Evanghelia după Luca

 1 

1 Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire despre lucrurile cele întâmplate între noi,  

2 după cum ni le-au redat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitorii Cuvântului,

3 am hotărât și eu să le urmăresc pe toate de la început, cu de-amănuntul, după aceea să ți le scriu, preaputernice Teofile, 

4 ca să cunoști temeinicia despre cuvintele pe care le-ai auzit.  

5 A fost în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, când preot era unul care se numea Zaharia, din ceata lui Abia și femeia lui din fiicele lui Aaron, care se numea Elisabeta 

6 și ei erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, mergând fără prihană, în toate poruncile și rânduielile Domnului. 

7 Și nu aveau fii, pentru că Elisabeta era stearpă. Și amândoi erau înaintați în zile.

8 Și a fost, în slujirea lui, la rândul cetei lui înaintea lui Dumnezeu, 

9 după rânduiala preoției, a căzut să tămâie și a intrat în templul Domnului 

10 și toată mulțimea poporului se ruga afară, la ceasul tămâierii. 

11 Și lui i s-a arătat îngerul Domnului, stând la dreapta altarului tămâierii. 

12 Și văzând, Zaharia s-a tulburat și teama s-a așezat peste el.

13 Dar îngerul i-a zis: "Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată și femeia ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Ioan. 

14 Și îți va fi bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterea lui. 

15 Căci va fi mare înaintea Domnului și vin și tărie nu va bea și se va umple cu Duhul Sfânt, încă din pântecele mamei lui 

16 și-i va întoarce pe mulți din fiii lui Israel spre Domnul Dumnezeu lor. 

17 Și el va merge înaintea Lui, în duhul și puterea lui Ilie, întorcând inima părinților spre copii și pe cei neascultători în înțelepciunea drepților, ca să pregătească Domnului un popor bine pregătit". 

18 Și Zaharia a zis îngerului: "După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea este înaintată în zilele ei!" 

19 Și răspunzând, îngerul i-a zis: "Eu sunt Gabriel, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu; și m-a trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună.  

20 Și iată, vei fi mut și nu vei putea să vorbești, până în zilele când se va face aceasta, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor!" 

21 Și poporul era așteptându-l pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în templu.

22 Și ieșind, nu putea să le vorbească și au cunoscut că a văzut o vedenie în templu și le făcea semne că a rămas mut. 

23 Și a fost că împlinindu-se zilele slujbei lui, s-a dus la casa lui. 

24 Și după aceste zile, a zămislit Elisabeta, femeia lui și a ținut-o secret cinci luni, zicând 

25 că: "Aceasta mi-a făcut Domnul, în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara dintre oameni!" 

26 Și în cea de-a șasea lună, a fost trimis îngerul Gabriel de la Dumnezeu, într-o cetate a Galileii, cu numele Nazaret, 

27 la o fecioară logodită cu un bărbat cu numele Iosif, din casa lui David; și numele fecioarei era Maria. 

28 Și îngerul a intrat la ea și i-a zis: "Bucură-te tu, cea plină de har, căci Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei!" 

29 Dar ea, când l-a văzut, s-a tulburat pentru cuvântul lui și cugeta: "Ce fel de salutare este aceasta?" 

30 Și îngerul i-a zis: "Nu te teme Maria, căci ai aflat har la Dumnezeu! 

31 Și iată, vei fi însărcinată și vei naște un Fiu și-I vei pune Numele Isus! 

32 Acesta va fi mare și se va chema Fiul Celui Prea Înalt și Domnul Dumnezeu ÎI va da tronul lui David, tatăl Lui 

33 și împărăția peste casa lui Iacob în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit". 

34 Și Maria i-a zis îngerului: "Cum va fi aceasta? Pentru că nu cunosc bărbat".  

35 Și răspunzând, îngerul i-a zis: "Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri; de aceea și Sfântul ce se va naște, se va numi Fiul lui Dumnezeu". 

36 Și iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețea ei și ea este în a șasea lună, ea, cea chemată stearpă! 

37 Căci niciun cuvânt nu este cu neputință la Dumnezeu". 

38 Și Maria a zis: "Iată roaba Domnului! Să-mi fie după cuvântul tău!" Și îngerul a plecat de la ea.  

39 Și ridicându-se Maria în zilele acelea, s-a dus la munte cu grabă, la cetatea lui Iuda 

40 și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. 

41 Și a fost că auzind Elisabeta salutul Mariei, i-a săltat pruncul în pântece și Elisabeta s-a umplut cu Duhul Sfânt  

42 și a strigat cu glas tare și a zis: "Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! 

43 Și, de unde mie aceasta, să vină mama Domnului meu la mine?

44 Căci iată, cum a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a săltat de bucurie pruncul în pântecul meu! 

45 Și ferice de cea care a crezut, că Domnul va împlini cele vorbite ei!" 

46 Și Maria a zis: "Sufletul meu ÎL mărește pe Domnul 

47 și duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 

48 căci a privit peste smerenia roabei Lui! Căci iată, de acum toate neamurile mă vor ferici, 

49 căci Cel puternic mi-a făcut mărire - și sfânt Numele Lui 

50 și mila Lui din neam în neam, celor ce se tem de EL. 

51 A făcut faptă puternică cu mâinile Lui, risipind cugetarea inimii celor mândri. 

52 I-a coborât pe cei puternici de pe tronuri și i-a înălțat pe cei smeriți. 

53 Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți și pe cei bogați i-a trimis afară. 

54 L-a sprijinit pe Israel, fiul Lui, să-i amintească mila, 

55 după cum a vorbit părinților noștri: lui Avraam și seminței Lui până în veac!" 

56 Și Maria a rămas împreună cu ea încă trei luni și s-a întors la casa ei. 

57 Și Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască și a născut un fiu. 

58 Și vecinii și rudele ei au auzit că Domnul Și-a mărit mila față de ea și s-au bucurat împreună cu ea. 

59 Și a fost că în a opta zi, au venit și au tăiat copilul împrejur și îl numeau cu numele tatălui lui, Zaharia. 

60 Și răspunzând, mama lui a zis: "Nu, ci se va chema Ioan!" 

61 Și i-au zis că: "Nu este nimeni între rudele tale, care să fie chemat cu numele acesta!" 

62 Și au făcut semn tatălui lui, cum vrea să fie numit fiul. 

63 Și cerând o tăbliță, a scris, zicând: "Ioan este numele lui!" Și erau toți uimiți.  

64 Și gura lui și limba lui s-au deschis îndată și vorbea, binecuvântându-L pe Dumnezeu. 

65 Și a fost teamă peste toți vecinii lui. Și s-au răspândit toate cuvintele acestea, în tot Muntele Iudeii. 

66 Și toți cei ce le auzeau, le puneau la inima lor, zicând: "Ce va fi atunci cu copilul acesta?" Și mâna Domnului era cu el.

67 Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând: 

68 "Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, căci a cercetat și a făcut răscumpărat poporul Lui

69 Și a ridicat puterea mântuirii noastre, din casa lui David, fiul Lui, 

70 După cum a vorbit prin gura sfinților Lui profeți, cei din vechime: 

71 Mântuire de vrăjmașii noștri și din mâinile tuturor celor ce ne urăsc. 

72 Să facă milă cu părinții noștri și să-Și amintească de legământul sfânt, 

73 Să ne dea Jurământul cu care s-a jurat lui Avraam, tatăl nostru. 

74 Ne-a izbăvit fără teamă din mâinile vrăjmașilor, să-I slujim Lui 

75 În sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieții noastre! 

76 Și tu pruncule, vei fi chemat profet al Celui Prea Înalt, căci vei merge înaintea feței Domnului, să pregătești căile Lui, 

77 să dai cunoștința mântuirii poporului Lui, în eliberarea de păcatele lor 

78 prin inima milei Dumnezeului nostru, în care ne-a cercetat, răsărind de Sus,

79 ca să-i lumineze pe cei din întuneric și care stăteau în umbra morții, ca să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!" 

80 Și copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie, până în ziua arătării lui către Israel. 

2 

1 Și a fost în zilele acelea, că a ieșit o poruncă de la cezarul August, să se înscrie toată lumea. 

2 Această cea dintâi înscriere, a fost pe când era Curenia mai mare peste Siria. 

3 Și mergeau toți să se înscrie, fiecare în cetatea fiecăruia.

4 S-a suit dar și Iosif de la Galileea, din cetatea Nazaret, la Iudeea, la cetatea lui David, care se cheamă Betleem, fiindcă el era din casa și patria lui David, 

5 să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el; femeia fiind însărcinată. 

6 Și când erau ei acolo, i s-au împlinit zilele să nască 

7 și L-a născut pe Fiul ei Cel prim-născut și L-a înfășat și L-a culcat într-o iesle, fiindcă nu era loc în han pentru ei. 

8 Și erau niște păstori în ținutul acela, stând în câmp și păzindu-și turma, făcând de strajă noaptea. 

9 Și iată, îngerul Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor și s-au temut cu o teamă mare. 

10 Și îngerul le-a zis: "Nu vă temeți, căci iată, vă aduc o veste bună, care va fi o bucurie mare pentru tot poporul; 

11 căci astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Hristos Domnul! 

12 Și acesta vă este semnul: Veți găsi Pruncul înfășat și culcat într-o iesle". 

13 Și deodată, a fost împreună cu îngerul, o mulțime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu și zicând: 

14 "Slavă în cele preaînalte ale lui Dumnezeu și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!" 

15 Și a fost, că îngerii s-au dus la ei în cer și oamenii, păstorii, au zis unii către alții: "Să mergem până la Betleem și să vedem cuvântul acesta, ce s-a întâmplat, pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!" 

16 Și grăbindu-se, au venit și i-au găsit pe Maria și pe Iosif și pe Prunc culcat în iesle. 

17 Văzând dar, au vestit despre cuvântul ce li s-a spus despre Copilul Acesta 

18 și toți cei ce au auzit, au fost uimiți de ce le spuneau păstorii. 

19 Și Maria păstra toate cuvintele acestea, adunându-le în inima ei. 

20 Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce au auzit și au văzut, după cum li s-a spus. 

21 Și când s-au împlinit opt zile, au tăiat Copilul împrejur și I s-a pus Numele Isus, cum ÎL numise îngerul, înainte ca EL să fie zămislit în pântece. 

22 Și când s-au împlinit zilele curățirii lor, după legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim, să-L înfățișeze Domnului; 

23 după cum este scris în legea Domnului, că orice bărbat întâi-născut se va chema Sfânt al Domnului -  

24 și să dea jertfă, după cum s-a zis în legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbei. 

25 Și iată, era un om în Ierusalim, cu numele Simeon și omul acesta drept și evlavios, aștepta mângâierea lui Israel și Duhul Sfânt era peste el.

26 Și a fost, că i se vestise prin Duhul Sfânt, că nu va vedea moartea, înainte să-L vadă pe Hristos Domnul. 

27 Și a venit în Duhul la templu și la intrarea părinților cu Copilul Isus, ca să-I facă după obiceiul legii,

28 el L-a luat în brațe și L-a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: 

29 "Acum eliberează în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, 

30 Căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, 

31 Ce ai pregătit în fața tuturor popoarelor; 

32 Lumină spre descoperire neamurilor și slavă poporului Tău Israel!" 

33 Și Iosif și mama Lui erau mirați pentru cele spuse despre EL.

34 Și Simeon i-a binecuvântat și a zis către Maria, mama Lui: "Iată, Acesta este spre căderea și ridicarea multora în Israel și un semn de împotrivire! 

35 Și și ție-ți va străpunge sufletul o sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi!" 

36 Și era și profetesa Ana, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era înaintată în multe zile, trăind cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria ei.

37 Și rămânând văduvă până la optzeci și patru de ani, nu lipsea de la templu, slujind zi și noapte cu posturi și rugăciuni. 

38 Și s-a apropiat și ea în ceasul acela, mulțumind Domnului și vorbind despre EL tuturor celor ce așteptau răscumpărare în Ierusalim. 

39 Și cum au sfârșit toate cele după legea Domnului, s-au întors la Galileea, la cetatea lor Nazaret. 

40 Și copilul creștea și se întărea în Duhul, umplându-Se de înțelepciune. Și harul lui Dumnezeu era peste EL.

41 Și părinții Lui mergeau în fiecare an la Ierusalim, la Sărbătoarea Paștelui. 

42 Și când a fost de doisprezece ani, ei s-au suit la Ierusalim, după rânduiala sărbătorii. 

43 Și sfârșindu-se zilele sărbătorii, pe când se întorceau ei, Copilul Isus a rămas în Ierusalim și Iosif și mama Lui n-au știut. 

44 Și gândind că EL este împreună cu ceilalți călători, au venit cale de o zi și L-au căutat printre cei apropiați și între cei cunoscuți. 

45 Și negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. 

46 Și a fost, după trei zile, L-au găsit în templu, stând în mijlocul învățătorilor și ascultându-i și întrebându-i. 

47 Și toți cei ce-L auzeau, se mirau de priceperea și de răspunsurile Lui.

48 Și văzându-L, au rămas uimiți; și venind mama Lui la EL, I-a zis: "Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl Tău și cu mine, Te-am căutat cu îngrijorare!" 

49 Și EL le-a zis: "De ce M-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?" 

50 Și ei n-au înțeles cuvântul pe care li l-a vorbit. 

51 Și a coborât cu ei și a venit la Nazaret și le era supus. Și mama Lui păstra toate cuvintele acestea în inima ei. 

52 Și Isus sporea în înțelepciune și statură și har la Dumnezeu și la oameni. 

3 

1 Dar în anul al cincisprezecelea al mai-marelui Tiberiu Cezar, a dregătorului Ponțiu Pilat al Iudeii și al tetrarhului Irod al Galileii, iar Filip, fratele lui, fiind tetrarhul Ituriei și al ținutului Trahonitidei și Lusanai fiind tetrarhul Abilenei, 

2 pe timpul marilor preoți Ana și Caiafa, a fost Cuvântul lui Dumnezeu peste Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. 

3 Și a venit în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor, 

4 cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia, care zice: "Un glas strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului, faceți-I drepte cărările! 

5 Orice vale va fi umplută și orice munte și deal va fi coborât și cele strâmbe vor fi îndreptate și cele colțuroase spre căi netede 

6 și orice trup va vedea mântuirea lui Dumnezeu!" (Isaia 40:3-5)

7 Deci, le-a zis mulțimilor care ieșeau să fie botezate de el: "Pui de vipere, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? 

8 Faceți deci roade vrednice pocăinței! Și să nu socotiți în voi înșivă, zicând: "Avem ca tată pe Avraam!" Căci vă spun, că Dumnezeu poate din pietrele acestea, să-i ridice pe copiii lui Avraam! 

9 Iată dar, că securea este la rădăcina pomilor! Deci, orice pom care nu face rod bun, va fi tăiat și aruncat în foc!"  

10 Și mulțimile îl întrebau, zicând: "Deci, ce să facem?" 

11 Și el răspunzând, le-a zis: "Cine are două haine, să dea și celui ce nu are; și cine are hrană, la fel să facă!" 

12 Au venit dar și vameșii să se boteze și i-au zis: "Învățătorule, noi ce să facem?" 

13 Și el le-a zis: "Să nu faceți nimic mai mult, decât ce vi s-a poruncit!" 

14 Și întrebându-l și ostașii, ziceau: "Și noi ce să facem?" Și el le-a zis: "Să nu asupriți pe nimeni, nici să nu-i învinuiți și să vă mulțumiți cu solda voastră!" 

15 Și fiind poporul în așteptare, se gândeau toți în inimile lor la Ioan, dacă nu cumva este el Hristos. 

16 Dar Ioan a răspuns tuturor, zicând: "Eu unul vă botez cu apă; dar Cel ce vine este mai puternic decât mine și eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei Lui! EL vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. 

17 Cel ce Își are lopata în mâini, Își va curăța aria și Își va aduna grâul în grânarul Lui, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge". 

18 Dar și cu multe altele, îndemnând, vestea poporului. 

19 Dar Irod, tetrarhul, fiind mustrat de el din pricina irodiadei, femeia lui Filip, fratele lui și pentru toate relele pe care le-a făcut Irod, 

20 a mai adăugat peste toate acestea și că l-a închis pe Ioan în temniță. 

21 Și a fost că, după ce s-a botezat tot poporul, s-a botezat și Isus; și rugându-Se, s-a deschis cerul 

22 și Duhul Sfânt a coborât trupește, văzându-se ca un porumbel peste EL și un glas s-a auzit din cer, zicând: "Tu ești Fiul Meu Cel iubit; în Tine am plăcerea!" 

23 Și EL, Isus, era cam de treizeci de ani când a început. Și cum se presupunea, era Fiul lui Iosif, lui Eli, 

24 lui Matat, lui Levi, lui Melhi, lui Ianna, lui Iosif, 

25 lui Matatia, lui Amos, lui Naum, lui Esli, lui Nagai, 

26 lui Maat, lui Matatia, lui Șemei, lui Iosif, lui Iuda, 

27 lui Ioan, lui Resa, lui Zorobabel, lui Salatiel, lui Neri, 

28 lui Melhi, lui Addi, lui Cușam, lui Elmodam, lui Er,

29 lui Iose, lui Eliezer, lui Ioreim, lui Matat, lui Levi, 

30 lui Simeon, lui Iuda, lui Iosif, lui Ionan, lui Eliachim, 

31 lui Melea, lui Mainan, lui Matata, lui Natan, lui David, 

32 lui Iesai, lui Obed, lui Boaz, lui Salmon, lui Naason, 

33 lui Aminadab, lui Aram, lui Esrom, lui Fares, lui Iuda, 

34 lui Iacob, lui Isaac, lui Avraam, lui Tara, lui Nahor, 

35 lui Saruh, lui Ragau, lui Falec, lui Eber, lui Șala, 

36 lui Cainan, lui Arfaxad, lui Sem, lui Noe, lui Lameh, 

37 lui Matusala, lui Enoh, lui Iared, lui Maleleel, lui Cainan, 

38 lui Enos, lui Set, lui Adam, lui Dumnezeu. 

4 

1 Și Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie. 

2 Patruzeci de zile a fost ispitit de Diavolul și nu a mâncat nimic în acele zile; și la urmă, când s-au sfârșit ele, a flămânzit. 

3 Și Diavolul I-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, vorbește acestei pietre, să se facă pâine!" 

4 Și Isus i-a răspuns, zicând: "Este scris că: "Omul nu va trăi numai pâine, ci cu orice Cuvânt al lui Dumnezeu!" (Deut. 8:3)

5 Și urcându-L Diavolul pe un munte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii, în puțin timp.

6 Și Diavolul I-a zis: "Ție Îți voi da toată stăpânirea aceasta și slava lor, căci mie mi-a fost dată și o dau cui vreau. 

7 Tu deci, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta!"

8 Și răspunzându-i, Isus a zis: "Mergi înapoia Mea Satană, căci este scris: "Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești!" (Deut. 6:13)

9 Și L-a dus la Ierusalim și L-a așezat pe aripa templului și I-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici!  

10 Căci este scris: "Că va porunci îngerilor Lui pentru Tine să Te păzească 

11 și Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră!" (Psalm. 91:11,12 / 90:11,12 în Septuaginta)

12 Și răspunzând, Isus i-a zis: "S-a zis: "Să nu-L ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!" (Deut. 6:16)

13 Și sfârșind toată ispita, Diavolul a plecat de la EL până la o vreme. 

14 Și Isus S-a întors în puterea Duhului la Galileea și I S-a dus vestea prin toate împrejurimile. 

15 Și EL îi învăța în sinagogile lor, fiind slăvit de toți. 

16 Și a venit la Nazaret, unde crescuse EL. Și a intrat în sinagogă, după obiceiul Lui, în ziua sabatului și S-a ridicat să citească. 

17 Și I s-a dat cartea profetului Isaia. Și deschizând cartea, a găsit locul unde era scris: 

18 "Duhul Domnului este peste mine, pentru că m-a uns să duc vestea bună săracilor, m-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor libertatea și orbilor vederea, să-i trimit pe cei asupriți în libertate, 

19 să vestesc anul de îndurare al Domnului". (Isaia 61:1,2)

20 Și închizând cartea, a dat-o înapoi slujitorului și S-a așezat. Și toți cei din sinagogă, erau cu ochii ațintiți la EL. 

21 Și EL a început să le zică: "Astăzi s-a împlinit scriptura aceasta, în auzul vostru!" 

22 Și toți ÎL mărturiseau și se minunau de cuvintele harului ce ieșeau din gura Lui și ziceau: "Nu este Acesta Fiul lui Iosif?" 

23 Și EL le-a zis: "Fără îndoială, Îmi veți zice pilda aceasta: "Doctore, vindecă-te pe tine însuți!" "Fă și aici în patria Ta, ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!" 

24 Și a zis: "Adevărat vă spun, că niciun profet nu este primit în patria Lui! 

25 Și, adevărat vă spun, că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul pentru trei ani și șase luni, că a fost foamete mare peste toată țara,

26 dar la niciuna din ele n-a fost trimis Ilie, decât la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului! 

27 Și mulți leproși erau pe timpul profetului Elisei în Israel, dar nimeni din ei nu s-a curățat, decât Neeman sirianul!" 

28 Și auzind aceasta, toți s-au umplut de mânie în sinagogă. 

29 Și ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au adus până la sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce, 

30 dar EL a trecut prin mijlocul lor și a plecat. 

31 Și a coborât la Capernaum, cetatea Galileii și îi învăța în sabat. 

32 Și ei erau uimiți de învățătura Lui, căci cuvântul Lui era cu putere. 

33 Și în sinagogă era un om, care avea un duh de demon necurat; și țipa cu glas mare,

34 zicând: "Ce este între noi și Tine, Isus din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te știm cine ești! Ești Sfântul lui Dumnezeu!" 

35 Și Isus l-a certat, zicând: "Taci și ieși din el!" Și aruncându-l demonul în mijloc, a ieșit de la el, fără să-l vatăme. 

36 Și toți s-au temut și-și vorbeau unii altora, zicând: "Ce este cuvântul acesta? Că EL poruncește cu stăpânire și cu putere duhurilor necurate și ele ies!" 

37 Și I s-a dus vestea în tot locul dimprejur. 

38 Și ridicându-Se din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Și soacra lui Simon era cuprinsă de temperatură mare și L-au rugat pentru ea.

39 Și aplecându-Se deasupra ei, a certat temperatura și a lăsat-o îndată; și ea ridicându-se, le slujea. 

40 Și la apusul soarelui, toți câți aveau bolnavi de boli multe, îi aduceau la EL și EL Își punea mâinile pe fiecare dintre ei și îi vindeca. 

41 Ieșeau dar și demoni de la mulți, strigând și zicând că: "Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!" Și certându-i, nu-i lăsa să vorbească, căci știau că EL este Hristosul.

42 Și făcându-se ziuă, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu și mulțimile ÎL căutau. Și au venit până la EL și ÎL țineau să nu plece de la ei.

43 Dar EL le-a zis că: "Trebuie să le vestesc și celorlalte cetăți Evanghelia Mea, cea a împărăției lui Dumnezeu, căci la aceasta am fost trimis!"

44 Și era, propovăduind în sinagogile Galileii. 

5 

1 A fost dar, pe când mulțimea ÎL îmbulzea să audă Cuvântul lui Dumnezeu și EL era stând la marea Ghenesaret, 

2 a văzut două corăbii stând lângă mare, iar pescarii coborâți din ele, curățind mrejele. 

3 Și intrând într-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de țărm. Și așezându-se, învăța mulțimile din corabie.

4 Și cum a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: "Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele la pescuit!" 

5 Și răspunzând, Simon I-a zis: "Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic; dar la cuvântul Tău, voi arunca mreaja!"

6 Și făcând așa, au prins o mulțime mare de pești, că li se rupea mreaja.

7 Și i-a chemat și pe ceilalți părtași cu ei, din cealaltă corabie, să vină să-i ajute. Și au venit și au umplut ambele corăbii, încât ele se afundau.

8 Și văzând Simon Petru, a căzut înaintea genunchilor lui Isus, zicând: "Pleacă de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos!" 

9 Căci îl cuprinsese frica; și pe toți cei care erau împreună cu el, pentru pescuitul peștilor pe care i-au prins. 

10 Și la fel și Iacob și Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau părtași lui Simon. Și Isus i-a zis lui Simon: "Nu te teme! De acum vei fi pescar de oameni!" 

11 Și trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul, urmându-L. 

12 Și a fost, pe când era EL într-o cetate, iată, era un bărbat plin de lepră, care, văzându-L pe Isus, a căzut cu fața la pământ, rugând-L și zicând: "Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!" 

13 Și întinzându-Și mâna, l-a atins, zicând: "Vreau! Fii curățit!" Și îndată s-a dus lepra de la el!

14 Și EL i-a poruncit: "Să nu spui la nimeni, ci du-te și te arată preotului și adu pentru curățarea ta, după cum a poruncit Moise în mărturia Lui!" 

15 Dar mai mult se ducea cuvântul despre EL și se adunau mulțimi multe să asculte și să fie vindecați de EL de bolile lor. 

16 Și EL Se retrăgea în pustiuri și se ruga. 

17 Și a fost, în una din zile, când EL îi învăța și puterea Domnului era în EL și-i vindeca, erau stând și fariseii și învățătorii legii, veniți din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim. 

18 Și iată, niște bărbați aduceau pe un pat, pe un om care era slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru și să-l pună înaintea Lui. 

19 Și negăsind pe unde să intre cu el din pricina mulțimii, s-au suit pe acoperiș și l-au coborât printre cărămizi împreună cu patul, în mijloc, înaintea lui Isus. 

20 Și văzându-le credința, EL i-a zis omului: "Iertate îți sunt păcatele!" 

21 Și au început să cugete cărturarii și fariseii, zicând: "Cine este Acesta, care vorbește blasfemii? Cine poate să ierte păcatul, decât numai Dumnezeu?" 

22 Și cunoscându-le Isus gândurile, răspunzând, le-a zis: "Ce gândiți în inimile voastre? 

23 Ce este mai ușor să zic? Iertate îți sunt păcatele!"? Sau să zic: "Ridică-te și umblă!" 

24 Dar ca să știți că Fiul omului are putere să ierte păcatele pe pământ, i-a zis slăbănogului: "Ție îți spun: "Ridică-te și ia-ți patul și du-te la casa ta!" 

25 Și îndată s-a ridicat înaintea lor, a luat patul pe care zăcea și s-a dus la casa lui, slăvindu-L pe Dumnezeu. 

26 Și toți au fost cuprinși de uimire și-L proslăveau pe Dumnezeu. Și s-au umplut de teamă, zicând că: "Am văzut lucruri minunate astăzi!" 

27 Și după aceasta, a ieșit și a văzut un vameș cu numele Levi, stând la vamă și i-a zis: "Urmează-Mă!"

28 Și lăsând toate, s-a ridicat și a mers după EL. 

29 Și Levi I-a făcut un ospăț mare în casa lui și erau o mulțime de vameși și mulți alții mai erau cu ei stând la masă. 

30 Și cărturarii și fariseii cârteau către ucenicii Lui, zicând: "De ce mâncați și beți cu vameșii și păcătoșii?" 

31 Și răspunzând, Isus le-a zis: "Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.

32 N-am venit să-i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși!" 

33 Și ei I-au zis: "De ce ucenicii lui Ioan postesc des și fac rugăciuni, la fel și cei ai fariseilor, dar ai Tăi mănâncă și bea?" 

34 Și EL le-a zis: "Nu-i puteți face pe fiii nuntașilor să postească, cât este mirele cu ei! 

35 Dar vor veni zile, când va fi luat mirele de la ei. Atunci vor posti, în zilele acelea".

36 Le-a zis dar și o pildă: "Nimeni nu pune un petic de haină nouă, pe o haină veche; căci astfel, cel nou rupe din cea veche și nici nu se potrivește peticul de la cea nouă! 

37 Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; căci astfel, vinul cel nou sparge burdufurile și el se varsă și burdufurile se pierd! 

38 Ci pun vinul nou în burdufuri noi și se păstrează amândouă. 

39 Și nimeni, după ce bea din cel vechi, îndată să vrea din cel nou; căci zice: "Cel vechi este mai bun!" 

6 

1 Și a fost că în următorul sabat, EL trecea printre holde și ucenicii Lui smulgeau spice și le mâncau, după ce le frecau în mâini. 

2 Și unii dintre farisei le-a zis: "De ce faceți ce nu se cuvine să se facă în sabat?" 

3 Și răspunzându-le, Isus a zis: "Oare n-ați citit aceasta, ce a făcut David când a flămânzit el și cei ce erau cu el?

4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat pâinile punerii înainte și a mâncat el și a dat și celor ce erau cu el, care nu se cuvenea să le mănânce decât preoții"? 

5 Și le-a zis că: "Fiul omului este Domn și al sabatului". 

6 A fost dar și în alt sabat, că EL intra în sinagogă și învăța și acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. 

7 Și cărturarii și fariseii pândeau, să vadă dacă-l va vindeca în sabat, ca să-I găsească vină. 

8 Și EL știa gândurile lor și i-a zis omului care avea mâna uscată: "Ridică-te și stai la mijloc!" Și ridicându-se, a stat.

9 Deci, Isus le-a zis: "Vă voi întreba: "Ce se cuvine să faci în sabat? Să faci bine? Sau rău! Să mântuiești sufletul? Sau să-l pierzi!" 

10 Și privindu-i pe toți, i-a zis omului: "Întindeți mâna!" Și a făcut așa și mâna lui și-a revenit ca și cealaltă, sănătoasă. 

11 Și ei s-au umplut mânie și ziceau unii către alții, ce să-I facă lui Isus. 

12 A fost dar în zilele acelea, că a ieșit la munte să se roage și a înnoptat în rugăciune cu Dumnezeu. 

13 Și când s-a făcut ziuă, a vorbit ucenicilor Lui și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli: 

14 pe Simon, pe care l-a numit și Petru și pe Andrei, fratele lui, pe Iacob și pe Ioan, pe Filip și pe Bartolomeu,

15 pe Matei și pe Toma, pe Iacob, fiul lui Alfeu și pe Simon, cel numit Râvnitorul, 

16 pe Iuda al lui Iacob și pe Iuda Iscarioteanu, care a fost și vânzătorul. 

17 Și coborând cu ei, a stat pe un loc șes, EL și cu mulțimea ucenicilor Lui și multă mulțime de popor din toată Iudeea și din Ierusalim și din părțile Tirului și ale Sidonului, 

18 care au venit să-L audă. Și se vindecau de bolile lor și se vindecau și cei bântuiți de duhuri necurate. 

19 Și toată mulțimea căuta să se atingă de EL, căci o putere ieșea de la EL și se vindecau toți. 

20 Și ridicându-Și EL ochii spre ucenici Lui, a zis: "Ferice de voi cei săraci, căci a voastră este împărăția lui Dumnezeu! 

21 Ferice de cei flămânzi acum, căci veți fi săturați! Ferice de cei ce plângeți acum, căci voi veți râde! 

22 Ferice de voi când oamenii vă vor urî și când vă vor izgoni și vă vor ocărî și vă vor scoate nume rău din pricina Fiului omului! 

23 Bucurați-vă în ziua aceea și veseliți-vă, căci iată, răsplata voastră multă este în cer, căci așa au făcut și părinții lor cu profeții! 

24 Mai mult: Vai de voi, bogaților, căci voi vă primiți aici mângâierea! 

25 Vai de voi cei sătui, căci veți flămânzi! Vai de voi cei ce râdeți acum, căci veți plânge și vă veți tângui! 

26 Vai de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine, căci așa făceau și părinții lor cu profeții mincinoși! 

27 Și, vouă vă spun, care ascultați: Iubiți-i pe vrăjmașii voștri, faceți-le bine celor ce vă urăsc, 

28 binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă și rugați-vă pentru cei ce vă rănesc!

29 Celui ce te lovește peste un obraz, întoarce-i și pe celălalt; și de la cel ce-ți cere haina, nu opri cămașa!

30 Și oricui îți cere, dă-i; și de la cel ce-ți cere, să nu-i mai ceri! 

31 Și, după cum vreți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel! 

32 Și dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, care vă este bucuria? Căci și păcătoșii îi iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei!

33 Și dacă faceți bine celor care vă fac bine, care vă este bucuria? Căci și păcătoșii fac așa!

34 Și dacă împrumutați celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, care vă este bucuria? Căci și păcătoșii împrumută păcătoșilor ca să ia înapoi la fel!

35 Mai mult: Iubiți-i pe vrăjmașii voștri și faceți-le bine și împrumutați fără să mai luați înapoi și răsplata voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Prea Înalt, căci EL este bun cu cei nemulțumitori și răi! 

36 Fiți dar îndurători, după cum și Tatăl vostru este îndurător!

37 Și nu judecați, ca să nu fiți judecați; nu osândiți, ca să nu fiți osândiți; iertați și veți fi iertați! 

38 Dați și vi se va da; o măsură bună, îndesată și clătinată vă va face și chiar mai mult vi se va turna în sân, căci cu ce măsură măsurați, vi se va măsura!" 

39 Le-a zis dar o pildă: "Un orb nu poate să călăuzească pe un orb, căci vor cădea amândoi în groapă!" 

40 Ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui, dar orice ucenic desăvârșit, va fi ca învățătorul lui! 

41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, dar nu observi bârna din ochiul tău?

42 Sau, cum poți zice fratelui tău: "Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!", dar nu vezi bârna din ochiul tău?! Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți și paiul din ochiul fratelui tău! 

43 Căci nu este pom bun care face rod rău, nici pom rău care face rod bun; 

44 fiindcă fiecare pom se cunoaște din rodul lui însuși. Căci nu se culeg smochine din spini, nici struguri nu se culeg din rug. 

45 Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui; și omul rău scoate ce este rău din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura lui! 

46 Și de ce-Mi ziceți: "Doamne, Doamne!" și nu faceți ce spun?! 

47 Oricine vine la Mine și ascultă cuvintele Mele și le face, vă voi arăta cu cine va fi asemănat: 

48 Va fi asemenea unui om care, zidindu-și o casă, a săpat și a adâncit și a pus temelia pe piatră; și făcându-se puhoi de ape și izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă avea temelia pe piatră. 

49 Și cel ce aude dar nu face, va fi asemenea unui om care a zidit casa pe pământ, fără temelie; și venind puhoiul de ape, îndată a căzut și prăbușirea casei aceea a fost mare". 

7 

1 Și când Și-a terminat toate cuvintele în auzul poporului, a intrat în Capernaum. 

2 Și un sutaș care avea un rob bolnav și pe care îl prețuia și care era pe moarte, 

3 auzind despre Isus, i-a trimis la EL pe bătrânii iudeilor, rugându-L să vină să-i vindece robul. 

4 Și venind ei la Isus, ÎL rugau insistent, zicând că: "Este vrednic să aibă aceasta, 

5 căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga!" 

6 Și Isus a plecat împreună cu ei. Dar nu erau departe de casă, când sutașul i-a trimis la EL pe prietenii lui, zicându-I: "Doamne, nu Te obosi, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! 

7 De aceea nu m-am învrednicit nici eu să vin la Tine; ci zi un cuvânt și se va vindeca robul meu! 

8 Căci și eu sunt un om sub stăpânire și am sub mine ostași și spun unuia: "Du-te!" și se duce - și altuia: "Vino!" și vine - și robului meu: "Fă aceasta!" și face.

9 Și auzind Isus aceasta, s-a mirat de el. Și întorcându-Se împrejurul Lui, a zis mulțimii: "Vă spun, că nici în Israel n-am găsit așa credință!" 

10 Și întorcându-se trimișii acasă, au găsit robul sănătos. 

11 Și a fost că după aceea, a plecat în cetatea chemată Nain; și mergeau cu EL mulți ucenici ai Lui și multă mulțime. 

12 Și cum S-a apropiat de poarta cetății, iată, scoteau un mort, singurul fiu al mamei lui și ea era văduvă. Și mulțimea cetății era împreună cu ea.

13 Și Domnul văzând-o, I S-a făcut milă de ea și i-a zis: "Nu plânge!" 

14 Și a venit, a atins patul* iar cărătorii s-au oprit. Și a zis: "Tinere, scoală-te îți spun!" 

15 Și mortul s-a ridicat și a început să vorbească și l-a dat mamei lui.

16 Și luându-i teama pe toți, ÎL proslăveau pe Dumnezeu, zicând că: "Un profet mare s-a ridicat între noi" și că: "Dumnezeu Și-a cercetat pe poporul". 

17 Și s-a dus cuvântul acesta despre EL, în toată Iudeea și în toate împrejurimile. 

18 Și ucenicii lui Ioan i-au spus lui despre toate acestea.

19 Și chemându-i pe doi dintre ucenicii lui, Ioan i-a trimis la Isus, zicând: "Tu ești Cel ce vine sau să așteptăm pe altul?" 

20 Și venind la EL, bărbații I-au zis: "Ioan botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând: "Tu ești Cel ce vine sau să așteptăm pe altul?"

21 Și în ceasul acela i-a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele și mulți orbi se bucurau că văd. 

22 Și răspunzând, Isus le-a zis: "Mergeți și spuneți-i lui Ioan ce ați văzut și ați auzit: că orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curăță, surzii aud, morții înviază, săracilor li se vestește vestea bună. 

23 Și, ferice este de cel ce nu se poticnește în Mine!"

24 Și după ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să zică mulțimilor despre Ioan: "Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt? 

25 Sau ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt îmbrăcați în haine scumpe și se strâng să petreacă, sunt între împărați. 

26 Sau, ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da! Vă spun: și mai mult decât un profet! 

27 Acesta este cel despre care este scris: "Iată, EU îl trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, ca să-Ți pregătească calea înaintea Ta!" (Mal. 3:1)

28 Căci vă spun, că între cei născuți din femei, nu este niciun profet mai mare ca Ioan botezătorul; dar cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu, este mai mare ca el! 

29 Și auzind tot poporul și vameșii, s-au încredințat lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. 

30 Dar fariseii și învățătorii legii au lepădat sfatul lui Dumnezeu în ei înșiși, nebotezându-se cu el". 

31 Și Domnul a zis: "Cu cine-i voi asemăna pe oamenii din neamul acesta și cu cine sunt asemănați? 

32 Sunt asemănați cu niște copii care stau în piață și vorbesc unii cu alții și zic: "V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și n-ați plâns!" 

33 Căci a venit Ioan botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin și ziceți: "Are demon!" 

34 A venit Fiul omului, mâncând și bând și ziceți: "Iată, un om mâncăcios și băutor, prieten cu vameșii și păcătoșii!" 

35 Dar înțelepciunea este îndreptățită de toți fiii ei".  

36 Și unul dintre farisei, l-a rugat să mănânce cu el. Și a intrat în casa fariseului și S-a așezat. 

37 Și iată, o femeie din cetate, care era o păcătoasă, a aflat că este în casa fariseului și a venit cu un alabastru cu mir 

38 și stătea în spatele picioarelor Lui; și plângând, a început să-I spele picioarele cu lacrimi și I le ștergea cu părul capului ei și-I săruta picioarele și le ungea cu mir. 

39 Și văzând fariseul care L-a chemat, își spunea în sine, zicând: "Dacă Acesta era un profet, ar fi cunoscut cine și ce fel de femeie este cea care ÎL atinge, că este o păcătoasă!" 

40 Și răspunzând, Isus i-a zis lui Simon: "Am să-ți vorbesc ceva!" Și el a zis: "Vorbește, Învățătorule!" 

41 "Un cămătar avea doi datornici: Unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci. 

42 Dar neavându-i să-i înapoieze, i-a iertat pe amândoi. Spune: Cine dintre ei îl va iubi mai mult?" 

43 Și Simon răspunzând, a zis: "Socotesc că cel căruia i-a iertat mai mult!" Și Isus i-a zis: "Drept ai judecat!" 

44 Și întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: "Vezi femeia aceasta? Am intrat la tine în casă și nu Mi-ai dat apă pentru picioarele Mele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimi și Mi le-a șters cu părul capului ei. 

45 Sărutare nu Mi-ai dat; dar ea, de când a intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. 

46 Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

47 Cu har îți spun: Păcatele ei multe, sunt iertate, căci a iubit mult; dar cui se iartă puțin, iubește puțin!" 

48 Apoi i-a zis femeii: "Iertate îți sunt păcatele!" 

49 Și au început cei care erau împreună cu EL la masă, zicând în ei înșiși: "Cine este Acesta, ca și păcatul să-l ierte?!"

50 Și EL i-a zis femeii: "Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!" 

8 

1 Și a fost că după aceea, EL umbla prin cetăți și prin sate, propovăduind și vestind împărăția lui Dumnezeu și cei doisprezece împreună cu EL

2 și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria cea numită Magdalena, din care ieșise șapte demoni 

3 și Ioana, femeia lui Huza, epitropul lui Irod și Susana și multe altele, care-I slujeau cu avuțiile lor.

4 Și adunându-se multă mulțime și venind la EL din cetăți, le-a zis în pilde: 

5 "Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Și pe când semăna el, o parte a căzut lângă drum și au venit păsările cerului și au mâncat-o. 

6 Și alta a căzut pe stâncă; și răsărind, s-a și uscat, pentru că nu avea umezeală. 

7 Și alta a căzut în mijlocul spinilor; și crescând împreună cu spinii, au înăbușit-o. 

8 Și alta a căzut pe pământ bun; și răsărind, a făcut rod însutit". Zicând acestea, a strigat: "Cine are urechi de auzit, să audă!" 

9 Și ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: "Ce înseamnă pilda aceasta?" 

10 Și EL le-a zis: "Vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde; ca privind să nu vadă și auzind să nu înțeleagă. 

11 Aceasta este pilda: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 

12 Cei de lângă drum, sunt cei ce aud Cuvântul, apoi vine Diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca să nu creadă și să nu se mântuiască! 

13 Și cei de pe stâncă, sunt aceia care, când aud, primesc cu bucurie Cuvântul; dar aceștia n-au rădăcină și cred până la o vreme, iar în vreme de încercare se leapădă. 

14 Și cei căzuți între spini, sunt aceia care, auzind și mergând sub îngrijorările și avuția și poftele vieții, se înăbușă și nu ajung la coacere. 

15 Și cei în pământ bun, sunt aceia care, în inimă curată și bună, auzind Cuvântul, îl au și rodesc în răbdare. 

16 Nimeni n-aprinde o făclie ca s-o acopere cu un vas sau ca s-o pună sub pat, ci o pune pe sfeșnic, ca aceia care intră să vadă lumina. 

17 Căci nu este nimic ascuns care să nu vină la lumină, nici tăinuit care să nu fie cunoscut și să nu vină la lumină. 

18 Vedeți dar cum ascultați! Căci celui ce are, i se va da; și de la cel ce n-are, se va lua de la el și ce i se pare că are!" 

19 Au venit dar la EL mama și frații Lui și nu puteau ajunge la EL de mulțime. 

20 Și au trimis să-I spună: "Mama Ta și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă".

21 Și EL răspunzând, le-a zis: "Mama Mea și frații Mei, sunt aceia care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc!" 

22 Și a fost, în una dintre zile, că EL s-a urcat în corabie cu ucenicii Lui și le-a zis: "Să trecem în cealaltă parte a mării!" Și au plecat. 

23 Și mergând, EL a adormit. Și s-a coborât o furtună de vânt peste mare, că li se umplea corabia cu apă și erau în primejdie.

24 S-au apropiat dar și L-au sculat, zicând: "Învățătorule, învățătorule, pierim!" Și EL S-a ridicat, a certat vântul și valul apei și au încetat și a fost liniște. 

25 Și EL le-a zis: "Unde vă este credința?" Dar ei temându-se, erau uimiți și ziceau unii către alții: "Cine este Acesta, că poruncește și vântului și apei și I se supun?!" 

26 Și au ajuns la ținutul gadarenilor, care este pe cealaltă parte a Galileii. 

27 Și ieșind ei la țărm, i-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demoni și de multă vreme nu mai îmbrăca haină și nu locuia în casă, ci în morminte. 

28 Și văzând-L pe Isus, a căzut înaintea Lui și strigând cu glas tare, a zis: "Ce este între mine și Tine, Isus, Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt? Te rog să nu mă chinuiești!" 

29 Căci poruncea duhului necurat să plece din om, fiindcă de mult timp îl stăpânea; și îl păzeau legat cu lanțuri și obezi și rupea lanțurile și demonul îl gonea prin pustii. 

30 Și Isus întrebându-l, i-a zis: "Care este numele tău?" Și el a zis: "Legiune!" Căci intrase mulți demoni în el.

31 Și-L ruga să nu le poruncească să meargă în adânc. 

32 Și acolo era o turmă mare de porci, păscând pe munte. Și-L rugau să-i lase să intre în aceia și le-a îngăduit. 

33 Și ieșind demonii din om, au intrat în porci și turma s-a repezit de pe stâncă în mare și s-au înecat. 

34 Și văzând păzitorii cele întâmplate, au fugit; și plecând, au spus în cetate și în țarini. 

35 Și ieșind să vadă ce s-a întâmplat, au venit la Isus și l-au găsit pe omul din care ieșise demonii, stând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și întreg la minte și s-au temut. 

36 Și cei care au văzut cum a scăpat îndrăcitul, le-au spus. 

37 Și L-au rugat toată mulțimea dimprejurul gadarenilor, să plece de la ei, căci mare teamă îi cuprinsese. Și intrând ei în corabie, s-au întors. 

38 Și bărbatul din care ieșise demonii, îl ruga să rămână împreună cu EL. Dar Isus l-a trimis înapoi, zicând: 

39 "Întoarce-te la casa ta și spune ce ți-a făcut Dumnezeu!" Și s-a dus prin toată cetatea, propovăduind ce i-a făcut Isus. 

40 Și a fost, când S-a întors Isus, erau o mulțime care L-au primit, căci toți ÎL așteptau.

41 Și iată, a venit un bărbat cu numele Iair și el era mai-marele sinagogii. Plecându-se și căzând la picioarele lui Isus, ÎL ruga să intre în casa Lui, 

42 căci singura lui fiică, ce era de doisprezece ani, era pe moarte. Și ducându-Se EL, mulțimile ÎL îmbulzeau. 

43 Și o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge și care cheltuise la doctori toată avuția ei și nu putuse nimeni s-o vindece, 

44 s-a apropiat prin spate, a atins poala hainei Lui și îndată a încetat scurgerea sângelui ei. 

45 Și Isus a zis: "Cine s-a atins de Mine?" Dar negând toți, Petru și cei împreună cu el au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te îngrămădesc și Tu zici: "Cine s-a atins de Mine?" 

46 Dar Isus a zis: "M-a atins cineva, că EU știu că a ieșit o putere din Mine!"

47 Și văzând femeia că nu a fost tăinuită, tremurând, a venit și I s-a închinat și a vestit înaintea poporului, care era pricina pentru care L-a atins și cum s-a vindecat îndată. 

48 Și EL i-a zis: "Îndrăznește fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace!" 

49 În timp ce vorbea EL, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicându-i că: "A murit fiica ta! Nu-L mai supăra pe Învățătorul!" 

50 Dar auzind Isus, i-a răspuns, zicând: "Nu te teme! Crede numai și se va tămădui!" 

51 Și intrând în casă, nu a mai lăsat pe nimeni să intre, decât pe Petru, pe Iacob și pe Ioan și pe tatăl și pe mama copilei. 

52 Și toți plângeau și o boceau. Dar EL a zis: "Nu plângeți! N-a murit, ci doarme!" 

53 Și râdeau de EL, știind că a murit. 

54 Dar EL i-a scos afară pe toți. Și prinzându-i mâinile, a vorbit, zicând: "Copilă, scoală-te!" 

55 Și duhul ei s-a întors și s-a ridicat îndată și a poruncit să-i dea să mănânce. 

56 Și părinții ei au rămas uimiți. Și EL le-a poruncit, să nu spună la nimeni ce s-a întâmplat. 

9 

1 Și chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Lui, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile 

2 și i-a trimis să propovăduiască împărăția lui Dumnezeu și să vindece bolnavii.

3 Și le-a zis: "Să nu luați nimic la drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint, nici două cămăși să nu aveți; 

4 și în casa în care veți intra, acolo să rămâneți; și de acolo plecați* (*când vă mutați în alt loc). 

5 Și dacă nu vă vor primi, ieșind din cetatea aceea, să scuturați și praful de pe picioarele voastre, spre mărturie pentru ei!"

6 Și ieșind ei, străbăteau satele, vestind și vindecând pretutindeni. 

7 Și tetrarhul Irod a auzit de toate cele împlinite de EL și era nedumerit, căci spuneau unii că s-a ridicat Ioan din morți 

8 și alții că s-a arătat Ilie sau că s-a ridicat unul din profeții din vechime. 

9 Și Irod a zis: "Eu l-am decapitat pe Ioan! Dar cine este Acesta, despre care aud eu acestea?" Și căuta să-L vadă.

10 Și întorcându-se apostolii, I-au povestit ce au făcut. Și luându-i, s-au dus deoparte, la loc pustiu, înspre cetatea numită Betsaida. 

11 Și aflând mulțimile, L-au urmat. Și le-a primit, vorbindu-le despre împărăția lui Dumnezeu și îi vindeca pe cei bolnavi.

12 Și ziua începuse să treacă și cei doisprezece s-au apropiat, zicându-I: "Dă drumul mulțimii, ca să plece prin satele și câmpurile dimprejur, să poposească și să găsească de mâncare, căci aici suntem în loc pustiu!" 

13 Și EL le-a zis: "Dați-le voi să mănânce!" Și ei au zis: "Nu sunt cu noi mai mult de cinci pâini și doi pești; doar dacă vom merge să cumpărăm noi hrană, la tot poporul acesta!" 

14 Căci erau cam cinci mii de bărbați. Și EL le-a zis ucenicilor Lui: "Așezați-i cete de câte cincizeci!" 

15 Și așa au făcut și au i-au așezat pe toți. 

16 Și EL a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer și le-a binecuvântat și le-a frânt și le-a dat ucenicilor și ei le-au dat mulțimii. 

17 Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns douăsprezece coșuri cu rămășițele lor de firimituri. 

18 Și a fost, pe când se ruga EL singur și ucenicii erau împreună cu EL, i-a întrebat, zicând: "Cine zic mulțimile că sunt EU?" 

19 Și răspunzând, ei au zis: "Ioan botezătorul, iar alții Ilie, iar alții că s-a ridicat un profet din vechime". 

20 Și EL le-a zis: "Dar voi cine ziceți că sunt EU?" Și Petru răspunzând, a zis: "Hristosul lui Dumnezeu!" 

21 Și EL le-a poruncit cu mustrare, să nu spună la nimeni aceasta, 

22 zicând că Fiul omului trebuie să pătimească multe și să fie lepădat de bătrâni și de marele preot și de cărturari și să fie omorât și a treia zi va învia. 

23 Și le-a zis tuturor: "Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede pe sine și să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze! 

24 Căci cine va vrea să-și scape sufletul, îl va pierde; dar cine-și va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui! 

25 Căci, ce-i folosește omului să câștige toată lumea, dacă se va pierde sau se va păgubi pe el însuși?

26 Căci cine se va rușina de Mine și de cuvintele acestea ale Mele, se va rușina și Fiul omului de el, când va veni în slava Lui și a Tatălui și a sfinților îngeri! 

27 Dar, adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea înainte să vadă împărăția lui Dumnezeu!" 

28 A fost dar, după cuvintele acestea, cam la opt zile, că i-a luat pe Petru și pe Ioan și pe Iacob și S-a suit la munte să se roage. 

29 Și a fost, pe când se ruga EL, I s-a schimbat înfățișarea feței și haina Lui s-a făcut albă strălucitoare.

30 Și iată, doi bărbați vorbeau cu EL, care erau Moise și Ilie. 

31 Ei arătându-se în slavă, vorbeau despre sfârșitul Lui, care trebuia să se împlinească în Ierusalim. 

32 Dar Petru și cei împreună cu el, erau îngreunați de somn. Și trezindu-se, au văzut slava Lui și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu EL. 

33 Și a fost, pe când se despărțeau ei de la EL, Petru I-a zis lui Isus: "Învățătorule, ne este bine aici unde suntem! Și vom face trei colibe: Una Ție, una lui Moise și una lui Ilie". Nu știa ce zice! 

34 Dar pe când zicea el aceasta, a venit un nor și i-a acoperit. Și ei s-au temut când au intrat aceia în nor. 

35 Și a fost un glas din nor, zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit; de EL să ascultați!" 

36 Și după ce a trecut glasul, Isus s-a aflat singur. Și ei au tăcut și nu au spus nimic în zilele acelea; nimic din ce au văzut. 

37 A fost dar, că în ziua următoare, ei s-au coborât de la munte și L-a întâmpinat multă mulțime.  

38 Și iată, un bărbat din mulțime a strigat, zicând: "Învățătorule, Te rog, uită-te la fiul meu, căci este singurul meu fiu!

39 Căci iată, un duh îl apucă și deodată strigă și-l scutură cu spume și greu se duce de la el, muncindu-l!

40 Și i-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut". 

41 Dar Isus răspunzând, a zis: "O, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi și vă voi suferi?! Adu-l pe fiul tău aici!" 

42 Și pe când se apropia el, demonul l-a trântit și l-a scuturat. Dar Isus a certat duhul cel necurat și a vindecat copilul și i l-a dat tatălui lui. 

43 Și toți au fost uimiți de măreția lui Dumnezeu. Și în timp ce se minunau toți de toate câte a făcut Isus, EL le-a zis ucenicilor Lui: 

44 "Puneți-vă la urechile voastre cuvintele acestea, căci Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor!" 

45 Dar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era acoperit pentru ei, ca să nu-l înțeleagă; și ei se temeau să-L întrebe despre cuvântul acesta. 

46 Dar a intrat un gând în ei, cine va fi cel mai mare din ei. 

47 Și văzând Isus gândul inimii lor, a luat un copil, l-a așezat înaintea lor

48 și le-a zis: "Dacă-l va primi cineva pe copilul acesta pentru Numele Meu, pe Mine Mă primește; și dacă Mă va primi pe Mine, ÎL primește pe Cel ce M-a trimis! Căci pe cel mai mic între voi toți, pe acela îl ridică și este mare". 

49 Și răspunzând Ioan, a zis: "Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău și l-am oprit, căci nu venea după noi!"

50 Și Isus i-a zis: "Nu-l opriți, căci cine nu este împotriva noastră, este pentru noi!"

51 A fost dar, pe când s-au apropiat zilele înălțării Lui, că și EL Și-a întărit fața să meargă la Ierusalim. 

52 A trimis vestitorii înaintea feței Lui și mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor să-I pregătească 

53 și nu L-au primit, căci fața Lui era îndreptată spre Ierusalim. 

54 Văzând dar ucenicii Lui, Iacob și Ioan, au zis: "Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut și Ilie?" 

55 Dar EL întorcându-Se, i-a certat și a zis: "Nu știți ce duh este în voi! 

56 Căci Fiul omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!" Și au plecat în alt sat. 

57 A fost dar, că plecând ei la drum, cineva I-a zis: "Doamne, Te voi urma oriunde vei merge!" 

58 Și Isus i-a zis: "Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-Și culce capul!" 

59 Și EL i-a zis altuia: "Urmează-Mă!" Dar el a zis: "Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!" 

60 Și Isus i-a zis: "Lasă morții să-și îngroape morții și tu du-te de vestește împărăția lui Dumnezeu!" 

61 Și altul a zis: "Te voi urma Doamne, dar lasă-mă întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!" 

62 Și Isus i-a zis: "Nimeni din cine pune mâna pe plug și privește înapoi, nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu!" 

10 

1 Și după aceasta, Domnul i-a mai ales și pe alții șaptezeci și i-a trimis câte doi înaintea feței Lui, în orice cetate și loc, unde trebuia să meargă EL.

2 Deci, EL le-a zis: "În adevăr, secerișul este mult și lucrătorii sunt puțini; rugați-L deci pe Domnul secerișului, să-Și scoată lucrători la secerișul Lui! 

3 Mergeți! Iată, EU vă trimit ca pe miei în mijlocul lupilor! 

4 Nu purtați pungă sau traistă, nici încălțăminte și să nu îmbrățișați pe nimeni de pe drum! 

5 În orice casă veți intra, întâi să ziceți: "Pacea să fie peste casa aceasta!" 

6 Și dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste ea; dar altfel, se va întoarce la voi!

7 Și să rămâneți în acea casă, să mâncați și să beți înaintea lor, căci vrednic este lucrătorul de plata lui! Să nu vă mutați din casă în casă! 

8 Și în orice cetate veți intra și vă vor primi, să mâncați ce vă va da; 

9 și vindecați-i pe cei bolnavi din ea și să le ziceți: "Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!" 

10 În orice cetate veți intra și nu vă vor primi, să ieșiți în piața ei și să spuneți: 

11 "Vă scuturăm și praful care s-a prins de noi, din cetatea voastră. Mai mult, să știți aceasta: că împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!" 

12 Dar vă spun că Sodomei în ziua aceea, îi va fi mai ușor decât va fi cetății aceleia! 

13 Vai de tine Horazin, vai de tine Betsaida, căci dacă se făceau în Tir și în Sidon minunile care s-au făcut în voi, de mult se pocăiau, stând în sac și cenușă. 

14 Mai mult, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon la judecată, decât vă va fi vouă! 

15 Și tu Capernaum, te-ai înălțat până la cer; dar te vei coborî până la locuința morților! 

16 Cine vă va asculta pe voi, pe Mine Mă ascultă; și cine vă va lepăda pe voi, pe Mine Mă leapădă; și cine Mă va lepăda pe Mine, ÎL leapădă pe Cel ce M-a trimis pe Mine!" 

17 Și cei șaptezeci s-au întors cu bucurie, zicând: "Doamne, chiar și demonii ni se supun în Numele Tău!" 

18 Și EL le-a zis: "L-am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. 

19 Iată, vă dau stăpânire să călcați peste șerpi și scorpioni și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma! 

20 Mai mult: Nu vă bucurați pentru aceasta, că duhurile vi se supun; ci bucurați-vă cu mai mult, că numele voastre sunt scrise în ceruri!" 

21 În ceasul acela, Isus s-a bucurat în Duhul și a zis: "Îți mulțumesc, Tată, Stăpâne al cerului și pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și ai descoperit-o pruncilor! Da, Tată, căci aceasta a fost plăcerea înaintea Ta!"

22 Și întorcându-Se către ucenici, le-a zis: "Toate Mi-au fost date de Tatălui Meu; și nimeni nu cunoaște Cine este Fiul, decât Tatăl; și Cine este Tatăl, decât Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-L descopere!" 

23 Și întorcându-Se către ucenici, deoparte, a zis: "Ferice de ochii care văd ce vedeți voi!

24 Căci vă spun, că mulți profeți și împărați au vrut să vadă ce vedeți voi și n-au văzut; și să audă ce auziți voi și n-au auzit!" 

25 Și iată, un învățător al legii s-a ridicat, ispitindu-L și zicând: "Învățătorule, ce să fac să moștenesc viața veșnică?" 

26 Și EL i-a zis: "Ce este scris în lege? Cum citești?" 

27 Și el răspunzând, a zis: "Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și din toată cugetarea ta; și pe aproapele tău, ca pe tine însuți!" (Lev. 19:18; Deut. 6:5)

28 Și Isus i-a zis: "Drept ai răspuns! Fă așa și vei trăi!" 

29 Dar el vrând să se îndreptățească, I-a zis lui Isus: "Și cine este aproapele meu?"

30 Și răspunzând Isus, i-a zis: "Un om se cobora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut între tâlhari; care, l-au dezbrăcat și l-au rănit, apoi au plecat și l-au lăsat aproape mort.

31 Dar, din întâmplare, se cobora un preot pe acel drum; și văzându-l, a trecut pe alături. 

32 De asemenea, a venit și un levit prin locul acela; și văzându-l, a trecut pe alături. 

33 Dar un samaritean trecând pe acolo, a venit la el și văzându-l, i s-a făcut milă de el.

34 Și a venit, i-a legat rănile, a turnat untdelemn și vin peste ele, apoi l-a suit pe dobitocul lui și l-a dus la un han și l-a îngrijit.

35 Și plecând a doua zi, a scos doi dinari și i-a dat hangiului și i-a zis: "Îngrijește de el! Și ce vei mai cheltui, îți voi da eu când mă voi întoarce!"

36 Deci, cine din aceștia trei a părut că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?" 

37 Și el I-a zis: "Cel ce și-a făcut milă de el!" Și Isus i-a zis: "Mergi și fă și tu la fel!" 

38 A fost dar că au plecat și EL a intrat într-un sat; și o femeie care se numea Marta, L-a primit în casa ei. 

39 Și ea avea o soră care se numea Maria și se așezase la picioarele lui Isus, ascultând Cuvântul Lui. 

40 Și Marta fiind ocupată cu multă slujire, s-a apropiat dar și I-a zis: "Doamne, nu-Ți pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute!" 

41 Și Isus răspunzând, i-a zis: "Marta, Marta, pentru multe te îngrijești și te frămânți, 

42 dar un singur lucru trebuie! Și Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua". 

11 

1 Și a fost, pe când era EL într-un loc și se ruga, cum a încetat, ucenicii Lui I-au zis: "Doamne, învață-ne rugăciuni, cum și Ioan i-a învățat pe ucenici lui!" 

2 Și EL le-a zis: "Când vă rugați, să ziceți: "Tatăl nostru Cel din ceruri, sfințească-se Numele Tău, vină împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ!

3 Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o în fiecare zi 

4 și ne iartă păcatele noastre, căci și noi iertăm pe oricine ne greșește! Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău!" 

5 Și le-a zis: "Cine dintre voi, având un prieten și ducându-vă la el la miezul nopții, zicându-i: "Prietene, împrumută-mi trei pâini, 

6 fiindcă prietenul meu a venit de pe drum la mine și n-am ce să-i pun înainte!", 

7 acela să răspundă dinăuntru, zicând: "Nu-mi aduce supărare! Iată, ușa este încuiată și copiii sunt cu mine, pe pieptul* meu; nu pot să mă ridic să-ți dau!" 

8 Vă spun, că și dacă nu se va ridica să vă dea că vă este prieten, din pricina insistenței voastre, se va ridica și vă va da cât aveți nevoie! 

9 Și EU vă spun: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide;  

10 căci oricine cere, primește; și cine caută, găsește; și celui ce bate, i se va deschide! 

11 Și care tată dintre voi, cerându-i fiul o pâine, să-i dea o piatră? Și un pește, iar în locul peștelui să-i dea un șarpe? 

12 Și dacă va cere un ou, să-i dea un scorpion? 

13 Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl Cel din cer, va da Duhul Sfânt celor care i-L vor cere?!" 

14 Și a scos un demon dintr-un om care era mut și demonul acela era mut. Și a fost că ieșind demonul cel mut, omul care fusese mut a început să vorbească și mulțimile erau uimite.

15 Dar unii dintre ei au zis: "Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate demonii!" 

16 Și alții, ispitindu-L, ÎI cereau un semn din cer. 

17 Dar EL cunoscându-le gândurile, le-a zis: "Orice împărăție dezbinată împotriva ei, se va pustii; și casă împotriva casei, se prăbușește! 

18 Și dacă Satana se dezbină împotriva lui, cum va dăinui împărăția lui? Căci ziceți că EU scot demonii cu Beelzebul. 

19 Și dacă EU scot demonii cu Beelzebul, pe fiii voștri cu cine-i voi scoate? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri! 

20 Dar dacă EU scot demonii cu degetul Dumnezeu, atunci împărăția lui Dumnezeu a ajuns peste voi! 

21 Când cel puternic, înarmat fiind, își păzește curtea lui, avuția lui este în pace. 

22 Dar când vine cel mai puternic ca el să-l biruiască, îi ia armura de pe el și-i ia și armele. 

23 Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea; și cine nu strânge cu Mine, risipește. 

24 Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă; și negăsind, zice: "Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit!" 

25 Și venind, o găsește măturată și împodobită. 

26 Atunci se duce și mai ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el și intră să locuiască acolo. Și starea omului acela se face mai rea decât prima".

27 A fost dar, pe când zicea EL aceasta, o femeie a ridicat glasul din mulțime, zicându-I: "Ferice de pântecele care Te-au purtat și de sânii pe care i-ai supt!" 

28 Dar EL a zis: "Ferice mai degrabă de cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!" 

29 Și cum mulțimile creșteau, a început să zică: "Acest neam care este rău, caută un semn; și nu i se va da un semn, decât semnul profetului Iona! 

30 Căci după cum a fost Iona un semn pentru niniveni, așa va fi și Fiul omului pentru neamul acesta! 

31 Împărăteasa de la sud se va ridica la judecată cu oamenii din neamul acesta și-i va condamna; căci ea a venit de la marginea pământului, să audă înțelepciunea Solomon; și iată, aici este Unul mai mare decât Solomon! 

32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta și-l vor condamna, căci ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată, aici este Unul mai mare decât Iona! 

33 Nimeni dar n-aprinde o făclie ca s-o pună în ascuns, nici sub obroc, ci pe sfeșnic, ca acei ce intră să vadă lumina! 

34 Ochiul este lumina trupului; deci, dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău este luminat; dar dacă este rău și trupul tău va fi întunecat! 

35 Ia seama deci, ca lumina care este în tine, să nu fie întuneric! 

36 Deci, dacă tot trupul tău este luminat, neavând vreo parte întunecată, va fi luminat cu totul, ca atunci când te luminează lumina fulgerului". 

37 Pe când încă vorbea EL, un fariseu L-a rugat să prânzească cu el. Și EL a intrat și S-a așezat. 

38 Și văzând fariseul, s-a mirat că nu S-a spălat întâi, înainte să prânzească. 

39 Și Domnul i-a zis: "Acum, voi, fariseii, curățați exteriorul paharului și al farfuriei; dar pe dinăuntrul vostru sunteți plini de răpire și răutate! 

40 Nepricepuților, nu cel ce a făcut exteriorul, a făcut și interiorul? 

41 Mai mult: Dați milostenie pe cele dinăuntru și iată, totul vă va fi curat! 

42 Dar, vai de voi, fariseilor, căci voi dați zeciuială din mentă și din unt și din orice zarzavat, dar lăsați judecata și dragostea lui Dumnezeu! Pe acestea trebuia să le faceți și pe celelalte să nu le lăsați nefăcute!

43 Vai de voi, fariseilor, căci iubiți primele locuri în sinagogi și saluturile în piețe! 

44 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, căci sunteți ca mormintele nevăzute și pe care oamenii calcă fără să știe!"

45 Și răspunzând un învățător al legii, I-a zis: "Învățătorule, zicând aceasta, ne ocărăști și pe noi!" 

46 Și EL a zis: "Vai și de voi, învățători ai legii, căci împovărați oamenii cu sarcini greu de purtat, dar voi nici cu unul din degetele voastre nu vreți să le purtați! 

47 Vai de voi, căci voi zidiți mormintele profeților și părinții voștri i-au omorât! 

48 Prin aceasta, mărturisiți și încuviințați faptele părinților voștri, că ei i-au omorât și voi le zidiți mormintele! 

49 De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: "Le voi trimite profeți și apostoli și vor omorî din ei și-i voi prigoni!" 

50 Ca să se ceară sângele tuturor profeților, vărsat de la întemeierea lumii, de la neamul acesta; 

51 de la sângele lui Abel, până la sângele lui Zaharia, cel ucis între altar și templu. Da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! 

52 Vai de voi, învățători ai legii, căci ați luat cheia cunoașterii Lui și n-ați intrat; și pe cei ce voiau să intre, i-ați împiedicat!" 

53 Și zicând EL aceasta, cărturarii și fariseii au început să-L urască groaznic și să-L facă să le vorbească despre mai multe, 

54 pândindu-L și căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-L învinuiască! 

12 

1 Și adunându-se multe mulțimi de oameni, încât se călcau unii pe alții, Isus a început să le zică ucenicilor Lui: "Mai întâi, păziți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia! 

2 Căci nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit și ascuns care nu va fi cunoscut! 

3 Căci tot ce veți spune la întuneric, se va auzi la lumină; și ce veți vorbi în odăițe, va fi propovăduit de pe acoperișuri. 

4 Dar vă spun, prietenii Mei: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul și după aceea, mai mult nu mai au ce să facă! 

5 Vă voi arăta dar de cine să vă temeți: Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are putere să arunce și în gheenă! Da, vă spun, de Acela să vă temeți! 

6 Nu se vând cinci vrăbii cu doi bani? Și totuși, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu! 

7 Ci și perii capului vostru, toți vă sunt numărați! Deci, nu vă temeți! Mult mai de preț sunteți voi!

8 Și vă spun: Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor și Fiul omului îl va mărturisi pe el înaintea îngerilor lui Dumnezeu! 

9 Dar cel ce Mă va lepăda înaintea oamenilor, va fi lepădat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 

10 Și oricine va zice un cuvânt împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat! 

11 Și când vă vor duce în sinagogi și la căpetenii și la stăpâniri, să nu vă îngrijiți cum sau ce veți răspunde sau ce veți zice, 

12 căci Duhul Sfânt vă va învăța în ceasul acela, ce trebuie să vorbiți!" 

13 Și unul din mulțime I-a zis: "Învățătorule, spune-i fratelui meu, să împartă moștenirea cu mine!"

14 Dar EL i-a zis: "Omule, cine M-a pus judecător sau împărțitor peste voi?"

15 Și le-a zis: "Vedeți și păziți-vă de lăcomie, căci viața lui nu este în prisosul din avuțiile lui!" 

16 Și le-a zis o pildă, zicând: "Unui om care era bogat, i-a rodit mult țarina. 

17 Și cugeta în sine, zicând: "Ce voi face? Căci nu mai am unde să-mi strâng roadele!" 

18 Și a zis: "Așa voi face: "Îmi voi strica hambarele și le voi zidi mai mari; și voi strânge acolo, toate roadele mele și bunătățile mele! 

19 Și-i voi zice sufletului meu: "Suflete, ai multe bunătăți strânse, pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!" 

20 Dar Dumnezeu i-a zis: "Nebunule, în noaptea aceasta ți se va cere sufletul; și toate pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?" 

21 Așa este cu cel ce-și strânge comori pentru el și nu se îmbogățește în Dumnezeu". 

22 Și le-a zis ucenicilor Lui: "De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, ce veți mânca; nici de trupul vostru, ce veți îmbrăca! 

23 Viața este mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 

24 Priviți corbii: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au cămară, nici hambar și Dumnezeu îi hrănește! Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările?! 

25 Și cine dintre voi, îngrijorându-se, poate adăuga un cot peste vârsta lui? 

26 Deci, dacă nu puteți nici foarte puțin, pentru ce vă îngrijorați de celelalte? 

27 Priviți cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu țes! Vă spun dar, că nici Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca aceștia! 

28 Și dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este și mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult pe voi, puțin-credincioșilor?! 

29 Și voi, nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea și nu vă îngrijorați, 

30 căci pe toate acestea neamurile lumii le caută! Tatăl vostru știe că vă trebuiesc acestea. 

31 Căutați mai mult împărăția lui Dumnezeu și toate acestea vi se vor adăuga! 

32 Nu te teme, turmă mică, fiindcă Tatăl vostru a avut plăcerea vă să dea împărăția! 

33 Vindeți-vă bogățiile și dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, o comoară nesfârșită în ceruri, unde hoțul nu se apropie, nici molia n-o roade!

34 Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră.

35 Să vă fie mijlocul încins și făcliile aprinse 

36 și să vă asemănați cu oamenii care-l așteaptă pe stăpânul lor, când se va întoarce de la nuntă; ca atunci când va veni și va bate, să-i deschidă îndată!  

37 Ferice de robii aceia care, la venirea stăpânului, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun, că se va încinge și-i va așeza la masă; și venind, le va sluji! 

38 Și dacă va veni la a doua strajă sau la a treia strajă, venind și găsindu-i așa, ferice va fi de robii aceia! 

39 Aceasta dar s-o știți: că dacă ar ști stăpânul casei, în care ceas va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa! 

40 Și voi deci fiți gata, căci nu știți ceasul când va veni Fiul omului!" 

41 Și Petru I-a zis: "Doamne, pentru noi ai zis pilda aceasta sau pentru toți?" 

42 Și Domnul a zis: "Cine atunci, este administratorul credincios și înțelept, pe care-l va pune stăpânul lui peste slujitorii lui, să le dea măsura de grâu la vreme? 

43 Ferice de robul acela care, la venirea stăpânului lui, îl va găsi făcând așa! 

44 Adevărat vă spun, că îl va pune peste toate avuțiile lui! 

45 Dar dacă robul acela va zice în inima lui: "Stăpânul meu întârzie să vină!" Și va începe să-i bată pe slujitori și pe slujitoare, să mănânce, să bea și să se îmbete, 

46 stăpânul robului acela va veni în ziua în care nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe și-l va tăia în două și-i va da partea lui cu cei necredincioși. 

47 Și robul acela care, știind voia stăpânului lui și ne gătind, nici făcându-i voia, va fi bătut mult. 

48 Dar cel ce, din neștiință va face lucruri vrednice de răni, va fi bătut puțin. Căci oricui i s-a dat mult, i se va cere mult; și cui i s-a încredințat mult, i se va cere mai mult!

49 EU am venit să arunc foc pe pământ; și ce vreau, este să se aprindă! 

50 Dar am să fiu botezat cu un botez și n-am liniște până nu-l voi sfârși! 

51 Socotiți că am venit să aduc pacea pe pământ? EU vă spun: "NU!", ci dezbinare! 

52 Căci acum, din cinci care vor fi în casă, trei vor fi dezbinați împotriva a doi și doi împotriva a trei. 

53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului și fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii ei și nora împotriva soacrei ei". 

54 A zis dar și mulțimilor: "Când vedeți ridicându-se nor de la apus, îndată ziceți: "Vine ploaia!" Și așa se întâmplă.

55 Și când vedeți suflând vântul de la sud, ziceți că va fi arșiță; și așa se face! 

56 Fățarnicilor, fața pământului și a cerului știți s-o deslușiți, dar vremea aceasta cum n-o deslușiți? 

57 De ce dar, nu judecați și peste voi dreptatea? 

58 Și când vei merge cu potrivnicul tău la dregător, caută să te împaci cu el pe drum, ca nu cumva să te ducă la judecător și judecătorul să te dea temnicerului și temnicerul să te arunce în temniță! 

59 Îți spun, că nu vei ieși de acolo, până nu vei da și cel din urmă lepton*!" (*bănuț) 

13 

1 Dar unii care erau înaintea Lui în acea vreme, I-au zis despre niște galileeni, cărora le-a amestecat Pilat sângele cu jertfele lor. 

2 Și răspunzând, Isus le-a zis: "Socotiți că acești galileeni erau mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni, fiindcă li s-a făcut să pătimească acestea? 

3 EU vă spun: "NU!"; ci dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel! 

4 Sau acei optsprezece, peste care a căzut turnul Siloamului și i-a omorât, socotiți că aceia se făceau mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiesc în Ierusalim? 

5 EU vă spun: "NU!"; ci dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel!" 

6 Și a zis pilda aceasta: "Cineva avea un smochin sădit în via lui; și a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. 

7 Și i-a zis îngrijitorului: "Iată, de trei ani vin să caut rod în smochinul acesta și nu găsesc! Taie-l! Pentru ce să mai ocupe și pământul?"

8 Dar el răspunzând, i-a zis: "Stăpâne, mai lasă-l și anul acesta! Până când îl voi săpa împrejur și-i voi pune gunoi; 

9 poate va face rod în viitor! Și dacă nu va face, îl voi tăia". 

10 Și era în una din sinagogi, în sabat, învățând. 

11 Și iată, era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință și era gârbovă și nu putea deloc să se îndrepte.

12 Și văzând-o Isus, a vorbit și i-a zis: "Femeie, ești dezlegată de neputința ta!" 

13 Și-a pus mâinile peste ea și îndată s-a îndreptat și-L proslăvea pe Dumnezeu. 

14 Dar mai-marele sinagogii, mâniat că Isus a vindecat-o în sabat, răspunzând, a zis mulțimii: "Sunt șase zile în care trebuie să se lucreze din-acestea; deci, veniți atunci să vă vindecați și nu în ziua sabatului!" 

15 Deci, Domnul a răspuns și i-a zis: "Fățarnicule, fiecare din voi, în sabat, nu-și dezleagă boul sau măgarul de la iesle și-l duce să bea apă? 

16 Și fiica aceasta, a lui Avraam, care era legată de Satana, iată, de optsprezece ani, nu trebuia să fie ea dezlegată de legătura aceasta în ziua sabatului?" 

17 Și zicând EL aceasta, s-au rușinat toți cei ce I se împotriveau; și toată mulțimea se bucura, pentru toate cele slăvite făcute de EL.

18 Și EL a zis: "Cu ce se aseamănă împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna?"

19 Este asemenea grăuntelui de muștar, pe care l-a luat un om și l-a aruncat în grădina lui și a crescut și s-a făcut un pom mare și păsările cerului se adăpostesc în ramurile lui. 

20 Și iarăși a zis: "Cu ce voi mai asemăna împărăția lui Dumnezeu? 

21 Este asemenea aluatului, pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină, până ce se dospește toată!" 

22 Și trecea prin cetăți și sate, învățând și mergând spre Ierusalim. 

23 Și cineva I-a zis: "Doamne, puțini se vor mântui?" Și EL le-a zis:

24 Luptați-vă să intrați pe poarta cea strâmtă, căci vă spun că mulți vor căuta să intre și nu vor putea! 

25 După ce se va ridica Stăpânul casei și va închide ușa și veți începe să stați afară și să bateți la ușă, zicând: "Doamne, Doamne, deschide-ne!" Și răspunzând, vă va zice: "Nu vă cunosc de unde sunteți!", 

26 atunci veți începe să ziceți: "Am mâncat și am băut înaintea Ta și în piețele noastre ne-ai învățat!" 

27 Și va zice: "Vă spun că nu vă cunosc de unde sunteți! Depărtați-vă de la Mine, toți lucrătorii fărădelegii!" 

28 Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților, când îi veți vedea pe Avraam, pe Isaac și pe Iacob și pe toți profeții în împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi aruncați afară! 

29 Și vor veni de la răsărit și de la apus, de la nord și de la sud și vor cina în împărăția lui Dumnezeu. 

30 Și iată, sunt unii din cei din urmă, care vor fi cei dintâi; și sunt unii din cei dintâi, care vor fi cei din urmă". 

31 În ziua aceea au venit unii farisei, zicându-I: "Pleacă și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare!" 

32 Și EL le-a zis: "Mergeți și spuneți-i vulpii acesteia: "Iată, EU scot demoni și fac vindecări astăzi și mâine și a treia zi voi sfârși! 

33 Mai am treabă astăzi și mâine și voi pleca; căci nu este primit ca un profet să piară afară din Ierusalim. 

34 Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeții și-i împroști cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am vrut să-i strâng pe copiii tăi la un loc, cum își strânge cloșca puii sub aripi și n-ați vrut! 

35 Iată, vi se lasă casa pustie! Dar, adevărat vă spun, că nu Mă veți mai vedea, până când veți zice: "Binecuvântat Cel ce vine în Numele Domnului!" 

14 

1 Și a fost, pe când venea EL în casa unui mai-mare al fariseilor, în sabat, să mănânce pâine și fariseii ÎL pândeau, 

2 iată, era un om bolnav de dropică înaintea Lui. 

3 Și răspunzând, Isus le-a vorbit învățătorilor legii și fariseilor, zicând: "Se cuvine să se vindece în sabat?" 

4 Dar ei tăceau. Și EL luându-l, l-a vindecat și i-a dat drumul. 

5 Și răspunzându-le, a zis: "Cine dintre voi, dacă-i va cădea măgarul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în ziua sabatului?" 

6 Și n-au putut să-I răspundă la aceasta. 

7 Apoi a spus o pildă celor poftiți, văzând cum alegeau primele scaune, zicându-le:

8 "Când ești invitat de cineva la o nuntă, nu te așeza pe primele scaune, ca nu cumva el să fi invitat pe cineva mai prețios decât tine; 

9 și venind cel ce te-a invitat și pe tine și pe el, să-ți zică: "Dă locul acestuia!" Și atunci cu rușine vei merge să iei locul cel din urmă.

10 Ci când ești invitat, mergi și așează-te pe locul cel din urmă; ca atunci când va veni cel ce te-a invitat, să-ți zică: "Prietene, mută-te mai sus!" Atunci vei fi slăvit înaintea celor ce stau la masă împreună cu tine.

11 Căci oricine se înalță pe sine, va fi coborât; și cine se smerește pe sine, va fi înălțat!" 

12 Și i-a zis și celui ce L-a invitat: "Când faci un prânz sau o cină, nu-i chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei și să ți se facă o răsplată! 

13 Ci când faci un ospăț, cheamă-i pe cei săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi 

14 și vei fi fericit, căci ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor drepți!" 

15 Și auzind aceasta, cineva din cei ce stăteau la masă, I-a zis: "Ferice de cel ce va mânca pâine în împărăția lui Dumnezeu!" 

16 Și EL i-a zis: "Un om a făcut un ospăț mare și i-a chemat pe mulți. 

17 Și l-a trimis pe robul lui la ceasul cinei, să le zică celor poftiți: "Veniți, căci iată, totul este gata!" 

18 Dar ei au început toți să se scuze. Primul i-a zis: "Mi-am cumpărat o țarină și trebuie să plec s-o văd. Te rog să mă ierți!" 

19 Și altul i-a zis: "Mi-am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc. Te rog să mă ierți!" 

20 Și altul i-a zis: "Mi-am luat femeie și de aceea nu pot să vin!" 

21 Și venind robul acela, a spus aceasta stăpânului lui. Atunci, stăpânul casei mâniindu-se, i-a zis robului lui: "Du-te repede în piețele și în ulițele cetății și adu-i aici pe cei săraci și pe neputincioși și pe șchiopi și pe orbi!" 

22 Și robul a zis: "Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit și mai este loc!" 

23 Și stăpânul i-a zis robului: "Mergi la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa! 

24 Căci vă spun, că niciunul dintre acei oameni chemați, nu va gusta din cina mea!" 

25 Mergeau dar multe mulțimi cu EL; și întorcându-Se, le-a zis:

26 "Dacă vine cineva după Mine și nu urăște pe tatăl său și pe mama sa și pe femeia sa și pe copii și pe frați și pe surori, ba chiar și sufletul lui, nu poate fi ucenicul Meu! 

27 Și cine nu-și poartă crucea și vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

28 Căci, cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu se așează mai întâi să facă socoteala, dacă are cu ce să-l termine?

29 Ca nu cumva, așezându-i temelia și neputând să-l termine, toți cei ce vor vedea, să înceapă să râdă de el, 

30 zicând: "Omul acesta a început să zidească și n-a putut să termine!" 

31 Sau, care împărat, mergând să se bată la război cu un alt împărat, nu se va așeza mai întâi să se sfătuiască, dacă este în stare să-l întâmpine cu zece mii, pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

32 Și astfel, cât este încă departe, să-i trimită o solie, cerând pace. 

33 Tot așa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de toate avuțiile lui, nu poate fi ucenicul Meu!

34 Sarea este bună; dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce va fi sărată? 

35 Nu mai este bună nici la pământ, nici la gunoi, ci o vor arunca afară. Cine are urechi de auzit, să audă!" 

15

1 Și toți vameșii și păcătoșii se apropiau de EL să-L asculte.

2 Și fariseii și cărturarii cârteau, zicând: "Acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei!" 

3 Și EL le-a spus pilda aceasta, zicând: 

4 "Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și va pierde una din ele, nu le va lăsa pe cele nouăzeci și nouă în pustie și se va duce după cea pierdută până o va găsi? 

5 Și găsind-o, o pune pe umerii lui cu bucurie. 

6 Și venind acasă, îi cheamă pe prietenii și pe vecinii lui, zicându-le: "Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia cea pierdută!" 

7 Vă spun, că această bucurie este în cer, pentru un păcătos care se pocăiește sau pentru nouăzeci și nouă de drepți care n-au nevoie de pocăință! 

8 Sau, care femeie, având zece drahme, dacă va pierde o drahmă, nu aprinde o făclie și mătură casa și o caută cu grijă până când o găsește? 

9 Și găsind-o, le cheamă pe prietenele și vecinele ei, zicând: "Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit drahma cea pierdută!" 

10 Vă spun: Această bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu, pentru fiecare păcătos care se pocăiește!" 

11 Și a zis: "Era un om, care avea doi fii. 

12 Și cel mai tânăr i-a zis tatălui lor: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!" Și le-a împărțit averea. 

13 Și nu după multe zile, fiul cel mai tânăr și-a adunat tot și a plecat într-un ținut îndepărtat și și-a risipit acolo averea, trăind în desfrânări. 

14 Și după ce a cheltuit el totul, a fost o foamete puternică în ținutul acela și el a început să ducă lipsă. 

15 Și a mers de s-a lipit de unul din locuitorii ținutului acela și acela l-a trimis la câmp să-i pască porcii! 

16 Și dorea să-și umple pântecul cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 

17 Și venindu-și în fire, și-a zis: "Câți argați ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu mor de foame?!"  

18 Mă voi ridica și voi merge la tatăl meu și-i voi zice: "Tată, am păcătuit cerului și înaintea ta 

19 și nu mai sunt vrednic să fiu chemat fiul tău! Fă-mă ca pe unul din argații tăi!" 

20 Și ridicându-se, a plecat la tatăl lui. Și pe când era el încă departe, l-a văzut tatăl lui și i s-a făcut milă de el; și alergând, a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat. 

21 Și fiul i-a zis: "Tată, am păcătuit cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu chemat fiul tău!" 

22 Și tatăl le-a zis robilor lui: "Aduceți veșmântul cel mai bun și îmbrăcați-l; și dați-i inel în mână și încălțăminte în picioare! 

23 Și aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l, ca să mâncăm și să ne veselim! 

24 Căci acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și s-a aflat!" Și au început să se veselească. 

25 Dar fiul lui cel mai mare era la câmp. Și cum venea, s-a apropiat de casă și a auzit cântece și jocuri. 

26 Și chemându-l pe unul din robii lui, a întrebat ce înseamnă aceasta. 

27 Și el i-a zis: "S-a întors fratele tău și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, că l-a primit sănătos". 

28 Și el s-a mâniat și nu voia să intre. Deci, tatăl lui a ieșit și-l ruga. 

29 Și el răspunzând, i-a zis tatălui: "Iată, toți acești ani ți-am slujit și niciodată nu ți-am călcat porunca; și mie niciodată nu mi-ai dat un ied să mă veselesc cu prietenii mei! 

30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu curvele, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!" 

31 Și el i-a zis: "Fiule, tu totdeauna ești cu mine; și tot ce este al meu, este al tău!

32 Dar trebuia să ne bucurăm și să ne veselim; căci acest frate al tău era mort și a înviat; era pierdut și s-a aflat!" 

16 

1 A zis dar și ucenicilor Lui: "Era un om bogat, care avea un administrator; și acesta i-a fost pârât, că-i risipește averea. 

2 Și vorbindu-i, i-a zis: "De ce aud aceasta despre tine? Dă-mi socoteală de cuvântul administrării tale, căci nu vei mai putea să administrezi!"

3 Și administratorul și-a zis: "Ce voi face? Căci stăpânul meu îmi cere administrarea! Să sap, nu pot; să cer, mi-e rușine! 

4 Știu ce voi face, ca atunci când îmi va lua administrarea, să mă primească în casele lor! 

5 Și chemându-i câte unul pe fiecare din datornicii stăpânului lui, i-a zis primului: "Cât datorezi stăpânului meu?" 

6 Și el a zis: "O sută de bați de untdelemn". Și i-a zis: "Ia-ți zapisul, așează-te repede și scrie cincizeci!" 

7 După aceea i-a zis altuia: "Dar tu cât datorezi?" Și el a zis: "O sută de cori de grâu!" Și i-a zis: "Ia-ți zapisul și scrie optzeci!" 

8 Și l-a lăudat stăpânul administratorului nedrept, căci a lucrat cu înțelepciune; căci fiii veacului acesta sunt mai înțelepți decât fiii luminii, în neamul în care sunt ei!

9 Și EU vă spun: "Faceți-vă prieteni din bogăția nedreaptă, ca atunci când vă va lipsi, ei să vă primească în corturile veșnice!"

10 Cel credincios în foarte puțin, este credincios și în mult; și cel nedrept în foarte puțin, este nedrept și în mult.

11 Deci, dacă nu sunteți credincioși în bogăția nedreaptă, cine v-o va încredința pe cea adevărată? 

12 Și dacă în cea străină nu sunteți credincioși, cine vă va da ce-i al vostru?" 

13 "Nimeni nu poate să slujească la doi stăpâni; căci sau va îl urî pe unul și-l va iubi pe altul sau se va lipi de unul și-l va disprețui pe altul! Nu puteți să-I slujiți lui Dumnezeu și bogăția!" 

14 Și auzind și fariseii toate acestea, care erau iubitori de argint, își băteau joc de EL. 

15 Și EL le-a zis: "Voi sunteți cei ce vă arătați drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile; căci ce este înălțat la oameni, este urâciune înaintea lui Dumnezeu! 

16 Legea și profeții au ținut până la Ioan; de atunci se vestește împărăția lui Dumnezeu și fiecare pătrunde în ea dând năvală. 

17 Și este mai ușor să treacă cerul și pământul, decât să cadă o frântură din lege. 

18 Oricine își lasă femeia și se căsătorește cu alta, preacurvește; și oricine o ia pe cea lăsată de bărbat, căsătorindu-se, preacurvește! 

19 Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și se veselea în fiecare zi, strălucind. 

20 Și un sărac, care se numea Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube 

21 și dorind să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa celui bogat; chiar și câinii veneau și-i lingeau bubele. 

22 A fost dar, că a murit săracul și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Și a murit și bogatul și a fost îngropat. 

23 Și fiind în locuința morților, ridicându-și ochii, în chinuri mari, l-a văzut pe Avraam de departe și pe Lazăr la pieptul lui. 

24 Și el a vorbit și a zis: "Părinte Avraame, ai milă de mine și trimite-l pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în văpaia aceasta!"

25 Și Avraam i-a zis: "Fiule, amintește-ți că tu ți le-ai primit pe cele bune în viața ta; și Lazăr, de asemenea, pe cele rele! Și acum, aici el este mângâiat, iar tu ești chinuit! 

26 Și peste toate acestea, între noi și voi este o prăpastie mare, că dacă vrea cineva să treacă de aici la voi să nu poată și nici cei de acolo să nu treacă la noi". 

27 Și i-a zis: "Părinte, te rog să-l trimiți la casa tatălui meu, 

28 căci am cinci frați, ca să le mărturisească și să nu vină și ei în locul acesta de chin!" 

29 Și Avraam i-a zis: "Au pe Moise și pe profeți; să asculte de ei!"

30 Și el a zis: "Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morți se vor pocăi!" 

31 Și el i-a zis: "Dacă nu ascultă de Moise și de profeți, nu vor crede nici dacă se va ridica cineva din morți!"

17 

1 Și le-a zis ucenicilor Lui: "Este cu neputință să nu vină poticnirea, dar vai de cel prin care vine! 

2 Ar fi mai bine pentru el, dacă și-ar lega o piatră de moară de gât și s-ar arunca în mare, decât să poticnească pe unul din aceștia mici.  

3 Luați seama la voi înșivă! Deci, dacă îți va greși fratele tău, mustră-l; și dacă se va pocăi, iartă-l! 

4 Și dacă îți va greși de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi se va întoarce la tine, zicând: "Mă pocăiesc!", să-l ierți!" 

5 Și apostolii I-au zis Domnului: "Mărește-ne credința!" 

6 Și Domnul a zis: "Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, i-ați zice dudului acesta: "Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare!" Și v-ar asculta! 

7 Dar, cine dintre voi, având un rob la arat sau la turme, cum va veni de la câmp, îi va zice îndată: "Vino la masă!"? 

8 Nu, ci-i va zice: "Pregătește-mi ce voi cina și încinge-te să-mi slujești până ce voi mânca și voi bea; și după aceea vei mânca și vei bea tu!" 

9 Oare îi va mulțumi el robului acela că a făcut cele poruncite? Nu cred! 

10 Așa și voi: Când faceți toate cele poruncite vouă, să ziceți: "Suntem niște robi netrebnici, căci am făcut ce eram datori să facem!"  

11 Și a fost, pe când pleca EL la Ierusalim, a trecut prin centrul Samariei și Galileii; 

12 și intrând EL într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe 

13 și au început să strige, zicând: "Isuse, Învățătorule, ai milă de noi!" 

14 Și văzând-i, le-a zis: "Mergeți și arătați-vă preoților!" Și a fost, pe când se duceau ei, s-au curățit. 

15 Și unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas mare. 

16 Și a căzut pe față* la picioarele Lui, mulțumindu-I. Și el era un samaritean. 

17 Și Isus răspunzând, a zis: "Oare nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde-s? 

18 Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, decât străinul acesta?" 

19 Și i-a zis: "Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit!" 

20 Și întrebându-L fariseii când va veni împărăția lui Dumnezeu, le-a răspuns și a zis: "Împărăția lui Dumnezeu nu vine în chip vizibil;

21 nici nu vor zice: "Iat-o aici!" sau: "Iat-o acolo!", căci iată, împărăția lui Dumnezeu este în interiorul vostru!"

22 Și le-a zis ucenicilor Lui: "Vor veni zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului omului și n-o veți vedea! 

23 Și vă vor zice: "Iată-L aici!" sau: "Iată-L acolo!" Să nu mergeți, nici să nu ascultați! 

24 Căci, cum fulgerul strălucește dintr-o parte a cerului până la cealaltă parte a cerului și-l luminează, așa va fi și Fiul omului în ziua Sa! 

25 Dar mai întâi EL trebuie să pătimească multe și să fie lepădat de neamul acesta. 

26 Și după cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și în zilele Fiului omului: 

27 mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în zilele când a intrat Noe în chivot* și a venit cataclismul și i-a nimicit pe toți. 

28 La fel cum a fost și în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau... 

29 Și în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a nimicit pe toți. 

30 La fel va fi și în ziua când se va arăta Fiul omului. 

31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperiș și lucrurile lui în casă, să nu se coboare la lucrurile lui; și cine va fi la câmp, la fel, să nu se întoarcă înapoi!

32 Amintiți-vă de femeia lui Lot! 

33 Dacă va căuta cineva să-și scape sufletul, îl va pierde; și dacă și-l va pierde cineva*, îl va căpăta viu! (*pentru Mine)

34 Vă spun: În noaptea aceea, din doi care vor fi în pat, unul va fi luat și altul va fi lăsat. 

35 Din două care vor fi vor măcina, una va fi luată și alta va fi lăsată. 

36 [Din doi care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat".] [TR.1894]

37 Și răspunzând, I-au zis: "Unde Doamne?" Și EL le-a zis: "Unde este trupul, acolo se vor aduna și vulturii!" 

18 

1 Și le-a spus și o pildă, că trebuie să se roage totdeauna și să nu descurajeze, 

2 zicând: "Era un judecător într-o cetate, ce de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. 

3 Și era o văduvă în cetatea aceea, care venea la el, zicând: "Fă-mi dreptate cu potrivnicul meu!" 

4 Și pentru o vreme nu a vrut; dar după aceea și-a zis: "Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, 

5 mă voi duce totuși și-i voi face dreptate văduvei acesteia, ca în sfârșit să nu mai vină să mă necăjească!" 

6 Și Domnul a zis: "Auziți ce a zis judecătorul nedrept?

7 Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Lui, care zi și noapte strigă la EL, EL, care rabdă mult pentru ei?

8 Vă spun, că le va face dreptate în mare grabă; dar atunci când va veni Fiul omului, va mai găsi EL credință pe pământ?"

9 Și a zis și pilda aceasta, unora care se socoteau că sunt drepți și-i disprețuiau pe ceilalți:  

10 "Doi oameni s-au suit la templu să se roage. Unul era fariseu și celălalt vameș. 

11 Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine, așa: "Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: răpitori, nedrepți, preacurvari sau și ca vameșul acesta! 

12 Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce câștig..." 

13 Și vameșul stând deoparte, nu voia nici ochii să-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, zicând: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!" 

14 Vă spun: Acesta s-a coborât îndreptățit la casa lui, nu acela! Căci oricine se înalță pe sine, va fi coborât; dar cine se smerește pe sine, va fi înălțat!" 

15 Și ÎI aduceau și niște copii să Se atingă de ei și ucenicii văzând, îi certau. 

16 Dar Isus i-a chemat și a zis: "Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a celor ca ei este împărăția lui Dumnezeu! 

17 Adevărat vă spun, că dacă nu va primi cineva împărăția lui Dumnezeu ca un copil, cu niciun chip nu va intra în ea!"

18 Și o căpetenie L-a întrebat, zicând: "Bunule Învățător, ce bine să fac ca să moștenesc viața veșnică?" 

19 Și Isus i-a zis: "De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât Dumnezeu! 

20 Știi poruncile: Să nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești mincinos, să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta..." (Exod. 20:12-16)

21 Și el a zis: "Toate acestea le-am păzit din tinerețea mea!" 

22 Și auzind aceasta, Isus i-a zis: "Îți mai lipsește un lucru: "Vinde tot ce ai și dă-le săracilor și vei avea o comoară în cer, apoi vino și urmează-Mă!" 

23 Și auzind el aceasta, s-a întristat, căci era foarte bogat.  

24 Și văzându-l Isus că s-a întristat, a zis: "Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu, cei ce au avuții! 

25 Căci este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu!" 

26 Și auzind ucenicii, au zis: "Și cine poate să se mântuiască?" 

27 Și EL a zis: "Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu!" 

28 Și Petru a zis: "Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat!" 

29 Și EL le-a zis: "Adevărat vă spun, că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau părinți sau frați sau femeie sau copii pentru împărăția lui Dumnezeu, 

30 care să nu primească mult mai multe în vremea aceasta, iar în veacul ce vine viața veșnică!" 

31 Și i-a luat pe cei doisprezece și le-a zis: "Iată, ne suim la Ierusalim; și se va împlini tot ce este scris prin profeți despre Fiul omului! 

32 Căci va fi dat neamurilor și va fi batjocorit și ocărât și scuipat 

33 și-L vor biciui și-L vor omorî, iar a treia zi va învia". 

34 Dar ei n-au înțeles nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns de ei și nu înțelegeau ce a spus! 

35 Și a fost, pe când se apropia EL de Ierihon, un orb care se așezase lângă drum să cerșească, 

36 auzind mulțimea trecând, a întrebat ce este aceasta. 

37 Și i-au spus că trece Isus nazareteanul.  

38 Și el a strigat, zicând: "Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!" 

39 Și cei ce mergeau înainte, îl certau ca să tacă; dar el și mai tare striga: "Fiul lui David, ai milă de mine!" 

40 Și oprindu-Se Isus, a poruncit să fie adus la EL. Și apropiindu-se de EL, l-a întrebat, 

41 zicând: "Ce vrei să-ți fac?" Și el a zis: "Doamne, să-mi capăt vederea!" 

42 Și Isus i-a zis: "Capătă-ți vederea! Credința ta te-a mântuit". 

43 Și îndată a văzut; și L-a urmat, slăvindu-L pe Dumnezeu. Și văzându-l tot poporul, a dat laudă lui Dumnezeu. 

19 

1 Și intrând, trecea prin Ierihon. 

2 Și iată, era un bărbat bogat care se numea Zacheu, care era mai-mare peste vameși 

3 și căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din pricina mulțimii, căci era mic de statură. 

4 Și a alergat înainte, înaintea Lui și s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. 

5 Și cum a ajuns la locul acela, Isus, privind, l-a văzut și i-a zis: "Zachee, coboară degrabă, căci astăzi trebuie să Mă primești în casa ta!" 

6 Și a coborât degrabă și L-a primit bucuros. 

7 Și văzând, toți cârteau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. 

8 Și Zacheu, stând în picioare, I-a zis Domnului: "Iată, jumătate din avuțiile mele Doamne, o dau săracilor; și dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit!" 

9 Și Isus i-a zis: "Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, fiindcă și el este fiul lui Avraam! 

10 Căci Fiul omului a venit să-l caute și să-l mântuiască pe cel pierdut". 

11 Și ascultând ei aceasta, EL le-a mai pus înainte o pildă, fiindcă EL era aproape de Ierusalim și ei credeau că împărăția lui Dumnezeu trebuie să se arate îndată. 

12 Deci, a zis: "Un om de neam mare, s-a dus într-o țară îndepărtată, să-și ia o împărăție și să se întoarcă. 

13 Și i-a chemat pe zece din robii lui, le-a dat zece mine și le-a zis: "Puneți-le în negoț până voi veni!" 

14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis o solie după el, zicând: "Nu vrem ca acesta să împărățească peste noi!"

15 Și a fost, la venirea lui, luându-și împărăția, a zis să vorbească robilor aceia, cărora le-a dat argintul, ca să știe cine și ce a negustorit. 

16 Și a venit primul, zicând: "Stăpâne, mina ta a mai adus zece mine!" 

17 Și el i-a zis: "Bine, rob bun! Fiindcă ai fost credincios în foarte puțin, primește stăpânirea peste zece cetăți!" 

18 Și a venit al doilea, zicând: "Stăpâne, mina ta a mai făcut cinci mine!" 

19 Și el i-a zis și acestuia: "Stăpânește și tu peste cinci cetăți!" 

20 Și altul a venit, zicând: "Stăpâne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ștergar! 

21 Mi-a fost teamă de tine, căci ești un om aspru, care iei de unde n-ai pus și seceri de unde n-ai semănat!" 

22 Și el a zis: "Din gura ta te voi judeca, rob rău! Ai știut că eu sunt un om aspru, care iau de unde n-am pus și secer de unde n-am semănat. 

23 De ce nu mi-ai dat argintul schimbătorilor, ca la venirea mea să-i iau înapoi împreună cu dobânda?" 

24 Și le-a zis celor care stăteau înaintea lui: "Luați-i mina și dați-o celui ce are zece mine!" 

25 Și i-au zis: "Stăpâne, are zece mine!" 

26 "Vă spun, că oricui are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua de la el și ce are! 

27 Mai mult: Pe vrăjmașii aceia ai mei care nu mă vor să împărățesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i înaintea mea!" 

28 Și zicând aceasta, a plecat înainte, suindu-Se la Ierusalim. 

29 Și a fost, cum s-a apropiat la Betfaghe și Betania, către muntele cel numit "al Măslinilor", i-a trimis pe doi din ucenicii Lui, 

30 zicând: "Mergeți în satul dinainte și la intrare veți găsi un mânz legat, pe care niciun om nu s-a așezat vreodată; dezlegați-l și aduceți-l! 

31 Și dacă va întreba cineva de ce-l dezlegați, să-i ziceți așa: "Pentru că Domnul are trebuință de el!" 

32 Și plecând cei trimiși, au găsit după cum le-a zis. 

33 Și dezlegând ei mânzul, stăpânii lui le-au zis: "De ce dezlegați mânzul?"

34 Și ei au zis: "Domnul are trebuință de el!" 

35 Și l-au adus la Isus. Și aruncându-și hainele pe mânz, L-au suit pe Isus deasupra. 

36 Și mergând EL, ei își așterneau hainele pe drum.

37 Și apropiindu-Se EL de coborâșul Muntelui Măslinilor, a început să se bucure toată mulțimea uceniciilor, lăudând pe Dumnezeu cu glas puternic, pentru toate minunile pe care le-au văzut, 

38 zicând: "Binecuvântat Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în cele preaînalte!" 

39 Și unii farisei din mulțime, I-au zis: "Învățătorule, mustră-Ți ucenicii!" 

40 Și EL răspunzând, le-a zis: "Vă spun, că dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!" 

41 Și cum s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea,

42 zicând: "Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, cele pentru pacea ta!!! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi! 

43 Căci vor veni zile peste tine, când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri împrejurul tău și te vor strâmtora din toate părțile 

44 și te vor nimici pe tine și pe copiii tăi din tine și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!" 

45 Și a intrat în templu și a început să-i scoată pe cei ce vindeau în el și cumpărau, 

46 zicându-le: "Este scris: "Casa Mea va fi o casă de rugăciune", dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!" 

47 Și îi învăța în fiecare zi în templu și mai-marii preoților și cărturarii și mai-marii poporului căutau să-L omoare 

48 și nu găseau ce să facă, căci poporul se ținea după EL și-L asculta. 

20 

1 Și a fost într-una din acele zile, când EL învăța poporul în templu și vestea Evanghelia, că au venit mai-marii preoților și cărturarii, împreună cu bătrânii 

2 și I-au vorbit, zicând: "Spune-ne, cu ce putere faci acestea sau Cine este Cel ce Ți-a dat puterea aceasta?" 

3 Și răspunzând, le-a zis: "Vă voi întreba și EU un cuvânt. Spuneți-Mi: 

4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?" 

5 Și ei se vorbeau între ei, zicând: "Dacă vom zice: "Din cer!", va zice: "De ce nu l-ați crezut?"! 

6 Și dacă vom zice: "De la oameni!", tot poporul va da cu pietre după noi, căci ei îl socotesc pe Ioan ca fiind profet!" 

7 Și I-au răspuns că nu știu de unde! 

8 Și Isus le-a zis: "Nici EU nu vă spun cu ce putere fac acestea!" 

9 Și EL a început să zică poporului pilda aceasta: "Era un om care a sădit o vie și a dat-o lucrătorilor și a plecat pentru multă vreme. 

10 Și la vreme*, a trimis un rob la lucrători, ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu nimic! 

11 Și după aceea a trimis un alt rob, dar și pe acela l-au bătut și l-au rănit și l-au trimis înapoi fără nimic. 

12 Și după aceea l-a trimis pe al treilea; dar și pe acesta l-au rănit și l-au izgonit. 

13 Și stăpânul viei a zis: "Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit! Poate că văzându-l pe acesta, se vor rușina!" 

14 Dar când l-au văzut lucrătorii, cugetau între ei, zicând: "Acesta este moștenitorul! Veniți să-l omorâm, ca să ne rămână nouă moștenirea!" 

15 Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Deci, ce le va face stăpânul viei? 

16 Va veni și-i va pierde pe lucrători aceia și via o va da altora". Când au auzit ei, au zis: "Să nu se întâmple!" 

17 Dar EL privindu-i, a zis: "Ce? Nu este scris aceasta: "Piatra aceasta pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns în capul unghiului!"? (Psalm. 118:22 / 117:22 în Septuaginta)

18 Oricine va cădea pe acea piatră, se va zdrobi; și peste cel ce va cădea ea, îl va zdrobi". 

19 Mai-marii preoților și cărturarii căutau să pună mâinile pe EL în ceasul acela, dar s-au temut de popor, căci au cunoscut că despre ei a zis pilda aceasta! 

20 Și pândindu-L, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă cu vreo vorbă, ca să-L dea mai-marilor și stăpânirii mai-marilor. 

21 Și L-au întrebat, zicând: "Învățătorule, știm că vorbești și că înveți drept și că nu privești la față, ci că înveți calea adevărului lui Dumnezeu...

22 Se cuvine să dăm bir cezarului sau nu?"

23 Și EL pricepând vicleșugul lor, le-a zis: "De ce Mă ispitiți? 

24 Arătați-Mi un dinar! Ale cui sunt chipul și inscripția de pe el?" Și ei răspunzând, au zis: "Ale cezarului!" 

25 Și EL le-a zis: "Dați atunci cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!" 

26 Și n-au putut să-L prindă cu vorba înaintea poporului; și mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut. 

27 Și s-au apropiat unii dintre saduchei, care zic nu este înviere și L-au întrebat, 

28 zicând: "Învățătorule, Moise ne-a scris: "Dacă moare fratele cuiva care are femeie, dar acesta n-are copii când moare, s-o ia fratele lui pe femeie și să-i ridice sămânță fratelui lui!" (Deut. 25:5)

29 Deci, erau șapte frați: Și primul a luat o femeie și a murit fără copii. 

30 A luat-o și al doilea pe femeie și a murit și acesta fără copii. 

31 A luat-o și al treilea și la fel toți cei șapte și nu au lăsat copii și au murit. 

32 Și la urmă, după ei toți, a murit și femeia. 

33 Deci, la înviere, a căruia din ei va fi femeia, căci toți cei șapte au avut-o de femeie?!" 

34 Și Isus răspunzând, le-a zis: "Fiii veacului acesta se însoară și se mărită; 

35 dar cei ce vor fi vrednici de veacul acela și să primească învierea din morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită. 

36 Căci nici nu vor putea muri, căci sunt ca îngerii; și sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 

37 Iar că morții înviază, a arătat și Moise la rug, când L-a numit pe Domnul: "Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob". (Exod. 3:6)

38 Și Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, căci toți trăiesc în EL". 

39 Și răspunzând unii din cărturari, au zis: "Bine zici, Învățătorule!" 

40 Și nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe ceva. 

41 Și EL le-a zis: "Cum se zice că Hristos este Fiul lui David? 

42 Căci însuși David a zis în cartea Psalmilor: "Domnul a zis Domnului meu: Stai la dreapta Mea, 

43 până-i voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale!" (Psalm. 110:1 / 109:1 în Septuaginta)

44 Deci, David ÎL numește Domnul Lui. Și cum este EL Fiul lui?"

45 Și le-a zis ucenicilor Lui, în auzul întregului popor: 

46 "Păziți-vă de cărturari, cărora le place să umble în mantii și să fie salutați prin piețe și care iubesc primele locuri în sinagogi și primele scaune la ospețe! 

47 Ei mănâncă casele văduvelor și se roagă cu multă fățărnicie. De aceea vor primi o mai mare pedeapsă". 

21 

1 Și privind, i-a văzut pe cei bogați, aruncându-și darurile lor în cutia pentru daruri. 

2 Și a văzut și o văduvă săracă aruncând acolo două lepta*

3 și a zis: "Adevărat vă spun, că această văduvă săracă, a aruncat mai mult decât toți! 

4 Căci toți aceștia au aruncat din prisosul lor la daruri lui Dumnezeu; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat toată avuția pe care o avea! 

5 Și pe când vorbeau unii despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase și daruri, a zis:

6 "Vedeți acestea? Vor veni zile, când nu va mai rămâne piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată!"

7 Și ei L-au întrebat, zicând: "Învățătorule, când va fi aceasta și care va fi semnul când trebuie să se întâmple aceasta?"

8 Și EL a zis: "Vedeți să nu fiți amăgiți, căci vor veni mulți în Numele Meu, zicând că sunt EU și că vremea s-a apropiat! Deci, să nu mergeți după ei!

9 Și când veți auzi de războaie și de răscoale, să nu vă înspăimântați, căci acestea trebuie să fie mai întâi, dar sfârșitul nu va fi îndată". 

10 Și le-a spus: "Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție,

11 vor fi cutremure mari pe alocuri și pe alocuri foamete, ciumă, spaime și semne din cer - semne mari vor fi.

12 Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni și vă vor preda sinagogilor și închisorii, vă vor duce înaintea împăraților și căpeteniilor pentru Numele Meu.

13 Voi le veți sluji de mărturie.

14 Puneți deci la inima voastră, să nu vă gândiți mai dinainte ce veți răspunde,

15 căci EU vă voi da o gură și înțelepciune, ca să nu poată să vorbească, nici să vă stea împotrivă, niciunul din cei ce vi se împotrivesc!

16 Și vă vor preda chiar și părinții și frații și rudele și prietenii și vor ucide dintre voi.

17 Și veți fi urâți de toți pentru Numele Meu

18 dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu vă va pieri.

19 În răbdare vă veți câștiga sufletele voastre.

20 Și când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s-a apropiat pustiirea lui! 

21 Atunci, cei din Iudeea să fugă la munți și cei din mijlocul ei să iasă; și cei ce vor fi în alte ținuturi să nu intre în ea,

22 căci sunt zilele răzbunării ei, ca să se împlinească tot ce este scris.

23 Vai de cele însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea, căci va fi un necaz mare peste țară și mânie asupra poporului acesta! 

24 Și vor cădea în gura sabiei și vor fi luați robi prin toate neamurile și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până când se vor împlini vremurile neamurilor.

25 Și vor fi semne în soare și în lună și în stele și pe pământ, spaimă între neamuri, la auzul vuietului mării și valurilor.

26 Oamenii își vor da sufletul de frică și așteptând cele ce vor să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina!

27 Și atunci ÎL vor vedea pe Fiul omului, venind pe un nor cu putere și cu slavă mare.

28 Și începând să se întâmple acestea, prindeți curaj și ridicați-vă capetele voastre, fiindcă se apropie răscumpărarea voastră!"

29 Și le-a zis pilda aceasta: "Vedeți smochinul și toți pomii?

30 Când îi vedeți că înfrunzesc, voi înșivă știți că vara este aproape. 

31 Așa și voi: Când veți vedea acestea împlinite, știți că împărăția lui Dumnezeu este aproape. 

32 Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta, până ce se vor face toate!

33 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece!

34 Luați seama dar, la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile în îmbuibare și în beție și în grijile vieții și ziua aceea să vină peste voi fără veste! 

35 Căci, ca o mreajă se va coborî, peste toți cei ce locuiesc, pe toată fața pământului.

36 Vegheați dar, în toată vremea, rugându-vă să vă întăriți și să scăpați de toate acestea ce au să se întâmple și să stați înaintea Fiului omului!"

37 Era dar ziua în templu și învățând, iar noaptea ieșea, petrecând-o în muntele numit "al Măslinilor".

38 Și tot poporul venea dimineața la EL, în templu, să-L asculte.

22

1 Dar se apropia sărbătoarea Azimelor, care se numește Paștele

2 și mai-marii preoților și cărturarii căutau cum să-L omoare, căci se temeau de popor.

3 Dar a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanu, care era din numărul celor doisprezece

4 și ducându-se la mai-marii preoților și la strategi, a vorbit cu ei cum să li-L dea. 

5 Și ei s-au bucurat și s-au învoit să-i dea argint. 

6 Și el a acceptat și căuta un prilej să li-L dea, fără știrea mulțimii.

7 Și a venit ziua Azimelor, în care trebuiau jertfite Paștele

8 și Isus i-a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: "Mergeți și pregătiți-ne să mâncăm Paștele!"

9 Și ei I-au zis: "Unde vrei să pregătim?"

10 Și EL le-a zis: "Iată, la intrarea voastră în cetate, vă va întâmpina un om, ducând un ulcior cu apă; mergeți după el, până în casa în care va intra;

11 și să-i ziceți stăpânului casei: "Învățătorul ți-a zis: "Unde este odaia, unde voi mânca Paștele cu ucenicii Mei?" 

12 Și acela vă va arăta o odaie mare, așternută; acolo să pregătiți!"

13 S-au dus dar și au găsit după cum le-a spus și au pregătit Paștele.

14 Și când a sosit ceasul, S-a așezat împreună cu cei doisprezece apostoli ai Lui

15 și le-a zis: "Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi, înainte de patima Mea,

16 căci vă spun, că nu voi mai mânca din ele, până când se vor împlini în împărăția lui Dumnezeu!"

17 Și a luat un pahar și binecuvântând, a zis: "Luați-l pe acesta și împărțiți-l între voi!

18 Căci vă spun, că nu voi mai bea de acum din rodul viței, până când va veni împărăția lui Dumnezeu!" 

19 Și a luat o pâine și binecuvântând, a frânt-o și le-a dat, zicând: "Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceți aceasta spre pomenirea Mea!" 

20 Deasemenea și cu paharul, după ce au cinat, zicând: "Acest pahar este Noul Legământ în sângele Meu, care se varsă pentru voi! 

21 Mai mult: Iată, mâna celui care Mă va vinde, este la masă cu Mine!

22 Căci, în adevăr, Fiul omului se duce după cum este rânduit; dar mult vai de omul acela prin care va fi dat!"

23 Și ei au început să se întrebe unii pe alții, cine este acela dintre ei, care trebuia să facă aceasta. 

24 A fost dar și o neînțelegere între ei, cine dintre ei ar părea să fie mai mare?

25 Și Isus le-a zis: "Împărații neamurilor domnesc peste ele și cei ce le stăpânesc sunt numiți binefăcători.

26 Dar între voi să nu fie așa! Ci, cel mai mare între voi, să fie precum cel mai tânăr; și căpetenia precum slujitorul!

27 Căci, cine este mai mare? Cel ce stă la masă sau cel ce slujește? Nu cel ce stă la masă? Iar EU sunt în mijlocul vostru, precum cel ce slujește!

28 Și voi sunteți cei ce ați rămas cu Mine în încercările Mele,

29 iar EU vă rânduiesc vouă împărăția, așa cum Mi-a dat-o și Mie Tatăl Meu, 

30 ca să mâncați și să beți la masa Mea, în împărăția Mea; și veți sta pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel".

31 Și Domnul i-a zis lui Simon: "Iată, Simon, Satana a cerut să vă cearnă ca grâul;

32 dar EU M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința. Și tu, când te vei întoarce, să-i întărești pe frații tăi!"

33 Și el I-a zis: "Doamne, cu Tine sunt gata să merg și în temniță și la moarte!" 

34 Și Isus i-a zis: "Îți spun, Petre, că nu va cânta astăzi cocoșul, înainte să te lepezi de trei ori că nu Mă cunoști!"

35 Și le-a zis: "Când v-am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, ați dus lipsă de ceva?" Și ei au zis: "De nimic!" 

36 Deci, le-a zis: "Și acum, cine are pungă, s-o ia; la fel și traistă; și cine n-are sabie, să-și vândă haina și să-și cumpere! 

37 Căci vă spun, că acestea care sunt scrise despre Mine, trebuie să se împlinească: "Și a fost socotit cu cei nelegiuiți". Căci și cele despre Mine au ajuns la sfârșit!" (Isaia 53:12)

38 Și ei au zis: "Doamne, iată aici două săbii!" Și EL le-a zis: "Este destul!"

39 Și ieșind, S-a dus după cum obișnuia, la Muntele Măslinilor și ucenicii Lui au mers după EL. 

40 Și sosind la locul acela, le-a zis: "Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!"

41 Și EL S-a depărtat de la ei cam la o aruncătură de piatră și S-a plecat pe genunchi și se ruga,

42 zicând: "Tată, dacă vrei, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, nu voia Mea, ci a Ta să fie!"

43 Și un înger din cer I S-a arătat, întărindu-L.

44 Și rugându-Se, fiind în agonia morții, sudoarea lui se făcuse ca niște picături de sânge, care se coborau pe pământ.

45 Și ridicându-Se de la rugăciune, a venit la ucenicii Lui și i-a găsit adormiți de întristare

46 și le-a zis: "Ce, dormiți? Ridicați-vă și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!"

47 Pe când vorbea EL, iată o mulțime și cel ce se cheamă Iuda, unul din cei doisprezece, venea înaintea lor și s-a apropiat de Isus și L-a sărutat!

48 Și Isus i-a zis: "Iuda, cu o sărutare L-ai vândut pe Fiul omului?" 

49 Și cei ce erau cu EL, văzând ce se întâmplă, I-au zis: "Doamne, să lovim cu sabia?"

50 Și unul din ei l-a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.

51 Dar Isus răspunzând, a zis: "Destul! Până aici!" Și S-a atins de urechea lui și l-a vindecat.

52 Și Isus le-a zis celor ce veniseră împotriva Lui: mai-marilor preoților și strategilor templului și bătrânilor: "Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu bâte!

53 În fiecare zi eram cu voi în templu și n-ați pus mâinile pe Mine; dar acesta este ceasul vostru și stăpânirea întunericului!

54 Și ei prinzându-L, L-au adus și au intrat cu EL în casa marelui preot și Petru i-a urmat de departe.

55 Și au aprins un foc în mijlocul curții și au stat în jurul lui și a stat și Petru în mijlocul lor.

56 Și o slujitoare l-a văzut cum stătea la lumină și cercetându-l, a zis: "Și acesta era împreună cu EL!"

57 Dar el s-a lepădat, zicând: "Femeie, nu-L cunosc!" 

58 Și după puțin, un altul l-a văzut și i-a zis: "Și tu ești dintre ei!" Dar Petru a zis bărbatului: "Nu sunt!"

59 Și după cam un ceas, un altul susținea, zicând: "Pe adevăr, că și acesta era cu EL, căci este și galileean!"

60 Dar Petru i-a zis bărbatului: "Nu știu ce zici!" Și îndată ce a zis el, a cântat cocoșul.

61 Și Domnul întorcându-se, l-a privit pe Petru. Și Petru și-a amintit de cuvântul Domnului, cum i-a zis că: "Înainte să cânte cocoșul astăzi, te vei lepăda de Mine de trei ori!"

62 Și Petru a ieșit afară și a plâns cu amar.

63 Și bărbații care-L păzeau pe Isus, ÎL batjocoreau și-L băteau.

64 Și legându-I fața, ÎL loveau și-L întrebau, zicând: "Profețește, cine este cel ce Te-a lovit!?"

65 Și multe alte hule ÎI ziceau.

66 Și cum s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, mai-marii preoților și cărturarii și L-au dus la sinedriul lor, zicând:

67 "Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!" Și EL le-a zis: "Dacă vă voi spune, nu Mă veți crede;

68 și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde și nici nu Mă veți elibera!

69 Dar de acum, Fiul omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu".

70 Și ei, cu toții, au zis: "Deci, ești Tu Fiul lui Dumnezeu?" Și EL le-a zis: "Voi o ziceți, că EU sunt!"

71 Și ei au zis: "Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci am auzit-o chiar din gura Lui!"

23

1 Și ridicându-se toată mulțimea lor, L-au dus la Pilat

2 și au început să-L pârască, zicând: "L-am găsit pe Acesta, răzvrătind neamul și împiedicând să se dea bir cezarului și zicându-Și: "Sunt Împăratul Hristos". 

3 Și Pilat L-a întrebat, zicând: "Ești Tu împăratul iudeilor?" Și EL răspunzându-i, a zis: "Tu o zici?"

4 Și Pilat le-a zis mai-marilor preoților și mulțimii: "Nu găsesc nicio vină în Omul Acesta!"

5 Dar ei stăruiau, zicând că: "Întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea și începând de la Galileea până aici!"

6 Și auzind Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul este galileean.

7 Și aflând că este din stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile.

8 Și văzându-L Irod pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult timp voia să-L vadă, pentru că auzise multe despre EL și spera să vadă vreun semn făcut de EL. 

9 Și L-a întrebat cu multe cuvinte, dar nu i-a răspuns nimic.

10 Și mai-marii preoților și cărturarii stăteau în față, învinuindu-L.

11 Și Irod împreună cu ostașii lui, L-au batjocorit și au râs de EL, îmbrăcându-L cu un veșmânt strălucitor, apoi L-au trimis lui Pilat.

12 Și în ziua aceea, Irod cu Pilat s-au împrietenit din nou unul cu altul, căci mai înainte erau vrăjmași între ei.

13 Și Pilat i-a chemat pe mai-marii preoților și pe căpetenii și pe popor

14 și le-a zis: "Mi L-ați adus pe Omul Acesta, ca pe un răzvrătitor de popor! Și iată că eu L-am cercetat înaintea voastră și n-am găsit nicio vină în Omul Acesta, cum ÎL învinuiți voi!

15 Și nici Irod, căci vi L-a trimis înapoi. Și iată, EL n-a făcut nimic din ce este vrednic de moarte!

16 Deci, ÎL voi pedepsi și-L voi elibera".

17 Dar el avea un obicei, să le elibereze unul de sărbătoare.

18 Și toată mulțimea a strigat, zicând: "Ia-L pe Acesta și eliberează-ne pe Baraba!"

19 Și acela era aruncat în temniță pentru o răscoală făcută în cetate și un omor.

20 Și Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Isus.

21 Dar ei strigau, zicând: "Răstignește-L! Răstignește-L!"

22 Și le-a zis a treia oară: "Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în EL! Deci, ÎL voi pedepsi și-L voi elibera".

23 Dar ei stăruiau cu glas mare, cerându-i să fie răstignit; și glasurile lor și ale mai-marilor preoților au învins. 

24 Și Pilat a hotărât să fie ce cereau ei.

25 Și le-a eliberat pe cel aruncat în temniță pentru răscoală și omor, pe care-l cereau, iar pe Isus L-a lăsat în voia lor.

26 Și cum ÎL duceau, l-au luat pe Simon, unul din Cirena, care venea de la câmp și i-au pus crucea s-o ducă după Isus.

27 Și L-a urmat multă mulțime din popor și femei, care boceau și-L plângeau.

28 Dar Isus întorcându-se spre ele, a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine! Mai degrabă plângeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri,

29 căci iată, vin zile în care se va zice: "Ferice de cele sterpe și de pântecele care n-au născut și de sânii care n-au alăptat!"

30 Atunci vor începe să zică munților: "Cădeți peste noi!" Și dealurilor: "Acoperiți-ne!"

31 Căci dacă fac aceasta copacului verde, ce vor face celui uscat?!"

32 Și mai duceau să-i omoare și pe alți doi răufăcători împreună cu EL. 

33 Și când au ajuns la locul numit Căpățâna, L-au răstignit acolo pe EL și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga.

34 Și Isus a zis: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!" Și au împărțit hainele Lui, aruncând sorțul.

35 Și poporul stătea privind. Și căpeteniile împreună cu ei își băteau joc de EL, zicând: "Pe alții i-a mântuit; să se mântuiască pe EL însuși, dacă este Acesta Hristosul, alesul lui Dumnezeu!" 

36 Și-L batjocoreau și ostașii, apropiindu-se și aducându-I oțet

37 și zicând: "Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-te pe Tine însuți!"

38 Și deasupra Lui era o inscripție, scrisă în scrierea elenă, romană și ebraică: "Acesta este Împăratul iudeilor!"

39 Și unul din răufăcătorii răstigniți ÎL hulea, zicând: "Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine însuți, dar și pe noi!"

40 Dar celălalt răspunzând, îl certa, zicând: "Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași judecată?

41 Și pentru noi este drept, căci suntem vrednici, pentru faptele pe care le-am făcut; dar Acesta n-a făcut niciun rău!"

42 Și I-a zis lui Isus: "Doamne, amintește-Ți de mine când vei veni în împărăția Ta!"

43 Și Isus i-a zis: "Adevărat îți spun, că astăzi vei fi cu Mine în paradis!"

44 Și iată, era cam ceasul al șaselea și s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea.

45 Și soarele s-a întunecat și catapeteasma templului s-a rupt prin mijloc.

46 Și Isus a strigat cu glas tare, zicând: "Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez Duhul!" Și zicând aceasta, Și-a dat duhul.

47 Și văzând sutașul cele întâmplate, L-a proslăvit pe Dumnezeu, zicând: "Cu adevărat, Omul acesta era drept!"

48 Și toate mulțimile care veniseră la priveliștea aceasta, văzând ce s-a întâmplat, s-au întors bătându-se în piept.

49 Și toți cunoscuții Lui și femeile care ÎL însoțiseră de la Galileea stăteau departe, privind aceasta.

50 Și iată, un bărbat cu numele Iosif, din Arimateea, o cetate a iudeilor, sfetnic fiind și un bărbat bun și drept

51 și care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu și care acesta nu se învoise la sfatul și la fapta lor,

52 acesta a venit la Pilat și a cerut trupul lui Isus.

53 Și coborându-l, l-a înfășurat în giulgiu și l-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni vreodată.

54 Și era ziua pregătirii și se lumina spre sabat. 

55 Și femeile care veniseră împreună cu EL din Galileea, erau cu el și au văzut mormântul și cum I-a așezat trupul. 

56 Și întorcându-se, au pregătit miresme și mir și au ținut sabatul, după poruncă.

24

1 Și în prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le-au pregătit și altele împreună cu acelea

2 și au găsit piatra răsturnată de la mormânt.

3 Și intrând, nu au mai găsit trupul Domnului Isus.

4 Și a fost, pe când erau ele nedumerite pentru aceasta, iată, doi bărbați au venit la ele, în veșminte strălucitoare.

5 Și făcându-li-se teamă, și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: "De ce-L căutați pe Cel viu între cei morți?

6 Nu este aici, ci a înviat! Amintiți-vă cum v-a vorbit când era în Galileea,

7 zicând că trebuie ca Fiul omului să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit și a treia zi să învieze!" 

8 Și și-au amintit cuvintele Lui.

9 Și întorcându-se de la mormânt, au spus toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.

10 Erau dar Maria Magdalena, Ioana și Maria* cea lui Iacob și celelalte împreună cu ele, care le ziceau apostolilor aceasta.

11 Și cuvintele acestea li s-au părut ca o scrinteală înaintea lor și nu le-au crezut.

12 Și Petru s-a ridicat, a venit la mormânt și aplecându-se, a văzut giulgiurile strânse singure și a plecat, mirându-se de cele întâmplate.

13 Și iată, doi dintre ei erau mergând ziua aceea într-un sat, la șaizeci de stadii depărtare de la Ierusalim, cu numele Emaus.

14 Și ei vorbeau unul cu altul, despre toate întâmplările acestea.

15 Și a fost, pe când vorbeau ei și se întrebau, S-a apropiat și Isus de ei și mergea cu ei.

16 Dar ochii lor erau opriți să-L cunoască.

17 Și EL le-a zis: "Ce sunt cuvintele acestea, pe care le schimbați unul cu altul, mergând?" Și oprindu-se, erau triști.

18 Și răspunzând unul cu numele Cleopa, I-a zis: "Tu ești singurul străin în Ierusalim și nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?"

19 Și EL le-a zis: "Ce?" Și ei I-au zis: "Despre Isus nazareteanul, care a fost un bărbat, Profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor...

20 Cum L-au dat mai-marii preoților și căpeteniile noastre la pedeapsa cu moartea și L-au răstignit...

21 Și noi nădăjduiam că EL este Cel ce trebuia să izbăvească pe Israel; și totuși, împreună cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea!

22 Ba și unele femei dintre noi ne-au uimit, ducându-se dis-de-dimineață la mormânt

23 și ne-mai-găsind trupul Lui, au venit, zicând că au văzut și o vedenie de îngeri, care au zis că EL este viu.

24 Și unii dintre ai noștri s-au dus la mormânt și au găsit așa cum au zis și femeile, dar pe EL nu L-au văzut".

25 Și EL le-a zis: "O, nepricepuților și greoi la inimă, când e vorba să credeți toate cele ce au vorbit profeții!

26 Oare nu așa trebuia să pătimească Hristosul și să intre în slava Sa?"

27 Și începând de la Moise și de la toți profeții, le-a descoperit în toate scripturile, ce era despre EL.

28 Și apropiindu-se de satul unde mergeau, EL S-a prefăcut că merge mai departe. 

29 Și stăruiau de EL, zicând: "Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua a trecut!" Și a intrat să rămână împreună cu ei.

30 Și a fost, pe când stătea EL cu ei, a luat o pâine, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat.

31 Și lor li s-au deschis ochii și L-au cunoscut și EL n-a mai fost văzut de ei.

32 Și au zis unul altuia: "Nu ne ardea inima în noi cum ne vorbea pe drum și cum ne descoperea scripturile?"

33 Și ridicându-se în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim și i-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei,

34 zicând: "A înviat Domnul cu adevărat și s-a arătat lui Simon!"

35 Și ei au povestit cele de pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

36 Și zicând ei acestea, EL, Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: "Pace vouă!"

37 Și au fost înspăimântați și se temeau, crezând că văd un duh.

38 Dar EL le-a zis: "De ce sunteți tulburați și de ce se ridică astfel de gânduri în inimile voastre?

39 Priviți mâinile Mele și picioarele Mele, căci EU sunt; pipăiți-Mă și vedeți, căci un duh n-are carne și oase, cum Mă vedeți că am EU!"

40 Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele.

41 Dar când, de necredința lor și de bucurie se minunau, le-a zis: "Aveți ceva de mâncare aici?"

42 Și ei I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. 

43 Și EL le-a luat înaintea lor și a mâncat.

44 Și EL le-a zis: "Acestea sunt cuvintele Mele, pe care vi le-am vorbit când eram împreună cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în legea lui Moise și în profeții și în psalmi. 

45 Atunci le-a deschis mintea să înțeleagă scripturile

46 și le-a zis: "Așa este scris și așa trebuia să pătimească Hristosul și a treia zi să învieze din morți. 

47 Și să se propovăduiască pocăința în Numele Lui spre iertarea păcatelor, la toate neamurile, începând de la Ierusalim.

48 Și voi sunteți martorii acestora.

49 Și iată, EU vă trimit promisiunea Tatălui Meu peste voi! Voi dar stați în cetate, în Ierusalim, până ce veți fi îmbrăcați cu puterea de Sus!"

50 Și i-a scos afară până către Betania și ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat.

51 Și a fost, pe când îi binecuvânta EL, S-a depărtat de la ei și s-a înălțat la cer.

52 Și ei I s-au închinat și s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.

53 Și erau neîncetat în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin!