1 Paul (chemat apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu) și fratele Sostene,
2 Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți, împreună cu toți cei ce cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos, în tot locul lor și al nostru:
3 Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos!
4 Mulțumesc Dumnezeului meu totdeauna pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu care vi s-a dat în Hristos Isus,
5 căci v-ați îmbogățit în toate în EL, în tot Cuvântul și toată cunoștința,
6 așa cum mărturia lui Hristos s-a întărit în voi,
7 încât să nu duceți lipsă de niciun dar, în așteptarea descoperirii Domnului nostru Isus Hristos,
8 care vă va și întări până la sfârșit, ca să fiți fără vină în ziua Domnului nostru Isus Hristos!
9 Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la părtășia Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru!
10 Vă rog dar fraților, prin Numele Domnului nostru Isus Hristos, să fiți toți într-o vorbă și să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți cu dreapta judecată în EL, în minte și în gând,
11 căci mi s-a făcut cunoscut despre voi frații mei, de către cei ai Cloei, că între voi sunt certuri!
12 Ei spun dar așa: că fiecare dintre voi zice: "Eu sunt al lui Paul! Și eu al lui Apolo! Și eu al lui Chifa! Și eu al lui Hristos!"
13 Hristos S-a împărțit? Oare Paul a fost răstignit pentru voi? Sau spre numele lui Paul v-ați botezat?
14 Mulțumesc lui Dumnezeu, că n-am botezat pe nimeni dintre voi, decât pe Crisp și pe Gaiu!
15 Ca să nu zică cineva, că spre numele meu i-am botezat.
16 Și am mai botezat și casa lui Ștefana. Încolo, nu știu să mai fi botezat și pe altcineva!
17 Căci Hristos nu m-a trimis să botez, ci să evanghelizez; nu în înțelepciunea cuvântului, ca să nu fie deșartă crucea lui Hristos!
18 Căci cuvântul crucii este o nebunie pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu!
19 Căci este scris: "Voi nimici înțelepciunea celor înțelepți și voi ascunde priceperea celor pricepuți!" (Isaia 29:14)
20 Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este întrebătorul veacului acesta? Oare n-a făcut Dumnezeu nebunie, înțelepciunea lumii acesteia?
21 Căci, deoarece, în înțelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu prin înțelepciunea Lui, Dumnezeu a avut plăcerea să-i mântuiască pe cei ce cred, prin nebunia propovăduirii.
22 Fiindcă iudeii cer semne și elenii caută înțelepciune;
23 dar noi ÎL propovăduim pe Hristos care a fost răstignit, care pentru iudei este o poticnire, iar pentru eleni o nebunie.
24 Dar pentru cei chemați, iudei și eleni, Hristos este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.
25 Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii; și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii.
26 Căci, priviți la cei chemați dintre voi, fraților, căci nu sunt mulți înțelepți trupește, nu mulți puternici, nu mulți de neam ales!
27 Dar Dumnezeu le-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți; și Dumnezeu le-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele tari;
28 și Dumnezeu le-a ales pe cele de jos ale lumii și pe cele disprețuite și pe cele ce nu erau, ca să le desființeze pe cele ce erau;
29 ca nimeni să nu se laude cu el înaintea lui Dumnezeu!
30 Din EL dar, sunteți voi în Hristos Isus, care a ajuns pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu, dreptate și sfințire și răscumpărare.
31 Pentru ca, după cum este scris: "Cine se laudă, să se laude în Domnul!" (Ier 9:23,24)
1 Și eu venind la voi fraților, n-am venit să vă vestesc mărturia lui Dumnezeu cu autoritatea cuvântului sau a înțelepciunii;
2 căci n-am socotit să știu altceva în voi, decât pe Isus Hristos și pe Acesta ca fiind răstignit!
3 Și eu în slăbiciune am fost la voi și în teamă și în mare cutremur.
4 Și cuvântul meu și propovăduirea mea nu constau în înduplecări omenești, cu cuvintele înțelepciunii, ci în arătarea Duhului și a puterii;
5 pentru ca credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu!
6 Dar vorbim înțelepciunea, între cei desăvârșiți; și nu înțelepciunea veacului acesta, nici a mai-marilor veacului acesta, care pier,
7 ci vorbim înțelepciunea cea ascunsă, a lui Dumnezeu, în taină, pe care Dumnezeu a rânduit-o spre slava noastră înainte de veșnicii,
8 pe care n-a cunoscut-o nimeni dintre mai-marii veacului acesta; căci dacă o cunoșteau, nu-L răstigneau pe Domnul slavei!
9 Dar, după cum este scris: "Ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-a suit", așa a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc. (Isaia 64:4)
10 Dar nouă, Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său, căci Duhul cercetează totul, chiar și pe cele mai adânci ale lui Dumnezeu.
11 Căci, cine dintre oameni cunoaște cele ale omului, afară de duhul omului care este în el? Tot așa și cu cele ale lui Dumnezeu: Nimeni nu le cunoaște, decât Duhul lui Dumnezeu!
12 Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul Cel din Dumnezeu, ca să le cunoaștem pe cele ce hărăzite nouă de Dumnezeu!
13 Și le vorbim, nu în cuvintele înțelepciunii, învățate de la oameni, ci învățate de Duhul Sfânt, judecând pe cele duhovnicești cu cele duhovnicești.
14 Dar omul firesc nu le primește pe cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nu poate să le cunoască, fiindcă se înțeleg duhovnicește.
15 Dar cel duhovnicesc le judecă pe toate și el nu poate fi înțeles de nimeni.
16 Căci, "cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I dea învățătură?" Dar noi avem gândul lui Hristos! (Isaia 40:13)
1 Și eu fraților, n-am putut să vă vorbesc ca unor duhovnicești, ci ca unor trupești, ca unor prunci în Hristos.
2 V-am hrănit cu lapte și nu cu hrană, căci încă nu erați putincioși; și și acum sunteți slabi,
3 fiindcă sunteți trupești. Căci, fiind invidie și ceartă și dezbinări între voi, oare nu sunteți trupești și umblați după cele omenești?
4 Căci, când spune cineva: "Eu sunt al lui Paul" și altul: "Eu al lui Apolo", oare nu sunteți oameni trupești?
5 Cine este deci, Paul? Și cine este Apolo? Sunt slujitorii prin care ați crezut și după cum i-a dat Domnul fiecăruia.
6 Eu am sădit, Apolo a udat și Dumnezeu a făcut să crească.
7 Așa că nici cel ce sădește nu este ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu, care face creșterea.
8 Cel ce sădește, dar și cel ce udă, sunt una; și fiecare din ei, își va lua răsplata după munca lui.
9 Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu; voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
10 După harul lui Dumnezeu care mi s-a dat, ca un arhitect înțelept, am pus temelia și altul zidește; dar fiecare să ia seama cum zidește;
11 căci nimeni nu poate să pună o altă temelie la cea așezată, care este Isus Hristos!
12 Și dacă zidește cineva pe temelia aceasta aur, argint, pietre scumpe, lemn, iarbă, trestie,
13 lucrul fiecăruia se va face văzut, căci ziua îl va descoperi, fiindcă va fi arătat în foc; și focul va lămuri, cum este făcut lucrul fiecăruia.
14 Dacă cuiva îi va rămâne lucrul pe care l-a zidit, va primi răsplată.
15 Dacă cuiva îi va fi ars lucrul, va fi păgubit el; și acesta se va mântui, dar ca prin foc.
16 Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?
17 Dacă va strica cineva Templul lui Dumnezeu, îl va strica și Dumnezeu pe acela; fiindcă Templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți și voi!
18 Nimeni să nu se amăgească pe sine însuși! Dacă i se pare cuiva dintre voi că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun ca să devină înțelept!
19 Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu; căci este scris: "EL îi prinde pe cei înțelepți în vicleniile lor". (Iov 5:13)
20 Și iarăși: "Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți, că sunt deșarte!" (Psalm 94:11 / 93:11)
21 Așa că nimeni să nu se laude cu oamenii, căci toate sunt ale voastre!
22 Fie Paul, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie cele de acum, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre;
23 și voi ai lui Hristos și Hristos al lui Dumnezeu.
1 Astfel să ne socotească omul: Ca slujitori ai lui Hristos și administratori ai tainelor lui Dumnezeu!
2 Iar încolo, ce se caută în cei ce sunt administratori, este ca ei să fie găsiți credincioși.
3 Însă, pentru mine este prea puțin că sunt judecat de voi, de zile omenești, căci nici eu însumi nu mă judec!
4 Căci eu nu mă învinovățesc cu nimic; și nu prin aceasta m-am îndreptățit! Dar Cel ce mă judecă este Domnul!
5 Așadar, nu judecați ceva înainte de vreme, înainte să vină Domnul, care le va și scoate la lumină pe cele ascunse în întuneric și va arăta gândurile inimilor! Și atunci, lauda fiecăruia se va face de la Dumnezeu.
6 Astfel dar fraților, schimbați-vă spre mine însumi și spre Apolo, ca prin noi să nu treceți peste ce este scris, gândind să nu vă făliți unul cu altul împotriva celuilalt!
7 Căci, cine te deosebește? Dar ce ai tu, pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai și primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?
8 Iată, sunteți sătui! Iată, v-ați îmbogățit fără noi! Ați împărățit! Și măcar dacă ați împărăți, ca să împărățim și noi cu voi!
9 Căci cred că Dumnezeu ne-a arătat ultimii pe noi apostolii, ca pe niște condamnați la moarte, căci suntem ca un teatru* înaintea lumii și îngerilor și oamenilor! (*teatru de condamnare la moarte)
10 Noi suntem nebuni prin Hristos, iar voi înțelepți în Hristos; noi slabi, iar voi puternici; voi slăviți, iar noi disprețuiți.
11 Până în ceasul acesta flămânzim și însetăm și suntem goi și suntem loviți și pribegim;
12 și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre; fiind ocărâți, binecuvântăm; prigoniți, răbdăm;
13 fiind vorbiți de rău, îndemnăm. Ca mizeria lumii am ajuns; lepădătura tuturor până acum!
14 Nu vă scriu aceasta ca să vă rușinez, ci să vă dojenesc ca pe copiii mei iubiți!
15 Căci, chiar dacă ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși, nu aveți mulți părinți; căci eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie!
16 Vă rog deci, fiți imitatorii mei!
17 De aceea vi l-am trimis pe Timotei, care este fiul meu iubit și credincios în Domnul, care vă va aminti căile mele în Hristos, după cum învăț pretutindeni, în orice adunare.
18 Dar unii s-au umflat, precum că nu o să mai vin la voi...
19 Dar voi veni curând la voi, dacă va vrea Domnul; și voi cunoaște nu cuvântul celor care s-au umflat, ci puterea!
20 Căci nu în cuvânt stă împărăția lui Dumnezeu, ci în putere.
21 Ce vreți? Să vin la voi cu toiag sau în dragoste și cu duhul blândeții?
1 Peste tot se aude, că între voi este curvie; și curvie dintr-aceea, cum nici între neamuri nu se pomenește, încât cineva să aibă pe femeia tatălui său.
2 Și voi sunteți mândri, în loc ca mai degrabă să vă fi întristat, pentru ca să fi fost scos din mijlocul vostru, cel ce a făcut lucrul acesta!
3 Căci eu, care sunt departe cu trupul, dar de față cu duhul, iată, l-am judecat pe cel ce a făcut aceasta, ca și cum aș fi de față!
4 În Numele Domnului nostru Isus Hristos, fiind adunați voi și duhul meu, împreună cu puterea Domnului nostru Isus Hristos,
5 să fie dat acesta Satanei, spre ruina trupului, ca duhul să i se mântuiască în ziua Domnului Isus!
6 Lauda voastră nu este bună! Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala?
7 Curățați-vă deci de aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă; așa cum și sunteți, fără aluat! Căci și Hristos, Paștele nostru, S-a jertfit pentru noi!
8 Astfel, să prăznuim nu în aluatul cel vechi, nici în aluatul răutății și vicleșugului, ci în azimele curăției și adevărului!
9 V-am scris în epistolă, să nu vă amestecați cu curvarii!
10 Și nu cu toți curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi și hrăpăreți sau idolatri; pentru că astfel, ar trebui să ieșiți din lume!
11 Dar acum v-am scris să nu vă amestecați cu unul care se numește frate și e curvar sau lacom sau idolatru sau ocărâtor sau bețiv sau hrăpăreț! Cu acesta nici să nu mâncați împreună!
12 Căci, ce am eu să-i judec pe cei de afară? Oare nu pe cei dinăuntru îi judecați voi?
13 Iar pe cei de afară îi judecă Dumnezeu! Scoateți-l dar pe răul acela dintre voi!
1 Îndrăznește cineva dintre voi, având un lucru împotriva altcuiva, să se judece la cei nedrepți și nu la cei sfinți?
2 Ori, nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă prin voi este judecată lumea, sunteți voi judecători nevrednici pentru cele neînsemnate?
3 Nu știți că noi vom judeca îngerii? Cu cât mai mult pe cele lumești?!
4 Așadar, dacă aveți de judecat pe cele lumești, pe cei mai puțin prețuiți de adunare, pe aceștia îi îndrituiți?
5 Spre rușinea voastră spun aceasta! Nu este între voi niciunul înțelept, nici care să poată să judece între frate și frate?
6 Ci fratele se judecă cu fratele... și aceasta la necredincioși?
7 Iată deci, toată înfrângerea între voi este că aveți judecăți cu voi înșivă! Oare de ce nu suferiți mai degrabă nedreptatea? Oare de ce nu suferiți mai degrabă paguba?
8 Dar voi vă nedreptățiți și vă păgubiți și aceasta între frați!
9 Ori, nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți! Nici curvarii, nici idolatrii, nici preacurvarii, nici cei stricați, nici homosexualii,
10 nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici cei batjocoritori, nici cei răpitori, nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu!
11 Și așa erați și unii dintre voi, dar v-ați spălat și v-ați sfințit și v-ați îndreptățit în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru!
12 Totul îmi este îngăduit, dar nu totul este de folos; totul îmi este îngăduit, dar eu nu mă voi lăsa stăpânit de ceva!
13 Hrana este pentru pântece și pântecele pentru hrană; și Dumnezeu va nimici și pe acesta și pe aceea; dar trupul nu este pentru curvie, ci pentru Domnul; și Domnul pentru trup.
14 Și Dumnezeu și Cel care L-a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi prin puterea Lui.
15 Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua deci mădularele lui Hristos și le voi face mădulare ale unei curve? Nicidecum!
16 Ori, nu știți că cine se lipește de o curvă, va fi un singur trup cu ea? Căci este zis: "Cei doi vor fi un singur trup". (Gen. 2:24)
17 Și cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu EL.
18 Fugiți de curvie! Orice păcat, pe care, dacă-l face omul, este în afara trupului; dar curvind, păcătuiește în trupul său.
19 Ori, nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care este în voi și pe care ÎL aveți de la Dumnezeu și că nu sunteți ai voștri?
20 Căci voi ați fost cumpărați cu un preț! Slăviți-L dar pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!
1 Iar referitor la ce mi-ați scris, este bine ca omul să nu se atingă de femeie.
2 Dar din pricina curviei, fiecare să-și aibă femeia lui și femeia să-și aibă bărbatul ei.
3 Bărbatul să-i dea femeii ce-i datorează și la fel și femeia bărbatului!
4 Femeia nu este stăpână peste însăși trupul său, ci bărbatul; și la fel bărbatul, nu este stăpân peste însuși trupul său, ci femeia.
5 Să nu vă lipsiți unii pe alții, decât prin înțelegere, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciți cu postul și rugăciunea și apoi să fiți împreună din nou, ca să nu vă ispitească Satana din pricina neputinței voastre!
6 Și aceasta o spun ca o îngăduință, nu ca o poruncă.
7 Vreau dar ca toți oamenii să fie ca și mine, dar fiecare are darul său de la Dumnezeu; unul într-un fel și altul într-alt fel.
8 Zic dar celor necăsătoriți și văduvelor, că le este mai bine dacă rămân ca și mine.
9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; căci este mai bine să se căsătorească decât să ardă!
10 Iar celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca femeia să nu se despartă de bărbat!
11 Dar și dacă se va despărți, să rămână necăsătorită sau să se împace cu bărbatul; și bărbatul să nu se despartă de femeie!
12 Iar celorlalți le spun eu, nu Domnul: Dacă un frate are femeia necredincioasă și ea vrea să locuiască împreună cu el, să nu se despartă de ea!
13 Și dacă o femeie are bărbatul necredincios și acesta vrea să locuiască împreună cu ea, să nu-și lase bărbatul!
14 Căci bărbatul necredincios este sfințit prin femeie; și femeia necredincioasă este sfințită prin fratele, bărbatul. Căci altfel, copiii voștri sunt necurați; dar acum sunt sfinți.
15 Dar dacă cel necredincios se desparte, să se despartă! Fratele sau sora nu sunt sub stăpânire în privința aceasta; Dumnezeu ne-a chemat la pace.
16 Căci, ce știi tu, femeie, dacă-ți vei mântui bărbatul?! Sau, ce știi tu, bărbatule, dacă-ți vei mântui femeia?!
17 Decât că, fiecare să umble cum i-a dat Dumnezeu; fiecare, așa cum l-a chemat Domnul; și așa poruncesc în toate Bisericile!
18 A fost chemat cineva fiind tăiat împrejur, să nu se ascundă! A fost chemat cineva pe când nu era tăiat împrejur, să nu se taie împrejur!
19 Tăierea împrejur nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu!
20 Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceea să rămână!
21 Ai fost chemat fiind rob, nu te neliniști! Dar dacă poți să fii și liber, e mult mai bine.
22 Căci în Domnul, un rob chemat, este un eliberat al Domnului; la fel și cel chemat liber: este robul lui Hristos.
23 Voi ați fost cumpărați cu un preț; nu fiți robii oamenilor!
24 Fiecare fraților, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână lui Dumnezeu!
25 Iar despre fecioare, n-am o poruncă de la Domnul. Dar vă dau un sfat, ca unul care a avut parte de milă de la Domnul, ca să fiu credibil!
26 Socotesc deci, această bună supunere datorită trebuinței de acum, că este bine ca omul să fie așa:
27 Ești legat de femeie? Nu căuta dezlegare! Ești dezlegat de femeie? Nu căuta femeie!
28 Dar și dacă te-ai căsătorit, n-ai păcătuit; și dacă fecioara s-a căsătorit, n-a păcătuit; dar aceștia vor avea suferință în trup și eu vreau să vă feresc.
29 Aceasta dar, spun fraților: Că de-acum, vremea s-a scurtat; și că cei ce au femeie, vor fi ca și cum n-ar avea;
30 și cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; și cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; și cei ce cumpără, ca și cum n-ar avea;
31 și cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi; căci chipul lumii acesteia trece!
32 Vă vreau dar, să fiți fără griji. Cel necăsătorit se îngrijește Domnului, cum să placă Domnului;
33 dar cel căsătorit se îngrijește de cele ale lumii, cum să placă femeii.
34 Este o diferență! Femeia necăsătorită sau fecioara, se îngrijește de cele ale Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul și cu duhul; dar cea căsătorită se îngrijește de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.
35 Și aceasta v-o spun spre folosul vostru, nu ca să vă întind un laț; ci spre buna rânduială și buna lipire de Domnul, fără abatere.
36 Dar dacă cineva se rușinează pentru fecioara lui, că trece de floarea vârstei și așa trebuie să se întâmple, să facă ce vrea! Nu păcătuiește! Să se căsătorească!
37 Dar cine stă tare în inima lui și nu are obligația, ci are stăpânire asupra voii lui însuși și așa a hotărât în inima lui, să și-o țină fecioară, bine face!
38 Așadar, cel ce o mărită, face bine; dar și mai bine face cel ce nu o mărită.
39 Femeia este legată prin lege, cât timp trăiește bărbatul ei; dar dacă-i va muri bărbatul, ea este liberă să se căsătorească cu cine vrea; numai în Domnul.
40 Dar va fi mai fericită dacă va rămâne așa, după gândul meu! Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu!
1 Iar despre cele jertfite idolilor, știm, pentru că toți avem cunoștință! Dar cunoștința îngâmfă, iar dragostea zidește.
2 Și dacă i se pare cuiva că știe ceva, nici nu a cunoscut cum trebuie să cunoască!
3 Dar dacă-L iubește cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de EL.
4 Deci, cu privire la mâncarea jertfită idolilor, știm că idolul nu este nimic în lume și că nu mai este un alt Dumnezeu, decât Unul.
5 Și că, deși sunt numiți dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, cum și sunt mulți dumnezei și mulți domni,
6 pentru noi este un Dumnezeu: Tatăl, din care sunt toate și noi în EL; și un Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate și noi prin EL.
7 Dar nu în toți este cunoștința; iar unii, fiind obișnuiți cu idolul până acum, mănâncă din cele jertfite idolilor și conștiința lor fiind slabă, se întinează.
8 Dar nu hrana ne va duce pe noi la Dumnezeu; căci nici dacă mâncăm nu ne prisosește, nici dacă nu mâncăm nu ne lipsește.
9 Dar luați seama, ca nu cumva această libertate a voastră, să devină o alunecare pentru cei slabi!
10 Căci dacă te vede cineva, cel care ai cunoștință, stând la masă în casa idolilor, oare nu se va zidi conștiința lui, fiind slabă, spre a mânca din cele jertfite idolilor?
11 Și fratele cel slab va pieri, din cauza cunoștinței tale; fratele, pentru care a murit Hristos!
12 Și păcătuind astfel împotriva fraților și lovindu-le conștiința lor slabă, păcătuiți înaintea lui Hristos!
13 De aceea, dacă hrana mea îl poticnește pe fratele meu, ca să nu-l poticnesc pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne!
1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Isus Hristos Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrarea mea în Domnul?
2 Dacă nu sunt apostol pentru alții, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteți pecetea apostoliei mele în Domnul!
3 Aceasta este apărarea mea înaintea celor ce mă judecă:
4 Nu avem noi dreptul de a mânca și a bea?
5 Nu avem noi dreptul să avem o soră ca femeie, cum au și ceilalți apostoli și frații Domnului și Chifa?
6 Sau numai eu și Barnaba nu avem dreptul să nu lucrăm?!
7 Cine slujește vreodată la oaste pe solda lui însuși? Cine sădește o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau, cine păstorește o turmă și nu mănâncă din laptele turmei?
8 Oare după om spun eu acestea? Oare nu la fel le zice și legea?
9 Căci în legea lui Moise este scris: "Să nu legi gura boului care treieră!" Oare de boi Se îngrijește Dumnezeu? (Deut. 25:4)
10 Sau de noi?! Negreșit, pentru noi a zis! Căci s-a scris, că trebuie ca cel ce ară, să are cu nădejde; și cel ce treieră, să treiere cu nădejdea că va avea și el parte!
11 Dacă noi vi le-am semănat pe cele duhovnicești, e mult dacă vom secera de la voi din cele trupești?
12 Dacă alții au dreptul asupra voastră, nu cu mult mai mult noi? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca nu cumva să punem piedică Evangheliei lui Hristos.
13 Nu știți că cei ce lucrează la templu, mănâncă din cele de la templu? Că cei ce slujesc altarului, au parte de la altar?
14 Tot astfel și Domnul a poruncit celor ce vestesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie!
15 Dar eu nu m-am folosit de acestea. Și nu v-am scris de aceasta ca să mi se facă și mie așa; căci mai degrabă aș muri, decât să-mi zădărnicească cineva lauda mea!
16 Căci dacă vestesc Evanghelia, nu-mi este o laudă, fiindcă este necesar; și este vai de mine dacă nu o vestesc!
17 Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am o răsplată; dar dacă o fac fără voie, doar administrez ce mi s-a încredințat.
18 Deci, care este răsplata mea? Ca vestind, să duc fără plată Evanghelia lui Hristos, fără să mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.
19 Căci, fiind liber față de toți, m-am făcut slujitorul tuturor, ca să-i câștig pe cei mai mulți.
20 Și cu iudeii am fost iudeu, ca să-i câștig pe iudei; cu cei de sub lege, ca și cum aș fi fost sub lege, nu că aș fi sub lege, ca să-i câștig pe cei de sub lege;
21 cu cei fără lege, ca și cum aș fi fost fără lege, măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt în legea lui Hristos, ca să-i câștig pe cei fără lege;
22 am fost slab cu cei slabi, ca să-i câștig pe cei slabi. M-am făcut totul tuturor, pentru ca, negreșit, să mântuiesc pe careva!
23 Dar fac toate acestea pentru Evanghelie, ca să fiu părtaș împreună cu ea.
24 Nu știți că cei ce aleargă pe stadion, toți aleargă, dar unul primește premiul? Alergați astfel, ca să-l primiți!
25 Dar orice luptător se înfrânează de la toate. Ei deci, ca să primească o cunună stricăcioasă; dar noi, una nestricăcioasă.
26 Eu deci, așa alerg; nu la întâmplare; nu ca și cum aș lovi cu pumnul în văzduh;
27 ci strunindu-mi trupul și supunându-l ca rob, ca nu cumva să fiu propovăduitor altora și eu să fiu dezaprobat!
1 Căci nu vreau dar fraților, să fiți în necunoștință, că părinții noștri toți au fost sub nor și toți au trecut prin mare
2 și toți s-au botezat spre Moise, în nor și în mare
3 și toți au mâncat aceeași hrană duhovnicească
4 și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, căci au băut băutura din Stânca duhovnicească ce-i urma; și Stânca aceea era Hristos.
5 Dar în cei mai mulți dintre ei, Dumnezeu n-a avut plăcere, căci s-au prăpădit în pustie.
6 Și aceste pilde s-au făcut pentru noi, ca să nu fim și noi poftitori la rele, cum au poftit ei!
7 Să nu fim nici idolatri, cum au fost unii dintre ei, ca, după cum este scris: "Poporul s-a așezat să mănânce și să bea și s-au ridicat să joace!" (Exod 32:6)
8 Nici curvari, cum au curvit unii dintre ei și au căzut într-o singură zi douăzeci și trei de mii! (Num. 25:1-9)
9 Nici să-L ispitim pe Hristos, cum L-au și ispitit unii și au pierit prin șerpi! (Exod 17:2-7; Psalm 78:18-56 / 77:18-56)
10 Nici să nu cârtim, așa cum au cârtit și unii dintre ei și au pierit sub Nimicitorul! (Num. 16:41)
11 Și toate acestea li s-au întâmplat lor ca pilde, dar au fost scrise spre povățuirea noastră, a celor care am ajuns la sfârșiturile veacurilor.
12 Astfel, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă!
13 Nu v-a cuprins nicio ispită peste puterile omului! Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci va face, ca împreună cu ispita, să vă dea și puterea de ieșire.
14 De aceea iubiții mei, fugiți de idolatrie!
15 Vă vorbesc ca unor înțelepți; judecați voi ce spun!
16 Paharul binecuvântării, cu care binecuvântăm, oare nu este el părtășia cu sângele lui Hristos? Și pâinea pe care o frângem, oare nu este ea părtășie cu trupului lui Hristos?
17 Căci este o pâine și noi suntem mulți în trup, dar toți avem parte dintr-o singură pâine.
18 Priviți la Israelul după trup: Oare cei ce mănâncă jertfa, nu sunt părtași cu altarul?
19 Deci, ce spun: că idolul este ceva sau că jertfele idolilor sunt ceva?
20 Nu! Ci, că jertfele neamurilor sunt jertfite demonilor și nu lui Dumnezeu. Nu vreau dar, să vă faceți părtași cu cele ale demonilor!
21 Nu puteți bea paharul Domnului și paharul demonilor; nu puteți mânca masa Domnului și masa demonilor!
22 Sau vrem să stârnim gelozia Domnului?! Oare suntem noi mai puternici decât EL?
23 Totul îmi este îngăduit, dar nu totul este de folos; totul îmi este îngăduit, dar nu totul zidește!
24 Nimeni să nu caute pentru sine, ci fiecare pentru altul!
25 Mâncați tot ce se vinde în măcelărie, necercetând nimic din pricina conștiinței!
26 Căci "al Domnului este pământul și tot ce este pe el"! (Psalm 24:1 / 23:1)
27 Și dacă vă cheamă cineva dintre necredincioși și vreți să mergeți, să mâncați orice vă va pune înainte, necercetând nimic din pricina conștiinței!
28 Și dacă vă va zice cineva: "Aceasta este jertfită idolilor!", să nu mai mâncați din pricina aceluia care v-a înștiințat și a conștiinței lui, căci al Domnului este pământul și tot ce este pe el!
29 Dar nu de conștiința ta însuți vorbesc, ci de cea a altuia; căci, de ce să fie judecată libertatea mea de conștiința altuia?!
30 Și dacă eu mulțumesc pentru mâncare, de ce să fiu vorbit de rău, de mâncarea pentru care eu aduc mulțumiri?!
31 Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie ce faceți, faceți totul spre slava lui Dumnezeu!
32 Fiți neprihăniți și pentru iudei și pentru eleni și Bisericii lui Dumnezeu,
33 cum plac și eu tuturor în toate și nu caut folosul meu însumi, ci al celor mulți, ca să se mântuiască!
1 Fiți imitatorii mei, după cum și eu sunt lui Hristos!
2 Vă laud dar fraților, că în toate vă amintiți de mine și păstrați învățăturile așa cum vi le-am dat.
3 Vreau dar să știți, că Hristos este capul oricărui bărbat și că bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Hristos.
4 Orice bărbat care se roagă sau profețește având capul acoperit, își face de rușine Capul lui.
5 Și orice femeie care se roagă sau profețește cu capul neacoperit, își face de rușine capul ei însăși, căci este ca și cum ar fi rasă!
6 Căci dacă femeia nu se acoperă, atunci să se tundă! Și dacă este rușine ca o femeie să fie tunsă sau rasă, să se acopere!
7 Căci bărbatul nu trebuie să-și acopere capul, care este chipul și slava lui Dumnezeu, dar femeia este slava bărbatului.
8 Fiindcă nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
9 Și că nu bărbatul a fost zidit prin femeie, ci femeia prin bărbat.
10 De aceea, din pricina îngerilor, femeia trebuie să aibă stăpânire* asupra capului! (*sau un semn al stăpânirii, acoperământul)
11 Mai mult: În Domnul nu este niciun bărbat fără femeie și nicio femeie nu este fără bărbat.
12 Căci după cum femeia este din bărbat, așa și bărbatul, este prin femeie; și totul este de la Dumnezeu.
13 Judecați voi înșivă dacă este cuviincios, ca femeia să se roage lui Dumnezeu cu capul neacoperit!
14 Nu vă învață ea și firea, că bărbatul dacă poartă părul lung, este rușinos pentru el?
15 Dar femeia, dacă poartă părul lung, este slava ei; căci părul i-a fost dat în loc de învelitoare.
16 Și dacă cineva este de părere să se certe, noi nu avem obiceiul acesta și nici Bisericile lui Dumnezeu.
17 Aceasta dar vă poruncesc, nu vă laud, căci nu spre bine vă strângeți, ci mai degrabă spre rău:
18 Căci, mai întâi aud că adunându-vă în Biserică, sunt dezbinări între voi și în parte o cred,
19 căci trebuie să fie și erezii între voi, pentru ca să fie văzuți aceia încercați între voi.
20 Deci adunându-vă împreună, Cina Domnului nu este un ospăț, ca să se mănânce;
21 căci fiecare din voi, la masă, o ia înaintea celuilalt să mănânce; și unul este flămând și altul este beat.
22 Oare nu aveți case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți Biserica lui Dumnezeu și-i rușinați pe cei ce nu au?! Ce să vă spun? Să vă laud? În privința aceasta nu vă laud!
23 Căci eu am primit de la Domnul, ce v-am și dat: că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine
24 și binecuvântând, a frânt și a zis: "Luați, mâncați, acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi! Să faceți aceasta spre pomenirea Mea!" (Matei 26:26; Marcu 14:22; Luca 22:19)
25 Tot astfel și cu paharul, după ce au cinat, zicând: "Acesta este paharul legământului cel nou, în sângele Meu. Să faceți aceasta oridecâte ori veți bea, spre pomenirea Mea!" (Matei 26:27,28; Marcu 14:23,24; Luca 22:20)
26 Căci oridecâte ori veți mânca din pâinea aceasta și veți bea paharul acesta, vestiți moartea Domnului, până la venirea Lui!
27 Astfel că, cine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul și de sângele Domnului.
28 Așadar, omul să se cerceteze pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar!
29 Căci cine va mânca și va bea în chip nevrednic, își va mânca și va bea pedeapsa lui însuși, nedeosebind trupul Domnului.
30 Din pricina aceasta, sunt mulți neputincioși între voi și bolnavi și mulți au adormit!
31 Căci dacă ne-am judeca pe noi înșine, n-am mai fi judecați!
32 Dar fiind judecați de Domnul, suntem pedepsiți, ca să nu fim condamnați împreună cu lumea!
33 Astfel frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați-vă unii pe alții!
34 Și dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunați împreună spre pedeapsă! Iar pe celelalte le voi rândui, când voi veni!
1 Iar despre cele duhovnicești fraților, nu vă vreau în necunoștință!
2 Știți, că fiind neamuri, vă duceați la idolii cei fără glas, după cum ați fost învățați.
3 De aceea, vă fac cunoscut că nimeni nu poate să zică prin Duhul lui Dumnezeu: "Isus să fie anatema!" Și nimeni nu poate să zică: "Isus este Domnul", decât prin Duhul Sfânt!
4 Sunt diferite daruri, dar un singur Duh;
5 și sunt diferite slujbe și același Domn;
6 și sunt diferite lucrări, dar este același Dumnezeu; Cel ce lucrează totul în toți!
7 Dar fiecăruia îi este dată arătarea Duhului, cu un folos:
8 căci unuia, prin Duhul, îi este dat cuvânt de înțelepciune; și altuia cuvânt de cunoștință, prin același Duh.
9 Și altuia credința, prin același Duh. Și altuia darurile de vindecări, prin același singur Duh.
10 Și altuia facerea de minuni și altuia profeția și altuia deosebirea duhurilor și altuia felurite limbi și altuia tălmăcirea limbilor.
11 Dar pe toate acestea le face unul și același Duh, care dă fiecăruia din ale Sale, după cum vrea EL!
12 Căci după cum trupul este unul și are multe mădulare și toate mădularele trupului, deși sunt multe, sunt un trup, așa și Hristos!
13 Și că noi toți ne-am botezat într-un Duh, ca să fim un trup: fie iudei, fie eleni, fie robi, fie liberi și ne-am adăpat toți dintr-un singur Duh.
14 Așadar, trupul nu este un mădular, ci mai multe.
15 Dacă va zice piciorul: "Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup!" Oare nu este și acesta din trup?
16 Și dacă va zice urechea: "Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup!" Oare nu este și aceasta din trup?
17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde unde ar fi auzul? Dacă tot ar fi auz, unde ar fi mirosul?
18 Dar acum, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare din ele, așa cum a vrut.
19 Și dacă tot trupul era un singur mădular, unde era trupul?
20 Acum dar, sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.
21 Deci, ochiul nu poate să-i zică mâinii: "N-am trebuință de tine!" Sau capul să zică picioarelor: "N-am trebuință de voi!"
22 Ci mult mai mult, mădularele trupului socotite mai slabe, sunt mult mai trebuincioase.
23 Și pe cele ce sunt socotite neprețioase trupului, pe acelea le îmbrăcăm cu cinste; iar pe cele rușinoase ale noastre, le avem îmbrăcate cu mai multă bună cuviință.
24 Iar pe cele cu bună cuviință ale noastre, nu mai avem trebuință să le îmbrăcăm. Dar Dumnezeu a întocmit trupul, îmbrăcând cu mai multă cinste pe cel căruia-i lipsește cinstea,
25 ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele pe altele.
26 Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună; și dacă este slăvit un mădular, toate mădularele se bucură.
27 Voi dar sunteți trupul lui Hristos și mădulare fiecare în parte.
28 Și pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi apostoli, al doilea profeți, al treilea învățători, după aceea minunile, apoi darurile de vindecări, ajutorări, cârmuiri, felurite limbi.
29 Oare toți sunt apostoli? Oare toți sunt profeți? Oare toți sunt învățători? Oare toți fac minuni?
30 Oare toți au daruri de vindecări? Oare toți vorbesc în limbi? Oare toți tălmăcesc?
31 Râvniți dar după darurile cele mai bune, căci și eu vă voi arăta o cale mult mai înaltă!
1 Dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești dar n-aș avea dragoste, aș fi o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
2 Și dacă aș avea profeția și aș cunoaște toate tainele și toată știința și dacă aș avea toată credința încât să pot muta munții, dar n-aș avea dragoste, nu sunt nimic!
3 Și chiar dacă mi-aș împărți toate avuțiile mele și dacă mi-aș da trupul ca să-mi fie ars, dar dacă nu am dragoste, nu-mi folosește la nimic!
4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu gelozește, dragostea nu se umflă de mândrie, nu se îngâmfă,
5 nu se poartă rușinos, nu caută folosul său, nu se întărâtă, nu ține socoteala răului,
6 nu se bucură de nedreptate, dar se bucură de adevăr,
7 suferă totul, crede totul, nădăjduiește totul, rabdă totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodată! Și fie profețiile, se vor sfârși; fie limbile, vor înceta; fie cunoștința, va pieri!
9 Căci cunoaștem dar în parte și profețim în parte;
10 dar când va veni ce este desăvârșit, atunci ce este în parte va pieri!
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când am ajuns bărbat, am terminat cu cele copilărești.
12 Căci acum vedem ca prin oglindă în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, după cum și eu sunt cunoscut pe deplin!
13 Acum dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre acestea este dragostea!
1 Urmăriți dragostea, dar râvniți și la cele duhovnicești și mai mult să profețiți!
2 Căci cine vorbește în limbă, nu oamenilor vorbește, ci lui Dumnezeu! Căci nimeni nu înțelege Duhul, dar el vorbește taine.
3 Și cine profețește, vorbește oamenilor spre zidire și mângâiere și îmbărbătare.
4 Cine vorbește în limbă, se zidește pe sine însuși; dar cine profețește, zidește Biserica.
5 Aș vrea ca toți să vorbiți în limbi, dar mai mult să profețiți! Căci cine profețește, este mai mare decât cel ce vorbește în limbi; afară numai dacă tălmăcește, pentru ca Biserica să primească zidire!
6 Acum dar fraților, dacă aș veni la voi și v-aș vorbi în limbi, la ce v-ar folosi dacă nu aș vorbi între voi o descoperire sau o cunoștință sau o profeție sau o învățătură?
7 Așa cum cele neînsuflețite dau un glas, fie fluierul, fie chitara, dacă nu vor da glasuri diferite, cum se va cunoaște cel al fluierului de cel al chitarei?
8 Și dacă trâmbița nu va da un glas aparte, cine se va pregăti de război?
9 La fel și voi: Dacă prin limbi, nu veți da un cuvânt înțeles, cum se va cunoaște cele spuse? Căci veți fi ca unii care vorbesc în văzduh.
10 În toată lumea aceasta, sunt multe feluri de limbi și niciuna nu-i fără glas.
11 Așadar, dacă nu voi cunoaște puterea glasului, voi fi un barbar celui ce vorbește; și celui ce îi vorbesc, îmi va fi un barbar mie.
12 La fel și voi: Pentru că sunteți râvnitori la cele duhovnicești, căutați-le pe cele spre zidirea Bisericii, ca să creșteți!
13 De aceea, cine vorbește în limbă, să se roage să tălmăcească;
14 căci dacă mă rog în limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod!
15 Ce voi face? Mă voi ruga în Duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta în Duhul, dar voi cânta și cu mintea.
16 Pentru că, dacă vei binecuvânta cu Duhul, cel neștiutor din mulțime, cum va zice el: "Amin!" la mulțumirea ta, dacă nu știe ce zici?
17 Căci tu, în adevăr, mulțumești bine, dar nu se zidește și celălalt!
18 Mulțumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toți!
19 Dar în Biserică vreau să vorbesc cinci cuvinte prin mintea mea, ca să vorbesc și altora, decât zeci de mii de cuvinte în altă limbă!
20 Fraților, nu fiți copii în gândire, ci în răutate fiți copii; iar în gândire fiți desăvârșiți!
21 În lege este scris: "Căci voi vorbi poporului acesta în alte limbi și cu alte buze și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul!" (Isaia 28:11)
22 Așadar, limbile sunt un semn nu pentru cei ce cred, ci pentru cei ce nu cred; și profeția nu pentru cei ce nu cred, ci pentru cei ce cred.
23 Astfel, dacă se strânge toată Biserica laolaltă și toți ar vorbi în limbi și ar intra dar oameni neștiutori sau necredincioși, nu vor zice ei că sunteți nebuni?
24 Dar dacă toți ar profeți și ar intra un necredincios sau neștiutor, ar fi mustrat de toți și judecat de toți
25 și astfel cele ascunse ale inimii lui, sunt date pe față; și acesta căzând cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu, mărturisind că: "Dumnezeu este cu adevărat în voi!"
26 Deci, ce este de făcut, fraților? Când vă strângeți laolaltă, fiecare din voi are o cântare, o învățătură, o descoperire, o limbă, o tălmăcire, dar toate să fie pentru zidire!
27 Dacă vorbește cineva în limbă, să fie câte doi sau cel mult trei și s-o facă pe rând și unul să tălmăcească!
28 Dar dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică și să-și vorbească lui însuși și lui Dumnezeu!
29 Și profeții să vorbească doi sau trei și ceilalți să judece!
30 Și dacă altul care stă, va avea o descoperire, să aștepte să tacă cel dintâi!
31 Căci puteți toți să profețiți, dar unul câte unul, ca să învețe toți și să fie mângâiați toți!
32 Și duhurile profeților se supun profeților.
33 Căci Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii, ca și în toate Bisericile sfinților.
34 Femeile voastre să tacă în Biserici, căci lor nu le este îngăduit să vorbească; ci să se supună, cum zice și legea!
35 Și dacă vor să afle ceva, să-i întrebe pe bărbații lor acasă! Căci este rușinos pentru femei să vorbească în Biserică!
36 Ori de la voi a ieșit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai la voi a ajuns?
37 Dacă i se pare cuiva că este profet sau duhovnicesc, să înțeleagă ce vă scriu, căci sunt poruncile Domnului!
38 Și dacă nu înțelege cineva, să nu înțeleagă!
39 Așadar fraților, râvniți să profețiți și nu opriți vorbirea în limbi!
40 Dar toate, făcute cu bună cuviință și după rânduială.
1 Vă fac dar cunoscut fraților, Evanghelia pe care v-am vestit-o și pe care ați primit-o și în care stați,
2 prin care și sunteți mântuiți, dacă păstrați cuvântul așa cum vi l-am vestit; dacă nu, degeaba ați crezut!
3 Căci v-am dat, înainte de toate, ceea ce și eu am primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi
4 și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi
5 și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6 După aceea S-a arătat la mai mult de cinci sute de frați deodată, dintre care, cei mai mulți trăiesc și acum și unii au și adormit.
7 După aceea S-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor.
8 Și în urma tuturor, ca unei lepădături, mi S-a arătat și mie,
9 căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să fiu numit apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu!
10 Dar, prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt; și harul Lui pentru mine nu a fost zadarnic, căci m-am ostenit mai mult decât ei toți; și nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine!
11 Deci, fie eu, fie aceia, așa propovăduim și așa ați crezut!
12 Și dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este înviere din morți?
13 Și dacă nu este învierea morților, nici Hristos n-a înviat.
14 Și dacă Hristos n-a înviat, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și zadarnică este și credința voastră!
15 Dar suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, că am mărturisit despre Dumnezeu că L-a înviat pe Hristos, pe care nu L-a înviat, din moment ce morții nu înviază!
16 Căci dacă morții nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
17 Și dacă Hristos n-a înviat, credința voastră este deșartă, căci sunteți încă în păcatele voastre!
18 Atunci și cei ce au adormit în Hristos au pierit.
19 Dacă numai pentru viața aceasta nădăjduim în Hristos, suntem mai de plâns decât toți oamenii.
20 Dar acum, Hristos a înviat din morți și a fost pârga celor adormiți.
21 Căci printr-un om a venit moartea și printr-un om învierea din morți.
22 Căci după cum, în Adam toți mor, așa și în Hristos: toți sunt făcuți vii.
23 Dar fiecare în ceata lui însuși. Hristos ca pârgă, după aceea cei ai lui Hristos, la venirea Lui.
24 Apoi va fi sfârșitul, când va da împărăția lui Dumnezeu și Tatăl, când va desființa orice căpetenie și orice stăpânire și putere.
25 Căci EL trebuie să domnească, până când îi va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Lui;
26 cel din urmă vrăjmaș pe care-l va nimici, este moartea.
27 Căci totul I-a supus sub picioarele Lui. Și când zice că totul I-a supus, e limpede, că afară de Cel ce I-a supus totul.
28 Și când I se va supune Lui totul, atunci și EL, Fiul, se va supune Celui ce I-a supus totul, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toate.
29 Altfel, ce vor face cei ce se botează pentru cei morți, dacă niciun mort nu înviază? Și de ce se mai botează ei pentru cei morți?
30 Și de ce suntem noi în primejdie în orice ceas?
31 În fiecare zi mor, nu spre lauda noastră, pe care o am în Hristos Isus Domnul nostru.
32 Dacă omenește, m-am luptat cu fiarele în Efes, la ce-mi folosește dacă morții nu înviază? Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!
33 Nu vă amăgiți, tovărășiile rele strică obiceiurile bune!
34 Treziți-vă la dreptate și nu păcătuiți! Căci unii nu-L cunosc pe Dumnezeu; spre rușinea voastră o spun!
35 Dar va zice cineva: Cum înviază cei morți și cu ce trup vin?
36 Nebun ești tu! Ceea ce semeni nu se face vie, dacă nu moare.
37 Și ce semeni tu, nu semeni trupul ce se va face, ci un grăunte gol; fie de grâu sau de altceva din celelalte.
38 Și Dumnezeu îi dă un trup, după cum vrea EL. Și fiecărei dintre semințe, îi dă trupul ei.
39 Nu toate trupurile sunt la fel! Unul este trupul oamenilor și altul este trupul animalelor și altul al peștilor și altul al păsărilor.
40 Tot așa, sunt trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești.
41 Una este slava soarelui și alta este slava lunii și alta este slava stelelor; căci și stelele se deosebesc în slavă.
42 Așa și cu învierea celor morți: Este semănat în stricăciune și înviază în nestricăciune;
43 este semănat în necinste și înviază în slavă; este semănat în slăbiciune și înviază în putere;
44 este semănat trup firesc și înviază trup duhovnicesc; dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc.
45 Și așa este scris: Primul om, Adam, a fost un suflet viu; cel din urmă Adam, un duh făcător de viață.
46 Și nu întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc; după aceea cel duhovnicesc.
47 Primul om este din pământ, pământesc; cel de-al doilea om este de la Domnul din cer.
48 Precum este cel pământesc, așa și cei pământești; și precum este Cel ceresc, așa și cei cerești.
49 Și după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta și chipul Celui ceresc.
50 Aceasta dar, spun, fraților: Că trupul și sângele nu vor putea să moștenească împărăția Dumnezeu; nici stricăciunea să moștenească nestricăciunea!
51 Iată, vă spun o taină: În adevăr, nu toți vom adormi, dar toți ne vom schimba,
52 într-o clipă, la clipeala ochiului, la cea din urmă trâmbiță; căci trâmbița va suna și cei morți vor învia în nestricăciune și noi ne vom schimba.
53 Căci trebuie din stricăciosul acesta, să vă îmbrăcați în nestricăciune; și din muritorul acesta, să vă îmbrăcați în nemurire.
54 Și când stricăciosul acesta se va îmbrăca în nestricăciune și muritorul acesta se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghițită de biruință!" (Osea 13:14)
55 Unde îți este boldul moarte? Unde îți este biruința?
56 Și boldul morții este păcatul și puterea păcatului este legea.
57 Mulțumiri dar lui Dumnezeu, pentru biruința pe care ne-a dat-o prin Domnul nostru Isus Hristos!
58 Astfel frații mei iubiți, fiți tari, neclintiți, sporind totdeauna în lucrul Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul!
1 Iar despre ajutoarele cele pentru sfinți, după cum am poruncit Bisericilor Galatiei, așa să faceți și voi!
2 În prima zi după sabat, fiecare din voi să-și pună deoparte, strângând ce poate să dea, ca să nu se facă strângerea atunci când voi veni!
3 Și când voi veni, pe cei pe care îi veți socoti, pe aceia îi voi trimite cu epistole, ca să ducă darul vostru la Ierusalim.
4 Și dacă se va cuveni să merg și eu, vor merge împreună cu mine.
5 Dar la voi vin când voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece.
6 Dar la voi mă voi opri mai mult sau voi și ierna, ca să mă petreceți voi pe oriunde mă voi duce.
7 Căci nu vreau să vă văd acum în treacăt, căci nădăjduiesc să și rămân câtva timp la voi, dacă va îngădui Domnul!
8 Voi rămâne dar în Efes până la Cincizecime,
9 căci mi s-a deschis o ușă mare și roditoare și mulți se împotrivesc!
10 Dar dacă va veni Timotei, vedeți să fie fără teamă la voi, căci el lucrează lucrul Domnului ca și mine!
11 Așadar, să nu-l disprețuiască cineva, ca să-l petreceți în pace, ca să vină la mine, căci îl aștept cu frații!
12 Iar despre fratele Apolo, l-am rugat mult să vină la voi cu frații și totuși nu a vrut să vină acum! Dar va veni când va considera el.
13 Vegheați, stați în credință, îmbărbătați-vă, întăriți-vă!
14 Faceți toate ale voastre în dragoste!
15 Și vă rog fraților, știți casa lui Ștefana, că este pârga Ahaiei și că s-au rânduit pe ei înșiși în slujirea sfinților;
16 să vă supuneți și voi celor ca aceștia și oricui lucrează și se ostenește împreună cu ei!
17 Mă bucur dar de venirea lui Ștefana și a lui Fortunat și Ahaic, căci ei au împlinit lipsa voastră,
18 fiindcă mi-au odihnit duhul! Deci, înțelegeți-i și voi pe cei ce sunt astfel!
19 Vă îmbrățișează Bisericile Asiei! Vă îmbrățișează mult în Domnul, Acula și Priscila, împreună cu Biserica din casa lor!
20 Vă îmbrățișează toți frații! Îmbrățișați-vă unii pe alții, cu o sărutare sfântă!
21 Salutarea este cu mâna mea, Paul!
22 Dacă nu-L iubește cineva pe Domnul Isus Hristos, să fie anatema! Maranata!
23 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi!
24 Dragostea mea să fie cu voi toți, în Hristos Isus, Amin! [Prima scrisoare către corinteni, de la Filipi, prin Ștefana, Fortunat, Ahaic și Timotei]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu