ne scoți, lasă-ne să mergem în turma de porci!"

32 Și le-a zis: "Mergeți!" Și ei au ieșit și s-au dus în turma de porci. Și iată, toată turma de porci s-a repezit de pe stâncă în mare și au murit în apă 

33 și păzitorii au fugit. Și plecând în cetate, au spus tot și despre demonizați. 

34 Și iată, a ieșit toată cetatea în întâmpinarea lui Isus și văzând-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. 

9 

1 Și intrând în corabie, a trecut dincoace și a venit în cetatea Lui.

2 Și iată, I-au adus un paralitic zăcând pe un pat. Și văzându-le Isus credința, i-a zis paraliticului: "Îndrăznește, fiule, păcatele îți sunt iertate!" 

3 Și iată, unii cărturari au zis în ei înșiși: "Acesta hulește!" 

4 Și cunoscându-le Isus gândurile, le-a zis: "De ce aveți gânduri rele în inimile voastre?" 

5 Căci, ce este mai ușor să zic: "Păcatele îți sunt iertate!"? Sau să zic: "Ridică-te și umblă!"? 

6 Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatul", atunci i-a zis paraliticului: "Ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă la tine!" 

7 Și ridicându-se, s-a dus acasă la el. 

8 Când au văzut mulțimile, au rămas uimite; și L-au proslăvit pe Dumnezeu, care a dat puterea aceasta oamenilor. 

9 Și trecând Isus de acolo, a văzut un om stând la vamă (Matei se numește) și i-a zis: "Urmează-Mă!" Și ridicându-se, a mers după EL. 

10 Și a fost că EL stătea la masă în casă și iată că s-au dus mulți vameși și păcătoși să stea împreună cu Isus și cu ucenicii Lui. 

11 Și văzând fariseii, le-au zis ucenicilor Lui: "De ce mănâncă învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?" 

12 Dar auzind Isus, le-a zis: "Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi!

13 Mergeți dar și învățați ce înseamnă: "Milă voiesc și nu jertfă!" Căci n-am venit să-i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși". 

14 Atunci au venit la EL ucenicii lui Ioan, zicând: "De ce noi și fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc?" 

15 Și Isus le-a zis: "Oare vor putea să se întristeze fiii nuntașilor cât timp este mirele cu ei? Dar vor veni zile când va fi luat mirele de la ei și atunci vor posti". 

16 "Nimeni nu pune un petic de postav nou, pe o haină veche; căci peticul trage din haină și se face o ruptură și mai rea. 

17 Nici nu vor pune vin nou în burdufuri vechi; că astfel, burdufurile se sparg și vinul se varsă și burdufurile se pierd; ci vor pune vinul nou în burdufuri noi și se păstrează amândouă". 

18 În timp ce le zicea EL aceasta, iată, a venit o căpetenie și s-a apropiat de EL, zicând: "Fiica mea acum a murit! Dar vino și pune-Ți mâna peste ea și va trăi!" 

19 Și Isus S-a ridicat și au mers și ucenicii Lui după EL. 

20 Și iată, o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, s-a apropiat prin spate și s-a atins de poala hainei Lui, 

21 căci își zicea: "Numai să mă ating de haina Lui și mă voi tămădui!" 

22 Și întorcându-Se Isus și văzând-o, i-a zis: "Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a vindecat". Și femeia a scăpat chiar din ceasul acela. 

23 Și venind Isus în casa căpeteniei și văzând cântăreții și mulțimea tulburată, 

24 le-a zis: "Plecați, căci copila n-a murit, ci doarme!" Și râdeau de EL. 

25 Dar după ce a fost dată afară mulțimea, a intrat, i-a prins mâinile și copila s-a ridicat.

26 Și s-a dus vestea despre ea, în tot ținutul acela. 

27 Și plecând Isus de acolo, doi orbi mergeau după EL, strigând și zicând: "Ai milă de noi, Fiul lui David!" 

28 Și intrând în casă, au venit la EL orbii; și Isus le-a zis: "Credeți că pot să fac aceasta?" Și ei au zis: "Da, Doamne!" 

29 Atunci le-a atins ochii, zicând: "Facă-vi-se după credința voastră!" 

30 Și li s-au deschis ochii. Și Isus le-a poruncit, zicând: "Vedeți, să nu știe nimeni!" 

31 Dar ei au ieșit și L-au vestit în tot ținutul acela. 

32 Și plecând ei, iată, au adus la EL un om mut, demonizat. 

33 Și scoțând demonul, mutul a vorbit. Și mulțimile uimite, ziceau: "Niciodată nu s-a arătat aceasta în Israel!" 

34 Dar fariseii ziceau: "Cu căpetenia demonilor scoate demonii". 

35 Și Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice neputință în popor. 

36 Și văzând mulțimile, I S-a făcut milă de ele, căci erau necăjite și risipite, ca oile care n-au păstor. 

37 Și le-a zis ucenicilor Lui: "Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! 

38 Rugați-L dar pe Domnul secerișului, să scoată lucrători la secerișul Lui!" 

10 

1 Și chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Lui, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le scoată și să vindece orice boală și orice neputință. 

2 Și numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi, Simon, care se cheamă Petru și Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu și Ioan, fratele lui; 

3 Filip și Bartolomeu, Toma și vameșul Matei, Iacob, fiul lui Alfeu și Levi zis și Tadeu, 

4 Simon cananitul și Iuda Iscarioteanu, cel care L-a și a vândut.

5 Pe aceștia doisprezece I-a trimis Isus, poruncindu-le și zicând: "Să nu mergeți în calea neamurilor și să nu intrați în cetatea samaritenilor! 

6 Mergeți mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 

7 Mergând, să propovăduiți și să ziceți că împărăția cerurilor s-a apropiat. 

8 Vindecați bolnavii, curățați leproșii, înviați morții, scoateți demonii; în dar ați primit, în dar să dați! 

9 Să nu aveți aur, nici argint, nici aramă la cingătorile voastre,

10 nici traistă la drum, nici două cămăși, nici încălțăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui!

11 În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este vrednic în ele și rămâneți acolo până când veți pleca! 

12 Intrând în casă, dați-i binețe! 

13 Și dacă este casa vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi!

14 Și dacă nu vă vor primi, nici nu vor asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau cetatea aceea, să scuturați praful de pe picioarele voastre! 

15 Adevărat vă spun, că în ziua judecății va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei și al Gomorei, decât pentru cetatea aceea!

16 Iată, EU vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor! Fiți dar înțelepți ca șerpii și curați ca porumbeii! 

17 Păziți-vă de oameni, căci vă vor da sinedriului și vă vor biciui în sinagogile lor! 

18 Și din pricina Mea veți fi duși înaintea conducătorilor și împăraților, să le fiți mărturie lor și neamurilor.

19 Când vă vor da înaintea lor, să nu vă îngrijorați, cum sau ce veți spune, căci vi se va da ce să spuneți chiar în ceasul acela!

20 Pentru că nu voi sunteți cei ce veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. 

21 Fratele îl va da la moarte pe fratele lui și tatăl pe fiul lui și copiii se vor ridica asupra părinților lor și-i vor omorî. 

22 Și veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu; dar cine ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui. 

23 Când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă! Adevărat vă spun, că nu veți termina cetățile lui Israel, până va veni Fiul omului! 

24 Ucenicul nu este mai mare ca învățătorul lui, nici robul mai presus decât stăpânului lui. 

25 Ajunge ucenicului să fie ca învățătorul lui și robului ca stăpânul lui! Dacă pe mai-marele casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe cei din casa lui?! 

26 Deci, nu vă temeți de ei! Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit și nimic ascuns care nu va fi cunoscut! 

27 Ce vă spun la întuneric, să spuneți la lumină; și ce auziți la ureche, să propovăduiți de pe acoperișuri! 

28 Și nu vă temeți de cei ce pot ucide trupul, dar nu pot ucide sufletul! Temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă! 

29 Nu se vând două vrăbii cu un ban? Și totuși, niciuna din ele nu cade pe pământ, fără știrea Tatălui vostru! 

30 Dar vouă, până și perii capului, toți vă sunt numărați.  

31 Deci, nu vă temeți! Voi sunteți mult mai de preț. 

32 Așa că oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și EU pe el înaintea Tatălui Meu Cel din ceruri. 

33 Dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și EU de el înaintea Tatălui Meu Cel din ceruri. 

34 Să nu socotiți că am venit să aduc pacea pe pământ! Nu am venit să aduc pacea, ci sabia. 

35 Căci am venit să-l dezbin pe om de tatăl lui și pe fiică de mama ei și pe noră de soacra ei. 

36 Și vrăjmașii omului vor fi cei din casa lui. 

37 Cine iubește pe tatăl sau pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiul sau pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.  

38 Și cine nu-și ia crucea și să Mă urmeze, nu este vrednic de Mine.  

39 Cine și-a găsit viața, o va pierde; dar cine-și va pierde viața pentru Mine, o va găsi. 

40 Cine vă primește pe voi, pe Mine Mă primește; și cine Mă primește pe Mine, ÎL primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 

41 Cine primește un profet în numele unui profet, va primi răsplata unui profet; și cine primește un om drept în numele unui drept, va primi răsplata dreptului. 

42 Și dacă va da cineva să bea, unuia dintre acești micuți, numai un pahar cu apă rece, în numele unui ucenic, adevărat vă spun, că nu-și va pierde răsplata! 

11 

1 Și a fost, după ce a terminat Isus de poruncit celor doisprezece ucenici ai Lui, a plecat de acolo, să învețe și să propovăduiască în cetățile lor. 

2 Deci, auzind Ioan în temniță despre faptele lui Hristos și trimițând pe doi din ucenicii lui, 

3 I-a zis: "Tu ești Cel ce trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?" 

4 Și răspunzând, Isus le-a zis: "Mergeți și spuneți-i lui Ioan ce auziți și ce vedeți: 

5 orbii văd și șchiopii umblă, leproșii se curăță și surzii aud, morții înviază și săracilor li se vestește Evanghelia.

6 Ferice de cine nu se poticnește în Mine!"

7 După plecarea acestora, Isus a început să zică mulțimilor despre Ioan: "Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată în vânt?  

8 Sau ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei cu haine moi, sunt în casele împăraților! 

9 Atunci, ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da! Vă spun: și mai mult decât un profet! 

10 Căci acesta este cel despre care este scris: "Iată, EU îl trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, ca să-Ți pregătească calea înaintea Ta!" (Isaia 23:20)

11 Adevărat vă spun, că dintre cei născuți din femei, nu s-a ridicat niciunul mai mare ca Ioan botezătorul! Dar cel mai mic în împărăția cerurilor, este mai mare ca el. 

12 Și din zilele lui Ioan botezătorul până acum, împărăția cerurilor este luată cu asalt și năvălitorii o cuceresc. 

13 Căci toți profeții și legea, au profețit până la Ioan. 

14 Și dacă vreți să primiți, el este Ilie care trebuia să vină. 

15 Cine are urechi de auzit, să audă!

16 Cu cine voi asemăna neamul aceasta? Se aseamănă cu niște copii care stau prin piețe și vorbesc între ei

17 și zic: "V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și n-ați plâns!" 

18 Căci, a venit Ioan, nici mâncând, nici bând și au zis: "Are demon!"  

19 A venit Fiul omului, mâncând și bând și au zis: "Iată, un om mâncăcios și băutor, prieten cu vameșii și cu păcătoșii!" Și totuși, înțelepciunea a fost îndreptățită de către fiii ei. 

20 Atunci a început să mustre cetățile în care se făcuse cele mai multe din minunile Lui, că nu s-au pocăit: 

21 "Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Căci dacă se făceau în Tir și în Sidon, minunile care s-au făcut în voi, de mult se pocăiau în sac și cenușă. 

22 Vă spun mult, că în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon, decât pentru voi! 

23 Și tu, Capernaum, te vei înălța până la cer? Te vei coborî până la locuința morților; căci dacă se făceau în Sodoma, minunile care s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi! 

24 Vă spun mult, că în ziua judecății, va fi mai ușor pentru țara Sodomei decât pentru tine!"

25 În vremea aceea, răspunzând, Isus a zis: "Îți mulțumesc, Tată, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns aceasta de cei înțelepți și pricepuți și ai descoperit-o pruncilor! 

26 Da, Tată, că așa Ți-a fost plăcerea! 

27 Totul Mi-a fost dat de Tatăl Meu. Și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul, afară de Tatăl; nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, afară de Fiul și cei cărora va vrea Fiul să li-L descopere. 

28 Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și EU vă voi odihni! 

29 Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci EU sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! 

30 Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară". 

12

1 În vremea aceea, într-o zi de sabat, Isus S-a dus printre holde și ucenicii Lui au flămânzit și au început să rupă spice și să le mănânce. 

2 Dar fariseii văzând, I-au zis: "Iată, ucenicii Tăi fac ce nu se cuvine să facă în sabat!" 

3 Și EL le-a zis: "N-ați citit ce a făcut David, când a flămânzit el și cei ce erau cu el?

4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile pentru punerea înainte, care nu era îngăduit să le mănânce, nici el, nici cei ce erau cu el, ci numai preoții...?!

5 Sau, n-ați citit în lege, că în sabat preoții calcă sabatul în templu și totuși sunt nevinovați?!  

6 Vă spun, că aici este Unul mai mare decât templul! 

7 Dacă ați cunoaște ce înseamnă: "Milă voiesc și nu jertfă", n-ați mai osândi pe cei nevinovați! 

8 Căci Fiul omului este domn și al sabatului". 

9 Și plecând de acolo, a venit în sinagoga lor. 

10 Și iată, era un om care avea o mână uscată! Și L-au întrebat, zicând: "Se cuvine să se vindece în sabat?" (Ca să-L învinuiască). 

11 Și EL le-a zis: "Cine este omul acela dintre voi, care, dacă ar avea o oaie și aceasta-i va cădea într-o groapă în ziua sabatului, nu o va apuca și o va ridica? 

12 Cu cât mai de preț este omul decât oaia? Așa că se cuvine să faci bine în ziua sabatului!" 

13 Și i-a zis omului: "Întinde-ți mâna!" Și a întins-o și și-a revenit sănătoasă ca și cealaltă. 

14 Și ieșind fariseii, s-au sfătuit împotriva Lui, ca să-L piardă. 

15 Și Isus știind, a plecat de acolo; și multe mulțimi ÎL urmau și i-a vindecat pe toți. 

16 Și le-a poruncit să nu-L dea pe față,

17 ca să se împlinească cuvântul profetului Isaia, care zice: 

18 "Iată, Fiul Meu, pe care L-am ales, iubitul Meu, în care sufletul Meu are plăcerea! Voi pune Duhul Meu peste EL și va vesti neamurilor judecata. 

19 Nu se va certa, nici nu va striga, nici nu se va auzi glasul Lui în ulițe; 

20 trestia ruptă nu o va frânge și feștila licărindă nu o va stinge, până va scoate judecata la biruință  

21 și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui". (Isaia 42:1-4)

22 Și I-au adus un demonizat orb și mut și l-a vindecat și acel orb și mut a început să vorbească și să vadă. 

23 Și toate mulțimile se mirau și ziceau: "Oare Acesta este Fiul lui David?" 

24 Dar fariseii auzind, au zis: "Acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor!" 

25 Și cunoscându-le Isus gândurile, le-a zis: "Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși, se va pustii; și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăși, nu va dăinui. 

26 Și dacă Satana îl scoate pe Satana din el însăși, se dezbină; deci, cum va dăinui împărăția lui?

27 Și dacă EU scot demonii cu Beelzebul, pe fiii voștri cu cine-i voi scoate? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri!

28 Dar dacă EU scot demonii prin Duhul lui Dumnezeu, atunci împărăția lui Dumnezeu a ajuns până la voi! 

29 Sau, cum poate cineva să intre în casa celui puternic și să-i răpească lucrurile, dacă nu-l va lega mai întâi pe cel puternic și după aceea să-i jefuiască casa?! 

30 Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea; și cine nu strânge cu Mine, risipește! 

31 De aceea vă spun, că orice păcat și hulă, vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului, nu va fi iertată oamenilor. 

32 Și cine va vorbi un cuvânt împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar cine va vorbi împotriva Duhului Cel Sfânt, nu va fi iertat; nici în veacul acesta, nici în cel viitor. 

33 Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul rău și rodul lui rău; căci pomul se cunoaște după rodul lui.   

34 Pui de vipere, cum puteți să vorbiți bine, dacă voi sunteți răi? Căci din prisosul inimii vorbește gura. 

35 Omul bun scoate bune din vistieria bună a inimii lui; și omul rău scoate rele din vistieria lui cea rea.

36 Deci, vă spun, că în ziua judecății, oamenii vor da socoteală, pentru orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.

37 Căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi osândit". 

38 Atunci, unii dintre cărturari și fariseii au răspuns, zicând: "Învățătorule, vrem să vedem un semn de la Tine!"

39 Și răspunzând, le-a zis: "Un neam rău și preacurvar, caută un semn; dar nu i se va da un semn, decât semnul profetului Iona.  

40 Căci după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa va sta și Fiul omului trei zile și trei nopți în inima pământului. 

41 Bărbații niniveni se vor ridica la judecată împotriva neamului acesta și-l vor condamna; căci ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona. Și iată, aici este Unul mai mare decât Iona!  

42 Împărăteasa de la sud se va ridica la judecată împotriva neamului acesta și-l va condamna; căci ea a venit de la marginea pământului, să audă înțelepciunea lui Solomon. Și iată, aici este Unul mai mare decât Solomon! 

43 Dar când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă și nu găsește. 

44 Atunci zice: "Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieșit!" Și venind, o găsește goală, măturată și împodobită. 

45 Atunci se duce și mai ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el și intră să locuiască acolo; și starea omului acela, se face mai rea decât cea dintâi. Așa este și cu neamul acesta rău!" 

46 Pe când vorbea EL mulțimilor, iată, mama și frații Lui stăteau afară, căutând să-I vorbească. 

47 Cineva I-a zis: "Iată, mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească!" 

48 Și EL răspunzând, i-a zis celui ce-I zicea: "Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? 

49 Și întinzându-Și mâna spre ucenicii Lui, a zis: "Iată mama Mea și frații Mei! 

50 Căci cei ce fac voia Tatălui Meu Cel din ceruri, aceia sunt fratele și sora și mama Mea!" 

13 

1 În ziua aceea a ieșit Isus din casă și S-a așezat lângă mare. 

2 Și s-au adunat multe mulțimi la EL, încât EL s-a suit să stea într-o corabie și toată mulțimea stătea pe țărm.  

3 Și le-a vorbit multe în pilde, zicând: "Iată, semănătorul a ieșit să semene;  

4 și în semănatul lui, o parte a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o. 

5 Alta a căzut pe loc stâncos, unde nu aveau pământ mult și au răsărit îndată, pentru că nu aveau pământ adânc. 

6 Dar când s-a ridicat soarele, s-au ofilit; și pentru că n-aveau rădăcină, s-au uscat. 

7 Alta a căzut printre spini; și au crescut și spinii și au înăbușit-o. 

8 Alta a căzut pe pământ bun; și au rodit, una o sută, alta șaizeci și alta treizeci. 

9 Cine are urechi de auzit, să audă!" 

10 Și ucenicii s-au apropiat, zicându-I: "De ce le vorbești în pilde?" 

11 Și EL răspunzând, le-a zis: "Pentru că vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele împărăției cerurilor, dar acelora nu li s-a dat! 

12 Căci celui ce are, i se va da și va avea din belșug; dar de la cel ce n-are, se va lua și ceea ce are.

13 De aceea le vorbesc în pilde! Căci, deși văd, să nu vadă; și deși aud, să nu audă, nici să nu înțeleagă! 

14 Și cu ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: "Cu urechile veți auzi și nu veți înțelege; și văzând, veți privi și nu veți vedea. 

15 Căci inima poporului acesta s-a împietrit și aud greu cu urechile și ochii lor s-au închis, ca să nu să vadă cu ochii și să nu audă cu urechile și să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să-i vindec!" 

16 Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! 

17 Căci, adevărat vă spun, că mulți profeți și drepți au dorit să vadă ce vedeți voi și nu au văzut; și să audă ce auziți voi și nu au auzit! 

18 Voi deci, ascultați pilda semănătorului: 

19 Oricine aude Cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce s-a semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum.  

20 Cel semănat pe loc stâncos, este cel ce ascultă Cuvântul și îl primește îndată, cu bucurie,

21 dar nu are rădăcină în el însuși și ține până la o vreme; și făcându-se necaz sau prigoană din pricina Cuvântului, îndată se poticnește! 

22 Cel semănat între spini, este cel ce ascultă Cuvântul, dar grija veacului acesta și înșelăciunea avuției înăbușă Cuvântul și-l face fără rod.

23 Și cel semănat pe pământ bun, este cel ce ascultă Cuvântul și-l înțelege și rodește; și unul face o sută, altul șaizeci și altul treizeci". 

24 Le-a pus înainte o altă pildă, zicând: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om, care a semănat sămânță bună în țarina lui. 

25 Pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui și a semănat neghină în mijlocul grâului și a plecat. 

26 Dacă au crescut paiele și au făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. 

27 Robii stăpânului casei s-au apropiat și i-au zis: "Stăpâne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar, neghină?" 

28 Și el le-a zis: "Un vrăjmaș omului* a făcut aceasta!" Și robii i-au zis: "Vrei dar să mergem s-o smulgem?" 

29 Și el a zis: "Nu! Ca nu cumva, zicând că smulgeți neghina, să smulgeți și grâul cu ea!

30 Lăsați-le să crească împreună, până la seceriș! Și la vremea secerișului, voi zice secerătorilor: "Strângeți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem și grâul adunați-l în grânarul meu!" 

31 Le-a pus înainte o altă pildă, zicând: "Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina lui. 

32 Aceasta este cea mai mică dintre toate semințele; dar când crește, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui". 

33 Le-a zis o altă pildă: "Împărăția cerurilor este asemenea aluatului, pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină, până când se dospește toată". 

34 Isus le-a vorbit mulțimilor în pilde toate acestea; și nu le vorbea fără pilde. 

35 Ca să se împlinească cuvântul prin profetul, care zice: "Îmi voi deschide gura în pilde, voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii". (Psalm. 78:2 / 77:2 în Septuaginta)

36 Și lăsând Isus mulțimile, a venit în casă; și cu EL au venit și ucenicii Lui, zicând: "Lămurește-ne pilda neghinei din țarină!" 

37 Și răspunzând, le-a zis: "Cel ce seamănă sămânța bună, este Fiul omului. 

38 Țarina este lumea; sămânța bună sunt fiii împărăției; neghina sunt fiii celui rău. 

39 Vrăjmașul care a semănat-o este Diavolul; secerișul este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii. 

40 După cum este strânsă neghina și arsă în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului acesta! 

41 Fiul omului îi va trimite îngerii Lui și vor strânge din împărăția Lui orice poticnire și pe făcătorii de fărădelege 

42 și-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo este plânsul și scrâșnirea dinților. 

43 Atunci, cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă! 

44 Iarăși, împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunsă într-o țarină, pe care a găsit-o un om ascunsă; și de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. 

45 Iarăși, împărăția cerurilor este asemenea unui om, negustor, care caută mărgăritare bune.  

46 Când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce și vinde tot ce are și-l cumpără. 

47 Iarăși, împărăția cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare și se adună în el de toate felurile.

48 Când se umple, îl trag pe țărm; și șezând, aleg ce este bun în vase și restul aruncă afară. 

49 Așa va fi și la sfârșitul veacului: Îngerii vor ieși și-i vor alege pe cei răi din mijlocul celor drepți 

50 și-i vor arunca în cuptorul cu foc; acolo este plânsul și scrâșnirea dinților". 

51 Isus le-a zis: "Ați înțeles toate acestea?" Ei I-au zis: "Da, Doamne!" 

52 Și EL le-a zis: "De aceea, orice cărturar cu învățătură despre împărăția cerurilor, este asemenea unui om, stăpân al casei, care scoate din vistieria lui lucruri noi și vechi". 

53 Și a fost, când a terminat Isus pildele acestea, a plecat de acolo 

54 și a venit în patria Lui, învățându-i în sinagoga lor, încât ei se mirau și ziceau: "De unde are EL înțelepciunea aceasta și minunile? 

55 Nu este Acesta Fiul tâmplarului? Și mama Lui nu se numește Maria? Și frații Lui: Iacob și Iose și Simon și Iuda? 

56 Și nu sunt toate surorile Lui între noi? De unde dar, are Acesta toate acestea?" 

57 Și se poticneau în EL. Și Isus le-a zis: "Un profet nu este disprețuit, decât în patria lui și în casa lui".

58 Și din pricina necredinței lor, n-a făcut multe minuni acolo.

14 

1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Isus 

2 și le-a zis slujitorilor lui: "Acesta este Ioan botezătorul! El s-a ridicat din morți și de aceea se fac minunile prin el". 

3 Căci Irod, prinzându-l pe Ioan, l-a legat și l-a aruncat în temniță, din pricina irodiadei, femeia lui Filip, fratele lui. 

4 Căci Ioan i-a zis: "Nu ți se cuvine s-o ai!" 

5 Și vrând să-l omoare, s-a temut de mulțime, căci îl socoteau ca un profet. 

6 Dar serbându-și Irod ziua de naștere, fiica irodiadei a dansat în mijlocul oaspeților și i-a plăcut lui Irod. 

7 De unde, i-a jurat cu jurământ, să-i dea ce-i va cere. 

8 Și ea, îndemnată de mama ei, i-a zis: "Dă-mi aici pe o farfurie, capul lui Ioan botezătorul!" 

9 Și împăratul s-a întristat; dar din pricina jurământului și a celor ce stăteau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 

10 Și trimițând, i-a tăiat capul lui Ioan în temniță 

11 și i-a adus capul pe o farfurie și i l-a dat fetei și ea l-a dus mamei ei. 

12 Și au venit ucenicii lui de au luat trupul și l-au îngropat și s-au dus de I-au spus lui Isus. 

13 Și auzind, Isus S-a dus de acolo cu corabia, deoparte, într-un loc pustiu; și auzind mulțimile, au mers după EL pe jos din cetăți. 

14 Și ieșind Isus, a văzut multă mulțime și I S-a făcut milă de ei și i-a vindecat pe cei bolnavi. 

15 Și făcându-se seară, au venit ucenicii Lui la EL, zicând: "Locul este pustiu și timpul aproape a trecut; dă drumul mulțimilor să plece prin sate, ca să-și cumpere hrană!" 

16 Și Isus le-a zis: "N-au nevoie să plece! Dați-le voi să mănânce!" 

17 Și ei I-au zis: "Nu avem aici, decât cinci pâini și doi pești!" 

18 Și EL a zis: "Aduceți-Mi-le aici!" 

19 Și a poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind spre cer le-a binecuvântat; și frângând, le-a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor. 

20 Și au mâncat toți și s-au săturat și au adunat douăsprezece coșuri pline cu firimiturile rămase. 

21 Și cei ce mâncaseră, erau cam cinci mii de bărbați, afară de femei și copii. 

22 Și îndată i-a silit Isus pe ucenicii Lui să se suie în corabie și să treacă înaintea Lui în partea cealaltă, până ce va da drumul mulțimilor.

23 Și lăsând mulțimile, S-a suit în munte, deoparte, să se roage. Făcându-se seară, EL era singur acolo. 

24 Și cei cu corabia, erau în mijlocul mării, chinuindu-se sub valuri, căci vântul le era împotrivă.

25 La a patra strajă din noapte, Isus S-a dus la ei, umblând pe mare. 

26 Și văzându-L ucenicii umblând pe mare, s-au tulburat, zicând că este o nălucă; și de teamă au țipat. 

27 Și Isus le-a vorbit îndată, zicând: "Îndrăzniți, EU sunt, nu vă temeți!" 

28 Și Petru răspunzându-I, a zis: "Doamne, dacă Tu ești, cheamă-mă să vin la Tine pe apă!" 

29 Și EL i-a zis: "Vino!" Și coborând Petru din corabie, umbla pe apă, să se ducă la Isus. 

30 Și văzând vântul puternic, s-a temut; și începând să se scufunde, a strigat, zicând: "Doamne, salvează-mă!"

31 Îndată a întins Isus mâna, l-a prins și i-a zis: "Puțin-credinciosule, de ce te-ai îndoit?" 

32 Și urcându-se ei în corabie, s-a oprit vântul. 

33 Și cei din corabie au venit și I s-au închinat, zicând: "Cu adevărat, ești Fiul lui Dumnezeu!"  

34 Și ajungând în cealaltă parte, au venit în ținutul Ghenesaret. 

35 Și cunoscându-L oamenii locului acela, au vestit în toate împrejurimile acelea și I-au adus pe toți cei bolnavi

36 și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și toți cei ce se atingeau, se vindecau. 

15 

1 Atunci au venit cărturarii și fariseii de la Ierusalim, zicând lui Isus: 

2 "De ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine!"  

3 Și EL răspunzând, le-a zis: "Și voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu din pricina datinei voastre? 

4 Căci Dumnezeu a poruncit, zicând: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!" Și, "cine va blestema* pe tatăl sau pe mama sa, să fie condamnat la moarte!" (Exod. 20:12; 21:16)

5 Dar voi ziceți: "Cel ce va zice tatălui sau mamei: "Darul cu care aș putea să te ajut, l-am dat lui Dumnezeu!" Și nu mai trebuie să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. 

6 Și călcați porunca lui Dumnezeu, din pricina datinei voastre. 

7 Fățarnicilor, bine a profețit Isaia despre voi, zicând: 

8 "Poporul acesta se apropie de Mine cu gura lor și Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de tot de Mine! 

9 Degeaba dar, Mă cinstesc ei, învățând ca învățătură poruncile oamenilor!" (Isaia 29:13)

10 Și chemând mulțimea, le-a zis: "Ascultați și înțelegeți! 

11 Nu ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceasta îl spurcă pe om!" 

12 Atunci s-au apropiat ucenicii Lui, zicându-I: "Știi că fariseii, auzind cuvântul, s-au poticnit?" 

13 Și EL răspunzând, a zis: "Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel ceresc, va fi smuls! 

14 Lăsați-i! Sunt călăuze oarbe celor orbi. Deci, dacă un orb călăuzește un orb, vor cădea amândoi în groapă". 

15 Și Petru răspunzând, I-a zis: "Lămurește-ne pilda aceasta!" 

16 Și Isus a zis: "Chiar și voi sunteți nepricepuți?  

17 Nu pricepeți că tot ce intră în gură, intră în pântece și este aruncat afară?  

18 Dar ce iese din gură, iese din inimă și aduce spurcarea omului. 

19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, hoțiile, mărturiile mincinoase, hulele... 

20 Acestea sunt cele care îl spurcă pe om! Dar mâncând cu mâinile nespălate, nu îl spurcă pe om". 

21 Și a ieșit Isus de acolo și S-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului. 

22 Și iată, a ieșit o femeie cananită din hotarele acelea, strigându-L și zicând: "Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David, că fiica mea e rău demonizată!" 

23 Dar EL nu i-a răspuns un cuvânt. Și ucenicii Lui s-au apropiat de EL, rugându-L și zicând: "Dă-i drumul, căci strigă după noi!"

24 Și EL răspunzând, a zis: "Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel". 

25 Și ea apropiindu-se de EL, a venit, zicând: "Doamne, ajută-mi!"

26 Și EL răspunzând, a zis: "Nu este bine să iei pâinea fiilor și s-o arunci la căței!" 

27 Dar ea a zis: "Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!" 

28 Atunci, răspunzând Isus, i-a zis: "Oh, femeie, mare este credința ta! Facă-ți-se cum vrei!" Și s-a vindecat fiica ei, chiar din ceasul acela! 

29 Și plecând de acolo, Isus a venit lângă Marea Galileii; și urcând pe munte, S-a așezat acolo. 

30 Și au venit la EL multe mulțimi, având cu ei șchiopi, orbi, surzi, muți și mulți alții și i-au pus la picioarele lui Isus și EL i-a vindecat. 

31 Astfel, mulțimile se mirau, văzându-i pe muți vorbind, pe surzi auzind, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând și-L proslăveau pe Dumnezeul lui Israel. 

32 Și chemându-i Isus pe ucenicii Lui, le-a zis: "Mi-e milă de mulțime, căci sunt trei zile de când stau înaintea Mea și n-au ce mânca; și nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să se prăbușească pe drum!"

33 Și ucenicii Lui I-au zis: "Noi de unde să luăm pâinile acestea în pustie, ca să săturăm mulțimea aceasta?" 

34 Și Isus le-a zis: "Câte pâini aveți?" Și ei au zis: "Șapte; și puțini peștișori!" 

35 Și a poruncit mulțimilor să se așeze pe pământ.

36 Și luând cele șapte pâini și peștii și mulțumind, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Lui, iar ucenicii mulțimii. 

37 Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns șapte coșuri pline, cu rămășițele de firimituri. 

38 Cei ce mâncaseră, erau patru mii de bărbați, afară de femei și copii. 

39 Și lăsând mulțimile, S-a urcat în corabie și a venit în hotarele Magdalei. 

16 

1 Și fariseii și saducheii s-au apropiat de EL și ispitindu-L, I-au cerut să le arate un semn din cer. 

2 Dar EL răspunzând, le-a zis: "Făcându-se seară, ziceți: "Va fi frumos, fiindcă cerul este roșu!" 

3 Și dimineața: "Astăzi va fi furtună, căci cerul este roșu-posomorât". Fățarnicilor, fața cerului știți s-o descifrați, dar semnele vremurilor nu puteți! 

4 Un neam rău și preacurvar caută un semn; și nu i se va da un semn, decât semnul profetului Iona. Și lăsându-i, S-a dus. 

5 Și ducându-se ucenicii Lui în cealaltă parte, au uitat să ia pâini. 

6 Și Isus le-a zis: "Vedeți și păziți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor!" 

7 Și ei gândeau în ei înșiși, zicând: "Fiindcă nu am luat pâini". 

8 Dar Isus cunoscând, le-a zis: "Ce gândiți în voi înșivă, puțin-credincioșilor, că nu ați luat pâini? 

9 Tot nu pricepeți? Nu vă amintiți de cele cinci pâini la cei cinci mii și câte coșuri ați luat? 

10 Nici de cele șapte pâini la cei patru mii și câte coșuri ați luat? 

11 Cum nu pricepeți că nu v-am zis să vă feriți de pâine, ci de aluatul fariseilor și al saducheilor?!" 

12 Atunci au înțeles că nu a zis să se ferească de aluatul pâinii, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor. 

13 Și venind Isus în părțile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Lui, zicând: "Cine zic oamenii că sunt EU, Fiul omului?" 

14 Și ei au zis: "Unii: Ioan botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia sau unul dintre profeți". 

15 "Dar voi", le-a zis EL, "cine ziceți că sunt EU?" 

16 Simon Petru răspunzând, a zis: "Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Cel Viu!" 

17 Și răspunzând, Isus i-a zis: "Ferice de tine Simon, fiul lui Iona, căci nu trupul și sângele ți-au descoperit, ci Tatăl Meu Cel din ceruri!" 

18 EU îți spun: "Tu ești Petru; și pe această Stâncă voi zidi Biserica Mea și porțile locuinței morților nu vor fi mai puternice ca ea! 

19 Și-ți voi da cheile împărăției cerurilor și dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri; și dacă vei dezlega ceva pe pe pământ, va fi dezlegat în ceruri". 

20 Atunci le-a poruncit ucenicilor Lui, să nu spună la nimeni că EL este Isus Hristos. 

21 De atunci, Isus a început să arate ucenicilor Lui, că EL trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească multe din partea bătrânilor, a marelui preot și a cărturarilor și să fie omorât și a treia zi va învia. 

22 Și luându-L deoparte, Petru a început să-L mustre, zicând: "Fie-Ți milă de Tine, Doamne, să nu Ți se întâmple așa!" 

23 Dar EL întorcându-Se, i-a zis lui Petru: "Mergi înapoia Mea, Satană, că ești o poticnire pentru Mine; fiindcă nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!" 

24 Și Isus le-a zis ucenicilor Lui: "Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea și să Mă urmeze! 

25 Căci cine vrea să-și scape sufletul, îl va pierde; dar cine-și va pierde sufletul pentru Mine, îl va găsi! 

26 Căci, ce i-ar folosi omului să câștige toată lumea, dacă își va pierde sufletul? Sau, ce va da omul în schimb pentru sufletul lui? 

27 Căci atunci când va veni Fiul omului în slava Tatălui Său cu îngerii Săi, atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 

28 Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până să-L vadă pe Fiul omului venind în împărăția Sa! 

17

1 Și după șase zile, Isus i-a luat pe Petru și pe Iacob și pe Ioan, fratele lui și i-a dus deoparte, pe un munte înalt. 

2 Și S-a schimbat înaintea lor și fața Lui a strălucit ca soarele și hainele Lui au fost albe ca lumina. 

3 Și iată, li s-a arătat Moise și Ilie, stând de vorbă împreună cu EL.

4 Și răspunzând Petru, I-a zis lui Isus: "Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, vom face aici trei colibe: una Ție, una lui Moise și una lui Ilie". 

5 Pe când zicea el, iată, un nor luminos i-a acoperit; și iată, un glas din nor zicea: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în care am plăcerea! De EL să ascultați!" 

6 Și auzind ucenicii, au căzut pe fața lor și s-au temut foarte mult. 

7 Și a venit Isus, i-a atins și le-a zis: "Sculați-vă și nu vă temeți!" 

8 Ridicându-și ochii, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. 

9 Și coborându-se ei din munte, Isus le-a poruncit, zicând: "Să nu spuneți nimănui despre vedenie, până când se va ridica Fiul omului din morți!" 

10 Și întrebându-L ucenicii Lui, au zis: "De ce zic cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?" 

11 Și răspunzând, Isus le-a zis: "Într-adevăr, Ilie va veni întâi și va așeza totul; 

12 dar vă spun că Ilie a și venit și nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut! Așa trebuie să pătimească și Fiul omului de la ei!"

13 Atunci au înțeles ucenicii, că le vorbea despre Ioan botezătorul. 

14 Și când au venit ei la mulțime, s-a apropiat de EL un om, îngenunchind înaintea Lui

15 și zicând: "Doamne, ai milă de mine, căci fiul meu este lunatic și pătimește rău! Căci de multe ori cade în foc și de multe ori în apă! 

16 L-am adus la ucenicii Tăi și n-au putut să-l vindece!" 

17 Și răspunzând, Isus a zis: "O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi?! Până când vă voi suferi?! Aduceți-Mi-l aici!" 

18 Și Isus a certat demonul și a ieșit din el; și copilul s-a vindecat, chiar din ceasul acela. 

19 Și ucenicii s-au apropiat de Isus, deoparte, zicând: "Noi de ce n-am putut să-l scoatem?" 

20 Și Isus le-a zis: "Din pricina necredinței voastre! Căci, adevărat vă spun, că dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, i-ați zice muntelui acesta: "Mută-te de aici, acolo!" și s-ar muta! Și nimic nu v-ar fi cu neputință. 

21 Dar acest neam de demoni, nu iese decât cu rugăciune și cu post". 

22 Și întorcându-se ei în Galileea, Isus le-a zis: "Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor

23 și-L vor omorî și a treia zi va învia". Și s-au întristat foarte mult. 

24 Și venind ei în Capernaum, cei ce luau taxa au venit la Petru și i-au zis: "Învățătorul vostru nu plătește taxa?" 

25 Și el a zis: "Ba da!" Și când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte, zicând: "Ce ți se pare Simon: "Împărații pământului, de la cine iau taxe sau bir? De la fiii lor sau de la ceilalți?" 

26 Și Petru I-a zis: "De la ceilalți!" Isus i-a zis: "Așadar, fiii sunt scutiți! 

27 Dar ca să nu-i poticnim, du-te la mare, aruncă undița și scoate primul pește pe care-l vei prinde; și deschizându-i gura, vei găsi un satir*! Ia-l pe acela și dă-li-l pentru Mine și pentru tine!" (*satirul este o monedă)

18 

1 În ceasul acela au venit ucenicii la Isus, zicând: "Cine este cel mai mare în împărăția cerurilor?" 

2 Și chemând Isus un copil, l-a așezat în mijlocul lor 

3 și a zis: "Adevărat vă spun, că dacă nu vă veți întoarce și să fiți ca și copiii, cu niciun chip nu veți intra în împărăția cerurilor! 

4 Fiindcă oricine se smerește pe el însuși ca acest copil, acela este cel mai mare în împărăția cerurilor. 

5 Și dacă va primi cineva pe copilul acesta în Numele Meu, pe Mine Mă primește. 

6 Dar cine va poticni pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el, să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în adâncul mării!

7 Vai de lume, din pricina poticnirilor! Căci este cu neputință să nu vină multă poticnire; dar vai de omul acela prin care vine poticnirea!  

8 Deci, dacă mâna ta sau piciorul tău te poticnește, tai-o și arunc-o de la tine! Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul cel veșnic! 

9 Și dacă ochiul tău te poticnește, scoate-l și aruncă-l de la tine! Este mai bine pentru tine să ai un singur ochi și să intri în viață, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei!

10 Vedeți, să nu disprețuiți pe niciunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor în ceruri, văd pururea fața Tatălui Meu din ceruri! 

11 Căci Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

12 Ce ziceți? Ce va face un om, care, dacă are o sută de oi, pierde una din ele? Nu le va lăsa el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și se va duce s-o caute pe cea pierdută? 

13 Și dacă va fi s-o găsească, adevărat vă spun, că se bucură pentru ea, mai mult decât pentru cele nouăzeci și nouă care nu s-au pierdut!

14 Tot astfel, nu este voia înaintea Tatălui vostru Cel din ceruri, să piară vreunul dintre micuții aceștia! 

15 Dar dacă îți va greși fratele tău, du-te și mustră-l între tine și el singur! Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău. 

16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine încă unul sau doi, ca să fie întărit orice cuvânt, pe mărturia a doi sau trei martori! 

17 Și dacă nu-i va asculta, spune-l adunării! Dacă nici de adunare nu va asculta, să-ți fie ca un păgân și ca un vameș! 

18 Adevărat vă spun, că dacă veți lega ceva pe pământ, va fi legat în cer; și dacă veți dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în cer! 

19 Iarăși vă spun, că dacă doi dintre voi se vor hotărî pe pământ pentru orice cerere și dacă nu se vor îndoi, li se va face de către Tatăl Meu Cel din ceruri. 

20 Căci unde sunt doi sau trei strânși în Numele Meu, acolo sunt și EU în mijlocul lor". 

21 Atunci a venit Petru la EL și I-a zis: "Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când îmi va greși? Până la șapte ori?" 

22 Și Isus i-a zis: "Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte! 

23 De aceea, împărăția cerurilor se aseamănă cu un om, un împărat, care a vrut să se socotească cu robii lui.

24 Și începând el să se socotească, i-au adus un datornic cu o mie de talanți. 

25 Dar neavând de unde să-i înapoieze, a poruncit stăpânul lui să-l vândă pe el și pe femeia lui și pe copii și tot ce avea, ca să plătească. 

26 Și îngenunchind, robul s-a apropiat de el, zicând: "Doamne, mai îngăduie-mă și-ți voi plăti tot!" 

27 Și făcându-i-se milă stăpânului de robul acela, i-a dat drumul și i-a iertat datoria. 

28 Și ieșind robul acela, l-a găsit pe unul dintre cei ce slujeau împreună cu el, care-i datora o sută de dinari; și prinzându-l, îl strângea de gât, zicând: "Plătește-mi ce-mi datorezi!" 

29 Deci, căzând la picioarele lui, cel ce era slujitor împreună cu el, îl ruga, zicând: "Mai îngăduie-mă și-ți voi plăti tot!" 

30 Dar el nu voia; ci s-a dus și l-a aruncat în temniță, până va plăti ce era dator. 

31 Văzând dar ceilalți care slujeau împreună cu el ce s-a întâmplat, s-au întristat foarte mult și s-au dus și i-au spus stăpânului lor tot ce s-a întâmplat. 

32 Și chemându-l stăpânul, i-a zis: "Rob rău, eu ți-am iertat toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat! 

33 Nu trebuia să ai și tu milă de cel ce slujea împreună cu tine, cum am avut și eu milă de tine?"

34 Și mâniindu-se stăpânul lui, l-a lăsat pe mâna chinuitorilor, până când va plăti tot ce îi era dator. 

35 Așa vă va face și Tatăl Meu Cel ceresc, dacă nu iertați din inimă, fiecare din voi, greșelile fratelui vostru.

19 

1 Și a fost, când a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea și a venit în hotarele Iudeii, în cealaltă parte a Iordanului.

2 Și multe mulțimi ÎL urmau și i-a vindecat acolo. 

3 Și au venit la EL fariseii, ispitindu-L și zicându-I: "Se cuvine omului să-și lase femeia pentru orice pricină?" 

4 Și răspunzând, EL le-a zis: "N-ați citit că de la început a făcut bărbatul și femeie i-a făcut?" 

5 Și a zis: "De aceea va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și cei doi vor fi un singur trup. (Gen. 2:24)

6 Așa că nu mai sunt doi, ci un trup; deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!" 

7 Și I-au zis: "Dar de ce a poruncit Moise să-i dea cartea despărțirii și s-o lase?"

8 Și EL le-a zis: "Din pricina împietririi inimii voastre, v-a îngăduit Moise să vă lăsați femeile; dar de la început n-a fost așa! 

9 Dar vă spun, că dacă își va lăsa cineva femeia și nu pentru curvie și se căsătorește cu alta, preacurvește; și cel ce o ia pe cea lăsată, căsătorindu-se, preacurvește". 

10 Și ucenicii Lui I-au zis: "Dacă aceasta este vina omului din cauza femeii, mai bine nu se căsătorește!" 

11 Și EL le-a zis: "Nu toți primesc cuvântul acesta, ci cei cărora li s-a dat! 

12 Căci sunt eunuci*, care din pântecele mamei s-au născut așa; și sunt eunuci, care sub oameni s-au făcut eunuci; și sunt eunuci, care s-au făcut singuri eunuci, pentru împărăția cerurilor. Cine va putea să primească, să primească!" 

13 Și I-au adus niște copii ca să-Și pună mâinile peste ei și să se roage și ucenicii îi certau. 

14 Și Isus a zis: "Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția cerurilor este a celor ca ei!" 

15 Și punându-Și mâinile peste ei, a plecat de acolo. 

16 Și iată, a venit la EL un tânăr*, zicându-I: "Bunule învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică?" 

17 Și EL i-a zis: "De ce-Mi zici ”bun”? Nimeni nu este bun, afară de Dumnezeu. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!" 

18 Și el I-a zis: "Care?" Și Isus a zis: "Să nu ucizi, să nu preacurvești, să nu furi, să nu mărturisești mincinos, (Exod. 20:12-16)

19 să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta și să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți...!" (Exod. 20:12; Lev. 19:18)

20 Tânărul I-a zis: "Pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea. Ce-mi mai lipsește?" 

21 Și Isus i-a zis: "Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te de vinde-ți bogăția și dă-o la săraci și vei avea o comoară în cer, apoi vino și urmează-Mă!" 

22 Și auzind tânărul cuvântul, a plecat întristat, căci avea multe bogății.  

23 Și Isus le-a zis ucenicilor Lui: "Adevărat vă spun, că greu va intra un bogat în împărăția cerurilor!" 

24 Iarăși vă spun: "Îi este mai ușor cămilei să treacă prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu!"

25 Când au auzit ucenicii Lui, foarte uimiți, au zis: "Și cine poate să se mântuiască?" 

26 Și privindu-i, Isus le-a zis: "La oameni este cu neputință aceasta, dar la Dumnezeu totul este cu putință".  

27 Și răspunzând, Petru I-a zis: "Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat! Nouă ce ne va fi atunci?"

28 Și Isus le-a zis: "Adevărat vă spun, că voi, cei care M-ați urmat, la înnoirea lumii, când va sta Fiul omului pe tronul slavei Lui, veți sta și voi pe douăsprezece tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel! 

29 Și oricine a lăsat casă sau frați sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau copii sau țarini pentru Numelui Meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică! 

30 Dar mulți din cei dintâi vor fi cei de pe urmă și din cei din urmă vor fi cei dintâi! 

20 

1 Căci împărăția cerurilor este asemenea unui om, stăpân al casei, care a ieșit dis-de-dimineață, să tocmească lucrători în via lui. 

2 După ce a tocmit lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui.

3 Și a ieșit la ceasul al treilea și i-a văzut pe alții care stăteau în piață fără lucru. 

4 Tocmindu-i, le-a zis: "Mergeți și voi în vie și vă voi da ce va fi drept!"

5 Și ei s-au dus. A ieșit din nou, pe la ceasul al șaselea și al nouălea, făcând la fel. 

6 Pe la ceasul al unsprezecelea, a ieșit și i-a găsit pe alții care stăteau fără lucru și le-a zis: "De ce stați aici toată ziua fără lucru?" 

7 Și I-au zis: "Pentru că nu ne-a tocmit nimeni!" Și el le-a zis: "Mergeți și voi în vie și veți primi ce va fi drept!" 

8 Și făcându-se seară, stăpânul viei i-a zis îngrijitorului lui: "Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă, până la cei dintâi!" 

9 Și s-au dus cei de la ceasul al unsprezecelea și au primit câte un dinar. 

10 S-au dus dar și cei dintâi, socotind că vor primi mai mult și au luat și ei câte un dinar. 

11 Și după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, 

12 zicând: "Aceștia din urmă au lucrat un ceas și le-ai dat ca și nouă, care am suportat greul zilei și arșița!" 

13 Și el răspunzând, i-a zis unuia dintre ei: "Prietene, nu te nedreptățesc! Nu cu un dinar te-ai vorbit cu mine?

14 Ia-ți ce-i al tău și du-te! Dar eu vreau să dau astfel și celor din urmă, ca și ție!

15 Ori nu mi se cuvine să fac ce vreau cu ce-i al meu? Sau ochiul tău este rău, că sunt eu bun?"

16 Așa că cei din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi vor fi cei din urmă. Căci mulți sunt chemați și puțini aleși!" 

17 Și suindu-Se Isus la Ierusalim, i-a luat pe cei doisprezece ucenici deoparte pe drum și le-a zis:

18 Iată, ne suim la Ierusalim! Și Fiul omului va fi dat mai-marilor preoților și cărturarilor și-L vor condamna la moarte 

19 și-L vor da neamurilor să-L batjocorească și să-L biciuiască și să-L răstignească și a treia zi va învia. 

20 Atunci s-a apropiat de el mama fiilor lui Zebedeu, cu fiii ei, închinându-se și cerând ceva de la EL.

21 Și EL i-a zis: "Ce vrei?" "Vorbește", I-a zis ea, "ca să stea acești doi fii ai mei, unul la dreapta Ta și unul la stânga Ta, în împărăția Ta!" 

22 Și răspunzând, Isus a zis: "Nu știți ce cereți! Puteți bea voi paharul pe care EU trebuie să-l beau și să vă botezați cu botezul cu care Mă botez EU?" Și ei au zis: "Putem!" 

23 Și EL le-a zis: "E adevărat că veți bea paharul Meu și vă veți boteza cu botezul cu care Mă botez EU, dar a sta la dreapta Mea și la stânga Mea, nu este de la Mine să dau, ci celor care le-a pregătit Tatăl Meu!" 

24 Și când au auzit cei zece, s-au mâniat pe cei doi frați. 

25 Și chemându-i, Isus le-a zis: "Știți că mai-marii neamurilor domnesc peste ele și cei mari le stăpânesc. 

26 Dar între voi să nu fie așa; ci dacă vrea cineva să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru!

27 Și dacă vrea cineva dintre voi să fie cel dintâi, să fie robul vostru!

28 Fiindcă nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci EL să slujească și să-Și dea viața pentru răscumpărarea multora". 

29 Și ieșind ei din Ierihon, multă mulțime a mers după EL. 

30 Și iată, doi orbi care stăteau lângă drum, auzind că trece Isus, strigau și ziceau: "Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!" 

31 Și mulțimea îi certa ca să tacă, dar ei mai tare strigau, zicând: "Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!" 

32 Și Isus S-a oprit, le-a vorbit și a zis: "Ce vreți să vă fac?" 

33 Și ei I-au zis: "Doamne, să ni se deschidă ochii!" 

34 Și fiindu-i milă, Isus le-a atins ochii și îndată li s-au deschis ochii și au mers după EL. 

21

1 Și când s-au apropiat de Ierusalim și au venit la Betfaghe, spre Muntele Măslinilor, atunci Isus a trimis doi ucenici, 

2 zicându-le: "Mergeți în satul dinaintea voastră și îndată veți găsi o măgăriță legată și puiul ei cu ea! Dezlegați-i și aduceți-i la Mine! 

3 Și dacă vă va zice cineva ceva, să ziceți că Domnul are trebuință de ei și îndată îi va trimite". 

4 Dar toate acestea au fost, ca să se împlinească cuvântul prin profetul, care zice: 

5 "Spuneți fiicei Sionului: "Iată, împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar și pe puiul, fiul celei de sub jug!" (Isaia 62:11; Zah. 9:9)

6 Ucenicii au mers și au făcut cum le-a poruncit Isus. 

7 Au adus măgărița și pe puiul ei, și-au pus hainele deasupra lor și EL S-a așezat deasupra lor. 

8 Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele pe drum și alții tăiau ramuri din pomi și le așterneau pe drum. 

9 Și mulțimile care mergeau înainte și cei care veneau după EL, strigau, zicând: "Osana, Fiului lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cele preaînalte!" 

10 Și când a intrat EL în Ierusalim, s-a cutremurat toată cetatea, zicând: "Cine este Acesta?" 

11 Și mulțimile ziceau: "Acesta este Isus, Profetul din Nazaretul Galileii". 

12 Și Isus a intrat în templul lui Dumnezeu și i-a izgonit pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei 

13 și le-a zis: "Este scris: "Casa Mea se va chema casă de rugăciune; dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!" 

14 Și au venit la EL niște orbi și șchiopi în templu și i-a vindecat. 

15 Și văzând mai-marii preoților și cărturarii, minunile pe care le-a făcut și pe copii strigând în templu și zicând: "Osana, Fiului lui David!", s-au mâniat 

16 și I-au zis: "Auzi ce zic aceștia?" Și Isus le-a zis: "Da! N-ați citit niciodată că: "Din gura pruncilor și a sugarilor Ți-ai întocmit laude"?" (Psalm. 8:2) 

17 Și lăsându-i, a ieșit afară din cetate, în Betania și a înnoptat acolo. 

18 Și dimineața, întorcându-Se în cetate, a flămânzit. 

19 Și văzând un smochin pe drum, a venit la el și nu a găsit nimic în el, ci numai frunze; și i-a zis: "Niciodată să nu se mai facă rod în tine, în veac!" Și smochinul s-a uscat îndată.  

20 Și văzând ucenicii, uimiți, au zis: "Cum de s-a uscat smochinul îndată?"  

21 Și răspunzând, Isus le-a zis: "Adevărat vă spun, că dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, nu doar ce s-a făcut smochinului, ci dacă veți zice muntelui acesta: "Ridică-te și aruncă-te în mare!", se va face! 

22 Și orice veți cere în rugăciune, crezând, veți primi". 

23 Și venind EL în templu și învățând, au venit la EL mai-marii preoților și bătrânii poporului, zicând: "Cu ce putere faci acestea și cine Ți-a dat puterea aceasta?" 

24 Și răspunzând, Isus le-a zis: "Vă voi întreba și EU o vorbă; dacă Îmi veți răspunde, vă voi zice și EU cu ce putere fac acestea:

25 Botezul lui Ioan, de unde era? Din cer sau de la oameni?" Și ei gândeau în ei înșiși, zicând: "Dacă vom zice: "Din cer", ne va zice: "De ce nu l-ați crezut?" 

26 Și dacă vom zice: "De la oameni", ne temem de mulțime, căci toți îl socoteau pe Ioan ca profet! 

27 Și răspunzând lui Isus, au zis: "Nu știm!" Și EL le-a zis: "Nici EU nu vă voi spune cu ce putere fac acestea!" 

28 "Dar, ce părere aveți? Un om avea doi fii; și a venit la primul și i-a zis: "Fiule du-te astăzi și lucrează în via mea!" 

29 Și el răspunzând, a zis: "Nu vreau!" Dar la urmă i-a părut rău și s-a dus. 

30 Și a venit la cel de-al doilea și i-a zis la fel; și el răspunzând, a zis: "Mă duc, stăpâne!" Și nu s-a dus. 

31 Deci, cine din cei doi a făcut voia tatălui?" Ei I-au zis: "Primul!" Și Isus le-a zis: "Adevărat vă spun, că vameșii și curvele v-au luat-o înainte în împărăția lui Dumnezeu! 

32 Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptății și nu l-ați crezut! Dar vameșii și curvele l-au crezut. Și voi, văzând, nu v-ați căit după aceea, ca să credeți în el".

33 Ascultați o altă pildă: "Era un om, care era stăpânul casei, care a sădit o vie și a împrejmuit-o cu un gard și a săpat un teasc în ea și a zidit un turn și a dat-o lucrătorilor și a plecat. 

34 Și când s-a apropiat vremea roadelor, i-a trimis pe robii lui la acei lucrători, să-și ia roadele lui.

35 Și lucrătorii i-au luat pe robii lui, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât și pe altul l-au împroșcat cu pietre. 

36 A trimis din nou, alți robi, mai mulți decât cei dintâi și le-au făcut la fel. 

37 Și la urmă l-a trimis la ei pe fiul lui, zicând: "Se vor rușina de fiul meu!" 

38 Dar văzându-l lucrătorii pe fiu, au zis în ei înșiși: "Acesta este moștenitorul! Veniți să-l omorâm și moștenirea lui va fi a noastră!" 

39 Și l-au luat, l-au scos afară din vie și l-au omorât.

40 Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face el lucrătorilor aceia?" 

41 Ei I-au zis: "Pe răii aceia, rău îi va pierde și via o va da altor lucrători, care-i vor da socoteala lui din roade, la vremea lor". 

42 Și Isus le-a zis: "N-ați citit niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au lepădat-o zidarii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul a fost așa și este minunat în ochii noștri"?! (Psalm. 118:22,23 /117:22,23 în Septuaginta)  

43 De aceea vă spun, că împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care-i va face roadele! 

44 Și cine va cădea peste această piatră, se va zdrobi; și peste cine va cădea ea, îl va zdrobi". 

45 Și auzind mai-marii preoților și fariseii pildele Lui, au cunoscut că a vorbit despre ei 

46 și căutau să-L prindă; dar se temeau de mulțimi, fiindcă ÎL socoteau ca profet.  

22 

1 Și răspunzând, Isus le-a vorbit din nou în pilde, zicând: 

2 Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om, un împărat, care a făcut nuntă fiului său.

3 Și i-a trimis pe robii lui să-i cheme pe cei poftiți la nuntă și n-au vrut să vină. 

4 A trimis din nou, alți robi, zicând: "Spuneți-le celor poftiți: Iată, am pregătit ospățul meu și am tăiat taurii mei și vitele cele îngrășate și totul este gata! Veniți la nuntă!" 

5 Dar ei, nepăsători, s-au dus, unul la câmpul lui și altul la negustoria lui. 

6 Și ceilalți i-au prins pe robii lui, i-au batjocorit și i-au omorât. 

7 Și auzind împăratul, s-a mâniat; și trimițând oștile lui, i-au nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 

8 Atunci le-a zis robilor lui: "Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici! 

9 Mergeți la ieșirile drumurilor și câți veți găsi, chemați-i la nuntă!" 

10 Și robii aceia au ieșit la drumuri și i-au adunat pe toți câți i-au găsit (răi și buni) și s-a umplut nunta cu oaspeți. 

11 Împăratul a intrat să-i vadă pe cei ce stăteau la masă și a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă 

12 și i-a zis: "Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?" Și el a tăcut. 

13 Și împăratul le-a zis slujitorilor: "Legați-i picioarele și mâinile, luați-l și scoateți-l în întunericul de afară; acolo unde este o plânsul și scrâșnirea dinților! 

14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși". 

15 Și fariseii au plecat și s-au sfătuit cum să-L prindă cu vorba. 

16 Și i-au trimis la EL pe ucenicii lor, cu cei irodieni, zicând: "Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți calea lui Dumnezeu în adevăr și că nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu te uiți la fața oamenilor; 

17 spune-ne deci, ce părere ai: "Se cuvine să se dea bir cezarului sau nu?!" 

18 Și cunoscându-le Isus răutatea, le-a zis: "De ce Mă ispitiți, fățarnicilor?! 

19 Arătați-Mi banul birului!" Și ei I-au adus un dinar. 

20 Și le-a zis: "Ale cui sunt chipul și inscripția de pe el?"

21 Ei I-au zis: "Ale cezarului!" Și EL le-a zis: "Dați dar cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!" 

22 Și auzind, au rămas uimiți; și lăsându-L, au plecat. 

23 În ziua aceea au venit la EL și saducheii, care zic că nu este înviere și L-au întrebat, 

24 zicând: "Învățătorule, Moise a zis: "Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu femeia lui și să-i ridice sămânță fratelui lui!" (Deut. 25:5)

25 Erau dar la noi, șapte frați; și primul s-a căsătorit și a murit și nu a lăsat sămânță; lăsând pe femeia lui fratelui lui. 

26 La fel și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. 

27 La urma tuturor, a murit și femeia. 

28 Deci, la înviere, a căruia din cei șapte va fi femeia? Căci toți au avut-o!" 

29 Și răspunzând, Isus le-a zis: "Vă rătăciți, necunoscând nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu! 

30 Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu din cer.

31 Cât despre învierea celor morți, nu ați citit cuvântul care vi se zice de la Dumnezeu: 

32 "EU sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob!"? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii". (Exod. 3:6)

33 Și auzind mulțimile, au rămas uimiți de învățătura Lui. 

34 Și auzind fariseii că le-a închis gura saducheilor, s-au adunat la EL;

35 și unul din ei, un învățător al legii, ispitindu-L, L-a întrebat, zicând: 

36 "Învățătorule, ce poruncă este mai mare în lege?" 

37 Și Isus i-a zis: "Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată cugetarea ta!"  (Deut. 6:5)

38 Aceasta este prima și cea mai mare poruncă. 

39 Și a doua asemenea ei: "Să-l iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți!" (Lev. 19:18)

40 În aceste două porunci, atârnă toată legea și profeții".  

41 Și adunându-se fariseii, Isus i-a întrebat,  

42 zicând: "Ce părere aveți despre Hristos? Al cui Fiu este?" Ei I-au zis: "Al lui David!" 

43 Și EL le-a zis: "Cum deci, David, prin Duhul, ÎL numește Domnul lui, zicând: 

44 "Domnul a zis Domnului meu: "Stai la dreapta Mea, până-i voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale!"? (Psalm. 110:1 / 109:1 în Septuaginta)

45 Deci, David ÎL numește Domnul lui. Cum este EL Fiul lui?"

46 Și nimeni n-a putut să-I răspundă un cuvânt și nici n-a mai îndrăznit cineva să-L întrebe ceva din acele zile. 

23 

1 Și Isus le-a vorbit mulțimilor și ucenicilor Lui, 

2 zicând: "Cărturarii și fariseii s-au așezat pe scaunele lui Moise;

3 deci, tot ce vă vor spune să păziți, păziți și faceți! Dar după faptele lor să nu faceți, căci ei zic și nu fac! 

4 Căci leagă sarcini grele și greu de purtat și le pun pe umerii oamenilor; dar cu degetul lor, nu vor să le miște. 

5 Și toate faptele lor, le fac ca să fie văzuți de oameni; și își lățesc filacteriile lor și își măresc ciucurii hainelor lor. 

6 Le place primele scaune în ospețe și primele locuri în sinagogi 

7 și să fie salutați în piețe și să fie numiți de oameni: "Rabbi, Rabbi!" 

8 Dar voi să nu vă numiți "Rabbi", căci Unul este Învățătorul vostru: Hristos! Și voi toți sunteți frați. 

9 Și tată să nu vă chemați pe pământ, căci Unul este Tatăl vostru: Cel din ceruri! 

10 Nici să nu vă numiți învățători, căci Unul este Învățătorul vostru: Hristos! 

11 Și cel mai mare între voi, să fie slujitorul vostru.

12 Și cine se va înălța pe el însuși, va fi coborât; și cine se va coborî pe el însuși, va fi înălțat. 

13 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, căci voi închideți împărăția cerurilor înaintea oamenilor! Pentru că voi nu intrați, nu-i lăsați să intre nici pe cei ce vin să intre. 

14 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că voi mâncați casele văduvelor și vă rugați cu multă fățărnicie; de aceea veți primi o mai mare pedeapsă! 

15 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un prozelit și când se face, îl faceți un fiu al gheenei, de două ori mai mult* ca voi! (*sau mai rău)

16 Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceți: "Dacă se va jura cineva pe templu, nu este nimic; dar dacă se va jura pe aurul templului, se va prinde!" 

17 Nebuni și orbi, cine este mai mare: Aurul sau templul care sfințește aurul? 

18 Și "dacă cineva se va jura pe altar, nu este nimic; dar dacă se va jura pe darul de deasupra lui, se va prinde!" 

19 Nebuni și orbi, ce este mai mare: darul sau altarul care sfințește darul?! 

20 Deci, cine se jură pe altar, jură pe el și pe toate cele de deasupra lui.

21 Și cine se jură pe templu, jură pe el și pe Cel locuiește în el. 

22 Și cine se jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel ce stă pe el. 

23 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că dați zeciuială din mentă și din mărar și din chimen și lăsați la o parte legea, judecata, mila și credința! Pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați! 

24 Călăuze oarbe, ce strecurați țânțarul și înghițiți cămila!

25 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, căci voi curățați exteriorul paharului și al blidului, dar pe dinăuntru sunt pline de răpire și de neînfrânare. 

26 Fariseu orb, curăță mai întâi interiorul paharului și al blidului, ca să se facă și exteriorul lor curat! 

27 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, căci vă asemănați cu mormintele văruite, care, în exterior se arată frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline cu oasele morților și cu toate necurățiile! 

28 Așa și voi: în exterior vă arătați drepți oamenilor; dar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și fărădelege. 

29 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, căci voi zidiți mormintele profeților și împodobiți mormintele celor drepți 

30 și ziceți: "Dacă eram noi în zilele părinților noștri, noi n-am fi fost părtași cu ei la sângele profeților!" 

31 Însă, mărturisiți voi înșivă că sunteți fiii celor care i-au ucis pe profeți. 

32 Și voi dar, umpleți măsura părinților voștri. 

33 Șerpi, pui de vipere, cum veți fugi de judecata gheenei?

34 De aceea, iată, EU vă trimit profeți și înțelepți și cărturari și veți ucide și veți răstigni din ei și veți biciui din ei în sinagogile voastre și-i veți prigoni din cetate în cetate, 

35 ca să vină asupra voastră, tot sângele nevinovat care s-a vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați ucis între templu și altar! 

36 Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta! 

37 Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeții și-i împroști cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am vrut să-i strâng pe copiii tăi la un loc, cum își strânge cloșca puii sub aripi și n-ați vrut! 

38 Iată, vi se va lăsa casa pustie! 

39 Căci vă spun, că nu Mă veți mai vedea de acum, până când veți zice: "Binecuvântat Cel ce vine în Numele Domnului!" 

24 

1 Și Isus a ieșit și a plecat de la templu și ucenicii Lui au venit să-I arate zidirile templului. 

2 Și Isus le-a zis: "Vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun, că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată!"

3 Și stând EL pe Muntele Măslinilor, au venit la EL ucenicii, deoparte, zicând: "Spune-ne, când va fi aceasta și care va fi semnul venirii Tale și sfârșitului veacului?" 

4 Și răspunzând, Isus le-a zis: "Vedeți să nu vă înșele cineva!

5 Căci vor veni mulți în Numele Meu, zicând: "Eu sunt Hristos!" Și mulți vor fi înșelați. 

6 Și trebuie să auziți de războaie și zvonuri despre războaie. Vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate acestea trebuie să fie, dar nu va fi sfârșitul! 

7 Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și pe alocuri cutremure. 

8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor. 

9 Atunci vă vor da la necaz și vă vor omorî și veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu. 

10 Și atunci mulți se vor poticni și se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții 

11 și se vor ridica mulți profeți mincinoși și vor fi înșelați mulți 

12 și de aceea fărădelegea se va înmulți și dragostea multora se va răci. 

13 Dar cine va răbda până la sfârșit, acela se va mântui. 

14 Și Evanghelia aceasta a împărăției, va fi propovăduită în toată lumea, ca mărturie tuturor neamurilor și atunci va veni sfârșitul. 

15 Deci, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care vorbește profetul Daniel, stând în locul Sfânt (cine citește să înțeleagă), 

16 atunci cei din Iudeea să fugă la munți; 

17 cel de pe acoperiș să nu se coboare la lucrurile din casa lui 

18 și cel din țarină să nu se întoarcă după lucrurile sau după hainele lui! 

19 Vai de cele însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea!  

20 Rugați-vă dar, ca să nu se facă fuga voastră iarna și nici în sabat, 

21 căci atunci va fi un necaz mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi!

22 Și dacă n-ar fi fost scurtate acele zile, n-ar scăpa nimeni; dar datorită celor aleși, acele zile vor fi scurtate.

23 Atunci dacă vă va zice cineva: "Iată, Hristos este aici!" să nu credeți! 

24 Căci se vor ridica hristoși mincinoși și profeți mincinoși și vor face semne mari și minuni, ca să-i înșele, dacă s-ar putea și pe cei aleși. 

25 Iată, v-am spus dinainte! 

26 Deci, dacă vă vor spune: "Iată, este în pustie!", să nu vă duceți! "Iată-L în odăițe!", să nu credeți! 

27 Căci după cum iese fulgerul de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și la venirea Fiului omului. 

28 Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. 

29 Și îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei și stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor clătina. 

30 Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului și atunci toate semințiile pământului vor plânge și-L vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului, cu putere și cu multă slavă. 

31 Și-i va trimite pe îngerii Lui cu un glas puternic de trâmbiță și-i vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor, până la cealaltă. 

32 De la smochin învățați pilda lui: când începe să i se frăgezească ramura și să facă frunze, știți că vara este aproape. 

33 Așa și voi: când veți vedea toate acestea, să știți că EL este aproape, la uși. 

34 Adevărat vă spun: Nu va trece neamul acesta, până să se facă toate acestea! 

35 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece! 

36 Dar despre ziua aceea și ceasul acela nu știe nimeni; nici îngerii din ceruri, ci numai Tatăl Meu. 

37 Cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și la venirea Fiului omului. 

38 Căci, cum erau în zilele de dinaintea cataclismului*, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în chivot*

39 și n-au știut până când a venit cataclismul și i-a luat pe toți, așa va fi și la venirea Fiului omului! 

40 Atunci, din doi care vor fi la câmp, unul va fi luat și unul va fi lăsat. 

41 Din două care vor măcina la râjniță, una va fi luată și una va fi lăsată.

42 Vegheați deci, căci nu știți ceasul în care va veni Domnul vostru!  

43 Și să știți aceasta: că dacă ar ști stăpânul casei la care ceas din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar mai lăsa să-i spargă casa! 

44 De aceea și voi, fiți gata, căci nu știți ceasul când va veni Fiul omului! 

45 Cine va fi atunci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpânul lui peste robii lui, să le dea hrana la vreme? 

46 Ferice de robul acela care, la venirea stăpânului lui, îl va găsi făcând așa! 

47 Adevărat vă spun, că îl va pune peste toate avuțiile lui! 

48 Dar dacă robul acela, fiind rău, va zice în inima lui: "Stăpânul meu întârzie să vină!" 

49 Și va începe să-i bată pe cei ce slujesc, să mănânce și să bea cu bețivanii, 

50 stăpânul robului acela va veni în ziua în care nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe 

51 și-l va tăia în două și-i va da partea lui cu cei fățarnici; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 

25 

1 Atunci împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui. 

2 Cinci dintre ele erau înțelepte și cinci nebune. 

3 Cele nebune, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele și ulei; 

4 dar cele înțelepte și-au luat și ulei în vase, împreună cu candelele lor. 

5 Și întârziind mirele, au ațipit toate și au adormit. 

6 Și la miezul nopții a fost* o strigare: "Iată, vine mirele! Ieșiți în întâmpinarea lui!" 

7 Atunci s-au ridicat toate fecioarele acelea și și-au pregătit candelele. 

8 Și cele nebune au zis celor înțelepte: "Dați-ne din uleiul vostru, căci ni se sting candelele!" 

9 Și cele înțelepte au răspuns, zicând: "Nu! Ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă! Duceți-vă mai degrabă la cei ce vând și cumpărați de la ei!"

10 Și plecând ele să cumpere, a venit mirele; și cele ce erau gata, au intrat cu el la nuntă și s-a închis ușa. 

11 Și la urmă au venit și celelalte fecioare, zicând: "Doamne, Doamne, deschide-ne!" 

12 Dar el răspunzând, a zis: "Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!" 

13 Vegheați deci, căci nu știți ziua și nici ceasul în care va veni Fiul omului!  

14 Căci, la fel, un om, plecând, i-a chemat pe unii din robii lui și le-a lăsat avuția lui;

15 și i-a dat unuia cinci talanți, altuia doi și altuia unul; fiecăruia după puterea fiecăruia; și a plecat îndată. 

16 Cel care a primit cinci talanți, a mers, a lucrat cu ei și a făcut alți cinci talanți. 

17 La fel și cel cu doi, a câștigat și el alți doi. 

18 Dar cel ce a primit unul, s-a dus, a săpat în pământ și a ascuns argintul stăpânului său.

19 După mult timp, a venit stăpânul robilor aceia și s-a socotit cu ei. 

20 Și a venit cel care a primit cinci talanți, aducând alți cinci talanți, zicând: "Stăpâne, mi-ai dat cinci talanți; iată, alți cinci talanți am câștigat cu ei!"

21 Și stăpânul lui i-a zis: "Bine, rob bun și credincios! Ai fost credincios peste puțin; te voi pune peste mult. Intră în bucuria stăpânului tău!" 

22 A venit și cel care a primit doi talanți și a zis: "Stăpâne, mi-ai dat doi talanți; iată, alți doi talanți am câștigat cu ei!"

23 Și stăpânul lui i-a zis: "Bine, rob bun și credincios! Ai fost credincios peste puțin; te voi pune peste mult. Intră în bucuria stăpânului tău!" 

24 Și a venit și cel care a primit un talant, zicând: "Stăpâne, te știu că ești un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai răspândit; 

25 și temându-mă, m-am dus și am ascuns talantul tău în pământ; iată-ți ce este al tău!"

26 Și răspunzând stăpânul lui, i-a zis: "Rob rău și leneș, ai știut că secer de unde n-am semănat și strâng de unde n-am răspândit; 

27 trebuia deci să duci argintul meu schimbătorilor; și venind, eu mi i-aș fi luat înapoi împreună cu dobânda!

28 Luați-i deci talantul și dați-l celui care are zece talanți! 

29 Căci celui ce are, tot i se va mai da și va avea din belșug; dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are. 

30 Și pe robul acesta nefolositor, scoateți-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților". 

31 Și când va veni Fiul omului în slava Sa și toți sfinții îngerii împreună cu EL, atunci va sta pe tronul slavei Sale 

32 și toate neamurile se vor aduna înaintea Lui și-i va despărți pe unii de alții, cum desparte păstorul oile de capre; 

33 și va pune oile la dreapta Lui și caprele la stânga. 

34 Și Împăratul le va zice celor de la dreapta Lui: "Veniți binecuvântații Tatălui Meu, să moșteniți împărăția cea pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! 

35 Căci am fost flămând și Mi-ați dat să mănânc; mi-a fost sete și Mi-ați dat să beau; am fost străin și M-ați primit; 

36 am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și M-ați îngrijit; am fost în temniță și ați venit pe la Mine!"

37 Și cei drepți ÎI vor răspunde, zicând: "Doamne, când Te-am văzut însetat și Ți-am dat să bei sau flămând și Te-am hrănit? 

38 Și când Te-am văzut străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? 

39 Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine?"

40 Și răspunzând, Împăratul le va zice: "Adevărat vă spun, că oridecâte ori ați făcut una din acestea, acestor frați neînsemnați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut!" 

41 Și celor de la stânga le va zice: "Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, cel pregătit Diavolului și îngerilor lui!

42 Căci am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc; mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau;

43 am fost străin și nu M-ați primit; am fost gol și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță și nu M-ați îngrijit!" 

44 Și ÎI vor răspunde și ei, zicând: "Doamne, când Te-am văzut însetat sau flămând sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu Ți-am slujit?" 

45 Și le voi răspunde, zicând: "Adevărat vă spun, că oridecâte ori n-ați făcut una din acestea acestor neînsemnați, Mie nu Mi-ați făcut!" 

46 Și aceștia vor merge în pedeapsă veșnică și cei drepți în viața veșnică". 

26

1 Și a fost, când a terminat Isus toate cuvintele acestea, le-a zis ucenicilor Lui: 

2 "Știți că peste două zile se face Paștele; și Fiul omului va fi dat la răstignire!" 

3 Atunci s-au adunat mai-marii preoților și cărturarii și bătrânii poporului în curtea marelui preot, care se numea Caiafa 

4 și s-au sfătuit împreună să-L prindă pe Isus cu viclenie și să-L omoare. 

5 Dar ziceau: "Nu în sărbătoare, ca să nu se facă tulburare în popor!" 

6 Și fiind Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, 

7 S-a apropiat de EL o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul Lui, în timp ce stătea EL la masă. 

8 Dar văzând ucenicii Lui, s-au mâniat și au zis: "Pentru ce risipa ei? 

9 Căci mirul acesta putea fi vândut cu mult și să se dea săracilor!" 

10 Și cunoscând Isus, le-a zis: "De ce faceți supărare femeii, căci ea a făcut un lucru bun pentru Mine?!

11 Căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna! 

12 Căci ea a turnat mirul acesta pe trupul Meu, făcând spre îngroparea Mea. 

13 Adevărat vă spun, că oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut ea, spre pomenirea ei!" 

14 Atunci, unul din cei doisprezece, care se cheamă Iuda Iscarioteanu, a mers la mai-marii preoților, 

15 zicând: "Ce vreți să-mi dați ca să vi-L dau?" Și ei i-au cântărit treizeci de arginți. 

16 Și de atunci, căuta prilejul să-L dea. 

17 În prima zi a Azimelor, au venit ucenicii lui Isus, zicându-I: "Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?" 

18 Și EL a zis: "Mergeți la cutare în cetate și spuneți-i: "Învățătorul a zis: Vremea Mea este aproape; voi face Paștele la tine, împreună cu ucenicii Mei!" 

19 Și ucenicii au făcut cum le-a poruncit Isus și au pregătit Paștele. 

20 Făcându-se seară deci, a stat la masă cu cei doisprezece; 

21 și mâncând ei, le-a zis: "Adevărat vă spun, că unul din voi Mă va vinde!" 

22 Și întristându-se foarte, au început să zică fiecare din ei: "Nu cumva sunt eu, Doamne?" 

23 Și EL răspunzând, a zis: "Cel ce a întins mâna cu Mine în blid, acela Mă va da!" 

24 În adevăr, Fiul omului se duce după cum este scris despre EL; dar vai de omul acela prin care va fi dat Fiul omului! Era mai bine pentru omul acela, dacă nu se năștea!" 

25 Și Iuda, vânzătorul, răspunzând, a zis: "Nu cumva sunt eu, Rabbi?" Și EL i-a zis: "Tu ești!" 

26 Mâncând ei, Isus a luat o pâine și binecuvântând, a frânt-o și a dat-o ucenicilor și le-a zis: "Luați, mâncați! Acesta este trupul Meu". 

27 Și a luat un pahar și mulțumind, le-a dat, zicând: "Beți toți din el! 

28 Căci acesta este sângele Meu, al noului legământ, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor. 

29 Și vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul acesta al viei, până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou, în împărăția Tatălui Meu!" 

30 Și cântând, au ieșit la Muntele Măslinilor. 

31 Și Isus le-a zis: "În noaptea aceasta, toți vă veți poticni în Mine! Căci este scris: "Voi bate păstorul și oile turmei se vor risipi" 

32 Și după ce voi învia, Mă voi arăta vouă în Galileea". 

33 Dar Petru răspunzând, I-a zis: "Și dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni!"

34 Și Isus i-a zis: "Adevărat îți spun, că în această noapte, de trei ori te vei lepăda de Mine, înainte să cânte cocoșul!" 

35 Și Petru I-a zis: "Chiar de ar fi să mor împreună cu Tine și nu mă voi lepăda de Tine!" La fel au zis și toți ceilalți ucenici. 

36 Și Isus a venit cu ei în grădina care se numește Ghetsimani și le-a zis ucenicilor: "Stați aici, până Mă voi duce colo să Mă rog!" 

37 Și l-a luat pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedeu și a început să se întristeze și să se mâhnească 

38 și le-a zis: "Sufletul Meu este întristat până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu Mine!"

39 Și a mai mers puțin, a căzut pe fața* Lui, rugându-se și zicând: "Tatăl Meu, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau EU, ci ca Tine!"

40 Și a venit la ucenici și i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: "Nu puteți atâta lucru*, să vegheați un ceas cu Mine? 

41 Vegheați și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită! În adevăr, duhul este râvnitor, dar trupul este slab!" 

42 S-a dus din nou, a doua oară, rugându-se și zicând: "Tatăl Meu, dacă nu se poate aceasta, să treacă paharul de la Mine, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta!"

43 Și venind, i-a găsit din nou dormind, căci ochii le erau îngreunați. 

44 Și lăsându-i, S-a dus din nou, rugându-se a treia oară, zicând aceleași cuvinte.

45 Atunci a venit la ucenicii Lui și le-a zis: "Dormiți de acum și odihniți-vă! Iată, s-a apropiat ceasul și Fiul omului va fi dat în mâinile păcătoșilor! 

46 Sculați-vă, să mergem! Iată, s-a apropiat cel ce M-a vândut!" 

47 Și pe când zicea EL, iată, a venit Iuda, unul din cei doisprezece și cu el multă mulțime, cu săbii și cu bâte, de la marele preot și de la bătrânii poporului. 

48 Și cel ce L-a vândut, le dăduse un semn, zicând: "Cel pe care-L voi săruta, Acela este; să-L prindeți!" 

49 Și îndată a venit la Isus, zicând: "Bucură-Te, Rabbi!" Și L-a sărutat. 

50 Și Isus i-a zis: "Prietene, de ce ai venit?" Atunci s-au apropiat și au pus mâinile pe Isus și L-au prins. 

51 Și iată, unul din cei cu Isus, întinzând mâna, și-a scos sabia și l-a lovit pe robul marelui preot, tăindu-i urechea. 

52 Și Isus i-a zis: "Întoarce-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce iau sabia, în sabie vor pieri! 

53 Socotiți că n-aș putea să-L rog acum pe Tatăl Meu și-Mi va trimite mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 

54 Dar cum se vor împlini Scripturile? Că așa trebuie să fie!" 

55 În ceasul acela, Isus le-a zis mulțimilor: "Ați ieșit cu săbii și cu bâte ca să Mă prindeți, ca pe un tâlhar; toată ziua stăteam la voi, învățând în templu și nu M-ați prins. 

56 Dar toate acestea au fost, ca să se împlinească scripturile profeților". Și toți ucenicii L-au lăsat și au fugit. 

57 Și ei prinzându-L pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii. 

58 Dar Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot; și intrând înăuntru, s-a așezat cu slujitorii să vadă sfârșitul. 

59 Și marele preot și bătrânii și tot sinedriul căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L omoare 

60 și n-au găsit. Și au venit mulți martori mincinoși, dar n-au găsit. 

61 Și la urmă au venit doi martori mincinoși, zicând: "Acesta a zis: "Pot să stric templul lui Dumnezeu și după trei zile îl voi zidi". 

62 Și ridicându-se marele preot, I-a zis: "Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia despre Tine?" 

63 Dar Isus tăcea. Și răspunzând marele preot, I-a zis: "Jură-Te pe Dumnezeul Cel Viu, că ne vei zice dacă Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!" 

64 Și Isus i-a zis: "Tu ai zis! Mai mult: vă spun că de acum ÎL veți vedea pe Fiul omului, stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului!" 

65 Atunci marele preot și-a rupt hainele, zicând: "A hulit! Ce nevoie mai avem de martori?  Iată, acum ați auzit hula Lui! 

66 Ce părere aveți?" Și ei răspunzând, au zis: "Este vrednic de moarte!" 

67 Și L-au legat la față și îl loveau și ÎL pălmuiau, 

68 zicând: "Profețește-ne, Hristosule, cine este cel ce Te-a lovit!" 

69 Și Petru s-a așezat afară, în curte și s-a apropiat de el o slujitoare, zicând: "Și tu erai cu Isus galileanul!" 

70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: "Nu știu ce zici!" 

71 Și ieșind el la poartă, l-a văzut o alta și a zis celor de acolo: "Și acesta era cu Isus nazareteanul!" 

72 Și din nou s-a lepădat cu jurământ, că nu cunoaște Omul.

73 Și după puțin s-au apropiat cei ce stăteau acolo, zicând lui Petru: "Cu adevărat ești și tu dintre ei, căci și graiul tău te dă de gol!"

74 Atunci a început să se anatemizeze și să se jure, că nu cunoaște Omul. Și îndată a cântat cocoșul. 

75 Și Petru și-a amintit cuvântul lui Isus, care îi spusese că: "Înainte să cânte cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine!" Și a ieșit afară și a plâns cu amar. 

27 

1 Dar făcându-se dimineață, s-au sfătuit toți mai marii preoților și bătrânii poporului împotriva lui Isus, ca să-L omoare. 

2 Și legându-L, L-au dus și L-au dat dregătorului Ponțiu Pilat. 

3 Și Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost condamnat, i-a părut rău și a înapoiat cei treizeci de arginți mai-marilor preoților și bătrânilor, 

4 zicând: "Am păcătuit! Am vândut sânge nevinovat!” Și ei au zis: "Ce ne spui nouă? Vei vedea tu!"

5 Și aruncând arginții în templu, a plecat și s-a dus de s-a spânzurat. 

6 Și mai-marii preoților luând arginții, au zis: "Nu se cuvine să-i punem la darea Domnului, pentru că este preț de sânge!" 

7 Și s-au sfătuit dar și au cumpărat cu ei țarina olarului, spre îngroparea străinilor. 

8 De aceea a fost chemată țarina aceea "Țarina Sângelui", până astăzi. 

9 Atunci s-a împlinit cuvântul prin profetul Ieremia, care zice: "Și au luat cei treizeci de arginți, prețul Celui prețuit, pe care L-au prețuit de la fiii Israel 

10 și i-au dat pe țarina olarului, după cum mi-a poruncit Domnul". (Zah. 11:12,13)

11 Și Isus era înaintea dregătorului și dregătorul L-a întrebat, zicând: "Tu ești împăratul iudeilor?" Și Isus i-a zis: "Tu o zici?" 

12 Dar la învinuirile lui de la marele preot și bătrâni, n-a răspuns nimic.

13 Și Pilat I-a zis: "N-auzi câte Îți mărturisesc?" 

14 Și nu i-a răspuns la niciun cuvânt, încât dregătorul era foarte mirat.  

15 Dar de sărbătoare, dregătorul avea un obicei, să elibereze un întemnițat mulțimii, pe care-l voiau.

16 Și atunci aveau un întemnițat renumit, care se numea Baraba. 

17 Deci, adunându-se ei, Pilat le-a zis: "Pe cine vreți să vă eliberez: "Pe Baraba sau pe Isus, Cel ce se numește Hristos?" 

18 Căci știa că din invidie ÎL dăduse. 

19 Și stând el pe scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis, zicând: "Să n-ai nimic cu Dreptul Acela! Căci am suferit multe astăzi în vis, din pricina Lui". 

20 Dar mai-marii preoților și bătrânii au înduplecat mulțimile, ca să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L piardă. 

21 Și dregătorul răspunzând, le-a zis: "Pe cine vreți să vă eliberez din cei doi?" Și ei au zis: "Pe Baraba!" 

22 Și Pilat le-a zis: "Dar ce să fac cu Isus, Cel ce se numește Hristos?" Și toți i-au zis: "Răstignește-L!" 

23 Și dregătorul a zis: "Dar ce rău a făcut?" Dar ei mai tare strigau, zicând: "Răstignește-L!" 

24 Văzând dar Pilat că nu rezolvă nimic, ci mai mare tulburare se face, a luat apă și și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, zicând: "Sunt nevinovat de sângele Dreptului Acesta! Pe voi vă privește!"

25 Și tot poporul răspunzând, a zis: "Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!" 

26 Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce L-au biciuit, L-au lăsat să fie răstignit. 

27 Și ostașii dregătorului L-au luat pe Isus în pretoriu, au adunat toată cohorta împotriva Lui 

28 și dezbrăcându-L, L-au acoperit cu o mantie roșie; 

29 și împletind o cunună din spini, I-au pus-o pe cap și o trestie în mâna Lui cea dreaptă; și îngenunchind înaintea Lui, ÎL batjocoreau, zicând: "Bucură-te, Împăratul iudeilor!" 

30 Și scuipându-L, I-au luat trestia și-L loveau în cap. 

31 Și după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de mantie și L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dat ca să-L răstignească. 

32 Și ieșind, au găsit pe un om din Cirena, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să-I ducă crucea. 

33 Și s-au dus la locul care se numește Golgota, care înseamnă Locul Căpățânii.  

34 I-au dat să bea oțet amestecat cu fiere și gustând, n-a vrut să bea. 

35 Și răstignindu-L, au împărțit hainele Lui, aruncând sorțul, ca să se împlinească cuvântul profetului: "Au împărțit hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au aruncat sorțul". (Psalm. 22:18 / 21:18 în Septuaginta)

36 Și stăteau acolo să-L păzească. 

37 Și I-au pus vina Lui deasupra capului, scrisă: "Acesta este Isus, Împăratul iudeilor!" 

38 Și au mai răstignit împreună cu EL încă doi tâlhari; la dreapta și la stânga Lui.

39 Și cei treceau, ÎL huleau, clătinându-și capetele 

40 și zicând: "Cel ce strici templul și îl zidești în trei zile, mântuiește-Te pe Tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!" 

41 La fel își băteau joc și mai-marii preoților, cu cărturarii și cu bătrânii, zicând: 

42 "Pe alții i-a mântuit; pe EL însuși nu se poate mântui! Dacă este Împăratul lui Israel, să se coboare acum de pe cruce și vom crede în EL! 

43 S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum dacă-L vrea! Căci a zis: "Sunt Fiul lui Dumnezeu". 

44 Chiar și tâlharii, care erau răstigniți împreună cu EL, ÎL ocărau. 

45 Și de la ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea. 

46 Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic, zicând: "Eli, Eli, Lama Sabactani?!" Aceasta înseamnă: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?!" 

47 Dar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: "Acesta îl strigă pe Ilie!" 

48 Și îndată, unul dintre ei a alergat și a luat un burete și umplându-l cu oțet și punându-l într-o trestie, i l-a dat să bea. 

49 Și ceilalți ziceau: "Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L scape!" 

50 Și strigând din nou cu glas puternic, Isus Și-a dat duhul. 

51 Și iată, catapeteasma templului s-a rupt în două de sus până la jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 

52 și mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat 

53 și au ieșit din morminte după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora. 

54 Și sutașul și cei care erau cu el, care-L păzeau pe Isus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au temut foarte, zicând: "Cu adevărat, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!"   

55 Și acolo erau multe femei, privind de departe, dintre cele care ÎL urmau pe Isus din Galileea, slujindu-I.

56 Între ele erau: Maria Magdalena și Maria*, mama lui Iacob și a lui Iose și mama fiilor lui Zebedeu. 

57 Și făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, care se numește Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. 

58 Acesta a mers la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Și Pilat a poruncit să-i dea trupul. 

59 Și luând Iosif trupul, L-a înfășurat în giulgiu curat 

60 și L-a pus în mormântul lui cel nou, pe care îl săpase în piatră; și prăvălind o piatră mare pe ușa mormântului, a plecat. 

61 Și erau acolo Maria Magdalena și cealaltă Marie*, stând înaintea mormântului. 

62 Și a doua zi, care este după ziua pregătirii, s-au adunat mai-marii preoților și fariseii la Pilat, 

63 zicând: "Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul Acela a zis când trăia: "După trei zile voi învia!" 

64 Cheamă deci să păzească mormântul, până la cea de-a treia zi, ca nu cumva să se ducă ucenicii Lui noaptea să-L fure și să spună poporului că s-a ridicat din morți! Căci înșelăciunea din urmă va fi mai rea decât prima". 

65 Și Pilat le-a zis: "Aveți o strajă; mergeți și păziți cum știți!" 

66 Și ducându-se ei, au pecetluit piatra mormântului și l-au păzit cu străjeri.

28 

1 Dar în târziul sabatului, luminându-se spre prima zi a săptămânii, a venit Maria Magdalena și cu cealaltă Marie*, să vadă mormântul. 

2 Și iată, a fost un cutremur mare, căci îngerul Domnului coborând din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușă și s-a așezat deasupra ei. 

3 Înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 

4 Și de teama lui, cei ce păzeau s-au cutremurat și au rămas ca morți. 

5 Dar îngerul răspunzând, le-a zis femeilor: "Nu vă temeți, căci știu că voi ÎL căutați pe Isus, Cel ce a fost răstignit! 

6 Nu este aici, căci a înviat, după cum a zis! Veniți de vedeți locul unde a stat Domnul! 

7 Și mergeți degrabă și spuneți ucenicilor Lui, că S-a ridicat dintre cei morți! Și iată, merge înaintea voastră în Galileea; acolo ÎL veți vedea! Iată, v-am zis!" 

8 Și au ieșit degrabă de la mormânt, cu teamă și cu mare bucurie, alergând să spună ucenicilor Lui. 

9 Și când mergeau să spună ucenicilor Lui, iată, Isus le-a întâmpinat, zicând: "Bucurați-vă!" Și ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele și I s-au închinat. 

10 Și Isus le-a zis: "Nu vă temeți! Mergeți și spuneți fraților Mei să meargă în Galileea! Acolo Mă vor vedea!" 

11 Și după plecarea lor, iată, unii străjeri s-au dus în cetate și au spus mai-marilor preoților tot ce s-a întâmplat. 

12 Și s-au adunat împreună cu bătrânii și sfătuindu-se, au luat mulți arginți și i-au dat ostașilor, 

13 zicând: "Spuneți că "ucenicii Lui s-au dus noaptea și L-au furat, pe când dormeam noi!" 

14 Și dacă se va auzi aceasta dregătorului, îl vom liniști noi și vă vom face fără griji. 

15 Și ei au luat arginții și au făcut cum au fost învățați. Și s-a răspândit cuvântul acesta printre iudei, până astăzi. 

16 Și cei unsprezece ucenicii au plecat la Galileea, la munte, unde le-a poruncit Isus 

17 și văzându-L, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 

18 Și venind Isus, le-a vorbit, zicând: "Toată puterea Mi S-a dat, în Cer și pe pământ; 

19 mergeți deci și faceți ucenici din toate neamurile și botezați-i în Numele* Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh

20 și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit! Și iată, EU sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului! Amin!"