1 Dumnezeu a vorbit părinților noștri în vechime, în multe rânduri și în multe feluri prin profeți, iar în zilele acestea de pe urmă ne-a vorbit prin Fiul,
2 pe care L-a pus moștenitor peste toate și prin care a făcut și veșniciile.
3 Cel care, cu strălucirea slavei și cu caracterul ființei Lui, ținând toate prin Cuvântul puterii Lui, făcând curățire prin EL Însuși pentru păcatele noastre, S-a așezat la dreapta celor preaînalte, în înălțime.
4 Astfel, făcându-Se mai prejos decât îngerii, cu atât e mai presus de ei, Numele pe care L-a moștenit!
5 Căci, căruia dintre îngeri i-a zis: "Tu ești Fiul Meu, EU astăzi Te-am născut!"? Și iarăși: "EU îi voi fi Tată și EL îmi va fi Fiu!"? (Psalm 2:7; Psalm 89:26,27 / 88:26,27)
6 Și iarăși, când a intrat Cel Întâi născut în lume, a zis: "Și toți îngerii lui Dumnezeu, să I se închine!" (Psalm 97:7 / 96:7)
7 Și despre îngeri a zis: "EL îi face pe îngerii Lui duhuri și pe slujitorii Lui foc arzător". (Psalm 104:4 / 103:4)
8 Și despre Fiul: "Tronul Tău Dumnezeule, este din veac în veac; și toiagul dreptății, este toiagul împărăției Tale!
9 Ai iubit dreptatea și ai urât fărădelegea, de aceea Te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul Bucuriei, lângă cei ce-Ți sunt părtași!" (Psalm. 45:6, 7 / 44:6,7)
10 Și: "La început, Tu Doamne ai întemeiat pământul și cerurile sunt faptele mâinilor Tale!
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi; și toate se vor învechi ca o haină!
12 Și le vei împătura ca pe o învelitoare și se vor schimba ca o haină, dar Tu rămâi același și anii Tăi nu se vor sfârși!" (Psalm 102:25-27 / 101:25-27)
13 Către care îngeri dar, a spus vreodată: "Stai la dreapta Mea, până-i voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale!"? (Psalm 110:1 / 109:1)
14 Oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce au să moștenească mântuirea?
1 De aceea, noi trebuie să luăm mai mult aminte la cele ce am auzit, ca nu cumva să deviem de la ele!
2 Căci dacă cuvântul rostit prin îngeri a fost împlinit și toată călcarea de lege și neascultarea a primit răsplată dreaptă,
3 cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători, față de mântuirea care își are începutul în propovăduirea Domnului, ce ne-a fost întărită de cei ce au auzit-o,
4 mărturisind împreună cu Dumnezeu, prin semne și minuni și multe puteri și prin darurile Duhului Sfânt date după voia Lui?!
5 Căci nu îngerilor a supus EL lumea viitoare, despre care vorbim.
6 Dar cineva a mărturisit undeva, zicând: "Ce este omul, ca să-Ți aduci aminte de el? Sau fiul omului, ca să-l cercetezi?!
7 L-ai micșorat pentru puțin mai prejos de îngeri și l-ai încununat cu slavă și cu cinste și l-ai pus peste lucrul mâinilor Tale.
8 Pe toate le-ai supus sub picioarele Lui" (Psalm 8:4; Psalm 144:3 / 143:3). Căci Celui ce I-a supus EL totul, nu I-a lăsat nimic nesupus. Dar acum încă nu vedem că I-au fost supuse toate.
9 Dar pe Cel ce pentru puțin L-a micșorat mai prejos de îngeri, adică pe Isus, ÎL vedem datorită patimii morții Sale, încununat cu slavă și cu cinste, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să fi gustat moartea pentru toți!
10 Căci Lui I se cuvenea, Cel prin care sunt toate și prin care este toată mulțimea fiilor pe care i-a dus spre slavă, să desăvârșească prin suferințe pe Căpetenia mântuirii lor.
11 Căci Cel ce sfințește și cei ce se sfințesc, sunt toți dintr-Unul. De aceea nu se rușinează să-i numească frați,
12 zicând: "Voi vesti Numele Tău fraților Mei, Te voi lăuda în mijlocul adunării!" (Psalm 22:22 / 21:22)
13 Și iarăși: "EU voi fi încrezător pentru EL!" Și iarăși: "Iată, EU și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!" (Isaia 8:18)
14 Deci, precum copiii au părtășie trupului și sângelui, tot astfel și EL li s-a făcut părtaș celor mulți, pentru ca prin moartea Lui să-l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul
15 și să-i elibereze pe aceia care de frica morții, erau ținuți în robie toată viața.
16 Căci nu pe îngeri i-a luat EL în grijă, ci a luat seminția lui Avraam.
17 De aceea și trebuia să se asemene fraților Lui în toate, pentru ca să se facă un Mare Preot milostiv și credincios pentru Dumnezeu, ca să ispășească păcatele poporului.
18 Căci fiind încercat prin ceea ce a pătimit EL, poate să-i ajute și pe cei ce trec prin încercări!
1 De aceea frați sfinți, părtași ai chemării cerești, priviți la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, la Isus Hristos:
2 EL a fost credincios Celui ce L-a rânduit, precum și Moise, în toată casa lui.
3 Căci EL S-a învrednicit de mai multă slavă decât Moise, cu cât are mai multă cinste cel ce zidește o casă, decât casa însăși;
4 căci orice casă este zidită de cineva; dar Cel ce a zidit totul este Dumnezeu.
5 Și Moise a fost credincios în toată casa lui ca o slugă, spre mărturia celor ce aveau să fie spuse.
6 Iar Hristos ca Fiu, peste casa Lui, care, casa Lui suntem noi, numai dacă ținem cu tărie îndrăzneala și lauda nădejdii până la sfârșit!
7 De aceea, după cum a zis Duhul Sfânt: "Astăzi dacă auziți glasul Lui,
8 nu vă împietriți inimile voastre, ca la răzvrătire, după ziua încercării în pustie,
9 unde M-au ispitit părinții voștri și M-au încercat și au văzut faptele Mele patruzeci de ani!
10 De aceea, M-am mâniat pe neamul acesta și am zis: Ei pururea rătăcesc în inima lor și nu cunosc căile Mele!
11 Așa că am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în odihna Mea!" (Psalm 95:7-11 / 94:7-11)
12 Vedeți dar fraților, ca nu cumva să fie vreunul între voi cu o inimă rea și necredincioasă, prin care să se îndepărteze de Dumnezeul Cel Viu!
13 Ci îndemnați-vă unii pe alții, în fiecare zi, câtă vreme se zice Astăzi, ca să nu se împietrească cineva dintre voi, în înșelăciunea păcatului!
14 Căci noi ne-am făcut părtași lui Hristos, numai dacă ținem cu tărie începutul ființei în EL până la sfârșit,
15 de vreme ce s-a zis: "Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile voastre ca la răzvrătire!" (Psalm 95:7,8 / 94:7,8)
16 Căci, cine sunt cei ce au auzit și s-au răzvrătit? Oare nu sunt toți cei ce au ieșit din Egipt prin Moise?!
17 Și pe cine S-a mâniat EL patruzeci de ani? Oare nu pe cei ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie?!
18 Și pentru cine S-a jurat EL că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu pe cei ce nu au ascultat?!
19 Vedem dar, că nu au putut intra, din pricina necredinței!
1 Să ne temem deci, ca nu cumva făgăduința lăsată de a intra în odihna Lui, să pară mai prejos cuiva dintre voi!
2 Căci suntem și evanghelizați precum aceia, dar lor nu le-a folosit cuvântul pe care l-au auzit, căci nu au unit cu credința cele ce au auzit.
3 Căci cei ce am crezut, intrăm în odihnă. După cum a spus: "Cum am jurat în mânia Mea, nu vor intra în odihna Mea, cu toate faptele făcute de la întemeierea lumii!" (Psalm 95:11 / 94:11)
4 Căci zice undeva despre această a șaptea: "Și Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea, de toate faptele Lui". (Gen. 2:2)
5 Și apoi în aceasta: "Nu vor intra în odihna Mea". (Psalm 95:11 / 94:11)
6 Deci, pentru că rămâne cine intră în ea, iar cei evanghelizați mai înainte nu au intrat din pricina neascultării,
7 EL rânduiește din nou o zi: "Astăzi". Zicând prin David, după acest timp, cum s-a mai zis: "Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile voastre!" (Psalm 95:7,8 / 94:7,8)
8 Căci dacă îi odihnea Iosua, nu mai vorbea despre o altă zi după aceasta.
9 Atunci, rămâne o odihnă ca de sabat pentru poporul lui Dumnezeu;
10 căci cine a intrat în odihna Lui, se odihnește și el de faptele lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11 Să ne dăm silința deci, să intrăm în acea odihnă, ca să nu cadă cineva în aceeași pildă de neascultare!
12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăios ca orice sabie cu două tăișuri; și pătrunde până la despărțitura sufletului și duhului, a încheieturilor și măduvei și judecă simțirile și gândurile inimii.
13 Și nu este făptură nevăzută înaintea Lui, căci totul este gol și descoperit ochilor Celui către care, vom da noi socoteală.
14 Având deci un Mare Preot care a venit din ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem mărturisirea;
15 căci n-avem un mare preot care nu poate să sufere împreună cu noi slăbiciunile noastre; ci fiind ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat!
16 Deci, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și har și să aflăm ajutor la timpul potrivit!
1 Căci orice mare preot luat dintre oameni, stă pentru oameni înaintea lui Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate.
2 El va putea să-i îngăduie pe cei neștiutori și rătăciți, pentru că și el este cuprins de slăbiciune.
3 Și din pricina aceasta, după cum aduce jertfe pentru popor, trebuie să aducă și pentru el jertfe pentru păcate.
4 Și nu oricine își primește cinstea aceasta, ci acela care a fost chemat de Dumnezeu, precum Aaron.
5 Așa și Hristos: Nu S-a proslăvit pe Sine, făcându-Se Mare Preot, ci Cel ce I-a zis: "Tu ești Fiul Meu, EU astăzi Te-am născut!" (Psalm 2:7)
6 Și după cum și în altă parte a zis: "Tu ești Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec!" (Psalm 110:4 / 109:4)
7 Care, în zilele trupului Său, a adus rugăciuni și lacrimi către Cel ce putea să-L mântuiască din moarte, cu strigăt puternic și cu lacrimi; și a fost ascultat datorită evlaviei Sale,
8 deși ca Fiu a învățat ascultarea din ce a suferit!
9 Și desăvârșindu-Se, a fost pentru toți cei ce I se supun, pricină de mântuire veșnică;
10 fiind numit de Dumnezeu Mare Preot, după rânduiala lui Melhisedec,
11 despre care avem multe de zis, dar vă este greu de înțeles, fiindcă v-ați făcut greoi în ascultare.
12 Căci, deși de multă vreme trebuia să fi fost învățători datorită timpului, acum aveți din nou nevoie să fiți învățați, care sunt stihiile începutului cuvintelor lui Dumnezeu; și ați ajuns să aveți nevoie de lapte și nu de hrană tare!
13 Căci oricine se hrănește cu lapte, e un nepriceput în Cuvântul dreptății, căci este un prunc.
14 Iar hrana tare este pentru cei ce sunt desăvârșiți; cei ce prin sârguință, au simțurile deprinse să deosebească binele și răul.
1 De aceea, lăsând cuvântul de început al lui Hristos, să privim asupra a ceea ce este desăvârșit; nu să punem iarăși temelia pocăinței de faptele moarte și despre credința în Dumnezeu,
2 învățături despre botezuri, despre punerea mâinilor, învierea din morți și judecata veșnică!
3 Și vom face aceasta, dacă va îngădui Dumnezeu.
4 Căci este cu neputință pentru cei ce au fost luminați o dată, gustând darul ceresc și făcându-se părtași Duhului Sfânt
5 și gustând ce bun este Cuvântul lui Dumnezeu și puterea veacului ce va să vină,
6 dar au căzut, să se înnoiască din nou spre pocăință, răstignind pentru ei înșiși pe Fiul lui Dumnezeu și batjocorindu-L!
7 Căci pământul absoarbe ploaia ce vine de multe ori peste el și rodește verdeață folositoare celor prin care au și fost lucrate, primind binecuvântare de la Dumnezeu;
8 dar dacă face spini și ciulini, este netrebnic și aproape blestemat; iar ca sfârșit va arde!
9 Suntem încredințați dar, deși vorbim astfel despre voi iubiților, de lucruri mai bune și prielnice mântuirii;
10 căci la Dumnezeu nu este nedreptate, ca să uite lucrarea voastră și roada iubirii pe care ați arătat-o Numelui Lui slujind sfinților, cărora încă le mai slujiți!
11 Ne dorim dar, ca fiecare din voi, să arate aceeași râvnă, pentru împlinirea până la sfârșit a nădejdii,
12 pentru ca să nu fiți leneși, ci imitatori ai celor ce prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc făgăduințele!
13 Căci făgăduindu-i Dumnezeu lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să Se jure, S-a jurat Sine Însuși,
14 zicând: "Cu adevărat, te voi binecuvânta cu binecuvântare și te voi înmulți pe deplin!" (Gen. 22:17)
15 Și astfel, având o îndelungă răbdare, a dobândit făgăduința!
16 Căci, în adevăr, oamenii se jură pe ceva mai mare; și jurământul, ca chezășie, încheie orice neînțelegere a lor.
17 Tot așa, Dumnezeu vrând să arate mai mult moștenitorilor făgăduinței statornicia hotărârii Lui, a pus la mijloc jurământul.
18 Pentru ca prin două lucruri care nu se schimbă, prin care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să avem o îmbărbătare puternică, noi cei ce am căutat scăpare, să prindem nădejdea ce ne stă înainte,
19 pe care o avem ca pe o ancoră a sufletului, sigură și tare și care intră în înăuntrul catapetesmei,
20 unde a intrat Isus ca înainte-mergător pentru noi, după rânduiala lui Melhisedec, fiind Mare Preot în veac.
1 Căci Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Cel Prea Înalt, l-a întâmpinat pe Avraam la întoarcerea de la înfrângerea împăraților și l-a binecuvântat;
2 și căruia Avraam i-a dat zeciuială din toate, care, înseamnă mai întâi: împăratul dreptății, iar apoi și împăratul Salemului, care este împăratul păcii,
3 fără tată, fără mamă, fără genealogie, fără început al zilelor și fără să aibă sfârșit al vieții, dar asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămânând preot pentru totdeauna!
4 Vedeți dar, cât de mare este acesta, dacă și Avraam i-a dat zeciuială din prada de război, el, patriarhul!
5 Și în adevăr, cei dintre fiii lui Levi primesc preoția, având porunca să ia zeciuială de la popor, de la fraților lor, după legea aceasta, deși au ieșit din coapsele lui Avraam.
6 Dar el, care nu-și trage neamul dintre ei, a primit zeciuială de la Avraam și l-a binecuvântat pe cel ce avea făgăduințele.
7 Dar fără nicio îndoială, că cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare!
8 Și aici, în adevăr, iau zeciuială niște oameni muritori; dar acolo, Unul care a mărturisit că e viu.
9 Și, ca să zic așa, prin Avraam a dat zeciuială și Levi, cel ce ia zeciuială;
10 căci el era încă în coapsele tatălui său, pe când l-a întâmpinat Melhisedec.
11 Deci, dacă în adevăr, desăvârșirea era prin preoția leviților, căci prin ea i s-a dat poporului legea, la ce mai trebuia să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melhisedec și să nu se zică: după rânduiala lui Aaron?!
12 Căci dacă se schimbă preoția, trebuie să se facă și schimbarea legii.
13 Căci Acela despre care se zice aceasta, face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit altarului.
14 Căci este știut că Domnul nostru S-a ridicat din Iuda, seminție despre care Moise n-a spus nimic cu privire la preoție.
15 Și este învederat și mai mult, dacă după asemănarea lui Melhisedec se ridică Un Alt Preot,
16 care nu S-a făcut după legea poruncilor trupești, ci după puterea vieții nepieritoare!
17 Căci se mărturisește: "Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec!"
18 Căci, în adevăr, se face desființarea poruncii de odinioară, din pricina neputinței și nefolosului ei,
19 pentru că legea nu a desăvârșit nimic și în schimb ni s-a dat o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Și încă nu fără jurământ; căci, în adevăr, cei au devenit fără jurământ sunt preoții;
21 dar EL, cu jurământ, prin Cel ce I-a vorbit: "Domnul S-a jurat și nu-I va părea rău: Tu ești Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec!" (Psalm 110:4 / 109:4)
22 Peste aceasta, legământul acesta este mai bun, cel peste care a fost pus chezaș Isus.
23 Și în adevăr, aceia mai mulți, care au devenit preoți, sunt pentru că moartea îi împiedica să dăinuiască.
24 Dar EL de aceea rămâne în veac, fiindcă are o preoție netrecătoare!
25 De aceea și poate să-i mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie prin EL de Dumnezeu, fiindcă EL este pentru totdeauna viu, ca să mijlocească pentru ei!
26 Căci un astfel de Mare Preot ne și trebuia, sfânt, fără răutate, neîntinat, despărțit de cei păcătoși și să fie înălțat mai presus de ceruri,
27 care nu are nevoie în fiecare zi, precum aveau marii preoți mai înainte, să aducă jertfă pentru păcatele lor înșiși și după aceea pentru cele ale poporului; căci aceasta a făcut-o o dată pentru totdeauna, aducându-Se pe Sine!
28 Căci legea îi pune mari preoți, pe oameni care au slăbiciuni; dar Cuvântul jurământului, venit după darea legii, ÎL pune pe Fiul Cel desăvârșit, pentru veșnicie!
1 Dar cel mai important asupra celor spuse, este acela că avem un Mare Preot care S-a așezat în dreapta Tronului celor Preaînalte, în cele cerești,
2 slujind sfinților și Cortului cel adevărat, pe care l-a ridicat Domnul și nu omul.
3 Căci orice mare preot este pus să aducă daruri și jertfe; de aceea trebuia să aibă și Acesta ceva de adus!
4 Căci, dacă, în adevăr, era pe pământ, nici nu mai era preot, fiind preoții care aduc darurile după lege;
5 aceia care sunt pildă și care slujesc umbra celor cerești, după cum i s-a poruncit lui Moise, având să ridice cortul. "Vezi," i s-a zis, "să faci totul după semnul pe care ți l-am dat pe munte!" (Exod 25:40)
6 Acum dar, a dobândit o slujbă cu atât mai înaltă și mai bună, cu cât EL este Mijlocitorul unui legământ mai bun, întemeiat pe promisiuni mai bune!
7 Căci dacă acel primul era perfect, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea.
8 Căci mustrându-i, EL le-a zis: "Iată, vin zile, zice Domnul și voi face un legământ nou peste casa lui Israel și peste casa lui Iuda!
9 Nu după legământul pe care l-am făcut cu părinții lor, în ziua când i-am luat de mâini ca să-i scot din țara Egiptului; fiindcă ei n-au rămas în legământul Meu și EU i-am părăsit, zice Domnul!
10 Căci legământul pe care îl voi face cu casa lui Israel, este acesta: După acele zile, zice Domnul, voi pune legea Mea în cugetul lor și o voi scrie pe inima lor și EU voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.
11 Și nu va mai învăța fiecare pe vecinul sau pe aproapele lui și fiecare pe fratele lui, zicând: "Cunoaște pe Domnul!", căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic dintre ei, până la cel mai mare dintre ei!
12 Căci voi fi milostiv cu nedreptățile lor și cu păcatele lor și cu fărădelegile lor și nu Îmi voi mai aminti de ele!" (Ier 31:31-34)
13 Și zicând "unul nou", l-a socotit învechit pe primul; iar ce se învechește și îmbătrânește, este aproape de pieire.
1 În adevăr, avea deci și primul cort rânduieli pentru slujbele sfinte și altarul pământesc.
2 Căci a fost pregătit primul cort, în care erau sfeșnicul și masa și rânduiala pâinilor care este în sfânta...
3 Și după cea de-a doua catapeteasmă a cortului, se numește sfânta sfintelor;
4 având altarul de aur și chivotul legământului poleit cu aur pe toate părțile, în care era lada de aur, care avea mana și toiagul lui Aaron care odrăslise și tablele legământului. (Exod 16:33)
5 Și deasupra lui erau heruvimii slavei, care umbreau altarul. Despre acestea însă, nu este timp acum să le vorbim în parte. (Exod 25:18-22)
6 Și fiind acestea astfel întocmite, preoții intrau totdeauna în prima parte a cortulului, săvârșind slujbele;
7 iar în partea a doua, intra numai o dată pe an și numai marele preot și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuși și pentru cele* necunoscute ale poporului. (*sau păcatele din neștiință) (Lev 16:1-19)
8 Astfel luminându-ne Duhul Sfânt, că nu era cunoscută bine calea sfinților, câtă vreme stătea în picioare primul cort.
9 Aceasta era o pildă pentru vremea de acum, precum că, fiecare daruri și jertfe care sunt aduse, nu pot desăvârși conștiința celui ce slujește,
10 fiind doar niște legiuiri despre hrană și băuturi și diferite spălări și rânduieli ale trupului, până la o vreme de îndreptare.
11 Dar venind Hristos, Marele Preot al bunurilor viitoare, prin cortul acela mai mare și desăvârșit, făcut nu de mâna aceasta, adică nu din zidirea aceasta,
12 nici cu sânge de țapi și de viței, ci cu sângele Lui Însuși, a intrat în Sfânta o dată pentru totdeauna, aducându-ne răscumpărarea veșnică.
13 Căci dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa de juncă stropită peste cei întinați îi sfințește, curățindu-i de cele ale trupului,
14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul Cel Veșnic, aducându-I-Se lui Dumnezeu fără prihană, va curăți conștiința voastră de faptele moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului Cel Viu?!
15 De aceea și este EL mijlocitorul legământului cel nou, pentru ca fiind mort pentru răscumpărarea greșelilor celor din primul legământ, cei chemați să primească făgăduința moștenirii veșnice!
16 Căci unde este un testament, trebuie să se arate moartea celui ce l-a făcut;
17 căci un testament primește puterea prin moarte; fiindcă nu are nicio putere cât trăiește cel ce l-a făcut.
18 Așadar, nici primul nu a fost sfințit fără sânge!
19 Căci Moise a rostit întregului popor toate poruncile după lege, a luat sânge de viței și de țapi cu apă și lână roșie și isop, a stropit însăși cartea și pe tot poporul,
20 zicând: "Acesta este sângele legământului, pe care l-a poruncit Dumnezeu pentru voi!" (Exod 24:8)
21 Și la fel, a stropit cu sânge cortul și toate vasele de slujbă. (Exod 24:5-8)
22 Și după lege, aproape totul era curățat cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu se face iertare!
23 Așadar, trebuia ca imaginea celor din ceruri, să fie curățită astfel; dar pe cele cerești, cu jertfe mai bune decât acestea!
24 Căci nu în sfânta sfintelor, făcută de mână, a intrat Hristos, în cea care închipuia pe cea adevărată, ci chiar în Însuși Cerul, pentru ca acum să se înfățișeze în fața lui Dumnezeu pentru noi!
25 Și nu ca să Se aducă de multe ori pe Sine, precum intra marele preot în sfânta sfintelor în fiecare an cu sânge străin;
26 pentru că astfel trebuia ca EL să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii până acum! Dar acum, spre sfârșitul veacurilor, EL S-a arătat o dată, ca să ridice păcatul prin jertfa Sa!
27 Și după cum le este rânduit oamenilor să moară o dată, iar după aceea vine judecata,
28 la fel și Hristos S-a adus pe Sine o dată, ca să ridice păcatul multora, arătându-Se a doua oară fără păcat, celor ce-L așteaptă spre mântuire.
1 Căci având umbra legii bunurilor viitoare, nu însăși chipul lucrurilor, prin jertfele care se aduc neîncetat în fiecare an, nu-i pot niciodată desăvârși pe cei ce se apropie!
2 Astfel, n-ar fi încetat ele să fie aduse, datorită celor ce slujesc, fiind o dată curățați și nemaiavând nicio cunoștință de păcate?
3 Dar prin ele, în fiecare an, se face amintirea păcatelor.
4 Căci este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să îndepărteze păcatul.
5 De aceea, când intră în lume, EL zice: "Jertfă și prinos n-ai vrut, dar Mi-ai întocmit un trup.
6 Și în arderile de tot și jertfele pentru păcate nu ai plăcere.
7 Atunci am zis: "Iată-Mă, vin! În sulul cărții este scris despre Mine, ca să fac voia Ta, Dumnezeule!" (Psalm 40:7,8 / 39:7,8)
8 Zicând mai sus că "jertfă și prinos și arderi de tot și jertfe pentru păcate nu ai vrut, nici nu Ți-au plăcut", care sunt aduse după lege,
9 atunci a zis: "Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule!", ridicând-o astfel pe cea dintâi, ca s-o așeze pe cea de-a doua.
10 În această voie suntem sfințiți noi, o dată pentru totdeauna, prin jertfa trupului lui Isus Hristos.
11 Și, în adevăr, orice preot stă în fiecare zi să slujească și aducând aceleași jertfe de mai multe ori, care niciodată nu vor putea înlătura păcatele;
12 dar Acesta S-a adus o dată pentru totdeauna jertfă pentru păcate și S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu.
13 Apoi, așteptând, până ce vrăjmașii Lui vor fi puși așternut al picioarelor Lui.
14 Căci printr-o singură jertfă, i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce se sfințesc.
15 Aceasta dar mărturisește și Duhul Sfânt, după cum a zis mai înainte:
16 "Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei, după acele zile, zice Domnul: "Voi pune legea Mea pe inima lor și le-o voi scrie în mintea lor
17 și nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor și de fărădelegile lor!" (Ier. 31:33,34)
18 Și unde este iertare, nu mai este nicio jertfă pentru păcate.
19 Așadar fraților, avem îndrăzneală de intrare la Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Isus,
20 care este calea cea nouă și vie, deschisă prin catapeteasma aceasta a trupului Său.
21 Și având un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu adevărat inima, în deplinătatea credinței, stropindu-ne inimile de conștiința rea și spălându-ne trupul cu apă curată!
23 Să ținem neclintită mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făgăduit;
24 și să luăm seama unii la alții, ca să ne îndemnăm la iubire și la fapte bune!
25 Să nu părăsim strângerea noastră laolaltă, cum au unii obiceiul, ci să ne îndemnăm mai mult; și aceasta, cu cât vedeți că ziua se apropie!
26 Căci dacă noi păcătuim de bunăvoie, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu ne mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci o înfricoșătoare așteptare a judecății și iuțeala focului ce va avea să-i mănânce pe cei ce se împotrivesc!
28 Dacă încalcă cineva legea lui Moise, va fi ucis fără îndurare, pe mărturia a doi sau trei martori;
29 cu cât mai aspră pedeapsă socotiți că va merita, cel ce-L va disprețui pe Fiul lui Dumnezeu și va nesocoti sângele legământului prin care s-a sfințit și-L va batjocori pe Duhul harului?!
30 Căci, știm Cine este Cel ce a zis: "Răzbunarea este a Mea, EU voi răsplăti, zice Domnul!" Și iarăși: "Domnul judecă pe poporul Lui!" (Deut 32:35,36)
31 Înfricoșător este să cazi în mâinile Dumnezeului Cel viu!
32 Amintiți-vă dar, de zilele de mai înainte, când, după ce ați fost luminați, ați răbdat multă luptă cu suferințele,
33 fiind astfel supuși ocărilor și necazurilor înaintea lumii, dar făcându-vă astfel părtași celor care sufereau în felul acesta!
34 Căci v-ați făcut părtași și cu lanțurile mele și ați primit răpirea averilor voastre cu bucurie, știind că ce aveți în voi înșivă, este o avere mult mai bună în ceruri și care rămâne!
35 Așadar, nu lepădați îndrăzneala voastră, care are o răsplată mare!
36 Căci aveți nevoie de răbdare, pentru ca făcând voia lui Dumnezeu, să moșteniți făgăduințele!
37 "Fiindcă mai este puțin, foarte puțin și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi;
38 și cel drept Mie, va trăi prin credință; dar dacă dă înapoi, sufletul Meu n-are plăcere în el!" (Hab. 2:4)
39 Dar noi nu suntem din cei ce dau înapoi spre pieire, ci credincioși pentru dobândirea sufletului!
1 Și credința este ființarea celor nădăjduite, mustrarea lucrurilor care nu se văd;
2 căci prin aceasta, bătrânii au primit o bună mărturie.
3 Prin credință pricepem că întemeierea lumilor ce se văd, au fost prin Cuvântul lui Dumnezeu, din cele care nu se văd.
4 Prin credință a adus Abel o jertfă mai bună lui Dumnezeu decât Cain, prin care a primit mărturie că este drept, mărturisind chiar Dumnezeu despre darurile lui și prin care el încă vorbește, deși a murit. (Gen 4:4,5)
5 Prin credință a fost strămutat Enoh ca să nu vadă moartea; și n-a mai fost găsit, fiindcă îl strămutase Dumnezeu; căci înainte să fie el strămutat, primise mărturia că-I este plăcut lui Dumnezeu. (Gen 5:24)
6 Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți. Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că EL este și că se face Răsplătitor pentru cei ce-L caută.
7 Prin credință a fost înștiințat Noe, despre cele ce nu se vedeau nicidecum; și el temându-se, a construit un chivot pentru izbăvirea casei lui, prin care a condamnat lumea; și a ajuns moștenitor, după credința dreptății. (Gen 6:13-22)
8 Prin credință a fost chemat Avraam; și ascultând, a plecat spre locul pe care avea să-l primească de moștenire și a ieșit fără să știe unde merge. (Gen 12:1-4)
9 Prin credință a locuit el în țara făgăduinței ca străin, locuind în corturi, cu Isaac și cu Iacob, cei împreună moștenitori ai aceleiași făgăduințe! (Gen 12:8)
10 Căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei ziditor și meșter este Dumnezeu.
11 Prin credință și Sarra, care era stearpă, a primit putere să zămislească și la vremea cuvenită a născut, pentru că L-a socotit credincios pe Cel ce-i vestise. (Gen 21:2)
12 Și de aceea, dintr-un singur om și acela aproape mort, s-au născut precum stelele cerului de mulți și fără număr ca nisipul de pe țărmul mării!
13 În credință au murit toți aceștia, neprimind cele făgăduite; ci privindu-le de departe și salutându-le și mărturisind că ei sunt străini și călători pe pământ.
14 Căci cei ce vorbesc astfel, arată că ei caută o patrie.
15 Și dacă, în adevăr, s-ar fi gândit la aceea din care ieșiseră, aveau vreme să se întoarcă;
16 dar acum, ei doreau una mai bună, pe aceea cerească. De aceea Dumnezeu nu se rușinează să se numească Dumnezeul lor, fiindcă le-a pregătit o cetate!
17 Prin credință l-a adus Avraam spre jertfă pe Isaac când a fost încercat; și l-a adus pe singurul său fiu, el, cel ce primise făgăduințele, (Gen 22:9)
18 despre care i se spusese că: "Cei prin Isaac se vor chema sămânța ta!" (Gen 21:12)
19 Și socotind că Dumnezeu are putere și să-l învieze din morți; de unde el și ca pildă l-a primit înapoi.
20 Prin credință i-a binecuvântat Isaac și despre viitor, pe Iacob și pe Esau. (Gen 27:27-39)
21 Prin credință i-a binecuvântat Iacob când a murit, pe fiecare din fiii lui Iosif și s-a închinat pe vârful toiagului lui. (Gen 48:5-20)
22 Prin credință a vorbit Iosif despre ieșirea fiilor lui Israel și a poruncit cu privire la oasele lui. (Gen 50:24,25)
23 Prin credință, când s-a născut Moise, părinții lui l-au ascuns trei luni, fiindcă au văzut că era frumos copilul și nu s-au temut de porunca împăratului. (Exod 2:2)
24 Prin credință Moise, fiind mare, n-a vrut să-i fie zis: Fiul fiicei lui faraon. (Exod 2:10,11)
25 Mai mult: alegând să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă desfătarea păcatului până la o vreme.
26 El a socotit ocara lui Hristos, ca o mai mare bogăție decât bogățiile Egiptului, pentru că el privea spre răsplătire.
27 Prin credință a lăsat el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; căci a rămas neclintit, ca și cum ÎL vedea pe Cel nevăzut. (Exod 2:15)
28 Prin credință a făcut el Paștele și stropirea cu sânge, ca să nu se atingă Nimicitorul de întâii lor născuți. (Exod 12:21-29)
29 Prin credință au trecut ei Marea Roșie ca pe uscat; pe când egiptenii, luându-se după ei, au fost înghițiți. (Exod 14:22-29)
30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate șapte zile. (Ios. 6:20)
31 Prin credință nu a pierit curva Raab împreună cu cei neascultători, fiindcă a primit iscoadele cu pace. (Ios. 6:23)
32 Și ce să mai zic? Căci mi-ar lua mult prea mult timp să vorbesc despre Ghedeon, despre Barac, despre Samson, despre Ieftae, despre David, despre Samuel și despre profeți, (Jud. 6:36-8:32; Jud. 4:1-24; Jud. 14:1-16:31; Jud. 11:1-12:7; 2Împ. 2:1-12:31; 1Împ. 2:18-12:25)
33 cei ce prin credință au biruit împărați, au făcut dreptate, au dobândit promisiuni, au astupat gura leilor,
34 au stins puterea focului, au scăpat de gura sabiei, s-au întărit din neputință, s-au făcut puternici în războaie, au întors năvălirile străinilor,
35 femeile și-au primit prin înviere pe cei morți ai lor; iar alții, ca să capete o înviere mai bună, nevrând să primească răscumpărarea, au fost chinuiți;
36 și alții au suferit batjocuri și răni și chiar lanțuri și închisori,
37 uciși cu pietre, sfârtecați, au pierit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și de capră, strâmtorați, întristați, înjosiți,
38 de care lumea nu era vrednică, rătăcind prin pustiuri și prin munți și în peșteri și prin crăpăturile pământului.
39 Și toți aceștia, deși au primit o bună mărturie datorită credinței, nu au primit cele făgăduite,
40 fiindcă Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi, ca să nu ajungă ei fără noi la desăvârșire!
1 Așadar și noi având astfel un nor așa de mare de martori împrejurul nostru, să lepădăm tot ce ne îngreunează și păcatul ce ne înfășoară și să alergăm prin răbdare la lupta care ne stă înainte,
2 privind la Cel ce este începutul credinței și desăvârșirea, la Isus, care în locul bucuriei ce-i sta înainte, a răbdat crucea rușinii disprețului și S-a așezat în dreapta Tronului lui Dumnezeu!
3 Gândiți-vă la Cel ce a răbdat în EL însuși această împotrivire din partea celor păcătoși, ca să nu vă lăsați sufletele voastre să obosească!
4 Voi încă nu v-ați împotrivit până la sânge, luptându-vă cu păcatul;
5 și ați uitat de mângâierea care, ca unor fii vă vorbește: "Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului, nici nu descuraja când ești mustrat de EL!
6 Căci Domnul îl ceartă pe cel pe care îl iubește și-l bate pe orice fiu pe care îl primește!" (Prov 3:11,12)
7 Dacă este spre certare, îndurați, fiindcă Dumnezeu se poartă cu voi precum cu niște fii! Căci, care este fiul pe care nu-l ceartă tatăl?
8 Dar dacă sunteți scutiți de certare, de care toți au avut parte, atunci sunteți nelegitimi și nu fii.
9 Apoi, noi îi avem pe părinții noștri trupești, care ne-au certat și pe care i-am respectat mult; să ne supunem dar, mult mai mult Tatălui duhurilor și vom trăi!
10 Căci ei ne pedepseau pentru puține zile, după socotința lor; dar EL o face spre folosul nostru, ca să ajungem la sfințenia Lui.
11 Dar orice certare, la început nu pare că este spre bucurie, ci spre întristare; dar la urmă, celor ce au fost încercați prin ea, le aduce rodul pașnic al dreptății.
12 De aceea, îndreptați-vă mâinile cele slăbite și genunchii slăbănogiți
13 și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, ca să nu calce alături cel șchiop, ci mai degrabă să se vindece! (Prov 4:26,27)
14 Urmăriți cu toții pacea și sfințirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul,
15 veghind să nu se lipsească cineva de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva vreo rădăcină de amărăciune odrăslind, să vă aducă tulburare și prin ea să se întineze mulți!
16 Să nu fie cineva curvar sau necurat ca Esau, care pentru o mâncare, și-a vândut dreptul lui de întâi-născut! (Gen 25:29-34)
17 Căci știți, că și după aceea, vrând să moștenească binecuvântarea, i-a fost respinsă pocăința, căci nu i s-a mai găsit loc, deși o cerea cu lacrimi. (Gen 27:34-38)
18 Căci voi nu v-ați apropiat de un munte care poate fi pipăit și de un foc arzător și de negură și de întuneric și de vijelie (Exod 19:12-18)
19 și de sunet de trâmbiță și de glasul cuvintelor pe care, cei ce le-au auzit, s-au rugat să nu li se mai adauge vreun cuvânt, (Exod 20:18,19)
20 căci nu puteau duce porunca: "Chiar și o fiară dacă se va atinge de munte, să fie ucisă cu pietre sau străpunsă cu săgeata!" (Exod 19:13)
21 Și așa de înfricoșătoare era priveliștea, încât Moise a zis: "Sunt înspăimântat și tremur!" (Exod 19:16)
22 Ci voi v-ați apropiat de Muntele Sion și de Cetatea Dumnezeului Cel viu, de Ierusalimul ceresc și de zecile de mii de îngeri
23 sărbătorind și de adunarea întâilor născuți care sunt scriși în ceruri și de Dumnezeu, judecătorul tuturor și de duhurile celor drepți ajunși la desăvârșire
24 și de Mijlocitorul legământului cel nou, de Isus și de sângele de stropire care vorbește mai bine decât cel al lui Abel!
25 Vedeți să nu vă întoarceți de la Cel ce vă vorbește; căci dacă n-au scăpat de pedeapsă aceia care i s-au împotrivit celui ce le vorbea pe pământ, cu mult mai mult noi, cei ce ne vom îndepărta de la Cel ce ne vorbește din ceruri,
26 al Cărui glas a zdruncinat atunci pământul și acum a promis, zicând: "EU voi mai zdruncina încă o dată, nu doar pământul, ci și cerul!" (Exod 19:18; Hag 2:6)
27 Și acest "Încă o dată", arată schimbarea celor zdruncinate, precum cele făcute, ca să rămână cele nezdruncinate.
28 De aceea, fiindcă am primit o împărăție de nezdruncinat, să avem mulțumire, prin care să aducem o slujire plăcută lui Dumnezeu, cu frică și evlavie!
29 Și, fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. (Exod 24:17)
1 Să rămână iubirea frățească!
2 Nu uitați iubirea de străini, căci prin aceasta unii, fără să știe, au găzduit pe îngeri!
3 Aduceți-vă aminte de cei în lanțuri, ca și cum și voi ați fi înlănțuiți împreună cu ei; de cei ce suferă rele, precum și voi sunteți în trup!
4 Căsnicia să vă fie cinstită în toate și patul neîntinat, căci Dumnezeu îi va judeca pe curvari și pe preacurvari!
5 Purtarea voastră să fie fără iubire de arginți! Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci EL a zis: "Nicidecum nu te voi lăsa, cu niciun chip nu te voi părăsi!"
6 Astfel, ne putem încrede, zicând: "Domnul este ajutorul meu și nu mă voi teme! Ce-mi va face omul?" (Psalm 27:1 / 26:1)
7 Amintiți-vă de mai-marii voștri care v-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu; și privindu-le purtarea plecării, urmați-le credința!
8 Isus Hristos este același, ieri și azi și în veci!
9 Nu vă înconjurați cu învățături multe și străine, căci este bine ca inima să fie întărită cu har, nu cu hrană, prin care, celor care au umblat după ele, nu le-au adus niciun folos!
10 Noi avem un altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc la cort.
11 Căci, după cum este adus sângele vietăților la altar pentru păcate, prin marele preot și trupurile acestea sunt arse în afara taberei, (Lev 4:11,12)
12 la fel și Isus, ca să sfințească poporul prin sângele Lui Însuși, a suferit în afara porții.
13 Așadar, să ieșim la EL, în afara taberei, purtând ocara Lui!
14 Căci noi n-avem aici o cetate care rămâne, ci o căutăm pe cea viitoare.
15 Așadar, prin EL să aducem pururea jertfă de laudă lui Dumnezeu, care este rodul buzelor ce mărturisesc Numele Lui!
16 Dar, nu uitați facerea de bine și părtășia, căci acestea sunt jertfele plăcute lui Dumnezeu!
17 Ascultați-i pe mai-marii voștri și supuneți-vă lor, căci ei veghează pentru sufletele voastre, ca unii care vor da socoteală pentru ele, pentru ca să facă cu bucurie aceasta și nu suspinând; căci aceasta nu v-ar fi de folos!
18 Rugați-vă pentru noi, căci avem încredere că avem o conștiință bună, vrând să ne purtăm bine în toate!
19 Dar mai mult, vă rog să faceți aceasta, ca să vă fiu înapoiat cât mai curând.
20 Și Dumnezeul păcii, care L-a înviat din morți pe Marele Păstor al oilor, prin sângele legământului cel veșnic al Domnului nostru Isus,
21 să vă împlinească în orice faptă bună, ca să faceți voia Lui, făcând între voi ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Hristos! A Lui să fie slava în vecii vecilor, Amin!
22 Vă rog dar fraților, să fiți îngăduitori cu acest cuvânt de mângâiere, căci vi l-am scris și pe scurt!
23 Știți că fratele nostru Timotei a fost eliberat; dacă nu vine repede, vă voi vedea împreună cu el!
24 Îmbrățișați-i pe toți mai-marii voștri și pe toți sfinții! Cei din Italia vă îmbrățișează!
25 Harul să fie cu voi toți! Amin! [Scrisoare din Italia către evrei, prin Timotei]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu