Faptele Apostolilor

 1

1 Am făcut întâiul meu cuvânt Teofile, despre tot cum a început Isus să facă și să învețe,

2 până în ziua când S-a înălțat, poruncind prin Duhul Sfânt, apostolilor pe care I-a ales.

3 Și după ce li s-a arătat viu după patima Lui, în multe feluri în patruzeci zile, arătându-Se și vorbindu-le despre împărăția lui Dumnezeu

4 și fiind împreună cu ei, le-a poruncit: "Să nu vă depărtați de Ierusalim, ci să așteptați promisiunea Tatălui, pe care ați auzit-o de la Mine!

5 Căci Ioan boteza cu apă, dar voi veți fi botezați în Duhul Sfânt, nu după multe zile".

6 Și deci strângându-se împreună, ÎL întrebau, zicând: "Doamne, în timpul acesta vei așeza împărăția lui Israel?"

7 Și EL le-a zis: "Nu este treaba voastră să știți timpurile sau vremurile, pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Lui!

8 Ci voi veți primi o putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți fi martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la capătul pământului".

9 Și zicând aceasta, privindu-i, S-a înălțat și un nor L-a ascuns de ochii lor.

10 Și cum erau ei ațintiți spre cer cum mergea EL, iată, doi bărbați în haine albe au stat lângă ei 

11 și le-au zis: "Bărbați galileeni, ce stați privind spre cer? Acest Isus care S-a înălțat de la voi spre cer, așa va veni la loc, cum L-ați privit îndreptându-Se spre cer!"

12 Atunci s-au întors la Ierusalim, de la muntele chemat Al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, având cam un drum* de sabat.

13 Și când au intrat, s-au suit la odaia unde erau adunați, Petru, Iacob și Ioan, Andrei și Filip, Toma și Bartolomeu, Matei și Iacob al lui Alfeu, Simon Râvnitorul și Iuda al lui Iacob. 

14 Toți aceștia erau stăruind împreună la rugăciune. Și la rugăciune erau împreună cu ei și femeile și Maria, mama lui Isus și împreună cu frații Lui.

15 Și în zilele acelea s-a ridicat Petru din mijlocul ucenicilor și a zis: (iar mulțimea ajungea ca la o sută douăzeci)

16 "Frați bărbați, trebuia să se împlinească scriptura aceasta, care era rostită mai dinainte de Duhul Sfânt prin gura lui David, despre Iuda, cel care a fost călăuza celor care L-au prins pe Isus,

17 căci era numărat între noi și a luat sorțul slujirii acesteia.

18 Acesta deci, a dobândit o țarină din plata nedreptății; și căzând, a plesnit prin mijloc și i-au ieșit toate măruntaiele.

19 Și au fost cunoscute tuturor locuitorilor Ierusalimului, încât țarina aceasta a fost chemată în limba lor: Acheldama, care înseamnă: Țarina Sângelui.

20 Căci este scris în cartea Psalmilor: "Curtea lui să se facă pustie și să nu mai fie locuitor în ea și slujirea lui s-o ia altul!"

21 Deci, din bărbații care au venit împreună cu noi tot timpul, cât a intrat și a ieșit de la noi Domnul Isus,

22 începând de la botezul lui Ioan și până la ziua în care S-a înălțat de la noi, unul din aceștia, să fie martor împreună cu noi al învierii Lui". 

23 Și au așezat doi: pe Iosif (cel numit Barsaba, zis și Iustus) și pe Matia.

24 Și rugându-se, au zis: "Tu Doamne, cunoști inimile tuturor; arată pe care ai ales din aceștia doi,

25 să ia locul părții slujirii acesteia și apostolia de la care a căzut Iuda, ca să meargă spre locul lui!" 

26 Și le-au dat cu sorții și sorțul a căzut pe Matia și a fost rânduit împreună cu cei unsprezece apostoli.

2

1 Și când s-a apropiat ziua cincizecimii, erau toți împreună pentru EL.

2 Și a fost deodată din cer, fără veste, ca un vuiet, o suflare care a venit și a umplut toată casa unde stăteau ei.

3 Și li s-au arătat împărțindu-se niște limbi ca de foc și s-au așezat câte una pe fiecare din ei

4 și s-au umplut toți cu Duhul Sfânt și au început să vorbească alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.

5 Și erau la Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici de toate neamurile de sub cer.

6 Și făcându-se glasul acesta, mulțimea s-a adunat și s-a tulburat, căci îi auzeau vorbindu-le fiecare în limba lui.

7 Și toți se mirau și se minunau, zicând unii către alții: "Iată, toți aceștia care vorbesc, nu sunt galileeni?

8 Și cum auzim fiecare dintre noi, în limba noastră, în care ne-am născut?

9 Parți și mezi și elamiți și locuitori ai Mesopotamiei, ai Iudeii și ai Capadociei, ai Pontului și ai Asiei,

10 din Frigia și Pamfilia, din Egipt și părțile Libiei dinspre Cirene și cei din neamurile romane, iudei și prozeliți,

11 cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre, mărind pe Dumnezeu!"

12 Și toți se mirau și nu se dumireau, zicând unii către alții: "Ce vrea să însemne aceasta?"

13 Dar alții, în chip batjocoritor, ziceau că sunt plini de must.

14 Și Petru, stând împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a zis: "Bărbați iudei și toți cei ce locuiți în Ierusalim! Vă fac cunoscut aceasta și luați aminte la cuvintele mele,

15 căci aceștia nu sunt beți, cum credeți voi, căci abia este ceasul al treilea din zi;

16 ci aceasta este ce s-a zis prin profetul Ioel:

17 "Și va fi, în cele din urmă zile", a zis Dumnezeu, "că voi turna din Duhul Meu peste orice trup și fiii voștri și fiicele voastre vor profeți și tinerii voștri vor vedea vedenii și bătrânii voștri vor visa visuri; 

18 și în zilele acelea voi turna din Duhul Meu peste robii Mei și peste roabele Mele și vor profeți.

19 Și voi da minuni sus în cer și semne jos pe pământ, sânge și foc și un vârtej de fum.

20 Soarele se va preface în întuneric și luna în sânge, înainte să vină ziua Domnului, cea mare și strălucită.

21 Și va fi că, oricine va chema Numele Domnului, se va mântui". (Ioel 2:28-32)

22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: Isus nazareteanul, bărbat dovedit de Dumnezeu între voi cu puteri și minuni și semne, pe care le-a făcut Dumnezeu prin EL în mijlocul vostru, după cum știți și voi, 

23 pe Acesta, fiind rânduit după sfatul și cunoștința mai dinainte a lui Dumnezeu, luându-L, L-ați dat să fie răstignit și omorât prin mâinile celor nelegiuiți, 

24 pe care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând legăturile morții, fiindcă nu era cu putință ca EL să fie ținut sub ea!

25 Căci David a zis despre EL: "Vedeam pururea pe Domnul înaintea mea, căci totdeauna a stat la dreapta Mea, ca să nu Mă clatin!

26 De aceea Mi s-a veselit inima și Mi s-a bucurat limba, căci și trupul Meu va sălășlui pe nădejdea,

27 că nu vei lăsa sufletul Meu în locuința morților, nici nu vei da pe Sfântul Tău să vadă putrezirea.

28 Mi-ai descoperit căile vieții și Mă vei umple de bucurie cu fața Ta!" (Ps 16:8-11)

29 Frați bărbați, se cuvine să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul David, căci a murit și a fost îngropat și mormântul lui este între noi până în zilele acestea.

30 Fiind deci profet și văzând că Dumnezeu S-a jurat casei lui, că din rodul coapsei lui după trup, se va ridica Hristos să stea pe tronul lui,

31 văzând mai dinainte, a vorbit despre învierea lui Hristos, că nu va rămâne sufletul Lui în locuința morților, nici trupul Lui nu va vedea putrezirea.

32 Acestui Isus, pe care Dumnezeu L-a înviat, noi toți ÎI suntem martori.

33 Deci, EL S-a înălțat la dreapta lui Dumnezeu și a trimis de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt pe care L-a vărsat acum, așa cum vedeți și auziți. 

34 Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: "Domnul a zis Domnului meu: "Stai la dreapta Mea,

35 până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale!" (Ps 110:1)

36 Cu încredințare deci, să știe toată casa Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn și Hristos pe Acest Isus, pe care L-ați răstignit voi".

37 Și auzind ei, au fost pătrunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: "Ce să facem, frați bărbați?" 

38 Și Petru le-a zis: "Pocăiți-vă! Și fiecare dintre voi să se boteze în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Sfântului Duh.

39 Căci vouă vă este promis și fiilor voștri și tuturor celor de departe, pe câți îi va chema Domnul Dumnezeul nostru!"

40 Și cu multe alte cuvinte mărturisea și-i ruga, zicând: "Mântuiți-vă din neamul acesta viclean!" 

41 Deci, de bucurie, cei ce au primit cuvântul lui, s-au botezat. Și s-au adăugat în ziua aceea, cam trei mii de suflete. 

42 Și erau dar, stăruind în învățătura apostolilor și în părtășie și în frângerea pâinii și în rugăciuni.

43 Și toată suflarea se temea, căci se făceau multe minuni și semne prin apostoli. 

44 Și toți cei ce au crezut erau una și aveau totul în comun.

45 Și cei bogați își vindeau bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea trebuință fiecare. 

46 În fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângând pâinea în casă, luând hrană împreună cu bucurie și curăția inimii,

47 lăudând pe Dumnezeu și având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga în fiecare zi Bisericii pe cei mântuiți. 

3

1 Dar Petru și Ioan se suiau la templu la rugăciune, la ceasul al nouălea. 

2 Și era un bărbat, olog din pântecele mamei lui, fiind adus și pe care îl puneau în fiecare zi la poarta templului numită Frumoasă, să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu.

3 Și văzând pe Petru și pe Ioan că aveau să intre în templu, a cerut să-i dea milostenie. 

4 Și privind Petru spre el, împreună cu Ioan, a zis: "Uită-te la noi!"

5 Și el se uita la ei, așteptând să primească ceva de la ei.

6 Și Petru a zis: "Argint și aur n-am, dar aceasta am și-ți dau: "În numele lui Isus Hristos nazareteanul, ridică-te și umblă!"

7 Și l-a luat de mâna dreaptă și l-a ridicat și îndată i s-au întărit tălpile și gleznele;

8 și ridicându-se, a stat în picioare și umbla. Și a intrat împreună cu ei în templu, umblând și sărind și lăudându-L pe Dumnezeu.

9 Și văzându-l tot poporul umblând și lăudând pe Dumnezeu

10 și cunoscându-l că el era acela care stătea la poarta Frumoasă a templului pentru milostenie, s-au umplut spaimă și uimire pentru ce i se întâmplase.

11 Dar ținându-se cel ce fusese olog după Petru și Ioan, tot poporul s-a adunat la ei, în pridvorul care se cheamă Porticul lui Solomon.

12 Văzând dar Petru, a răspuns poporului: "Bărbați israeliți, ce vă mirați pentru aceasta? Sau, de ce ne ațintiți ca și cum, cu puterea sau evlavia noastră, l-am fi făcut să umble?

13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob, Dumnezeul părinților noștri, L-a proslăvit pe Fiul Său Isus, pe care voi L-ați dat și L-ați lepădat în fața lui Pilat, judecând acela să-L elibereze.

14 Dar voi L-ați lepădat pe Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaș;

15 iar pe Căpetenia vieții L-ați omorât, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți, Căruia noi ÎI suntem martori. 

16 Și, prin credința în Numele Lui s-a întărit acesta, pe care-l vedeți și știți; și Numele Lui și credința în EL i-a dat întregirea aceasta, înaintea voastră, a tuturor!

17 Și acum fraților, știu că din necunoaștere ați făcut, ca și mai-marii voștri;

18 dar Dumnezeu a împlinit ce vestise mai înainte, prin gura tuturor profeților Lui, că va pătimi Hristosul.

19 Pocăiți-vă deci și întoarceți-vă la Cel ce vă șterge păcatul,

20 ca să vină vremurile de ușurare de la fața Domnului și să-L trimită pe Cel ce vi L-a vestit mai dinainte, pe Isus Hristos,

21 pe care Cerul trebuie să-L primească până la timpurile reașezării tuturor, cum a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Lui profeți din veac.

22 Căci Moise a zis părinților: "Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un Profet ca mine, dintre frații voștri. De EL să ascultați, în tot ce vă va spune!

23 Și va fi, că orice suflet care nu-L va asculta de Profetul Acela, va fi nimicit din popor". (Deut 18:15-19)

24 Dar și toți profeții, de la Samuel și urmașii câți au vorbit, au vestit mai dinainte aceste zile. 

25 Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l-a dat Dumnezeu părinților noștri, zicând lui Avraam: "În seminția ta vor fi binecuvântate, toate neamurile pământului!" (Gen 22:18; Gen 28:14)

26 Dumnezeu înviindu-L pe Fiul Său Isus, întâi vi L-a trimis să vă binecuvânteze, în întoarcerea fiecăruia de la răutățile voastre".

4

1 Și vorbind ei poporului, au venit la ei preoții și strategul templului și saducheii,

2 tulburați că ei învață poporul și vestesc în Isus învierea din morți

3 și au pus mâinile pe ei și i-au pus sub pază până a doua zi, căci era seară.

4 Dar mulți din cei ce au auzit cuvântul au crezut; și numărul oamenilor care au crezut, a ajuns cam la cinci mii.

5 A fost dar a doua zi, că s-au adunat căpeteniile lor și bătrânii și cărturarii la Ierusalim

6 și Ana, marele preot și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul mai-marilor preoților 

7 și i-au pus în mijloc și i-au întrebat: "Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi aceasta?"

8 Și Petru, fiind plin de Duhul Sfânt, a zis mai-marilor poporului și bătrânilor lui Israel:

9 "Fiindcă noi suntem astăzi cercetați pentru binefacerea unui om bolnav, în Cine a fost vindecat acesta,

10 să fie cunoscut tuturor dintre voi și la tot poporul Israel, că în numele lui Isus Hristos nazareteanul, pe care voi L-ați răstignit și pe care Dumnezeu L-a înviat din morți, în Acesta a venit acela sănătos înaintea voastră! 

11 Acesta este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului!

12 Și în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este dat un alt nume sub cer, în care trebuie ca noi oamenii să fim mântuiți". 

13 Văzând dar îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără carte și simpli, se mirau, cunoscând că ei au fost împreună cu Isus.

14 Dar văzându-l pe omul acela care fusese vindecat stând împreună cu ei, nu aveau nimic ce să vorbească.

15 Și învitându-i să iasă afară din sinedriu, s-au sfătuit unii cu alții,

16 zicând: "Ce vom face oamenilor aceștia? Căci toți locuitorii Ierusalimului au cunoscut și au văzut semnul care a fost între ei și nu putem tăgădui!

17 Dar ca să nu se răspândească mai mult în popor, să le poruncim să nu mai vorbească la niciun om în Numele Acesta!"

18 Și chemându-i, le-a poruncit ca nicidecum să nu mai vestească, nici să învețe, în Numele lui Isus.

19 Dar Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: "Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu, să ascultăm mai mult de voi, decât de Dumnezeu!

20 Căci noi nu putem să nu vorbim ce am văzut și am auzit". 

21 Dar ei amenințându-i din nou, negăsind nimic, le-a dat drumul din pricina poporului, căci toți ÎL proslăveau pe Dumnezeu pentru ce se făcuse.

22 Căci omul acela peste care s-a făcut semnul acesta de vindecare, avea mai mult de patruzeci de ani. 

23 Și fiind eliberați, au venit la cei ai lor și le-au spus ce le-au zis mai-marii preoților și bătrânii.

24 Și auzind, au ridicat împreună glasul către Dumnezeu și au zis: "Stăpâne, Tu, Dumnezeul care ai făcut cerul și pământul și marea și tot ce este în ele,

25 Tu ai zis prin gura lui David, fiul Tău, tatăl nostru, prin Duhul Sfânt: "Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele în deșert?

26 Împărații pământului au stat înainte și căpeteniile s-au adunat asupra Domnului și asupra Hristosului Lui!" (Ps 2:1,2)

27 Căci Irod și Ponțiu Pilat, împreună cu neamurile și popoarele lui Israel, s-au adunat împotriva adevărului în cetatea aceasta; împotriva Sfânt-Fiului Tău Isus, pe care L-ai uns 

28 să facă mâna Ta și sfatul Tău, ce era rânduit mai dinainte să fie.

29 Și acum Doamne, caută spre amenințările lor și dă robilor Tăi să vorbească cu toată îndrăzneala cuvântul Tău!

30 Întinde-Ți mâna Ta spre vindecare și să se facă semne și minuni prin Numele cel Sfânt al Fiului Tău Isus!"

31 Și rugându-se ei, s-a cutremurat locul unde erau strânși și s-au umplut toți cu Duhul Sfânt și au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

32 Și mulțimea credincioșilor erau o inimă și un suflet și niciunul din cei ce aveau averi nu ziceau că sunt ale lui, ci ei aveau totul în comun.

33 Și cu mare putere dădeau mărturie apostolii despre învierea Domnului Isus și era un har mare peste toți aceia.

34 Căci nimeni nu era lipsit, fiindcă cei ce se întorceau între ei și care aveau țarini sau case, le vindeau și aduceau prețul celor vândute

35 și-i puneau la picioarele apostolilor, ca să dea fiecăruia după cum aveau trebuință.

36 Și Iose, pe care apostolii îl mai numeau și Barnaba, care se traduce fiul Mângâierii, un levit de neam cipriot, 

37 și-a vândut o țarină și a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.

5

1 Dar un bărbat cu numele Anania, împreună cu femeia lui Safira, a vândut o țarină

2 și a ascuns din preț cu știrea femeii lui și a adus cealaltă parte și a pus-o la picioarele apostolilor.

3 Și Petru i-a zis: "Anania, de ce ți-a umplut Satana inima să-L minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul țarinei?

4 Oare nu ție îți rămânea dacă o păstrai? Și vândută, nu tu erai în stăpânirea ei? De ce ți-ai pus lucrul acesta în inimă? Nu i-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu!"

5 Și auzind Anania aceste cuvinte, a căzut și și-a dat sufletul. Și a fost o teamă mare, peste toți cei ce au ascultat aceasta.

6 Și ridicându-se tinerii, l-au înfășurat și l-au scos afară și l-au îngropat.

7 Și cam după trei ceasuri, a fost că a intrat și femeia lui, neștiind ce s-a întâmplat. 

8 Și Petru i-a zis: "Spune-mi dacă cu atât ați vândut țarina!" Și ea a zis: "Da, cu atât!"

9 Și Petru i-a zis: "Cum de v-ați vorbit să-L ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor scoate afară și pe tine!"

10 Și a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Și tinerii au intrat, au găsit-o moartă și au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei.

11 Și a fost o teamă mare peste întreaga adunare și peste toți cei ce au auzit aceasta.

12 Și prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Și toți erau într-un gând, în pridvorul lui Solomon.

13 Și dintre ceilalți, nimeni nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi măreau! 

14 Și tot mai mulți se adăugau la cei ce au crezut în Domnul: o mulțime de bărbați și de femei,

15 încât îi scoteau pe cei bolnavi în ulițe și-i puneau pe paturi și pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe cineva dintre ei.

16 Se adunau dar și mulțimi din cetățile din împrejurul Ierusalimului și aduceau bolnavi și bântuiți de duhuri necurate și se vindecau toți aceștia. 

17 Dar s-a ridicat mai-marele preoților și toți cei ce erau împreună cu el, cei din neamul saducheilor, s-au umplut de zel

18 și au pus mâinile pe apostoli și i-au pus în temnița obștească.

19 Dar îngerul Domnului a venit noaptea, a deschis ușa temniței, i-a scos afară și le-a zis:

20 "Mergeți și stați drept și vorbiți poporului în templu, toate cuvintele Vieții Acesteia!"

21 Și auzind ei, au intrat de dimineață în templu și învățau. Și venind marele preot și cei împreună cu el, au adunat sinedriul și tot sfatul fiilor lui Israel și au trimis la temniță ca să-i aducă.

22 Și venind slujitorii, nu i-au găsit în temniță. Și întorcându-se, au spus,

23 zicând: "Temnița am găsit-o încuiată în toată rânduiala și pe paznici stând afară înaintea ușilor, dar când am deschis-o, nu am găsit pe nimeni înăuntru!"  

24 Și auzind ei cuvintele acestea, preotul și cu strategul templului și cu mai-marii preoților se întrebau nedumeriți despre ei, ce să fie aceasta?

25 Și venind cineva, le-a vestit, zicând: "Iată, bărbații pe care i-ați pus în temniță, sunt în templu, stând și învățând poporul!"

26 Atunci s-a dus strategul împreună cu slujitorii și i-au adus, dar nu cu forța, căci se temeau de popor, ca să nu-i ucidă cu pietre!

27 Și aducându-i, au stat în sinedriu și marele preot i-a întrebat, 

28 zicând: "Nu v-am poruncit noi să nu mai învățați în Numele Acesta? Și iată, ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră! Și vreți să aduceți peste noi, sângele Omului Acesta!"

29 Și Petru și apostolii, răspunzând, au zis: "Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!

30 Dumnezeul părinților noștri L-a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn!

31 Pe Acesta Dumnezeu L-a înălțat Căpetenie și Mântuitor dreptei Lui, ca să dea pocăința lui Israel și iertarea păcatelor.

32 Și noi suntem martorii Lui și ai cuvintelor acestea - și Duhul Cel sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce-L ascultă".

33 Și cei ce au auzit, s-au înfuriat și se sfătuiau să-i omoare.

34 Dar s-a ridicat cineva din sinedriu, un fariseu cu numele Gamaliel, învățător al legii, prețuit de tot poporul și a poruncit să-i dea afară puțin pe apostoli, să vadă ce e de făcut. 

35 Și le-a zis: "Bărbați israeliți, luați seama la voi înșivă despre ce trebuie să se facă acestor oameni! 

36 Căci înainte de zilele acestea s-a ridicat Teuda, zicând că este el cineva, căruia i s-a alăturat un număr de vreo patru sute de oameni. El a fost omorât și s-au împrăștiat toți câți l-au crezut și nu s-a mai făcut nimic.

37 După aceasta s-a ridicat Iuda galileanul, în zilele recensământului și a mers destul popor după el. Acela a pierit și s-au împrăștiat toți câți l-au crezut. 

38 Și acum vă spun: "Depărtați-vă de oamenii aceștia și lăsați-i! Căci dacă planul sau lucrul acesta este de la oameni, va fi dărâmat!

39 Dar dacă este de la Dumnezeu, nu veți putea să-l nimiciți; și nu cumva să vă găsiți luptând împotriva lui Dumnezeu!" 

40 Și ei l-au crezut. Și chemându-i pe apostoli, i-au bătut și le-a poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și i-au lăsat.

41 Ei deci au plecat, bucurându-se din 'naintea sinedriului, că au fost învredniciți să sufere pentru Numele Lui. 

42 Toată ziua, la templu și acasă, nu încetau să învețe și-L vesteau pe Isus Hristos.

6

1 Dar în zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, a fost că eleniștii șușoteau împotriva evreilor, căci văduvele lor erau trecute cu vederea în slujirea cea de fiecare zi. 

2 Și chemând mulțimea ucenicilor, cei doisprezece au zis: "Nu este potrivit să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu, ca să slujim la mese!

3 Căutați dar între voi fraților, șapte bărbați cu mărturie bună, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care să-i rânduim pentru nevoia aceasta,

4 iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului". 

5 Și a plăcut cuvântul, înaintea întregii mulțimi și l-au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt și pe Filip și pe Prohor și pe Nicanor și pe Timon și pe Parmenan și pe Nicolau, un prozelit din Antiohia,

6 care au stat înaintea apostolilor; și rugându-se, și-au pus mâinile peste ei.

7 Și Cuvântul lui Dumnezeu creștea și numărul ucenicilor se înmulțea foarte mult în Ierusalim și o mare mulțime de preoți ascultau credința.

8 Și Ștefan, plin de credință și de putere, făcea minuni și semne mari în popor.

9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga care se numește a liberaților și a cirenenilor și a alexandrinilor și cei de la Cilicia și Asia și se întrebau cu Ștefan

10 și nu-i puteau sta împotrivă înțelepciunii și Duhului cu care le vorbea.

11 Atunci au pus niște bărbați să zică: "Noi l-am auzit zicând cuvinte de blasfemie despre Moise și despre Dumnezeu!"

12 Au întărâtat poporul și pe bătrâni* și pe cărturari și năpustindu-se asupra lui, l-au smuls și l-au dus la sinedriu.

13 Au pus martori mincinoși, zicând: "Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte de blasfemie împotriva locului acesta sfânt și împotriva legii!

14 Căci l-am auzit zicând că Acel Isus nazareteanul va strica locul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le-a a lăsat Moise". 

15 Și toți cei ce stăteau în sinedriu, îndreptându-se spre el, au văzut fața lui precum fața unui înger.

7

1 Și marele preot a zis: "Adevărate sunt acestea?"

2 Și el a zis: "Bărbați frați și părinți, ascultați: Dumnezeul slavei S-a arătat tatălui nostru Avraam, pe când era în Mesopotamia, mai înainte să locuiască el în Haran

3 și i-a zis: "Ieși din țara ta și dintre rudele tale și vino în țara pe care ți-o voi arăta!" (Gen 12:1)

4 Atunci a ieșit din țara haldeilor și a locuit în Haran. Și după ce a murit tatăl lui, l-a strămutat de acolo în țara aceasta, în care locuiți voi acum. (Gen 12:4,5)

5 Și nu i-a dat moștenire în ea, nici măcar o palmă de pământ; ci i-a promis că i-o va da în stăpânire, lui și seminției lui împreună cu el, deși nu avea vreun fiu. (Gen 12:7; Gen 13:15; Gen 17:8; Gen 26:3)

6 Și Dumnezeu a zis așa: "Că sămânța lui va fi roabă într-o țară străină și îi vor robi și-i vor asupri patru sute de ani. (Gen 15:13-16; Exod. 12:40)

7 Și pe neamul care îi vor robi, îl voi judeca EU", a zis Dumnezeu. "Și după aceasta, vor ieși și Îmi vor sluji în locul acesta!"  (Gen 15:14)

8 Și i-a dat legământul tăierii împrejur. Și acesta l-a născut pe Isaac și l-a tăiat împrejur în ziua a opta. Și Isaac pe Iacob, și Iacob pe cei doisprezece patriarhi. (Gen 17:9-11; Gen 21:4)

9 Și patriarhii invidiindu-l pe Iosif, l-au vândut spre Egipt. Dar Dumnezeu era cu el (Gen 37:4-28; Gen 39:2-23)

10 și l-a scos din toate necazurile lui și i-a dat har și înțelepciune înaintea lui faraon, împăratul Egiptului și l-a pus mai-mare peste Egipt și peste toată casa lui. (Gen 41:37; Gen 42:6)

11 Dar a venit o foamete peste toată țara Egiptului și peste Canaan și un mare necaz și părinții noștri nu mai găseau hrană. (Gen 41:54)

12 Și auzind Iacob că era grâu în Egipt, i-a trimis pe părinții noștri o dată, (Gen 42:1,2)

13 iar la a doua li s-a făcut Iosif cunoscut fraților lui și faraon a cunoscut neamul lui Iosif. (Gen 45:4-16)

14 Și Iosif a trimis de l-a chemat pe Iacob, tatăl lui și pe toate rudele lui, de șaptezeci și cinci de suflete. (Gen 45:9-27; Gen 46:27; Deut 10:22)

15 Și s-a coborât dar Iacob în Egipt și au murit ei și părinții noștri. (Gen 46:5-7; Gen 49:33; Exod 1:6)

16 Și au fost strămutați la Sihem și au fost puși în peștera pe care o cumpărase Avraam cu preț de argint de la fiii lui Emor în Sihem. (Gen 23:16; Gen 33:19; Gen 50:13,14; Iosua 24:32)

17 Și cum se apropia timpul făgăduinței, pe care S-a jurat Dumnezeu lui Avraam, poporul a crescut și s-a înmulțit în Egipt,

18 până când s-a ridicat un alt împărat, care nu-l cunoștea pe Iosif. (Exod 1:7-9)

19 Acesta ne-a nedreptățit neamul, silind pe părinții noștri și făcându-i să-și lepede pruncii, ca să nu scape cu viață. (Exod 1:22)

20 În vremea aceea s-a născut Moise și era plăcut lui Dumnezeu. Și l-au ascuns trei luni în casa tatălui lui. (Exod 2:2)

21 Dar l-au lepădat și l-a luat fiica lui faraon și l-a crescut ca pe fiul ei. (Exod 2:3-10)

22 Și Moise a fost învățat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în faptele lui.

23 Dar cum a împlinit el patruzeci de ani, și-a pus pe inimă să-i cerceteze pe frații lui, pe fiii lui Israel.

24 Și văzând pe cineva că este nedreptățit, l-a apărat și i-a făcut dreptate celui asuprit, lovindu-l pe egiptean. (Exod 2:11,12)

25 Și el socotea că frații lui vor înțelege, că Dumnezeu le dădea izbăvire prin mâinile lui, dar ei n-au înțeles.

26 Și a doua zi s-a arătat unora care se băteau și i-a îndemnat la pace, zicând: "Bărbaților, voi sunteți frați; pentru ce vă nedreptățiți unul pe altul?"

27 Dar cel ce-l nedreptățea pe aproapele lui, l-a lepădat, zicând: "Cine te-a pus mai-mare și judecător peste noi?

28 Oare vei vrea să mă omori și pe mine, cum l-ai omorât ieri pe egiptean?" 

29 Și la cuvântul acesta, Moise a fugit și a fost străin în țara Madian, unde i s-au născut doi fii.  ( Exod 2:13-15)

30 Și împlinindu-se patruzeci de ani, îngerul Domnului i s-a arătat în pustie, pe Muntele Sinai, în văpaia focului unui rug.

31 Și văzând Moise, mirat de vedenie, s-a apropiat să privească și glasul Domnului a fost către el:

32 "EU sunt Dumnezeul părinților tăi: Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob!" Dar Moise fiind cuprins de teamă, nu îndrăznea să privească.

33 Și Domnul i-a zis: "Lasă-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt!

34 Iată, am văzut asuprirea poporului Meu în Egipt și am auzit gemetele lor și M-am coborât să-i eliberez! Și acum, vino, te voi trimite în Egipt!" (Exod 3:1-4:26)

35 Acest Moise, pe care l-au lepădat ei, zicând: "Cine te-a pus mai-mare și judecător?", pe acesta l-a trimis Dumnezeu căpetenie și răscumpărător, împreună cu mâna îngerului care i se arătase în rug. (Exod 2:14)

36 Acesta i-a scos, făcând minuni și semne în țara Egiptului și la Marea Roșie și patruzeci de ani în pustie. (Exod 7:8-12:42)

37 Acest Moise este cel ce a zis fiilor lui Israel: "Domnul Dumnezeu vă va ridica un Profet ca mine dintre frații voștri. De EL să ascultați!" (Deut 18:15-18)

38 Acesta este cel ce fiind în adunarea din pustie, a vorbit cu îngerul pe Muntele Sinai și cu părinții noștri, care a primit cuvântul vieții ca să ni-l dea. (Exod 19:3-17)

39 Dar părinții noștri n-au vrut să fie ascultători, ci s-au lepădat și s-au întors în inimile lor spre Egipt,

40 zicând lui Aaron: "Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci Moise acesta, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut cu el!" (Exod 32:1)

41 Și au făcut un vițel în zilele acelea și au dus jertfă idolului și se veseleau de faptele mâinilor lor. (Exod 32:2-6)

42 Și Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a lăsat să slujească oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților: "Oare Mi-ați adus voi junghieri și jertfe în cei patruzeci de ani în pustie, casa lui Israel?"

43 Și ați purtat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului vostru Remfan, cărora le-ați făcut chipuri să vă închinați lor. Vă voi strămuta dincolo de Babilon! (Ps 81:10-12; Ezec 20:27-31; Amos 5:25,26)

44 Părinții noștri aveau cortul mărturiei în pustie, după cum rânduise Cel ce i-a vorbit lui Moise să-l facă, după felul în care îl văzuse (Exod 26:1-30)

45 și pe care l-au adus, primindu-l părinții noștri împreună cu Iosua în stăpânirea neamurilor, pe care le-a izgonit Dumnezeu din fața părinților noștri, până în zilele lui David.

46 El a găsit har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească un locaș pentru Dumnezeul lui Iacob (2Împ 7:16)

47 și Solomon I-a zidit o casă. (3Împ 6:1-38)

48 Dar Cel Prea înalt nu locuiește în temple făcute de mâini, după cum a zis profetul: 

49 "Cerul este tronul Meu și pământul este așternutul picioarelor Mele; ce fel de casă Îmi veți zidi", zice Domnul, - "sau care este locul Meu de odihnă?

50 Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea?" (Isaia 66:1,2)

51 Tari la cerbice și netăiați împrejur cu inima și cu urechile, voi pururea vă împotriviți Duhului Sfânt; precum părinții voștri, așa și voi.

52 Pe cine dintre profeți nu i-au prigonit părinții voștri? Ei i-au omorât pe cei ce vesteau despre venirea Celui Drept, ai Căruia v-ați făcut voi acum vânzători și ucigași;

53 voi, care ați primit legea spre rânduială prin îngeri și n-ați păzit-o". (2Cron 36:16)

54 Și auzind ei aceasta, s-au înfuriat în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui.

55 Și fiind el plin de Duhul Sfânt, privind spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu

56 și a zis: "Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu!"

57 Dar ei strigând cu glas mare, și-au astupat urechile și s-au năpustit împreună asupra lui

58 și l-au scos afară din cetate, lovindu-l cu pietre. Și martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.

59 Și lovindu-l cu pietre, Ștefan se ruga și zicea: "Doamne Isuse, primește duhul meu!"

60 Și îngenunchind, a strigat cu glas mare: "Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!" Și zicând aceasta, a adormit.

8

1 Și Saul se învoise la uciderea lui. Și a fost în ziua aceea, o prigoană mare asupra adunării din Ierusalim și toți s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeii și Samariei; majoritatea apostolilor.

2 Niște bărbați cucernici l-au îngropat pe Ștefan și au făcut plângere mare pentru el.

3 Dar Saul pustia adunarea, intrând prin orice case și târând bărbați și femei, îi arunca în temniță.

4 Iar cei ce se împrăștiaseră, mergând, vesteau Cuvântul.

5 Și Filip coborându-se în cetatea Samariei, le propovăduia pe Hristos

6 și mulțimile într-un cuget luau aminte la cele spuse de Filip, auzindu-i și văzându-i semnele pe care le-a făcut.

7 Căci din mulți care aveau duhuri necurate, ieșeau, strigând cu glas mare; și mulți slăbănogi și șchiopi s-au vindecat.

8 Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea.

9 Și în cetate era un bărbat cu numele Simon, care mai înainte vrăjea și uimea neamul Samariei, zicând că el ar fi cineva mare.

10 La el luau aminte toți, de la mic la mare, zicând că aceasta este puterea lui Dumnezeu cea numită mare.

11 Și luau aminte la el, fiindcă mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui.

12 Dar când au crezut vestirea lui Filip despre împărăția lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, se botezau bărbați și femei. 

13 Și a crezut și Simon și s-a botezat. Și era înaintea lui Filip, privind semnele și minunile mari care se făceau, uimindu-se.

14 Și auzind apostolii din Ierusalim că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan.

15 Venind aceștia, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul sfânt.

16 Fiindcă nu se coborâse încă, peste niciunul din ei, ci erau doar botezați în Numele Domnului Isus.

17 Atunci și-au pus mâinile peste ei și au primit Duhul Sfânt.

18 Și văzând Simon că prin punerea mâinilor apostolilor este dat Duhul Sfânt, le-a adus bani,

19 zicând: "Dați-mi și mie această Putere, ca dacă voi pune mâinile peste cineva, să primească Duhul Sfânt!"

20 Dar Petru i-a zis: "Argintul tău împreună cu tine, este spre pieire, căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se capătă prin bani! 

21 Nu îți este nici parte, nici sorț în cuvântul acesta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

22 Pocăiește-te deci de această răutate a ta și roagă-te lui Dumnezeu! Poate astfel îți va ierta cugetul inimii tale!

23 Căci te văd că ești în amărăciunea fierii și în legătura nedreptății".

24 Dar Simon, răspunzând, a zis: "Rugați-vă voi pentru mine către Domnul, pentru ca nimic din ce ați spus să nu vină peste mine!"

25 Și ei deci, mărturisind și rostind Cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor. 

26 Și îngerul Domnului i-a vorbit lui Filip, zicând: "Scoală-te și mergi după amiază, pe calea aceea care este pustie, care coboară de la Ierusalim la Gaza!"

27 Și ridicându-se, s-a dus. Și iată un bărbat etiopian, un famen, mare dregător al împărătesei Candace a etiopienilor, care era peste toată Gaza ei și care venise să se închine la Ierusalim,

28 care era la întoarcere și stătea în trăsura* lui, citind pe profetul Isaia.

29 Și Duhul i-a zis lui Filip: "Apropie-te și alătură-te de trăsura aceasta!"

30 Și Filip alergând înainte, l-a auzit citind din profetul Isaia și i-a zis atunci: "Înțelegi tu ce citești?"

31 Și el a zis: "Cum aș putea, dacă nu mă va călăuzi cineva?!" Și l-a rugat pe Filip să se urce și să stea împreună cu el.

32 Și locul din Scriptură pe care îl citea, era acesta: "Ca o oaie la junghiere a fost adus și ca un miel înaintea celui ce-l tunde tăcea, așa nu a deschis EL gura! 

33 În smerenia Lui, judecata I-a fost luată; dar cine va spune neamului Lui, că viața I se ia de pe pământ?" (Isaia 53:7-12)

34 Și răspunzând famenul lui Filip, a zis: "Te rog, despre cine a zis profetul aceasta? Despre el însuși sau despre altcineva?"

35 Și Filip și-a deschis gura și a început de la Scriptura aceasta și i L-a vestit pe Isus.

36 Și cum mergeau ei pe cale, au sosit la o apă și famenul a zis: "Iată apă! Ce mă împiedică să mă botez?"

37 Și Filip a zis: "Dacă crezi din toată inima, se poate!" Și el răspunzând, a zis: "Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu!"

38 Și a poruncit să stea trăsura și s-au coborât amândoi în apă, Filip și cu famenul și l-a botezat.

39 Și când s-au ridicat* din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip și nu l-a mai văzut. Și famenul a plecat la calea lui, bucurându-se. 

40 Și Filip s-a aflat la Azot și mergând, evangheliza prin toate cetățile, până a ajuns la Cezareea.

9

1 Și Saul încă suflând amenințare și ucidere spre ucenicii Domnului, a venit la marele preot,

2 a cerut de la el scrisori către Damasc pentru sinagogi, pentru ca, dacă va găsi pe cineva urmând calea, atât bărbați cât și femei, să-i ducă legați la Ierusalim.

3 Și pe când mergea el, a fost că se apropia de Damasc și deodată a strălucit împrejurul lui o lumină din cer;

4 și căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: "Saule, Saule, de ce Mă prigonești?"

5 Și el a zis: "Cine ești Doamne?" Și Domnul a zis: "EU sunt Isus, pe care-L prigonești tu! Ți-e greu să lovești în țepușe?" 

6 Și el tremurând și înspăimântat, a zis: "Doamne, ce vrei să fac?" Și Domnul i-a zis: "Ridică-te și intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci!"

7 Și bărbații care mergeau cu el, stăteau încremeniți, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni. 

8 Și Saul s-a ridicat de la pământ și, deși avea ochii deschiși, el nu vedea nimic. Și luându-l de mână, l-au dus la Damasc.

9 Și au fost trei zile cât nu a văzut și nu a mâncat, nici n-a băut.

10 Și era un ucenic în Damasc, cu numele Anania. Și Domnul i-a zis într-o vedenie: "Anania!" Și el a zis: "Iată-mă Doamne!"

11 Și Domnul i-a zis: "Ridică-te și du-te pe ulița cea chemată Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul din Tars, căci iată, el se roagă!

12 Și a văzut în vedenie un bărbat cu numele Anania, intrând și punându-și mâna peste el ca să vadă".

13 Și Anania a răspuns: "Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta, care a făcut rău sfinților Tăi în Ierusalim.

14 Și aici are putere de la mai-marii preoților, să-i lege pe toți cei ce cheamă Numele Tău".

15 Dar Domnul i-a zis: "Du-te, căci el este un vas pe care Mi l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor și a împăraților și a fiilor lui Israel!

16 Și EU îi voi arăta cât trebuie să pătimească el pentru Numele Meu". 

17 Și Anania s-a dus și a intrat în casă și și-a pus mâinile peste el, zicând: "Frate Saul, Domnul m-a trimis, Isus, Cel ce ți s-a arătat pe calea care veneai, ca să vezi și să te umpli cu Duhul Sfânt!"

18 Și îndată au căzut de la ochii lui ca niște solzi și a văzut îndată. Și ridicându-se, s-a botezat.

19 Și luând mâncare, s-a întărit. Și Saul a fost cu ucenicii în Damasc câteva zile

20 și îndată a început să-L propovăduiască pe Isus Hristos în sinagogi, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu!

21 Și toți cei ce auzeau, se mirau și ziceau: "Oare nu este acesta cel ce i-a prigonit la Ierusalim, pe cei ce cheamă Numele Acesta? Și aici pentru aceasta a venit, ca să-i ducă legați la mai-marii preoților!"

22 Dar Saul și mai mult se întărea și-i tulbura pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristosul.

23 Și cum s-au împlinit multe zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare

24 și Saul a aflat de uneltirea lor. Și ei pândeau porțile zi și noapte, ca să-l omoare.

25 Dar ucenicii l-au luat noaptea și l-au coborât peste zid, lăsându-l jos într-un coș.

26 Și venind Saul la Ierusalim, încerca să se alăture ucenicilor, dar toți se temeau de el, necrezând că este ucenic.

27 Dar Barnaba l-a luat și l-a dus la apostoli și le-a povestit cum pe cale L-a văzut pe Domnul și că i-a vorbit și cum a propovăduit în Damasc în Numele lui Isus.

28 Și era cu ei, intrând și ieșind la Ierusalim, propovăduind în Numele Domnului Isus.

29 Vorbea și se întreba cu eleniștii, dar ei căutau să-l omoare.

30 Și aflând frații, l-au coborât la Cezareea și l-au trimis la Tars.

31 Așadar, Bisericile din toată Iudeea și Galileea și Samaria aveau pace, zidindu-se și umblând în teamă de Domnul și înmulțindu-se în îndemnul Duhului Sfânt. 

32 Și a fost că Petru trecând pe la toți, a coborât și pe la sfinții care locuiesc în Lida.

33 Și acolo a găsit un om care se numea Enea, care zăcea de opt ani pe pat, fiindcă era paralizat.

34 Și Petru i-a zis: "Enea, Isus Hristos te vindecă; ridică-te și strânge-ți patul!" Și s-a ridicat îndată.

35 Și l-au văzut toți locuitorii din Lida și din Saron și s-au întors la Domnul.

36 Și în Iope era o ucenică cu numele Tabita, care, în traducere înseamnă: Dorca. Ea era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea.

37 A fost dar în zilele acelea, că ea s-a îmbolnăvit și a murit. Și ei au spălat-o și au pus-o în odaia de sus.

38 Și Iope fiind aproape de Lida și auzind ucenicii că Petru este acolo, au trimis doi bărbați la el, rugându-l: "Nu-ți împregeta să vii până la noi!"

39 Și Petru ridicându-se, a mers cu ei. Sosind, l-au dus în odaie și toate văduvele s-au oprit înaintea lui, plângând și arătând cămășile și hainele pe care le făcea Dorca împreună cu ele.

40 Atunci Petru i-a scos pe toți afară și s-a plecat pe genunchi, rugându-se.  Și întorcându-se către trup, a zis: "Tabita, scoală-te!" Și ea și-a deschis ochii și văzându-l pe Petru, s-a ridicat.

41 Petru i-a dat mâna, a ridicat-o și a vorbit sfinților și văduvelor, arătându-le-o că trăiește.

42 Și a fost cunoscută aceasta în toată Iope și mulți au crezut în Domnul.

43 Și a fost că el a rămas multe zile în Iope, la unul Simon tăbăcarul.

10

1 Și un bărbat care era în Cezareea, cu numele Corneliu, sutaș din cohorta cea chemată Italica,

2 evlavios și temător de Dumnezeu împreună cu toată casa lui, făcea multe milostenii poporului și se ruga neîncetat lui Dumnezeu. 

3 El a văzut într-o vedenie, cam pe la ceasul al nouălea al zilei, pe îngerul lui Dumnezeu intrând la el și zicându-i: "Corneliu!"

4 Și privindu-l el și temându-se, a zis: Ce este Doamne? Și el i-a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu.

5 Și acum trimite niște bărbați la Iope și cheamă-l pe unul Simon, care se numește Petru!

6 Acesta găzduiește la unul Simon tăbăcarul, care are casa lângă mare. El îți va spune ce trebuie să faci".

7 Și cum a plecat îngerul care i-a vorbit lui Corneliu, i-a chemat pe doi dintre robii lui și un ostaș evlavios din cei ce erau apropiați lui

8 și le-a povestit totul, apoi i-a trimis la Iope.

9 Și a doua zi, mergând pe drumul acela și apropiindu-se de cetate, Petru s-a suit pe acoperiș să se roage, în jurul ceasului al șaselea.

10 Și a fost că i s-a făcut foame și voia să mănânce. Și în timp ce-i pregăteau aceia, a fost că a căzut în extaz

11 și a văzut cerul deschis și coborându-se înspre el un vas, ceva ca o față de masă mare, legată la cele patru capete* și coborându-se pe pământ. (*sau colțuri)

12 În el erau toate patrupedele pământului și fiarele și târâtoarele și păsările cerului.

13 Și a fost un glas către el: "Petre, ridică-te, taie și mănâncă!"

14 Dar Petru a zis: "Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat!"

15 Și glasul i-a vorbit din nou, a doua oară: "Ce a curățit Dumnezeu, tu să nu numești spurcat!"

16 Și aceasta s-a făcut de trei ori și apoi vasul s-a înălțat la cer.

17 Și în timp ce Petru era nedumerit despre însemnătatea vedeniei ce o văzuse, iată bărbații trimiși de Corneliu întrebând de casa lui Simon, au venit la poartă.

18 Și strigând, au întrebat dacă Simon, cel ce se numește Petru, găzduiește aici. 

19 Și pe când se gândea Petru la vedenie, Duhul i-a zis: "Iată, te caută trei bărbați!

20 Ridică-te și coboară să mergi cu ei, fără să te îndoiești, căci EU i-am trimis!"

21 Și coborând Petru către bărbații trimiși de Corneliu la el, a zis: "Iată, eu sunt cel pe care îl căutați! Care este pricina pentru care ați venit?"

22 Și ei i-au zis: "Sutașul Corneliu, un bărbat drept și temător de Dumnezeu, mărturisit de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de îngerul Sfânt, să te cheme la casa lui și să audă cuvintele de la tine".

23 Și chemându-i, i-a găzduit până a doua zi, apoi Petru s-a sculat și a ieșit împreună cu ei; și au venit cu el și unii frați de la Iope. 

24 Și următoarea zi au intrat în Cezareea. Și Corneliu îi aștepta și își chemase și rudele lui și prietenii cei apropiați. 

25 Și când să intre Petru, Corneliu l-a întâmpinat, căzând la picioarele lui și închinându-i-se.

26 Dar Petru l-a ridicat, zicând: "Ridică-te! Și eu sunt om!" 

27 Și vorbind cu el, a intrat și a găsit pe mulți adunați 

28 și le-a zis: "Voi știți că nu este îngăduit unui bărbat iudeu să se alăture sau să se apropie de alt neam, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc niciun om spurcat sau necurat.

29 De aceea am și venit fără împotrivire, fiind chemat să vin. Deci, care este cuvântul pentru care ați trimis după mine?"

30 Și Corneliu a zis: "Acum patru zile, pe la ceasul acesta, eram postind și îmi făceam rugăciunea de la ceasul al nouălea în casa mea; și iată, un bărbat a stat înaintea mea, în haine strălucitoare

31 și a zis: "Corneliu, a fost ascultată rugăciunea ta și milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu.

32 Trimite deci la Iope și cheamă-l pe Simon, care se numește Petru! Acesta găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. Când va veni, îți va vorbi".

33 Îndată deci am trimis după tine și bine ai făcut că ai venit! Acum deci, noi toți suntem înaintea lui Dumnezeu, să auzim tot ce-ți va porunci Dumnezeu".

34 Și Petru deschizându-și gura, a zis: "Cu adevărat, cunosc că Dumnezeu nu este părtinitor; 

35 ci în orice neam, cine se teme de EL și lucrează dreptatea, este primit de EL.

36 Și acesta este Cuvântul pe care l-a trimis fiilor lui Israel, vestindu-ne pacea prin Isus Hristos, Domnul tuturor. 

37 Voi știți cuvântul care a fost prin toată Iudeea, începând din Galileea, cu botezul pe care l-a propovăduit Ioan,

38 despre Isus, Cel din Nazaret, pe care Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere, care a umblat făcând bine și vindecându-i pe toți cei asupriți de Diavolul, căci Dumnezeu era cu EL.

39 Și noi suntem martori a toate câte a făcut în țara iudeilor și în Ierusalim, - pe care L-au omorât, atârnându-L pe lemn.

40 Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat a treia zi și I-a dat să se arate.

41 Nu la tot poporul, ci nouă, martorilor cei rânduiți mai dinainte de Dumnezeu, aceia care am mâncat și am băut împreună cu EL, - după ce a înviat EL din morți; -

42 și ne-a poruncit să vestim poporului și să mărturisim că EL este Acela pe care L-a rânduit Dumnezeu, Judecător al celor vii și al celor morți.

43 Aceasta mărturisesc toți profeții: "Oricine crede în EL, va primi iertarea păcatelor prin Numele Lui". 

44 Pe când zicea Petru cuvintele acestea, s-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau cuvântul.

45 Și credincioșii care erau tăiați împrejur, care au venit cu Petru, se mirau că s-a revărsat și peste neamuri darul Duhului Sfânt, 

46 căci îi auzeau vorbind în limbi și mărindu-L pe Dumnezeu. Și Petru a zis: 

47 "Oare poate cineva să oprească apa, ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi?"

48 Și a poruncit să-i boteze în Numele Domnului. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile.

 11

1 Apostolii și frații care erau în Iudeea, au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.

2 Și când s-a suit Petru la Ierusalim, cei tăiați împrejur se îndoiau cu privire la el,

3 zicând că: "Ai intrat la oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei!"

4 Și Petru a început să le povestească după aceea, zicând:

5 "Eu eram în cetatea Iope, rugându-mă; și am văzut în extaz, într-o vedenie, coborându-se din cer un vas care era ca o față mare de masă, legată la cele patru capete și venind până la mine.

6 Privind la ea cu luare aminte, am văzut patrupedele pământului și fiarele și târâtoarele și păsările cerului

7 și am auzit un glas zicându-mi: "Petre, ridică-te, taie și mănâncă!"

8 Și eu am zis: "Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea!"

9 Și glasul mi-a răspuns a doua oară din cer: "Ce a curățit Dumnezeu, tu să nu numești spurcat!"

10 Și aceasta s-a făcut de trei ori, apoi s-a ridicat totul înapoi la cer.

11 Și îndată, iată, trei bărbați au venit la casa în care eram, fiind trimiși la mine de la Cezareea!

12 Și Duhul mi-a zis să merg cu ei, fără cârtire. Și împreună cu mine, au venit și acești șase frați și am intrat în casa omului acela.

13 Și el ne-a povestit cum a văzut un înger stând în casa lui și zicându-i: "Trimite la Iope niște bărbați și cheamă-l pe Simon cel chemat Petru,

14 care îți va vorbi cuvintele prin care te vei mântui tu și toată casa ta!"

15 Și pe când am început să vorbesc, s-a coborât Duhul Sfânt peste ei ca și peste noi la început

16 și mi-am amintit Cuvântul Domnului care zicea: "Ioan v-a botezat cu apă, dar veți fi botezați cu Duhul Sfânt".

17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat și lor același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu dar, să pot să-L opresc pe Dumnezeu?"

18 Și auzind ei aceasta, au tăcut și-L proslăveau pe Dumnezeu, zicând: "Așadar, Dumnezeu a dat și neamurilor pocăința spre viață!"

19 Deci, cei ce se împrăștiaseră de la necazul petrecut cu Ștefan, au trecut până la Fenicia și Cipru și Antiohia, dar nu vorbeau nimănui Cuvântul, decât doar iudeilor.

20 Dar erau unii dintre ei, bărbați ciprioți și cireneni, care s-au dus și au intrat în Antiohia și au vorbit și elenilor, vestindu-le pe Domnul Isus.

21 Și mâna Domnului era cu ei și un număr mare a crezut și s-au întors la Domnul.

22 Și cuvântul acesta despre ei, s-a auzit până la urechile Bisericii de la Ierusalim și l-au trimis pe Barnaba să meargă până la Antiohia.

23 Și venind și văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat; și-i îndemna pe toți să rămână cu inima statornică Domnului.

24 Căci era un bărbat bun și plin de Duhul Sfânt și de credință și multă mulțime s-a adăugat Domnului.

25 Apoi Barnaba a ieșit la Tars, să-l caute pe Saul.

26 Și găsindu-l, l-a dus la Antiohia și a fost cu ei un an întreg, îndrumând împreună Biserica și învățând multă mulțime. Prima dată, ucenicii s-au numit creștini în Antiohia. 

27 Și în zilele acelea, s-au coborât niște profeți de la Ierusalim la Antiohia

28 și s-a ridicat unul dintre ei cu numele Agab și a arătat prin Duhul că trebuie să fie o foamete mare peste întreaga lume și care a fost în timpul cezarului Claudiu. 

29 Și ucenicii după puterea lor, au hotărât fiecare din ei să trimită ajutoare fraților care locuiau în Iudeea. 

30 Și au făcut, trimițându-le către bătrâni*, prin mâinile lui Barnaba și Saul.

12

1 Și după vremea aceea, împăratul Irod și-a întins mâinile să facă rău unora din Biserică

2 și l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. 

3 Și văzând dar că este pe placul iudeilor, a adăugat și prinderea lui Petru. Erau dar zilele Azimelor.

4 Și pe care l-a luat și l-a pus în temniță, dându-l să-l păzească la patru străji a câte patru ostași, vrând ca după Paște să-l scoată poporului.

5 Petru deci era păzit în temniță, iar Biserica era în rugăciune fierbinte lui Dumnezeu pentru el.

6 Și când trebuia să-l scoată înaintea lui Irod, în noaptea aceea, Petru era dormind între doi ostași legat cu două lanțuri, iar paznicii erau înaintea ușii, păzind temnița.

7 Și iată, a venit îngerul Domnului și o lumină a strălucit în cameră și l-a lovit pe Petru în coastă, trezindu-l și zicându-i: "Scoală-te în grabă!" Și lanțurile i-au căzut de la mâini.

8 Și îngerul i-a zis: "Încinge-te și încalță-ți sandalele!" Și așa a făcut. Apoi i-a zis: "Îmbracă-ți haina și urmează-mă!"

9 Și a ieșit urmându-l, dar nu știa că este adevărat ce s-a făcut prin înger și credea că are o vedenie. 

10 Au trecut dar de prima strajă și de a doua, au mers și au ajuns la poarta de fier care duce în cetate și aceasta li s-a deschis singură și au ieșit trecând într-o uliță și îndată a plecat îngerul de la el.

11 Și venindu-și Petru în fire, a zis: "Acum cunosc cu adevărat că Domnul l-a trimis pe îngerul Lui și m-a scos din mâinile lui Irod și din toate ce aștepta poporul iudeilor!"

12 Cugetând, a ajuns la casa Mariei, mama lui Ioan cel numit și Marcu, unde erau mulți adunați și se rugau.

13 Și bătând Petru la ușa porții, o slujitoare cu numele Roda s-a apropiat să asculte. 

14 Și cunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis poarta, ci a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porții.

15 Și ei îi ziceau: "Ai înnebunit!" Dar ea susținea că este așa. Și ei ziceau că este îngerul lui.

16 Dar Petru bătea mereu. Și deschizându-i, l-au văzut și s-au mirat.

17 Și el le-a făcut semn cu mâna și le-a povestit cum l-a scos Domnul din închisoare și a zis: "Spuneți aceasta și lui Iacob și fraților!" Și a ieșit și s-a dus într-alt loc.

18 Și făcându-se ziuă, nu mică a fost tulburarea între ostași, despre ce s-a întâmplat cu Petru.

19 Irod dar căutându-l și negăsindu-l, i-a cercetat pe cei din închisoare și a poruncit să fie uciși. Și coborând din Iudeea, a stat la Cezareea.

20 Și Irod era mânios pe cei din Tir și pe cei din Sidon. Ei erau împreună înaintea lui și l-au înduplecat pe Blast, care era camerierul împăratului, să ceară pacea, pentru că țara lor se hrănea din cea a împăratului.

21 Și într-o zi stabilită, Irod îmbrăcându-se în veșmântul împărătesc și așezându-se pe scaunul de judecată, le-a vorbit.

22 Și poporul striga: "Glas de dumnezeu și nu de om".

23 Și îngerul Domnului l-a lovit îndată, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu și fiind mâncat de viermi, și-a dat sufletul.

24 Și Cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea.

25 Barnaba și Saul împlinind slujirea, s-au întors de la Ierusalim, luându-l cu ei și pe Ioan, cel numit Marcu.

13

1 Și erau unii în Biserica din Antiohia, care erau profeți și învățători: Barnaba și Simeon (cel numit și Niger) și Luciu din Cirene, Manaen (care a crescut împreună cu tetrarhul Irod) și Saul.

2 Slujind dar ei Domnului și postind, Duhul Sfânt le-a zis: "Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat!"

3 Atunci au postit și s-au rugat și punându-și mâinile peste ei, i-au lăsat.

4 Aceștia deci fiind trimiși de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru.

5 Și ajungând în Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor, având dar și pe Ioan ca slujitor.

6 Și străbătând toată insula până la Pafos, au găsit un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, profet mincinos, care se numea Barisus,

7 care era împreună cu proconsulul Paul Sergiu, un bărbat înțelept. Acesta i-a chemat pe Barnaba și pe Saul, căutând să audă Cuvântul lui Dumnezeu,

8 dar li se împotrivea Elima, vrăjitorul, căci așa se traduce numele lui, căutând să-l întoarcă pe proconsul de la credință.

9 Dar Saul, zis și Paul, fiind plin de Duhul Sfânt și privind spre el,

10 a zis: "Tu, cel plin de toată înșelăciunea și de toată viclenia, fiul Diavolului, vrăjmașul oricărei dreptăți, nu încetezi să strâmbi căile cele drepte ale Domnului? 

11 Și acum, iată, mâna Domnului este peste tine și vei fi orb! Nu vei mai vedea soarele până la o vreme". Și îndată a căzut peste el pâclă și întuneric și bâjbâind, căuta să fie dus de mână.

12 Văzând atunci proconsulul ce s-a întâmplat, a crezut, foarte uimit de învățătura Domnului.

13 Și plecând cu corabia de la Pafos, Paul și cei ce erau cu el au mers la Perga Pamfiliei; și Ioan despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.

14 Și ei au străbătut de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei și intrând în sinagogă în ziua sabatului, s-au așezat.

15 Și după citirea legii și a profeților, mai-marii sinagogii le-au vestit, zicând: "Bărbați frați, dacă cineva dintre voi are un cuvânt de îmbărbătare pentru popor, ziceți!"

16 Și Paul s-a ridicat și a făcut cu mâna, zicând: "Bărbați israeliți și cei ce vă temeți de Dumnezeu, ascultați!

17 Dumnezeul poporului acesta, Israel, i-a ales pe părinții noștri și a ridicat poporul pe când era străin în țara Egiptului și cu braț înalt i-a scos din ea (Deut 7:6,7; Exod 7:8-14:31)

18 și timp de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie. (Num 14:34)

19 Și nimicind șapte neamuri în țara Canaan, le-a dat țara lor s-o moștenească. (Ios 14:1,2)

20 Și după aceasta, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători până la profetul Samuel. (Jud 2:10-1Împ 7:15...)

21 După aceea au cerut un împărat și Dumnezeu li l-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, bărbat din seminția lui Beniamin, pentru patruzeci de ani. (1Împ 8:1-1Împ 31:1-13)

22 Și înlăturându-l, l-a ridicat pe David ca împărat, despre care, mărturisind, a zis: "Am găsit pe David, fiul lui Iesai, bărbat după inima Mea, care va face toată voia Mea!" (2Împ 1:1-2Împ 5:1-...)

23 Din seminția acestuia, Dumnezeu, după făgăduință, L-a ridicat lui Israel pe Isus ca Mântuitor. (2Cron 17:14)

24 Ioan propovăduise botezul pocăinței înaintea venirii Lui, la tot poporul Israel.

25 Și la împlinirea alergării, Ioan a zis: "Nu sunt eu cine credeți că sunt! Ci iată, după mine vine Unul Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor!" (Ioan 1:26,27)

26 Bărbați frați, fii ai neamului lui Avraam și voi cei temători de Dumnezeu: Vouă v-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri! 

27 Căci locuitorii din Ierusalim și căpeteniile lor, necunoscând aceasta și osândindu-L, au împlinit grăirile profeților care sunt citite în fiecare sabat; 

28 și fără să-I găsească vreo pricină de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare.

29 Și cum au sfârșit toate cele ce sunt scrise despre EL, L-au coborât de pe lemn și L-au pus în mormânt.

30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morți

31 și S-a arătat pentru mai multe zile celor ce s-au suit împreună cu EL din Galileea la Ierusalim. Aceștia sunt martorii Lui către popor.

32 Și noi vă vestim făgăduința făcută către părinți; 

33 căci Dumnezeu ne-a împlinit aceasta nouă, fiilor lor, înviindu-L pe Isus, precum este scris și în Psalmul al doilea: "Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut!" (Ps 2:7)

34 Și că L-a înviat din morți și nu mai avea să se întoarcă la putrezire, a spus aceasta: "Vă voi da pe cele sfinte și credincioase ale lui David". (Isaia 55:3)

35 De aceea a zis și în alt loc: "Nu vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea!" (Psalm. 16:10 / 15:10 în Septuaginta)

36 Căci David, după ce, în vremea lui a slujit lui Dumnezeu, a adormit și s-a adăugat la părinții lui și a văzut putrezirea;

37 dar Cel pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea.

38 Deci, să vă fie cunoscut frați bărbați, că prin Acesta vi se vestește iertarea păcatelor! 

39 Și de toate de care nu ați putut să vă îndreptățiți prin legea lui Moise, oricine crede în Acesta, este îndreptățit.

40 Vedeți deci, să nu vină peste voi ce s-a zis în profeții:

41 "Priviți voi cei ce disprețuiți și vă mirați și pieriți, că EU lucrez în zilele voastre o lucrare, pe care voi n-o veți crede dacă vă va spune cineva!" (Hab 1:5)

42 Și ieșind ei din sinagoga iudeilor, neamurile îi rugau să le mai vorbească și sabatul următor cuvintele acestea!

43 Și terminându-se adunarea, mulți iudei și prozeliți evlavioși îi urmau pe Paul și pe Barnaba. Acestora le vorbea, îndemnându-i să rămână în harul lui Dumnezeu.

44 Și când a venit sabatul, aproape toată cetatea s-a adunat să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

45 Dar iudeii văzând mulțimile, s-au umplut invidie și vorbeau împotriva celor spuse de Paul, contrazicându-se și hulind.

46 Și Paul și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: "Vouă trebuia să vi se vorbească mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu; dar fiindcă vă împotriviți lui și vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată, ne îndreptăm spre neamuri!

47 Căci așa ne-a poruncit Domnul: "Te-am pus spre lumină neamurilor, ca să fii spre mântuire până la marginile pământului!" (Isaia 42:6; 49:6)

48 Și auzind neamurile, se bucurau și proslăveau Cuvântul Domnului; și câți erau rânduiți spre viața veșnică, au crezut.

49 Și Cuvântul Domnului se răspândea prin tot ținutul.

50 Dar iudeii au întărâtat pe femeile cu vază și de cinste și pe întâii cetății și au ridicat prigoană împotriva lui Paul și lui Barnaba și i-au scos din hotarele lor.

51 Și ei, scuturând praful de pe picioarele lor, au mers la Iconia.

52 Și ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.

14 

1 Și în Iconia a fost, că după ce au intrat ei în sinagoga iudeilor, au vorbit în așa fel, încât a crezut multă mulțime de iudeii și de eleni. 

2 Dar iudeii care n-au crezut, au ridicat și au înrăit sufletele celor dintre neamuri, împotriva fraților.

3 Și au stat mult timp acolo, vorbind cu îndrăzneală în Domnul, mărturisind Cuvântul harului Lui și dând să se facă semne și minuni prin mâinile lor.

4 Și mulțimea cetății s-a dezbinat; și de-o parte erau cei cu iudeii, iar de cealaltă cei cu apostolii.

5 Dar cum au pornit cei dintre neamuri și cu iudeii, împreună cu mai-marii lor, să-i ocărască și să-i lovească cu pietre,

6 dându-și seama, au fugit în cetățile Licaoniei, Listra și Derbe și în ținutul dimprejur

7 și vesteau acolo.

8 Și în Listra, era stând jos un oarecare bărbat neputincios de picioare, care era olog din pântecul mamei lui și care niciodată n-a umblat. 

9 Acesta îl asculta pe Paul vorbind, care, privindu-l și văzând că are credință să fie vindecat,

10 i-a zis cu glas tare: "Ridică-te drept pe picioarele tale!" Și a sărit și umbla.

11 Și văzând mulțimile ce a făcut Paul, și-au ridicat glasul în licaoniană, zicând: "Dumnezeii asemănați oamenilor au coborât printre noi!"

12 Pe Barnaba îl numeau Dios și pe Paul: Erme, fiindcă el era mai-marele cuvântului. 

13 Și preotul lui Dios, fiind înaintea cetății lor, a adus tauri și cununi la porți, împreună cu mulțimile, voind le să aducă jertfă.

14 Dar auzind apostolii Barnaba și Paul, și-au rupt hainele, au intrat în mulțime, strigând

15 și zicând: "Oameni, de ce faceți aceasta? Și noi suntem oameni, cu aceleași patimi ca și voi, dar vă vestim să vă întoarceți de la deșertăciunile acestea la Dumnezeul Cel Viu, care a făcut cerul și pământul și marea și tot ce este în ele,

16 care, în veacurile trecute a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor,

17 deși nu S-a lăsat fără mărturie, făcându-ne bine, dându-ne ploaie din cer și vremuri roditoare, umplându-ne de hrană și inimile de bucurie".

18 Și zicând aceasta, cu greu au oprit mulțimile să nu le aducă jertfă.

19 Dar au venit iudeii de la Antiohia și Iconia și înduplecând mulțimile, l-au împroșcat cu pietre pe Paul și l-au târât afară din cetate, socotindu-l mort.

20 Și înconjurându-l ucenicii, el s-a ridicat, a intrat în cetate și a doua zi a plecat împreună cu Barnaba la Derbe.

21 Vestind în cetatea aceea și făcând mulți ucenici, s-au întors în Listra și în Iconia și în Antiohia,

22 întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și că: "prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu!"

23 Și hirotonindu-le bătrâni* în fiecare Biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat Domnului în care crezuseră. (bătrâni*, așa este traducerea literală. "presbuterous" în limba greacă)

24 Și străbătând Pisidia, au venit la Pamfilia.

25 Și grăind Cuvântul în Perga, au coborât la Atalia. 

26 De acolo au plecat cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră ei încredințați harului lui Dumnezeu, spre lucrarea pe care au împlinit-o.

27 Venind dar și strângând Biserica, le-au vestit ce a făcut Dumnezeu cu ei și că a deschis neamurilor ușa credinței.

28 Și nu puțin timp au rămas acolo împreună cu ucenicii.

15

1 Și coborându-se unii din Iudeea, îi învățau pe frați că: "Dacă nu vă tăiați împrejur, după învățătura lui Moise, nu puteți să fiți mântuiți!"

2 Și făcându-se deci nu puțină împotrivire și gâlceavă către Paul și Barnaba, au rânduit să se suie Paul și Barnaba și alți câțiva dintre ei la apostoli și bătrâni* la Ierusalim, pentru întrebarea aceasta.

3 Așadar, cei trimiși de adunare au trecut prin Fenicia și Samaria, povestind întoarcerea celor dintre neamuri și au făcut o mare bucurie tuturor fraților.

4 Și ajungând la Ierusalim, au fost primiți de adunare și de apostoli și de bătrâni, povestind ce a făcut Dumnezeu prin ei.

5 Dar s-au ridicat unii din eresul fariseilor care au crezut, zicând că trebuie să-i taie împrejur și să le poruncească să împlinească legea lui Moise.

6 Și s-au adunat apostolii și bătrânii, să vadă ce este de făcut cu privire la cuvântul acesta.

7 Și făcându-se multă zarvă, s-a ridicat Petru, zicându-le: "Bărbați frați, voi știți că din zilele de început, Dumnezeu a ales între noi ca prin gura mea să audă neamurile Cuvântul Evangheliei;

8 și cunoscându-le inimile, Dumnezeu le-a dat mărturie, dându-le și lor Duhul Sfânt, la fel ca și nouă.

9 Și curățindu-le inimile prin credință, n-a făcut nicio deosebire între noi și ei.

10 Acum deci, de ce-L ispitiți pe Dumnezeu, punând un jug pe gâtul ucenicilor, pe care nici părinții noștri, nici noi, n-am putut să-l ducem?

11 Ci, prin harul Domnului Isus Hristos credem că vom fi mântuiți, la fel ca și ei!"

12 Și toată mulțimea tăcea și-i asculta pe Barnaba și pe Paul, istorisind câte semne și minuni a făcut Dumnezeu între neamuri prin ei.

13 Și după ce au tăcut ei, Iacob a răspuns, zicând: "Bărbați frați, ascultați-mă!

14 Simeon a arătat mai întâi, cum Dumnezeu a cercetat să ia dintre neamuri un popor pentru Numele Lui.

15 Și aceasta se potrivește cu cuvintele profeților, după cum este scris:

16 "După aceasta, Mă voi întoarce și voi zidi cortul cel căzut al lui David și voi zidi dărâmăturile lui și îl voi îndrepta,

17 ca să-L caute pe Domnul și ceilalți oameni și toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care face toate acestea!" (Amos 9:11,12)

18 Din veac sunt cunoscute lui Dumnezeu, toate faptele Lui.

19 De aceea, eu socotesc să nu-i tulburăm pe cei dintre neamuri, care se întorc la Dumnezeu,

20 ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor și ale curviei, de sugrumate și de sânge!

21 Căci Moise are propovăduitori din neamul de la început, în fiecare cetate în sinagogi, fiind citit în fiecare sabat!" 

22 Atunci apostolii și cu bătrânii, împreună cu toată adunarea, au hotărât să aleagă niște bărbați dintre ei și să-i trimită la Antiohia împreună cu Paul și Barnaba: pe Iuda cel chemat Barsaba și pe Sila, bărbați cu vază,

23 scriind prin mâinile lor, acestea: "Apostolii și bătrânii și frații, fraților dintre neamuri care sunt în Antiohia și Siria și Cilicia: Salutare!

24 Fiindcă am auzit că au ieșit unii dintre noi, venind fără porunca noastră și tulburându-vă cu vorbele lor sufletele voastre, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți legea, 

25 noi, într-un gând am hotărât să alegem niște bărbați și să-i trimitem la voi, împreună cu iubiții noștri Barnaba și Paul,

26 oameni care și-au dat sufletele pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos -

27 și i-am trimis deci pe Iuda și pe Sila și care vă vor vesti prin cuvânt aceleași lucruri. 

28 Căci Duhul Sfânt și cu noi, am hotărât ca să nu vi se pună mai multă greutate pe deasupra, decât acestea:

29 Să vă feriți de jertfele idolilor și de sânge, de sugrumate și de curvie; de care păzindu-vă, bine veți face! Fiți sănătoși!"

30 Dându-li-se deci drumul, au coborât și au venit la Antiohia. Și adunând mulțimea, le-au dat epistola.

31 Și citind-o ei, s-au bucurat pentru mângâiere.

32 Și Iuda și Sila fiind și ei profeți, prin mult cuvânt i-au mângâiat pe frați și i-au întărit.

33 Și rămânând un timp acolo, le-au dat drumul cu pace, către frații care i-au trimis. 

34 Dar Sila a hotărât să rămână cu ei.

35 Și Paul și Barnaba au rămas în Antiohia, învățând și vestind și multor altora Cuvântul Domnului.

36 Și după câteva zile, Paul i-a zis lui Barnaba: "Să ne întoarcem și să cercetăm cum sunt frații noștri, în fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului!"

37 Dar Barnaba voia să-l ia și pe Ioan, cel numit Marcu,

38 iar Paul cerea să nu-l ia pe acesta, care se despărțise de ei la Pamfilia și nu venise împreună cu ei la lucru. 

39 Și a fost deci o neînțelegere, încât s-au despărțit unul de altul. Barnaba luându-l pe Marcu, a plecat cu corabia la Cipru.

40 Și Paul alegându-l pe Sila, a ieșit încredințat de frați harului lui Dumnezeu. 

41 Și trecând prin Siria și Cilicia, întăreau Bisericile.

16

1 Și au venit la Derbe și la Listra. Și iată că acolo era un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei credincioasă din Iudeea, al cărui tată era elen,

2 care avea o bună mărturie de la frații din Listra și Iconia.

3 Paul a vrut să-l ia pe acesta împreună cu el și l-a luat și l-a tăiat împrejur din pricina iudeilor care erau în acele locuri, căci toți știau că tatăl lui este elen.

4 Și trecând ei prin cetăți, îi învățau să păzească învățăturile rânduite de apostoli și de bătrânii de la Ierusalim.

5 Și Bisericile se întăreau în credință și se înmulțeau la număr în fiecare zi.

6 Și străbătând Frigia și ținutul Galatiei, fiind opriți de Duhul Sfânt să vorbească Cuvântul în Asia,

7 s-au dus dar în Misia, vrând să meargă la Bitinia și nu i-a lăsat Duhul.

8 Și trecând prin Misia, au coborât la Troada.

9 Și într-o vedenie de noapte, i s-a arătat lui Paul un bărbat macedonean, care stătea înaintea lui și-l ruga, zicând: "Treci în Macedonia, ca să ne ajuți!"

10 Și cum a văzut vedenia, îndată am căutat să plecăm la Macedonia, înțelegând că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

11 Plecând deci cu corabia de la Troada, am mers la Samotracia și a doua zi la Neapoli.

12 Și de acolo la Filipi, care este prima parte a Macedoniei; o cetate colonie. Și în această cetate, am rămas câteva zile.

13 În ziua sabatului, am ieșit în afara cetății, lângă un râu, unde se presupunea că se fac rugăciuni; și șezând, am vorbit femeilor care se adunaseră. 

14 Și numele uneia dintre femei era Lidia, o vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, o cinstitoare de Dumnezeu. Ea era ascultătoare și Domnul i-a deschis inima să ia aminte celor spuse de Paul.

15 Și cum s-a botezat ea și casa ei, ne-a rugat, zicând: "Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați să rămâneți în casa mea!" Și ne-a silit.

16 Și a fost dar, că la plecarea noastră la rugăciune, ne-a întâmpinat o roabă care avea un duh pitonian, care aducea mult câștig stăpânilor ei ghicind.

17 Ea se ținea după Paul și după noi, strigând și zicând: "Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Cel Prea Înalt și ne vestesc calea mântuirii!"

18 Și făcând aceasta mai multe zile, Paul s-a supărat și s-a întors, zicând duhului: "Îți poruncesc în Numele lui Isus Hristos, să pleci din ea!" Și a ieșit din ea în ceasul acela.

19 Și văzând stăpânii ei că s-a dus nădejdea lucrării lor, i-au luat pe Paul și pe Sila, târându-i în piață către dregători.

20 Și aducându-i strategilor, au zis: "Oamenii aceștia ne tulbură cetatea; ei fiind iudei.

21 Și vestesc niște obiceiuri, care nouă nu ni se cuvine să le primim, nici să le facem, fiind romani".

22 Și s-a ridicat mulțimea împotriva lor. Și strategii rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi.

23 Și după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță, poruncind temnicerului să-i țină sub pază. 

24 Primind porunca aceasta, i-au aruncat în temnița cea mai dinăuntru și le-au prins picioarele în butuci.

25 Dar după miezul nopții, Paul și Sila se rugau lăudându-L pe Dumnezeu, iar cei înlănțuiți îi ascultau.

26 Și deodată a fost un mare cutremur, încât s-au clătinat temeliile temniței, deschizându-se îndată toate ușile și dezlegându-se toate lanțurile.

27 Deșteptându-se dar temnicerul și văzând ușile închisorii deschise, a scos sabia, voind să se omoare, socotind că au fugit cei înlănțuiți.

28 Dar Paul a strigat cu glas tare, zicând: "Să nu-ți faci niciun rău, căci toți suntem aici!"

29 Și cerând o lumină, intrând și tremurând, a căzut înaintea lui Paul și a lui Sila

30 și scoțându-i afară, le-a zis: "Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc?"

31 Și ei i-au zis: "Crede în Domnul Isus Hristos și te vei mântui tu și casa ta!"

32 Și i-au vorbit Cuvântul Domnului, lui și tuturor celor din casa lui

33 și i-a luat chiar în acel ceas din noapte, le-a uns rănile și îndată l-a botezat pe el și pe toți ai lui. 

34 Și urcându-i la casa lui, le-a pus masa și s-a bucurat toată casa lui că au crezut în Dumnezeu.

35 Și făcându-se ziuă, strategii au vestit celor ce-i bătuseră cu verigi, zicând: "Eliberează-i pe oamenii aceia!"

36 Și temnicerul a vestit aceste cuvinte lui Paul: "Strategii au trimis să fiți eliberați! Acum deci, ieșiți și mergeți în pace!"

37 Dar Paul le-a zis: "Ne-au bătut în piață fără judecată, pe noi, care suntem cetățeni romani și ne-au aruncat în temniță și acum ne scot în taină? Nu! Ci să vină ei să ne scoată!"

38 Și bătătorii au vestit cuvintele acestea strategilor și s-au temut când au auzit că sunt romani.

39 Și ducându-se la ei, i-au liniștit. Și scoțându-i, îi rugau să plece din cetate.

40 Și ieșind din închisoare, au intrat la Lidia; și văzându-i pe frați, i-au liniștit și au plecat.

17

1 Și trecând prin Amfipoli și Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor.

2 Și după obiceiul lui Paul, a intrat la ei și trei sabate le-a vorbit din Scripturi,

3 descoperind și arătând că Hristos trebuia să pătimească și să învieze din morți; și că: "Acesta este Hristos Isus, pe care vi-L vestesc eu!"

4 Și unii din ei au crezut și au trecut de partea lui Paul și a lui Sila: eleni evlavioși, multă mulțime și nu puține femei din cele dintâi*. (*sau din cele cu vază)

5 Dar iudeii care n-au crezut, fiind invidioși, au luat câțiva bărbați răi din piață și au făcut gloată, tulburând cetatea. Și ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i aducă în mijlocul lor. 

6 Și negăsindu-i, l-au târât pe Iason și pe câțiva frați la mai-marii cetății, strigând că: "Aceia care au răsculat lumea, au venit și aici! 

7 Iason i-a primit și aceștia toți lucrează împotriva poruncilor cezarului, zicând că un altul este împăratul: Isus!"

8 Și au întărâtat mulțimea și pe mai-marii cetății, care ascultau aceasta.

9 Și luând mult* de la Iason și de la ceilalți, le-au dat drumul. (*bani) 

10 Și îndată i-au trimis frații, noaptea, pe Paul și pe Sila, la Bereea. Și ajungând acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. 

11 Și aceștia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic. Aceștia au primit Cuvântul cu toată dragostea; în fiecare zi cercetând Scripturile, să vadă dacă este așa.

12 Și mulți dintre ei au crezut și dintre femeile de cinste elene și nu puțini oameni. 

13 Dar cum au aflat iudeii de la Tesalonic că Paul vestește și în Bereea Cuvântul lui Dumnezeu, au mers acolo, întărâtând și tulburând mulțimile.

14 Și atunci, îndată l-au trimis frații pe Paul să meargă până spre mare, iar Sila și Timotei au rămas acolo.

15 Și cei ce stăteau cu Paul, l-au adus până la Atena; și primind poruncă pentru Sila și Timotei să vină mai curând la el, au plecat.

16 Și în Atena, lui Paul, așteptându-i, i se întărâta duhul în el, văzând cetatea plină de idoli. 

17 Vorbea deci în sinagoga iudeilor celor evlavioși și prin piață, în orice zi celor care erau de față.

18 Dar unii dintre filosofii epicurieni și cei stoici se strângeau la el și unii ziceau: "Ce vrea să zică palavragiul acesta?" Și alții: "Pare că vestește o învățătură străină, drăcească!" - Pentru că-L vestea pe Isus și învierea Lui.

19 Și luându-l, l-au dus la Aeropag, zicând: "Putem să știm ce este această nouă învățătură rostită de tine? 

20 Căci tu aduci lucruri străine auzului nostru! Vrem deci să știm, ce vrea să însemne aceasta?"

21 Și toți atenienii și străinii, cu nimic altceva nu-și ocupă timpul, decât zicând ceva nou sau ascultând ceva nou.

22 Stând dar Paul în mijlocul Aeropagului, a zis: "Bărbați atenieni, vă văd că în totul sunteți foarte religioși! 

23 Căci mergând și privind la cele la care vă închinați voi, am găsit și un altar pe care era scris: "Dumnezeului necunoscut". Deci, pe Cel pe care ÎL cinstiți fără să-L cunoașteți, pe Acela vi-l vestesc!

24 Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, fiind Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini

25 și nici nu este slujit de mâini omenești, ca și cum ar avea trebuință de ceva! EL dă tuturor viața și suflarea și totul!

26 A făcut dintr-un sânge, tot neamul omenesc, să locuiască pe toată fața pământului, rânduind cele mai vechi vremuri și hotarele locuirii lor;

27 și căutând pe Domnul, să-L găsească atunci măcar bâjbâindu-L, deși nu locuiește departe de fiecare dintre noi!

28 Căci prin EL trăim și ne mișcăm și suntem, cum au spus și unii dintre poeții voștri: " Noi suntem și neamul Lui". 

29 Fiind deci din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau a argintului sau a pietrei, cioplită de meșteșugul și plăsmuirea omului! 

30 Trecând deci cu vederea vremurile de necunoaștere, Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască,

31 fiindcă a rânduit o zi în care trebuie să judece lumea în dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor credința, că îi va învia din morți".

32 Dar auzind de învierea morților, au râs și au zis: "Despre aceasta te vom asculta altădată!"

33 Și astfel, Paul a ieșit din mijlocul lor.

34 Dar unii dintre oameni s-au alăturat lui și au crezut; printre care și Dionisie aeropagistul și o femeie cu numele Damaris și alții împreună cu ei.

18 

1 Și după aceasta, Paul a plecat din Atena și a mers la Corint.

2 Și a găsit un oarecare iudeu cu numele Acula, de neam din Pont, venit de curând din Italia, împreună cu femeia lui Priscila, din cauza lui Claudiu, care poruncise să plece toți iudeii din Roma. S-a apropiat de ei

3 și fiind de aceeași meserie, a rămas cu ei și lucrau, căci erau meșteri de corturi. 

4 Și în sinagogă vorbea în fiecare sabat, aducând la credință iudei și eleni.

5 Și cum au coborât Sila și Timotei de la Macedonia, Paul s-a afundat în Duhul, mărturisind iudeilor pe Hristos Isus.

6 Dar împotrivindu-i-se ei și defăimându-l, și-a scuturat hainele, zicându-le: "Sângele vostru să fie peste capul vostru! Eu sunt curat de acum! Voi merge la neamuri!" 

7 Și plecând de acolo, a venit la casa unuia cu numele Iustus, un evlavios lui Dumnezeu, care avea casa lângă sinagogă.

8 Și Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui; și mulți corinteni auzind, credeau și se botezau.

9 Și Domnul i-a zis lui Paul printr-o vedenie de noapte: "Nu te teme! Ci vorbește și nu tăcea,

10 căci EU sunt cu tine și nimeni nu se va îndrepta spre tine să-ți facă rău! Căci este mult popor al Meu în cetatea aceasta".

11 Și a stat un an și șase luni, învățându-i Cuvântul lui Dumnezeu.

12 Dar fiind Galion proconsulul Ahaiei, au venit iudeii cu toții la Paul și l-au dus la tribunal,

13 zicând că pe lângă lege, acesta înduplecă oamenii să-L cinstească pe Dumnezeu.

14 Și pe când avea Paul să deschidă gura, Galion le-a zis iudeilor: "Dacă era vreo nedreptate ceva sau vreo faptă rea, o, iudeilor, vă ascultam fiecare cuvânt! 

15 Dar dacă sunt întrebări despre un cuvânt sau de nume sau de legea voastră, vă privește pe voi de ele! Căci eu nu vreau să fiu judecătorul acestora!"

16 Și i-a izgonit de la scaunul de judecată.

17 Și l-au luat toți elenii pe Sostene, mai-marele sinagogii, lovindu-l înaintea scaunului de judecată și lui Galion nu-i păsa deloc de aceasta.

18 Și Paul după ce a mai stat multe zile cu frații, i-a lăsat, plecând cu corabia în Siria și împreună cu el și Priscila și Acula, tunzându-și capul la Cheghrea, căci avea o făgăduință. 

19 Și au ajuns la Efes și i-a lăsat. Și intrând în sinagogă, se întreba cu iudeii.

20 Și ei l-au rugat să rămână mai mult timp la ei, dar nu a vrut.

21 Ci despărțindu-se de ei, zicea: "Trebuie, fără îndoială, ca sărbătoarea care vine, să o fac la Ierusalim! Dar mă voi întoarce din nou la voi, dacă va vrea Dumnezeu!" Și a plecat cu corabia de la Efes.

22 Și coborând la Cezareea, s-a suit și a salutat Biserica și coborât la Antiohia.

23 Și stând câtva timp, a ieșit după aceea, străbătând ținutul Galatiei și Frigia, întărindu-i pe toți ucenicii.

24 Și a venit la Efes și un iudeu oarecare, care se numea Apolo, de neam alexandrian, era un bărbat priceput în cuvânt și tare în ale scripturilor,

25 el fiind priceput în calea Domnului și fierbând în duh, vorbea și învăța bine despre Domnul, cunoscând numai botezul lui Ioan.

26 El a început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă și auzindu-l Acula și Priscila, l-au luat și i-au arătat mai amănunțit calea lui Dumnezeu. 

27 Și vrând el să intre în Ahaia, frații l-au încurajat și au scris ucenicilor să-l primească; și el venind, a fost de mare ajutor celor ce au crezut prin har,

28 căci îi înfrunta pe iudei înaintea tuturor, dovedind prin Scripturi că Isus este Hristosul. 

19

1 Și a fost, pe când Apolo era Corint, Paul străbătând părțile de sus, a venit la Efes și a găsit câțiva ucenici.

2 El le-a zis: "Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?" Și ei i-au zis: "Nici n-am auzit că este un Duh Sfânt!" 

3 Și el le-a zis: "Dar cu ce v-ați botezat?" Și ei au zis: "Cu botezul lui Ioan!" 

4 Și Paul a zis: "Ioan, într-adevăr, a botezat cu botezul pocăinței pe popor, zicând să creadă în Acela care vine după el, în Hristos Isus!"

5 Și auzind, s-au botezat în Numele Domnului Isus.

6 Și punându-și Paul mâinile peste ei, a venit Duhul Sfânt peste ei și vorbeau în limbi și profețeau.

7 Și toți bărbații erau vreo doisprezece. 

8 Și intrând în sinagogă, a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, discutând și încredințându-i despre împărăția lui Dumnezeu.

9 Dar cum unii erau împietriți și invidioși, vorbeau de rău Calea înaintea mulțimii. Despărțindu-se de ei, și-a luat ucenicii deoparte și în fiecare zi le vorbea, în școala unuia Turan.

10 Și aceasta a fost timp de doi ani, pentru ca toți cei ce locuiesc în Asia, să audă Cuvântul Domnului Isus. Și iudeii și elenii.

11 Minunile pe care le făcea Dumnezeu prin mâinile Paul, erau neobișnuite, 

12 încât și pe cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri de la trupul lui și se îndepărtau de la ei bolile și ieșeau duhurile rele de la ei.

13 Dar s-au apucat unii, niște exorciști iudei și umblau prin împrejurimi, chemând Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: "Vă jur pe Isus, pe care Îl propovăduiește Paul!" 

14 Și cei ce făceau aceasta, erau șapte fii ai unuia Sceva, mare preot iudeu. 

15 Dar duhul cel rău răspunzând, le-a zis: "Pe Isus ÎL cunosc și pe Paul îl știu; dar voi cine sunteți?"

16 Și omul în care era duhul cel rău s-a năpustit asupra lor și i-a biruit, chinuindu-i astfel, încât au scăpat goi și răniți din casa aceea.

17 Și aceasta a fost cunoscută tuturor iudeilor și locuitorilor eleni din Efes și a venit teamă peste ei toți și măreau Numele Domnului Isus.

18 Mulți din cei ce au crezut, veneau mărturisindu-și și spunându-și faptele.

19 Și mulți din cei ce făcuseră vrăjitorii, aduceau cărțile și le ardeau înaintea tuturor. Și a fost socotit prețul lor, în jur de cincizeci de mii de arginți. 

20 După această minune, Cuvântul Domnului creștea și se întărea.

21 Și cum s-a împlinit aceasta, Duhul l-a pus pe Paul să treacă în Macedonia și Ahaia, ca să meargă la Ierusalim, zicând că: "După ce voi fi acolo, trebuie să văd și Roma!"

22 A trimis dar la Macedonia pe doi dintre slujitorii lui, pe Timotei și pe Erast, iar el a mai rămas un timp în Asia.

23 Și a fost, după vremea aceea, nu mică tulburare despre Cale:

24 Dimitrie, căci așa se numea argintarul care făcea temple de argint Artemisei, aducea nu puțin de lucru meșterilor. 

25 El i-a strâns și pe acei lucrători care făceau aceasta, zicând: "Bărbaților, știți că din lucrările acestea este câștigul nostru!

26 Și vedeți și auziți, că nu numai în Efes, ci în aproape toată Asia, Paul acesta a convins și a întors multă mulțime, zicând că cei făcuți de mâini nu sunt dumnezei. 

27 Dar nu numai partea din meseria aceasta a noastră, este să ajungă în primejdie, ci și templul marii zeițe Artemis nu va mai folosi la nimic; și va fi nimicită și măreția ei, pe care toată Asia și lumea o cinstește".

28 Și auzind ei, s-au umplut de mânie și strigau, zicând: "Mare este Artemisa efesenilor!"

29 Și s-a umplut toată cetatea de tulburare și au pornit împreună spre teatru, târând cu ei pe Gaiu și pe Aristarh, macedoneni însoțitori ai lui Paul.

30 Paul voia să intre în mijlocul lor, dar nu l-au lăsat ucenicii.

31 Chiar și unii dintre mai-marii Asiei, care erau prieteni cu el, au trimis la el, rugându-l să nu se ducă la teatru.

32 Deci, unii strigau una, alții alta, căci adunarea era învălmășită și cei mai mulți nu știau pentru ce pricină veniseră acolo.

33 Dar din mulțime l-au scos înainte pe Alexandru, pe care iudeii l-au împins înainte, iar Alexandru făcea semn cu mâna, voind să se apere înaintea poporului.

34 Și cunoscând că este iudeu, toți într-un glas, au strigat cam vreo două ceasuri: "Mare este Artemisa efesenilor!"

35 Dar un cărturar potolind mulțimea, a zis: "Bărbați efeseni, cine este omul care nu cunoaște că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii zeițe Artemis și a statuii ei?

36 Deci, fiind acestea mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniștiți și să nu faceți nimic cu patimă!

37 Căci i-ați adus pe acești bărbați, nici hoți de cele sfinte, nici defăimători ai zeiței voastre.

38 Deci, dacă Dimitrie și meșterii care sunt cu el au vreo plângere către cineva, se țin zile de judecată și sunt proconsuli. Să se pârască unii pe alții!

39 Iar dacă urmăriți pentru altceva, se va dezlega în adunarea legiuită! 

40 Căci suntem în primejdie și să fim învinuiți de răscoală pentru astăzi, nefiind nicio pricină pentru care vom putea să dăm lămurire de zarva aceasta".

41 Și zicând aceasta, a dat drumul adunării.

20

1 Și după ce s-a oprit zarva, Paul i-a chemat pe ucenici și salutându-i, a ieșit să meargă în Macedonia.

2 Și trecând prin acele părți și sfătuindu-i cu multe cuvinte, a venit la Elada* (*sau Grecia)

3 și a stat trei luni. Dar iudeii făcând o uneltire împotriva lui, când trebuia să plece în Siria, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

4 Și au mers cu el până în Asia, Sopatru din Bereea, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Tihic și Trofim din Asia și Timotei.

5 Și aceștia au plecat înainte, așteptându-ne la Troada.

6 Și noi am pornit cu corabia de la Filipi după zilele Azimelor și în cinci zile am ajuns la ei în Troada, unde am mai rămas șapte zile. 

7 Și în prima zi după sabat, ne-am adunat cu ucenicii la frângerea pâinii. Paul le vorbea, trebuind să plece a doua zi, lungind cuvântul până la miezul nopții.

8 Și erau multe candele în odaia de sus, unde eram strânși.

9 Și era un tânăr cu numele Eutih, care stătea pe fereastră; l-a luat somnul în timp ce lungea Paul vorbirea și doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea și l-au luat mort.

10 Dar coborând Paul, s-a aplecat peste el și luându-l, a zis: "Nu vă tulburați, căci suflarea îi este în el!"

11 S-au suit dar și au frânt pâinea și au mâncat, apoi au vorbit mult, până în zori. Așa a plecat.

12 Și pe tânăr aducându-l viu, nu puțin s-au mângâiat. 

13 Și noi am venit înainte la corabie, am plecat spre Ason, de acolo având să-l luăm pe Paul, că așa rânduise el, voind să meargă pe jos.

14 Și cum ne-a întâlnit la Ason, l-am luat și am plecat la Mitulen.

15 Și plecând de acolo cu corabia, a doua zi am sosit la insula Hiou, iar în următoarea am ajuns la Samon; și rămânând la Troghilion, a doua zi am ajuns la Milet.

16 Căci Paul hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu i se facă să întârzie în Asia, căci se grăbea, ca dacă s-ar putea, să fie la Ierusalim de ziua Cincizecimii. 

17 Și de la Milet a trimis la Efes, de i-a chemat pe bătrânii* Bisericii.

18 Și cum au venit la el, le-a zis: "Voi știți din primele zile care era purtarea mea cu voi, tot timpul cât am fost în Asia,

19 slujind Domnului cu toată smerenia și cu multe lacrimi și încercări ce mi s-au întâmplat prin uneltirile iudeilor,

20 cum nu m-am ferit să vă vestesc nimic din cele folositoare și să vă învăț înaintea poporului și în orice casă,

21 mărturisind iudeilor cât și elenilor, pocăința cea spre Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos!

22 Și acum, iată, eu legat cu Duhul, mă duc la Ierusalim, neștiind ce mi se va întâmpla în el!

23 Mai mult, căci Duhul Sfânt îmi mărturisește în fiecare cetate, zicând că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 

24 Dar la niciun cuvânt nu iau seamă, nici nu prețuiesc suflarea mea, decât să duc la desăvârșire alergarea mea, cu bucurie și slujire, pe care am primit-o de la Domnul Isus, mărturisind Evanghelia harului lui Dumnezeu!

25 Și acum, iată, eu știu că nu îmi veți mai vedea fața, voi, toți, printre care am trecut, propovăduind împărăția lui Dumnezeu;

26 de aceea vă mărturisesc în ziua de azi, că eu sunt curat de sângele tuturor,

27 căci nu m-am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu pentru voi!

28 Luați deci seama la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt supraveghetori, ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care a făcut-o prin sângele Lui Însuși!

29 Căci eu știu aceasta, că după plecarea mea, vor intra între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma.

30 Și se vor ridica dintre voi înșivă bărbați, vorbind lucruri stricate, trăgând ucenicii după ei.

31 De aceea, vegheați și amintiți-vă că trei ani, zi și noapte, cu lacrimi, nu încetam să vă sfătuiesc pe fiecare! 

32 Și acum fraților, vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului Harului Lui, care poate să vă zidească și să vă dea moștenirea între toți cei sfinți!

33 N-am poftit argintul sau aurul sau haina nimănui. 

34 Și voi știți că în trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine, am slujit cu mâinile acestea.

35 V-am arătat totul, ca astfel ostenindu-vă, trebuie să-i ajutați pe cei bolnavi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, că EL a zis că este mai ferice să dai decât să primești!"

36 Și zicând acestea, s-au plecat pe genunchi cu toții și s-au rugat.

37 Și a fost o mare plângere peste toți. Și căzând pe gâtul lui Paul, îl sărutau,

38 îngrijorați mai ales de cuvântul pe care îl vorbise, că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut la corabie.

21 

1 Și a fost că plecând pe apă, ne-am despărțit de ei și am mers dea-dreptul și am ajuns la Con și după aceea la Rodon și de acolo la Patara.

2 Și găsind o corabie care mergea la Fenicia, urcându-ne, am plecat.

3 Și zărind Ciprul și lăsându-l la stânga, am plutit spre Siria și am coborât la Tir, căci acolo avea corabia să-și descarce povara.

4 Și găsind ucenicii, am rămas la ei șapte zile. Aceștia îi ziceau lui Paul prin Duhul, să nu se suie la Ierusalim.

5 Dar când ne-au fost împlinite zilele, am ieșit, mergând și petrecându-ne toți, împreună cu femeile și copiii, până afară din cetate; și plecându-ne genunchii pe țărm, ne-am rugat.

6 Și salutându-ne unii pe alții, noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors la ale lor.

7 Și noi sfârșind călătoria pe apă de la Tir, am ajuns la Ptolemida. Și salutându-i pe frați, am rămas o zi la ei.

8 Iar a doua zi am ieșit împreună cu Paul și am mers la Cezareea și am intrat în casa lui Filip evanghelistul, fiind din cei șapte și am rămas la el.

9 Și acesta avea patru fiice fecioare, care profețeau.

10 Și dacă am stat mai multe zile, a coborât un profet din Iudeea, cu numele Agab.

11 Și venind la noi și luând cingătoarea lui Paul, și-a legat mâinile și picioarele și a zis: Așa zice Duhul Sfânt: "Așa va fi legat de iudei la Ierusalim, bărbatul a căruia este cingătoarea aceasta!"

12 Și cum am auzit aceasta, îl rugam noi și localnicii, să nu se suie la Ierusalim.

13 Dar Paul a răspuns atunci: "Ce faceți? Plângeți și îmi sfâșiați inima! Căci eu nu numai să fiu legat, ci sunt gata să și mor la Ierusalim, pentru Numele Domnului Isus!"

14 Și dacă el nu s-a lăsat convins, ne-am potolit noi, zicând să fie voia Domnului!

15 Și după aceste zile, ne-am pregătit să mergem la Ierusalim.

16 Au venit dar și ucenicii de la Cezareea împreună cu noi, care ne-au dus să găzduim la Mnason, un vechi ucenic din Cipru. 

17 Și sosind noi la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie.

18 Și a doua zi Paul a mers împreună cu noi la Iacob și au venit toți bătrânii.

19 Și salutându-i, le-a povestit la fiecare în parte, cum a lucrat Dumnezeu între neamuri prin slujirea lui.

20 Și auzind ei, ÎL proslăveau pe Domnul, zicându-i: "Vezi frate, câte zeci de mii de iudei sunt cei ce au crezut? Și toți sunt plini de râvnă pentru lege! 

21 Dar ei au auzit despre tine, că-i înveți pe toți iudeii dintre neamuri, să se lepede de Moise, zicând să nu-și taie copiii împrejur și să nu umble nici după datini! 

22 Deci, ce este de făcut? Fără îndoială, mulțimea trebuie să se adune, căci vor auzi că ai venit!

23 Fă deci aceasta, ce-ți spunem noi: Noi avem patru bărbați care au o făgăduință asupra lor. 

24 I-ai pe aceștia, curățește-te împreună cu ei și cheltuie tu pentru ei să-și radă capul și toți vor cunoaște că din cele auzite despre tine, nu este nimic adevărat; ci umbli și tu însuți păzind legea!

25 Iar despre cei ce au crezut între neamuri, noi înșine le-am trimis, judecând să nu facă nimic din acestea, decât să se păzească de idoli, de sânge, de animal sugrumat și de curvie!"

26 Atunci Paul i-a luat cu el bărbații aceia care veneau să se curățească în ziua aceea și a mers la templu să le comunice împlinirea zilelor curățirii, când vor aduce ofranda pentru fiecare din ei. 

27 Dar cum erau să se împlinească șapte zile, iudeii din Asia văzându-l în templu, a adunat toată mulțimea și au pus mâinile pe el,

28 strigând: "Bărbați israeliți, ajutați, acesta este omul care îi învață pe toți de pretutindeni, din orice popor și lege și loc și care i-a adus și pe eleni la templu și a spurcat locul acesta sfânt!" 

29 Căci ei îl văzuseră mai înainte pe Trofim din Efes împreună cu el în cetate și au crezut că Paul l-a adus la templu.

30 Și s-a mișcat toată cetatea și s-a făcut adunarea poporului; și luându-l pe Paul, l-au tras afară din templu și îndată au închis ușile.

31 Și pe când căutau să-l omoare, s-a suit vestea la căpetenia peste mii a cohortei, că s-a tulburat tot Ierusalimul.

32 Acesta luând îndată ostași și sutași, a alergat la ei. Și văzând ei pe căpetenia peste mii și pe ostași, au încetat să-l mai bată pe Paul.

33 Atunci s-a apropiat căpetenia peste mii, l-a prins și a poruncit să-l lege cu două lanțuri și a întrebat cine este și ce a făcut.

34 Dar unii din mulțime strigau una, alții alta; și neputând să afle adevărul despre tulburare, a poruncit să-l ducă în tabără.

35 Și când a ajuns la trepte, a fost nevoit să fie purtat pe sus de ostași, din pricina întărâtării mulțimii,

36 căci mulțimea poporului îl urma, strigând: "Omoară-l!"

37 Având să-l ducă în tabără, Paul a zis căpeteniei peste mii: "Mi se cuvine să-ți vorbesc ceva?" Și el a zis: "Știi elenă?

38 Nu cumva tu ești egipteanul acela care, înainte de zilele acestea, s-a răsculat și a scos în pustie cei patru mii de bărbați ucigași?"

39 Și Paul a zis: "Eu sunt un cetățean iudeu, din Tarsul Ciliciei, o cetatea care nu este neînsemnată! Te rog, îngăduie-mi să vorbesc poporului!"

40 Și îngăduindu-i, Paul a stat pe trepte și a făcut semn poporului cu mâna. Și făcându-se multă liniște, a vorbit în limba evreiască, zicând:

22

1 "Bărbați frați și părinți, ascultați acum apărarea mea înaintea voastră!"  

2 Și auzind că le vorbea în limba evreiască, mai multă liniște au făcut. Și el a zis:

3 "Eu sunt un bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamaliel, învățând cu de-amănuntul legea părintească, fiind râvnitor lui Dumnezeu așa cum sunteți voi toți astăzi,

4 prigonind această cale până la moarte, legând și predând la închisoare bărbați și femei.

5 Chiar și marele preot și toți bătrânii îmi sunt martori, dinaintea cărora am luat scrisori către frați să merg la Damasc, ca să-i aduc legați la Ierusalim și pe cei ce erau acolo, ca să fie pedepsiți.

6 Dar a fost că pe când mergeam și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată a strălucit din cer o mare lumină împrejurul meu

7 și am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: "Saule, Saule, de ce Mă prigonești?"

8 Și eu am răspuns: "Cine ești Doamne?" Și EL mi-a zis: "EU sunt Isus nazareteanul, pe care ÎL prigonești tu!"

9 Cei ce erau împreună cu mine vedeau lumina și se temeau, dar glasul care-mi vorbea nu l-au auzit.

10 Și eu am zis: "Ce să fac Doamne?" Și Domnul mi-a zis: "Ridică-te, mergi la Damasc și acolo ți se va spune despre toate, cum ți s-au rânduit să faci!"

11 Și cum nu mai vedeam de slava acelei lumini, am fost dus de mâini de cei ce erau împreună cu mine și am ajuns la Damasc.

12 Și Anania, un oarecare bărbat evlavios după lege, mărturisit de toți locuitorii iudei,

13 a venit la mine și apropiindu-se, mi-a zis: "Frate Saul, capătă-ți vederea!" Și eu chiar din ceasul acela l-am văzut!

14 Și el a zis: "Dumnezeul părinților noștri te-a ales mai dinainte, să cunoști voia Lui și să-L vezi pe Cel drept și să auzi glas din gura Lui,

15 fiindcă vei fi martorul Lui tuturor oamenilor, cum ai văzut și ai auzit.

16 Și acum ce zăbovești? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele, chemând Numele Domnului!"

17 Și a fost că suindu-mă la Ierusalim și rugându-mă în templu, am fost în extaz;

18 și văzându-L, mi-a zis: "Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, fiindcă nu vor primi mărturia ta despre Mine!"

19 Și eu am zis: “Doamne, ei știu că eu îi duceam în închisori și-i băteam prin sinagogi pe cei ce credeau în Tine;

20 și când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul tău, am fost și eu de față și încuviințam uciderea lui și păzeam hainele celor ce-l ucideau".

21 Și EL mi-a zis: "Du-te, căci EU te voi trimite departe, la neamuri!"

22 Și l-au ascultat până la cuvântul acesta, apoi și-au ridicat glasul, zicând: "Ia-l de pe pământ pe unul ca acesta, căci nu e vrednic să trăiască!"

23 Și strigând și aruncându-și hainele, aruncau cu țărână în văzduh.

24 Căpetenia peste mii a poruncit să-l ducă în tabără, zicând să-l cerceteze cu biciul, ca să afle care era pricina pentru care strigau așa împotriva lui.

25 Dar cum l-au întins în curele, Paul i-a zis sutașului care stătea în fața lui: "Vă este îngăduit să biciuiți un cetățean roman și nejudecat?" 

24 Și auzind sutașul, a venit și i-a spus căpeteniei peste mii, zicând: "Vezi ce trebuie să faci, căci omul acesta este roman!"

27 Și venind căpetenia peste mii, i-a zis: "Spune-mi: Tu ești roman?" Și el a zis: "Da!"

28 Și căpetenia peste mii i-a răspuns: "Eu cu multă cheltuială am dobândit cetățenia aceasta!" Și Paul a zis: "Și eu așa m-am născut!"

29 Îndată deci au plecat de la el cei ce aveau să-l cerceteze și căpetenia peste mii s-a temut, aflând că este roman și că îl legase.

30 Și a doua zi, vrând să afle adevărul, de ce era învinuit de iudei, l-a dezlegat din lanțuri și a poruncit să vină mai-marii preoților și tot sinedriul lor. Și aducându-l pe Paul, a stat înaintea lor.

23

1 Și privind Paul spre sinedriu, a zis: "Bărbați frați, eu am trăit cu tot cugetul bun pentru Dumnezeu, până în zilele acestea!"

2 Dar Anania, mai-marele preoților, a poruncit celor ce stăteau înaintea lui, să-i dea peste gură.

3 Și Paul i-a zis: "Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu stai să mă judeci după lege și poruncești să mă bată, împotriva legii?"

4 Și cei ce stăteau înaintea lui, i-au zis: "Ocărăști pe marele preot al lui Dumnezeu?" 

5 Și Paul a zis: “N-am știut fraților că este marele preot! Căci este scris: "Pe mai-marele poporului tău, să nu-l vorbești de rău!"

6 Și știind Paul că o parte sunt saduchei și alta farisei, a strigat în sinedriu:  Bărbați frați, eu sunt fariseu, fiu de farisei! Pentru nădejdea și învierea morților sunt eu judecat!"

7 Și zicând el aceasta, s-a făcut neînțelegere între farisei și saduchei și s-a rupt mulțimea.

8 Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, iar fariseii le mărturisesc pe toate.

9 Și a fost strigare mare. Și ridicându-se unii cărturari din partea fariseilor, se certau, zicând: "Noi nu găsim nimic rău în omul acesta! Și dacă i-a vorbit un duh sau un înger? Să nu ne împotrivim lui Dumnezeu!"

10 Și făcându-se multă împotrivire, temându-se căpetenia peste mii să nu fie Paul sfâșiat de ei, a poruncit ostașilor să se coboare și să-l smulgă din mijlocul lor, ducându-l în tabără.

11 Și în noaptea următoare, Domnul s-a apropiat de el, zicându-i: "Îndrăznește Paule, căci cum ai mărturisit despre Mine la Ierusalim, așa trebuie să mărturisești și la Roma!" 

12 Și făcându-se ziuă, unii iudei au făcut înțelegere cu alți iudei, legându-se cu blestem între ei, zicând să nu mănânce și să nu bea, până nu-l vor omorî pe Paul.

13 Și erau mai mulți de patruzeci, cei ce au făcut înțelegerea aceasta. 

14 Aceștia s-au dus la mai-marii preoților și ai bătrânilor, zicând: "Noi ne-am legat cu blestem, să nu mâncăm nicidecum, până nu-l vom omorî pe Paul!

15 Acum deci, voi faceți de cunoscut căpeteniei peste mii și sinedriului, ca mâine să-l coboare la voi, precum că aveți de cunoscut mai amănunțit despre el! Iar noi, înainte să se apropie el, suntem gata să-l omorâm!"

16 Și auzind fiul surorii lui Paul uneltirea, a venit și a intrat în tabără, vestind lui Paul.

17 Și Paul l-a chemat pe unul dintre sutași, zicând: "Apropie pe tânărul acesta căpeteniei peste mii, căci are să-i spună ceva!"

18 Așadar, l-a luat și l-a dus la căpetenia peste mii și a zis: "Paul, întemnițatul, m-a chemat și m-a rugat să ți-l aduc pe tânărul acesta, că are să-ți vorbească ceva!"

19 Și căpetenia peste mii l-a luat de mâini și trăgându-l deoparte, l-a întrebat: "Ce ai să-mi spui?"

20 Și el a zis: "Iudeii s-au învoit să te roage, ca mâine să-l cobori pe Paul la sinedriu, precum că ar avea să cerceteze ceva mai amănunțit despre el.

21 Tu deci să nu-i crezi, că mai mult de patruzeci de bărbați dintre ei îl pândesc! Căci aceștia s-au legat cu blestem între ei, să nu mănânce și nici să bea, până când îl vor omorî. Și acum sunt gata, așteptând făgăduința ta!"

22 Deci, căpetenia peste mii i-a dat drumul tânărului, poruncindu-i: "Să nu spui la nimeni că mi-ai făcut cunoscut aceasta!"

23 Și chemându-i pe doi dintre sutași, le-a zis: "Pregătiți două sute de ostași și șaptezeci de cai și două sute de sulițași, ca să porneacă la Cezareea la ceasul al treilea din noapte!

24 Să aduceți și o vită ca să-l puneți pe Paul și să-l duceți la mai-marele Felix!" 

25 A scris și o scrisoare, având cuprinsul acesta:

26 "Claudius Lusias, preaputernicei căpetenii Felix: Salutare!

27 L-am scos pe bărbatul acesta prins de iudei și pe care ei aveau să-l omoare; și apropiindu-mă împreună cu ostașii, am aflat că este și roman.

28 Și vrând să aflu de ce pricină era învinuit el, l-am coborât în sinedriul lor.

29 Și am aflat că este învinuit despre întrebări din legea lor; dar nu este vinovat de nimic vrednic de moarte sau de lanțuri.

30 Și dându-mi-se de veste că va fi o uneltire a iudeilor împotriva bărbatului, îndată l-am trimis la tine, poruncind și pârâșilor să-ți vorbească ție despre el! Sănătate!"

31 Așadar, după ce li s-a poruncit, ostașii l-au luat pe Paul și l-au dus noaptea la Antipatrida.

32 Și a doua zi, lăsându-i pe cei cu cai să meargă cu el, s-au întors în tabără.

33 Aceștia au intrat în Cezareea și au dat scrisoarea căpeteniei și Paul a stat înaintea lui.

34 Și citind căpetenia, a întrebat din care eparhie este. Și aflând că din Cilicia,

35 "Te voi asculta," a zis, "când vor fi și pârâșii tăi!" Și a poruncit să-l păzească în pretoriul lui Irod! 

24

1 Și după cinci zile, a coborât mai-marele preoților Anania cu câțiva bătrâni și cu un oarecare retor Tertul, aceștia înfățișându-se căpeteniei, împotriva lui Paul.

2 Și chemându-l, Tertul a început să-l pârască, zicând: 

3 "Multa pace dobândită prin tine și bunele întocmiri făcute neamului acesta, prin toată purtarea ta de grijă și pretutindeni le primim preaputernice Felix, cu toată mulțumirea!

4 Dar ca să nu te obosesc prea mult, te rog să ne asculți pe scurt, în bunătatea ta!

5 Căci l-am găsit pe bărbatul acesta, ca o ciumă și un răzvrătitor, stând printre toți iudeii din lume, fiind cel dintâi al ereziei nazaretenilor,

6 care a vrut și să pângărească templul și pe care l-am prins și voiam să-l judecăm după legea noastră. 

7 Dar venind Lusias, căpetenia peste mii, cu multă forță l-a smuls din mâinile noastre, 

8 chemându-i pe pârâșii lui să vină la tine, unde vei putea să cunoști, cercetându-l despre toate acestea, cum noi l-am învinuit!"

9 S-au învoit dar și iudeii, zicând că aceasta așa este.

10 Și Paul a răspuns, făcându-i semn căpetenia, zicând: "Știind că de mulți ani ești tu judecător peste neamul acesta, bucuros mă voi apăra!

11 Poți să afli că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim

12 și nici în templu nu m-au găsit vorbind cu cineva sau făcând tulburare în mulțime, nici în sinagogi, nici în vreo cetate

13 și nici nu vor putea să mă dovedească ție, pentru cele de care mă pârăsc acum! 

14 Îți mărturisesc dar aceasta, că după calea pe care i-au zis eretică, așa slujesc Dumnezeului părintesc, crezând toate cele după lege și cele scrise în profeți, 

15 având nădejdea la Dumnezeu, pe care și ei, aceștia, o așteaptă, trebuind să fie învierea morților celor drepți și celor nedrepți.

16 În aceasta și eu dar, mă străduiesc neîncetat să am o conștiință neîntinată înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

17 Și după mai mulți ani, am venit să fac milostenii și prinoase neamului meu. 

18 În acelea m-au găsit unii iudei din Asia, curățat, în templu, nu cu mulțime, nici cu tulburare, 

19 care trebuiau să fie înaintea ta și să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea.

20 Sau, aceștia să spună, dacă au găsit ceva nedreptate în mine, când am stat înaintea sinedriului!

21 Sau pentru acel singur glas* care, stând între ei, am strigat că: "Pentru învierea morților sunt eu judecat astăzi înaintea voastră!"

22 Și auzind aceasta, Felix i-a amânat, văzând mai amănunțit despre Cale, zicând: "Când se va coborî Lusias, căpetenia peste mii, voi hotărî pentru voi!"

23 Și a poruncit sutașului să-l îngrijească pe Paul să aibă odihnă și nimeni să nu-i împiedice pe cei ai lui să-i slujească sau să se apropie de el!

24 Și după câteva zile, a venit Felix împreună cu Drusila, femeia lui, fiind iudeică și a trimis după Paul și l-a ascultat despre credința în Hristos Isus. 

25 Și vorbindu-i despre dreptate și curăție și judecata ce avea să fie, fiindu-i teamă, Felix a răspuns: "Du-te acum! Și când voi avea vreme, te voi chema iarăși!"

26 Dar în același timp, nădăjduind că Paul îi va da bani ca să-l elibereze, de aceea și trimitea după el, ca să stea de vorbă cu el.

27 Și împlinindu-se doi ani, a urmat Porcion Festus în locul lui Felix. Și Felix vrând să facă pe placul iudeilor, l-a lăsat pe Paul legat.

25

1 Festus deci luând eparhia, după trei zile s-a suit de la Cezareea la Ierusalim 

2 și mai-marii preoților și fruntașii iudeilor i s-au rostit împotriva lui Paul și-l rugau,

3 cerând o favoare împotriva lui, ca să-l trimită la Ierusalim, întinzându-i o cursă ca să-l omoare pe drum.

4 Festus deci a răspuns că Paul e îngrijit în Cezareea și el însuși trebuie să plece în grabă.

5 "Așadar, cei dintre voi care puteți", le-a zis, "veniți cu mine! Dacă este ceva rău în bărbatul acesta, să-l învinovățească!"

6 Și rămânând între ei nu mai mult de opt sau zece zile, s-a coborât la Cezareea în ziua următoare. Și așezându-se pe scaunul de judecată, a poruncit să-i fie adus Paul. 

7 Și venind el, l-au înconjurat iudeii coborâți de la Ierusalim, aducând multe și grele învinuiri împotriva lui Paul, pe care nu le puteau dovedi.

8 Paul i se apăra: "Nici împotriva legii iudeilor, nici împotriva templului, nici împotriva cezarului n-am păcătuit cu ceva!"

9 Și Festus vrând să facă pe placul iudeilor, i-a răspuns lui Paul, zicând: "Vrei să te sui la Ierusalim pentru acestea și să fii judecat de mine?"

10 Dar Paul a zis: "Sunt gata să stau la scaunul de judecată al cezarului, unde trebuie să fiu judecat! N-am făcut nimic iudeilor, cum știi și tu prea bine! 

11 Căci dacă am făcut ceva nedreptate și sunt vrednic moarte, nu mă feresc de moarte! Dar dacă nu este nimic cum mă pârăsc aceștia, nimeni nu mă poate face plăcere lor! Cer la cezar!"

12 Atunci, Festus vorbind cu sfetnicul său, a răspuns: "Ai cerut cezarul, la cezar vei merge!"

13 Și trecând câteva zile, împăratul Agripa și Berenice au venit la Cezareea, ca să-l salute pe Festus.

14 Și cum au rămas acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit împăratului despre Paul, zicând: "Este aici un oarecare bărbat întemnițat de Felix, 

15 pentru care, fiind eu la Ierusalim, s-au rostit mai-marii preoților și bătrânii iudeilor, cerând pedepsirea lui,

16 cărora le-am răspuns, că nu este rânduiala romanilor să facă plăcere cuiva, dând un om la pieire, înainte ca învinuitul să-i aibă de față pe pârâșii lui și să poată să se apere de învinuirea lui.

17 Venind deci împreună cu ei aici, nefăcând nicio amânare, așezându-mă pe scaunul de judecată, am cerut să fie adus bărbatul,

18 pentru care s-au ridicat pârâșii; dar n-au adus nicio pricină din care bănuiam eu, 

19 ci aveau împotriva lui ceva întrebări despre religia lor și despre un oarecare Isus mort și despre care Paul zice că e viu.

20 Și nedumerindu-mă eu despre acestea, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, ca să fie judecat acolo despre acestea.

21 Dar Paul cerând ținerea lui pentru August, am hotărât și am cerut să-l îngrijească, până când îl voi trimite la cezar".

22 Și Agripa i-a zis lui Festus: "Vreau și eu să-l ascult pe omul acela!" "Mâine", i-a zis, "îl vei asculta!"

23 A venit deci a doua zi Agripa și Berenice cu mult alai și au intrat în sala de judecată, împreună cu căpeteniile peste mii și bărbații cei mai de frunte ai cetății. Și chemând Festus, a fost adus Paul.

24 Și Festus a zis: "Împărate Agripa și voi toți bărbații care sunteți cu noi: Priviți-l pe acesta, despre care toată mulțimea iudeilor a mijlocit la mine în Ierusalim și aici, strigând că acesta nu mai trebuie să trăiască!

25 Și eu înțelegând că nu a făcut nimic vrednic de moarte și el însuși cerând să fie judecat de August, am hotărât să-l trimit,

26 dar nu am ceva serios ce să scriu stăpânului. De aceea l-am adus înaintea voastră și mai ales a împăratului Agripa, ca să-l cerceteze, ca să am ce să scriu!

27 Căci mi se pare nepotrivit să trimit un întemnițat și să nu am o pricină împotriva lui!" 

26

1 Și Agripa i-a zis lui Paul: "Ți-e îngăduit să vorbești pentru tine!" Atunci Paul a întins mâna, zicând:

2 "Pentru toate de care mă învinuiesc iudeii, împărate Agripa, mă socotesc fericit să mă apăr înaintea ta astăzi, 

3 mai ales că tu cunoști toate obiceiurile și întrebările iudeilor; de aceea, te rog să mă asculți cu multă răbdare! 

4 Așadar, trăirea mea încă din tinerețe, de la început, am făcut-o între cei din neamul meu, în Ierusalim, cum o știu toți iudeii.

5 M-au cunoscut mai dinainte ca înaintat, dacă vor să mărturisească, căci am trăit după cea mai înaltă învățătură a religiei noastre, ca fariseu.

6 Și acum stau judecat, pentru nădejdea părinților noștri, pentru făgăduința făcută de Dumnezeu, 

7 spre care cele douăsprezece seminții ale noastre nădăjduiesc să ajungă, slujind neîncetat, zi și noapte. Pentru nădejdea aceasta mă învinuiesc iudeii, împărate Agripa! 

8 Ce, este socotit de necrezut înaintea voastră, că Dumnezeu înviază morții? 

9 Eu deci, am socotit în sinea mea, că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Isus nazareteanul. 

10 Și am făcut în Ierusalim! Și pe mulți sfinți i-am închis în temnițe, luând împuternicire de la mai-marii preoților, întărind și eu glasul la uciderea lor.

11 Și de multe ori îi pedepseam, prin toate sinagogile lor, silindu-i să defăimeze. Și înfuriindu-mă tot mai tare pe ei, îi urmăream până și în afara cetăților,

12 în care și mergeam la Damasc, cu putere și însărcinare de la mai-marii preoților;

13 dar în miezul zilei împărate, pe cale, am văzut strălucind împrejurul meu o lumină din cer, mai tare decât strălucirea soarelui și au văzut și cei ce mergeau împreună cu mine.

14 Și căzând noi toți la pământ, am auzit un glas vorbindu-mi și zicând în limba evreiască: "Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Ți-e greu să lovești o țepușă?" 

15 Și eu am zis: "Cine ești Doamne?" Și EL a zis: "EU sunt Isus, pe care-L prigonești tu!

16 Dar ridică-te și stai pe picioarele tale! Căci M-am arătat ție pentru aceasta: Să te rânduiesc slujitor și martor, al celor pe care le-ai văzut și al celor pe care ți le voi arăta,

17 alegându-te din poporul și dintre neamurile la care te trimit acum pe tine,

18 să le deschizi ochii și să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor și moștenirea cu cei sfințiți, prin credința în Mine!"

19 Iată dar, împărate Agripa, că nu am fost necredincios vedeniei cerești; 

20 ci mai întâi în Damasc și la Ierusalim, apoi în tot ținutul Iudeii și între neamuri, le-am vestit să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând fapte vrednice pocăinței. 

21 Pentru acestea m-au prins iudeii în templu, încercând să mă omoare. 

22 Dobândind deci ajutorul lui Dumnezeu până în zilele acestea, stau și mărturisesc de la mic la mare, nezicând nimic afară de ce au zis profeții și Moise că se va întâmpla:

23 Că Hristos va pătimi și că va fi primul din învierea morților, care va vesti lumină poporului și neamurilor".

24 Și apărându-se el astfel, Festus i-a zis cu glas mare: "Ai înnebunit, Paule! Multa ta carte te duce la nebunie!" 

25 Dar Paul a zis: "Nu am înnebunit, preaputernice Festus, ci rostesc cuvintele adevărului și înțelepciunii!  

26 Căci despre aceste învățături, împăratul către care și vorbesc cu îndrăzneală, știe chiar el acestea! Sunt încredințat că nimic din acestea nu-i este ascuns, căci aceasta nu s-a făcut într-un colț! 

27 Crezi în profeții, împărate Agripa? Știu că crezi!"

28 Și Agripa i-a zis lui Paul: "În puțin mă mai îndupleci să fiu creștin!"

29 Și Paul i-a zis: "Mă rog lui Dumnezeu și în puțin și în mai mult, nu numai tu, ci și toți cei ce mă ascultați astăzi, să fiți așa cum sunt și eu, afară de lanțurile acestea!"

30 Și zicând aceasta, s-a ridicat împăratul și căpetenia și Berenice și cei ce stăteau împreună cu ei

31 și plecând, vorbeau unii cu alții, zicând că: "Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanțuri!" 

32 Și Agripa i-a zis lui Festus: "Omul acesta putea fi eliberat, dacă nu cerea să fie judecat de cezar!"

27

1 Și cum s-au hotărât să plecăm cu corabia spre Italia, l-au predat pe Paul și pe alți câțiva înlănțuiți unui sutaș cu numele Iuliu, din cohorta augustă.

2 Și urcându-ne într-o corabie adramită, aveam să mergem cu corabia spre locurile Asiei. Am plecat, fiind cu noi și Aristarh macedoneanul, din Tesalonic.

3 În ziua următoare am ajuns la Sidon. Iuliu s-a purtat omenește cu Paul, dându-i voie să se ducă pe la prieteni, ca să primească îngrijire. 

4 Plecând de acolo, am mers cu corabia la Cipru, pentru că vânturile ne erau împotrivă.

5 Și străbătând marea Ciliciei și Pamfiliei, am coborât spre Mira Luciei.

6 Acolo a găsit sutașul o corabie alexandrină care mergea spre Italia și ne-am îmbarcat în ea.

7 Și în multe zile plutind cu încetineală, cu greu am fost înaintea Cnidului. Nelăsându-ne vântul, am mers cu corabia spre Creta, prin spatele Salmonei.

8 Și ocolind-o cu greu, am venit spre acel loc numit "Limanuri bune", care era aproape de cetatea Lasea.

9 Și trecând mult timp și fiind primejdios mersul pe apă, căci trecuse și postul, Paul îi îndemna, 

10 zicându-le: "Bărbaților, văd că trebuie să fie călătoria cu vătămare și multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și corabie, ci și pentru sufletele noastre!" 

11 Dar sutașul a dat crezare mai mult cârmaciului și căpitanului, decât spuselor lui Paul.  

12 Și cum limanul nu era bun pentru iernat, cei mai mulți au fost de părere să plecăm de acolo cumva, ca dacă s-ar putea, să ajungem să iernăm la Fenix, un liman al Cretei, cu vedere spre Liba și Horon.

13 Și suflând vântul de sud și socotind că pot să-și pună gândul în aplicare, au ridicat ancora, navigând prin fața Cretei.

14 Dar nu după multă vreme, s-a aruncat asupra ei un vânt puternic, numit Eurochilon.

15 Și răpind corabia, nu mai putea să meargă împotriva vântului și ne-am lăsat duși în voia lui.

16 Și trecând pe lângă o insulă mică numită Clauda, cu greu am putut să stăpânim luntrea.

17 Și când au ridicat-o, au folosit ajutătoarele, încingând corabia pe dedesubt. Temându-se să nu cadă în Sirta, au coborât pânzele, fiind purtați așa.

18 Și fiind puternic loviți de furtună, ziua următoare am aruncat încărcătura. 

19 Și a treia zi am aruncat cu mâinile noastre uneltele corăbiei. 

20 Dar nu s-a văzut nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile și furtuna nu puțină ne amenința, încât toată nădejdea scăpării ne pierise

21 și nu mâncasem de mult. Atunci Paul stând în mijlocul lor, a zis: "Trebuia să mă ascultați, bărbați și să nu fi plecat de la Creta! Am fi scăpat paguba și vătămarea aceasta!

22 Și acum vă îndemn să fiți cu inimă bună, căci nu va pieri niciun suflet care este între voi, afară de corabie!

23 Căci în noaptea aceasta mi-a stat înainte îngerul Dumnezeului Căruia sunt eu și slujesc, 

24 zicând: "Nu te teme Paule, căci trebuie să te înfățișezi înaintea cezarului! Și iată, Dumnezeu ți i-a dat pe toți cei ce merg cu tine!"

25 De aceea, fiți cu inimă bună bărbaților, căci eu cred lui Dumnezeu, că este așa cum mi-a vorbit!

26 Dar trebuie să ne lovim de o insulă".

27 Și cam în a paisprezecea noapte, fiind purtați pe Adria, pe la mijlocul nopții, corăbierii au presimțit că se apropie de țărm;

28 și măsurând, au găsit douăzeci de stânjeni. Și îndepărtându-se puțin, au măsurat din nou și au găsit cincisprezece stânjeni. 

29 Și temându-se ca nu cumva să dăm de locuri stâncoase, au aruncat patru ancore din partea din spate a corăbiei, dorind să se facă ziuă.

30 Dar corăbierii căutau să fugă din corabie și coborau luntrea în mare, prefăcându-se că vor să întindă ancorele din partea din față.

31 Paul a zis sutașului și ostașilor: "Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu veți putea să scăpați!" 

32 Atunci ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat-o să cadă.

33 Și până să se facă ziuă, Paul îi ruga pe toți să ia hrană, zicând: "Astăzi este a paisprezecea zi de când așteptați și postiți, fără să gustați ceva!

34 De aceea vă rog să luați hrană, căci aceasta este pentru salvarea voastră! Căci niciunuia dintre voi, nu-i va cădea un fir de păr de pe capul lui".

35 Și zicând aceasta, a luat pâine, a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor și frângând a început să mănânce.

36 Și prinzând curaj, au luat toți și au mâncat.

37 Eram dar în corabie, toate sufletele, două sute șaptezeci și șase. 

38 Și mâncând s-au săturat, apoi au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.

39 Și când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut țara, ci vedeau un sân de țărm, spre care s-au sfătuit ei să scoată corabia, dacă s-ar putea. 

40 Și desfăcând ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind funiile cârmelor; și ridicând pânza cea mică în bătaia vântului, țineau spre țărm.

41 Și ajungând la un dâmb de nisip, au înțepenit corabia. Și înfigându-se partea din față, a rămas înțepenită, iar partea din spate se sfărâma sub tăria valurilor.

42 Și sfatul ostașilor era să-i omoare pe cei înlănțuiți, ca să nu fugă cineva, înotând. 

43 Dar sutașul vrând să-l scape pe Paul, le-a împiedicat gândul, poruncind ca aceia care pot să înoate, să se arunce primii și să iasă la țărm. 

44 Iar ceilalți, care pe scânduri, care pe altceva de la corabie și așa au ajuns să iasă toți la țărm.

28

1 Și scăpând, atunci am aflat că insula se cheamă Malta. 

2 Și barbarii ne-au arătat nu puțină iubire de oameni, căci aprinzând un foc, ne-au primit pe toți la ei, din pricina ploii care cădea și din pricina frigului.

3 Și Paul strângând o mulțime de vreascuri și punându-le pe foc, a ieșit o viperă din pricina căldurii, prinzându-se de mâinile lui.

4 Și cum au văzut barbarii fiara atârnată de mâinile lui, ziceau unii către alții: "Fără îndoială, omul acesta este un ucigaș care, scăpând din mare, nu-l lasă viu dreptatea!"

5 Așadar, scuturând fiara în foc, nu a suferit niciun rău.

6 Dar ei îl așteptau că trebuie să se umfle sau să cadă deodată mort. Și așteptând ei mai mult și văzând că nu i s-a întâmplat niciun rău, și-au schimbat părerea, zicând că el este un dumnezeu.

7 Și în împrejurul locului acela, erau pământurile căpeteniei insulei, cu numele Poplia, care ne-a primit prietenos și ne-a găzduit trei zile. 

8 Și a fost că tatăl lui Poplia avea temperatură și dizenterie, zăcând în pat. Și Paul intrând și rugându-se, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat.

9 Și întâmplându-se deci aceasta, veneau și ceilalți care aveau neputințe pe insulă și se vindecau.

10 Și cu multă prețuire ne-au prețuit și la plecare ne-au încărcat cu cele de trebuință.

11 Și după trei luni, am plecat cu o corabie alexandrină care iernase în insulă și care avea semnul dioscurilor.

12 Și ajungând la Siracuza, am rămas trei zile.

13 Apoi am făcut un înconjur și am sosit la Regio. Și după o zi, pornind spre sud, a doua zi am ajuns la Potiolus,

14 unde am găsit frații și am fost rugați să rămânem la ei șapte zile. Și așa am ajuns la Roma.

15 Frații de acolo au auzit despre noi și au ieșit în întâmpinarea noastră, până la Forul Apia și Trei Taverne, pe care, văzându-i Paul, i-a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj.

16 Și când am ajuns la Roma, sutașul i-a lăsat pe cei înlănțuiți mai-marelui taberei, iar lui Paul i-a îngăduit să rămână împreună cu ai lui, păzindu-l un ostaș.

17 Și după trei zile, a fost că Paul i-a chemat la el pe cei ce erau fruntașii iudeilor și s-au adunat împreună și el le-a zis: "Bărbați frați, eu n-am făcut nimic împotriva poporului sau datinilor părintești; dar m-au întemnițat din Ierusalim și am fost predat în mâinile romanilor.

18 Aceștia cercetându-mă, au vrut să mă elibereze, fiindcă nu era nicio pricină vrednică de moarte în mine.

19 Dar împotrivindu-se iudeii, am fost nevoit să cer să fiu judecat de cezar; dar nu ca având să-l pârăsc de ceva pe neamul meu.

20 De această pricină deci, v-am chemat să vă văd și să vă vorbesc, căci din pricina nădejdii lui Israel sunt legat în lanțul acesta!" 

21 Și ei i-au zis: "Noi n-am primit nicio scrisoare despre tine din Iudeea, nici n-a venit cineva dintre frați să ne vestească sau să ne vorbească ceva rău despre tine,

22 dar vrem să auzim gândul tău! Fiindcă despre erezia aceea ne este cunoscut, căci pretutindeni stârnește împotrivire".

23 Și i-au rânduit o zi și au venit la el la gazdă mai mulți să le povestească, mărturisind despre împărăția lui Dumnezeu, încredințându-i despre Isus, din legea lui Moise și din profeții, de dimineața și până seara.

24 Și unii au crezut cele spuse, dar unii n-au crezut.

25 Și neînțelegându-se unii cu alții, au plecat, zicându-le Paul cuvântul că: "Bine a zis Duhul Sfânt prin profetul Isaia către părinții noștri,

26 zicând: "Du-te la poporul acesta și spune-i: "Veți auzi și nu veți înțelege; și văzând, veți privi și nu veți vedea;

27 căci inima poporului acesta s-a împietrit și aud greu cu urechile și ochii lor s-au închis, ca să nu vadă cu ochii și să audă cu urechile și să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să-i vindec!" (Isaia 6:9,10)

28 Așadar, să vă fie cunoscut, că mântuirea aceasta a fost trimisă de Dumnezeu celor dintre neamuri și ei o vor asculta!"

29 Și zicând el aceasta, iudeii au plecat, având multe întrebări în ei înșiși.

30 Și Paul a rămas doi ani întregi într-o casă luată cu chirie și-i primea pe toți cei ce intrau la el,

31 propovăduind împărăția lui Dumnezeu și învățând despre Domnul Isus Hristos cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică.